Cauza C-168/08

Laszlo Hadadi (Hadady)

împotriva

Csilla Marta Mesko, căsătorită Hadadi (Hadady)

[cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Cour de cassation (Franța)]

„Cooperare judiciară în materie civilă — Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 — Competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești — Articolul 64 — Dispoziții tranzitorii — Aplicare în cazul unei hotărâri judecătorești a unui stat membru care a aderat la Uniunea Europeană în 2004 — Articolul 3 alineatul (1) — Competența în materie de divorț — Elemente de legătură relevante — Reședință obișnuită — Cetățenie — Soți care au reședința în Franța și care dețin amândoi cetățenia franceză și cetățenia maghiară”

Concluziile avocatului general J. Kokott prezentate la 12 martie 2008   I ‐ 6874

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 16 iulie 2009   I ‐ 6893

Sumarul hotărârii

1. Cooperare judiciară în materie civilă – Competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești – Regulamentul nr. 2201/2003 – Domeniu de aplicare în timp

   [Actul de aderare din 2003; Regulamentul nr. 2201/2003 al Consiliului, art. 64 alin. (4)]

2. Cooperare judiciară în materie civilă – Competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești – Regulamentul nr. 2201/2003 – Competența în materie de divorț – Soți care au reședința în statul membru solicitat și care dețin fiecare cetățenia statului membru de origine și cetățenia statului membru solicitat – Obligația instanței solicitate de a ține seama de dubla cetățenie comună a soților

   [Regulamentul nr. 2201/2003 al Consiliului, art. 3 alin. (1) lit. (b) și art. 64 alin. (4)]

3. Cooperare judiciară în materie civilă – Competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești – Regulamentul nr. 2201/2003 – Competența în materie de divorț – Criterii alternative de competență prevăzute la articolul 3 alineatul (1) literele (a) și (b)

   [Regulamentul nr. 2201/2003 al Consiliului, art. 3 alin. (1) lit. (a) și (b)]

1.  Recunoașterea unei sentințe de divorț pronunțate de o instanță a Republicii Ungare după data intrării în vigoare în Ungaria a Regulamentului nr. 1347/2000, dar înainte de data punerii în aplicare a Regulamentului nr. 2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului nr. 1347/2000, trebuie să fie examinată în temeiul articolului 64 alineatul (4) din Regulamentul nr. 2201/2003, având în vedere că declanșarea procedurii și pronunțarea sentinței au avut loc în intervalul de timp definit prin această dispoziție. În conformitate cu dispoziția respectivă, o astfel de sentință de divorț trebuie să fie recunoscută în temeiul Regulamentului nr. 2201/2003 dacă normele de competență aplicate sunt conforme cu cele prevăzute fie în capitolul II din acesta sau din Regulamentul nr. 1347/2000, fie de o convenție în vigoare între statul membru de origine și statul membru solicitat, atunci când s-a intentat acțiunea.

   (a se vedea punctele 27-29)

2.  În cazul în care instanța statului membru solicitat trebuie să verifice, în temeiul articolului 64 alineatul (4) din Regulamentul nr. 2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului nr. 1347/2000, dacă instanța statului membru de origine a unei hotărâri judecătorești ar fi fost competentă în temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din același regulament, această din urmă dispoziție se opune ca instanța statului membru solicitat să îi considere exclusiv resortisanți ai statului membru solicitat pe soții care dețin amândoi atât cetățenia acestui stat, cât și pe cea a statului membru de origine. Această instanță trebuie, dimpotrivă, să țină seama de faptul că soții dețin de asemenea cetățenia statului membru de origine și că, prin urmare, instanțele din acest din urmă stat ar fi putut fi competente să soluționeze litigiul.

   Astfel, în cazul în care soții care dețin o dublă cetățenie comună ar fi tratați ca având numai cetățenia statului membru solicitat, aceasta ar avea drept consecință să li se interzică, în cadrul normei tranzitorii de recunoaștere enunțate la articolul 64 alineatul (4) din Regulamentul nr. 2201/2003, să invoce în fața unei instanțe a statului membru solicitat articolul 3 alineatul (1) litera (b) din acest regulament pentru a stabili competența instanțelor din alt stat membru, chiar dacă au cetățenia acestui din urmă stat.

   (a se vedea punctele 41-43 și dispozitiv 1)

3.  În cazul în care fiecare soț are cetățenia acelorași două state membre, articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului nr. 1347/2000, se opune înlăturării competenței instanțelor din unul dintre aceste state membre pentru motivul că între reclamant și acest stat nu există alte elemente de legătură. Dimpotrivă, instanțele statelor membre a căror cetățenie o dețin soții sunt competente în temeiul dispoziției respective, aceștia din urmă având posibilitatea de a sesiza, la alegerea lor, instanța statului membru căreia îi va fi dedus spre judecare litigiul.

   În această privință, sistemul de repartizare a competențelor instanțelor prevăzut la articolul 3 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 2201/2003 se întemeiază pe mai multe criterii obiective alternative și pe inexistența unei ierarhii între criteriile de atribuire a competenței enunțate de dispoziția menționată. Prin urmare, coexistența mai multor instanțe competente este permisă, fără a fi stabilită o ierarhie între acestea.

   Pe de altă parte, nimic din cuprinsul articolului 3 alineatul (1) litera (b) nu lasă să se deducă faptul că numai cetățenia „efectivă” ar putea să fie luată în considerare în cadrul punerii în aplicare a acestei dispoziții. Un astfel de criteriu nu poate avea un fundament în finalitățile acestei dispoziții sau în contextul în care se inserează și ar avea ca efect să restrângă alegerea de către justițiabili a instanței competente, în special în cazul exercitării dreptului la libera circulație a persoanelor. Astfel, în măsura în care reședința obișnuită ar constitui un element esențial în vederea determinării cetățeniei celei mai efective, criteriile de atribuire a competenței prevăzute la articolul 3 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 2201/2003 s-ar suprapune deseori. Aceasta ar presupune să se stabilească, în privința persoanelor care au mai multe cetățenii, o ierarhie a criteriilor de atribuire a competenței care nu se deduce din cuprinsul acestui alineat.

   (a se vedea punctele 48-54 și dispozitiv 2)