Cauza C-18/08

Foselev Sud-Ouest SARL

împotriva

Administration des douanes et droits indirects

(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de tribunal d’instance de Bordeaux)

„Taxa pe autovehicule — Directiva 1999/62/CE — Aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri — Articolul 6 alineatul (2) litera (b) — Decizie a Comisiei de aprobare a unei scutiri — Lipsa efectului direct”

Concluziile avocatului general J. Kokott prezentate la 25 septembrie 2008   I ‐ 8747

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 20 noiembrie 2008   I ‐ 8754

Sumarul hotărârii

Transporturi – Transporturi rutiere – Dispoziții fiscale – Armonizarea legislațiilor – Directiva 1999/62 – Aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri

[Directiva 1999/62 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 6 alin. (2) lit. b); Decizia 2005/449 a Comisiei]

Decizia 2005/449 privind o cerere de scutire de taxa pe vehiculele cu motor introdusă de Franța în temeiul articolului 6 alineatul (2) litera (b) din Directiva 1999/62 de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri nu poate fi invocată de un particular în raporturile cu Republica Franceză, destinatară a acestei decizii, în scopul de a beneficia de scutirea autorizată prin decizia menționată începând de la momentul notificării sau al publicării acesteia.

Astfel, rezultă din articolul 6 alineatul (2) litera (b) din directiva menționată că, în pofida intervenției Comisiei, statele membre dispun de o largă putere de apreciere atât în ceea ce privește decizia de a utiliza această posibilitate de scutire prevăzută la articolul respectiv, cât și în ceea ce privește cuprinsul măsurii avute în vedere, fără ca, din aprobarea acestei măsuri de către Comisie, să poată decurge vreo obligație de a utiliza respectiva posibilitate. Astfel, Decizia 2005/449 are ca obiect și ca efect nu constrângerea Republicii Franceze de a acorda scutirea avută în vedere în cadrul cererii sale de autorizare, ci autorizarea Republicii Franceze de a pune în aplicare scutirea menționată, dacă dorește aceasta.

Faptul că Decizia 2005/449 nu stabilește data intrării sale în vigoare și se limitează la stabilirea scadenței scutirii aprobate pentru data de 31 decembrie 2009 nu poate avea vreo incidență asupra aplicabilității și a efectelor acestei decizii. Astfel, potrivit articolului 254 alineatul (3) CE, Decizia 2005/449 a intrat în vigoare de la notificarea acesteia către destinatar, în speță Republica Franceză. Nu este mai puțin adevărat că un astfel de efect constă în a face posibilă o scutire, încă inexistentă în speță și care necesită un act național pentru punerea sa în aplicare, iar nu în a impune o astfel de scutire.

(a se vedea punctele 15-19 și dispozitivul)