Cauza C-165/08

Comisia Comunităților Europene

împotriva

Republicii Polone

„Organisme modificate genetic — Semințe — Interdicție de introducere pe piață — Interdicție de înscriere în catalogul național al soiurilor — Directivele 2001/18/CE și 2002/53/CE — Invocare a unor motive de ordin etic și religios — Sarcina probei”

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 16 iulie 2009   I ‐ 6846

Sumarul hotărârii

1. Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor – Obiectul litigiului – Cerere de sesizare a instanței

   (art. 226 CE)

2. Mediu – Diseminare deliberată de organisme modificate genetic – Directiva 2001/18 – Catalogul comun al soiurilor de plante agricole – Directiva 2002/53

   [Directiva 2001/18 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 22 și 23; Directiva 2002/53 a Consiliului, art. 4 alin. (4), art. 16 alin. (1) și (2) și art. 17]

1.  În cadrul unei proceduri întemeiate pe articolul 226 CE, acțiunea trebuie să prezinte motivele în mod coerent și precis, pentru a permite statului membru și Curții să determine cât mai exact întinderea încălcării dreptului comunitar imputate, condiție necesară pentru ca statul respectiv să poată face uz în mod eficient de mijloacele sale de apărare și Curtea să poată verifica existența pretinsei neîndepliniri a obligațiilor.

   Aceasta nu este situația atunci când Comisia nu consacră dezvoltări precise decât anumitor articole din cadrul unei directive, concluzionând în final că dispozițiile naționale în discuție nu sunt compatibile cu sistemul de liberă circulație instituit prin directiva menționată în ansamblul său și, în special, prin respectivele articole din aceasta. Din cele de mai sus reiese că acțiunea este admisibilă numai în ceea ce privește o pretinsă neîndeplinire a obligațiilor ce decurg din articolele respective, nefiind însă admisibilă în măsura în care urmărește obținerea constatării existenței unei încălcări a aceleiași directive privite în ansamblu.

   (a se vedea punctele 43, 46 și 48)

2.  Un stat membru care interzice libera circulație a semințelor soiurilor modificate genetic, precum și înscrierea soiurilor modificate genetic în catalogul național al soiurilor nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 22 și 23 din Directiva 2001/18 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei 90/220, precum și în temeiul articolului 4 alineatul (4) și al articolului 16 din Directiva 2002/53 privind Catalogul comun al soiurilor de plante agricole.

   În ceea ce privește Directiva 2001/18, articolele 22 și 23 din aceasta impun statelor membre obligația de a nu interzice, restrânge sau împiedica introducerea pe piață a organismelor modificate genetic (OMG), în calitate de produse sau de componente ale unor produse conforme cerințelor directivei amintite, cu excepția cazului în care se prevalează, cu respectarea condițiilor precise stabilite în această privință de a doua dispoziție menționată, de posibilitatea de a adopta măsurile de protecție menționate de dispoziția respectivă. Astfel, o măsură națională unilaterală de interzicere generală a comercializării semințelor de OMG-uri încalcă în mod vădit prevederile articolelor 22 și 23 din Directiva 2001/18.

   O astfel de interdicție generală încalcă în mod vădit totodată articolul 16 alineatul (1) din Directiva 2002/53, care obligă statele membre să nu supună niciunei restricții de comercializare, în ceea ce privește soiul, semințele soiurilor admise conform directivei amintite, mai puțin atunci când statele membre se prevalează de excepțiile, neaplicabile în speță, prevăzute la alineatul (2) al aceluiași articol. În această privință, este cert că un anumit număr de soiuri care au fost admise potrivit directivei și care figurează, prin urmare, în catalogul comun menționat la articolul 17 din Directiva 2002/53 sunt soiuri modificate genetic.

   În plus, în special din articolul 4 alineatul (4) din Directiva 2002/53 rezultă că înscrierea soiurilor modificate genetic în catalogul național al soiurilor nu poate face obiectul unei măsuri de interdicție totală. Astfel, îndeosebi din articolul 4 alineatul (4) menționat rezultă că eventualul refuz al înscrierii unui soi în respectivul catalog național pentru simplul motiv că prezintă caracteristica de a fi modificat genetic nu se justifică decât dacă nu au fost luate toate măsurile necesare pentru a evita riscurile pentru sănătatea umană, ceea ce nu poate fi cazul atunci când un soi beneficiază de o autorizație eliberată în temeiul dispozițiilor Directivei 2001/18.

   (a se vedea punctele 61-64 și dispozitiv 1)