Cauza C-169/08

Presidente del Consiglio dei Ministri

împotriva

Regione Sardegna

(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Corte costituzionale)

„Libera prestare a serviciilor — Articolul 49 CE — Ajutoare de stat — Articolul 87 CE — Legislație regională care instituie o taxă în caz de escală turistică a aeronavelor destinate transportului privat de persoane, precum și a ambarcațiunilor de agrement, care se aplică numai exploatatorilor care au domiciliul fiscal în afara teritoriului regional”

Concluziile avocatului general J. Kokott prezentate la 2 iulie 2009   I ‐ 10825

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 17 noiembrie 2009   I ‐ 10864

Sumarul hotărârii

1. Libera prestare a serviciilor – Servicii – Noțiune

   (art. 50 CE)

2. Libera prestare a serviciilor – Restricții – Legislație fiscală

   (art. 49 CE)

3. Ajutoare acordate de state – Noțiune – Caracterul selectiv al măsurii

   [art. 87 alin. (1) CE]

1.  Noțiunea „servicii” în sensul articolului 50 CE implică faptul că este vorba despre prestații furnizate în mod obișnuit în schimbul unei remunerații și că aceasta reprezintă echivalentul economic al prestației și este convenită între prestator și destinatarul serviciului.

   O taxă regională de escală, care privește exploatatorii de mijloace de transport care se deplasează pe teritoriul regiunii, iar nu întreprinderile de transport care își desfășoară activitatea în această regiune, chiar dacă nu privește prestațiile de transport, nu este lipsită de orice legătură cu libera prestare a serviciilor. Astfel, deși articolul 50 al treilea paragraf CE nu menționează decât libera prestare a serviciilor activă – în cadrul căreia prestatorul se deplasează la beneficiarul serviciilor –, aceasta include și libertatea destinatarilor serviciilor, în special a turiștilor, de a se deplasa într-un alt stat membru în care se află prestatorul pentru a beneficia acolo de aceste servicii. Dat fiind că persoanele care exploatează un mijloc de transport, precum și cele care utilizează un astfel de mijloc beneficiază de o pluralitate de servicii pe teritoriul regiunii în cauză, cum ar fi serviciile furnizate în aerodromuri și porturi, escala constituie o condiție necesară pentru obținerea serviciilor menționate, iar taxa regională de escală are o anumită legătură cu o asemenea prestare.

   În plus, o taxă regională aplicabilă escalei ambarcațiunilor de agrement, care se aplică și întreprinderilor care exploatează astfel de ambarcațiuni de agrement și, în special, celor a căror activitate antreprenorială constă în punerea respectivelor ambarcațiuni la dispoziția terților în schimbul unei remunerații, se aplică direct prestărilor de servicii în sensul articolului 50 CE.

   În sfârșit, serviciile asupra cărora taxa regională de escală are o incidență pot avea un caracter transfrontalier întrucât această taxă, pe de o parte, poate afecta posibilitatea întreprinderilor stabilite în regiunea în cauză de a oferi serviciile de escală în aerodromuri și în porturi unor resortisanți și unor întreprinderi care sunt stabilite într-un alt stat membru și, pe de altă parte, are o incidență asupra activității întreprinderilor care au sediul într-un alt stat membru și care exploatează ambarcațiuni de agrement în această regiune.

   (a se vedea punctele 23-28)

2.  Articolul 49 CE trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări fiscale a unei autorități regionale care instituie o taxă regională pe escala turistică a aeronavelor destinate transportului privat de persoane, precum și a ambarcațiunilor de agrement care se aplică numai persoanelor fizice și juridice care au domiciliul fiscal în afara teritoriului regional, în condițiile în care consecința aplicării acestei reglementări fiscale este că, pentru toate persoanele supuse la plata taxei care au domiciliul fiscal în afara teritoriului regional și sunt stabilite în alte state membre, serviciile în cauză devin mai oneroase decât cele furnizate pentru exploatatorii stabiliți pe acest teritoriu.

   Într-adevăr, în materia fiscalității directe, situația rezidenților și cea a nerezidenților unui anumit stat membru nu sunt, ca regulă generală, comparabile, întrucât prezintă diferențe obiective atât din punctul de vedere al sursei venitului, cât și din punctul de vedere al capacității contributive personale a contribuabilului sau al luării în considerare a situației personale și familiale a acestuia. Cu toate acestea, în vederea comparării situației contribuabililor, trebuie luate în considerare caracteristicile specifice ale taxei în cauză. Prin urmare, o diferență de tratament între rezidenți și nerezidenți constituie o restricție privind libera circulație interzisă de articolul 49 CE atunci când nu există nicio diferență obiectivă de situație, în raport cu impozitul în cauză, de natură să justifice diferența de tratament dintre diversele categorii de contribuabili.

   O astfel de restricție nu poate fi justificată prin motive întemeiate pe protecția mediului dacă aplicarea taxei regionale are la bază o diferențiere între persoane care nu are legătură cu acest obiectiv de protecție a mediului. Aceasta nu poate fi justificată nici prin motive întemeiate pe coerența sistemului fiscal al regiunii în cauză, în măsura în care nesupunerea la plata taxei regionale de escală a rezidenților nu poate să fie considerată o compensare a celorlalte impozite la care sunt supuși aceștia din urmă, dat fiind că această taxă nu urmărește aceleași obiective precum impozitele plătite de persoanele impozabile care sunt rezidente în regiunea menționată.

   (a se vedea punctele 31, 34, 35, 45 și 48-50 și dispozitiv 1)

3.  Articolul 87 alineatul (1) CE trebuie interpretat în sensul că o reglementare fiscală a unei autorități regionale care instituie o taxă de escală pentru exploatatorii de aeronave destinate transportului privat de persoane, precum și de ambarcațiuni de agrement, care se aplică numai persoanelor fizice și juridice care au domiciliul fiscal în afara teritoriului regional, constituie o măsură de ajutor de stat în favoarea întreprinderilor stabilite pe acest teritoriu.

   Astfel, noțiunea de ajutor poate cuprinde nu numai prestații pozitive precum subvenții, împrumuturi sau dobândiri de participații la capitalul întreprinderilor, ci și intervenții care, sub diverse forme, reduc sarcinile care grevează în mod normal bugetul unei întreprinderi și care, din acest motiv, fără să fie subvenții în sensul strict al termenului, au aceeași natură și efecte identice. Astfel, o reglementare fiscală care acordă anumitor întreprinderi o nesupunere la plata taxei în cauză constituie un ajutor de stat chiar dacă nu implică un transfer de resurse publice, în condițiile în care acesta constă în renunțarea autorităților respective la venituri fiscale pe care ar fi putut în mod normal să le perceapă.

   În vederea aprecierii caracterului selectiv al unei astfel de măsuri adoptate de o entitate infrastatală care are un statut autonom în raport cu guvernul central, trebuie să se determine dacă, în raport cu obiectivul său, aceasta oferă anumitor întreprinderi un avantaj în raport cu altele care se află, în cadrul ordinii juridice în care această entitate își exercită competențele, într-o situație juridică și de fapt comparabilă. Aceasta este situația atunci când, având în vedere caracterul și finalitatea taxei menționate, toate persoanele fizice și juridice care beneficiază de servicii de escală în regiunea în cauză se află într-o situație comparabilă în mod obiectiv, independent de locul în care acestea sunt rezidente sau în care sunt stabilite.

   (a se vedea punctele 56, 57, 61, 63 și 66 și dispozitiv 2)