Cauza C-557/07

LSG-Gesellschaft zur Wahrnehmung von Leistungsschutzrechten GmbH

împotriva

Tele2 Telecommunication GmbH

(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Oberster Gerichtshof)

„Articolul 104 alineatul (3) din Regulamentul de procedură — Societatea informațională — Drept de autor și drepturi conexe — Reținerea și divulgarea anumitor date de transfer — Protejarea confidențialității comunicațiilor electronice — Noțiunea «intermediar» în sensul articolului 8 alineatul (3) din Directiva 2001/29/CE”

Ordonanța Curții (Camera a opta) din 19 februarie 2009   I ‐ 1230

Sumarul ordonanței

1. Apropierea legislațiilor – Armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și ale drepturilor conexe în societatea informațională – Directiva 2001/29 – Comerț electronic – Directiva 2000/31 – Prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor electronice – Directiva 2002/58 – Respectarea drepturilor de proprietate intelectuală – Directiva 2004/48

   [Directiva 2000/31 a Parlamentului European și a Consiliului; Directiva 2001/29 a Parlamentului European și a Consiliului; Directiva 2002/58 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 15 alin. (1), și Directiva 2004/48 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 8 alin. (3)]

2. Apropierea legislațiilor – Drept de autor și drepturi conexe – Directiva 2001/29 – Armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și ale drepturilor conexe în societatea informațională – Intermediar în sensul articolului 8 alineatul (3) din directivă – Noțiune

   [Directiva 2001/29 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 8 alin. (3)]

1.  Dreptul comunitar, în special articolul 8 alineatul (3) din Directiva 2004/48 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală coroborat cu articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2002/58 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice), nu se opune stabilirii de către statele membre a unei obligații de transmitere către terțe persoane fizice a unor date de transfer cu caracter personal pentru a se permite inițierea unor proceduri judiciare civile împotriva încălcărilor dreptului de autor.

   Cu toate acestea, la transpunerea Directivei 2000/31 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (Directiva privind comerțul electronic), a Directivei 2001/29 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională, precum și a Directivelor 2002/58 și 2004/48, dreptul comunitar impune statelor membre să se asigure că se întemeiază pe o interpretare a acestora care să permită asigurarea unui just echilibru între diferitele drepturi fundamentale existente. Pe de altă parte, la punerea în aplicare a măsurilor de transpunere a acestor directive, incumbă autorităților și instanțelor din statele membre nu numai să interpreteze dreptul lor național într-un mod conform directivelor menționate, ci și să nu se întemeieze pe o interpretare a acestora care ar intra în conflict cu drepturile fundamentale respective sau cu alte principii generale ale dreptului comunitar, precum principiul proporționalității.

   (a se vedea punctul 29 și dispozitiv 1)

2.  Un furnizor de acces care se limitează să le furnizeze utilizatorilor accesul la internet, fără a oferi alte servicii precum, în special, servicii de e-mail, de FTP sau de schimb de fișiere, precum și fără a exercita un control de fapt sau de drept asupra serviciului utilizat, trebuie considerat „intermediar” în sensul articolului 8 alineatul (3) din Directiva 2001/29 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională.

   Astfel, în temeiul articolului menționat, statele membre trebuie să asigure că titularii de drepturi pot solicita ca o ordonanță președințială să fie pronunțată împotriva intermediarilor ale căror servicii sunt folosite de terți pentru a contraface dreptul de autor sau un drept conex. Or, un furnizor de acces care se limitează să permită accesul la internet chiar fără a oferi alte servicii și fără a exercita un control de drept sau de fapt asupra serviciului utilizat furnizează un serviciu care poate fi utilizat de un terț pentru a contraface dreptul de autor sau un drept conex, în măsura în care îi procură utilizatorului conexiunea care îi va permite să contrafacă astfel de drepturi.

   Pe de altă parte, potrivit considerentului (59) al Directivei 2001/29, titularii de drepturi trebuie să aibă posibilitatea de a solicita ca o ordonanță președințială să fie pronunțată împotriva unui intermediar care distribuie într-o rețea o copie contrafăcută a unei opere protejate sau a unui alt obiect protejat. Or, este cert că furnizorul de acces, prin acordarea dreptului de acces la internet, permite transmiterea unei astfel de contrafaceri între un abonat și un terț.

   Această interpretare se coroborează de asemenea cu finalitatea Directivei 2001/29 care, astfel cum rezultă în special din articolul 1 alineatul (1) din aceasta, urmărește să asigure protecția juridică a dreptului de autor și a drepturilor conexe în cadrul pieței interne. În această privință, a exclude din noțiunea „intermediar”, în sensul articolului 8 alineatul (3) din această directivă, un furnizor de acces, unic deținător al datelor care permit identificarea utilizatorilor care au adus atingere acestor drepturi, ar diminua în mod substanțial protecția urmărită de respectiva directivă.

   (a se vedea punctele 42-46 și dispozitiv 2)