Cauza C-520/07 P

Comisia Comunităților Europene

împotriva

MTU Friedrichshafen GmbH

„Recurs — Ajutor pentru restructurare — Decizie prin care se dispune recuperarea unui ajutor incompatibil cu piața comună — Articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 — Răspundere solidară”

Concluziile avocatului general V. Trstenjak prezentate la 19 februarie 2009   I ‐ 8557

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 17 septembrie 2009   I ‐ 8573

Sumarul hotărârii

Ajutoare acordate de state – Decizie a Comisiei prin care se constată incompatibilitatea unui ajutor cu piața comună și se dispune restituirea sa – Posibilitatea Comisiei de a-și întemeia decizia pe informațiile disponibile

[art. 88 alin. (2) CE; Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului, art. 13 alin. (1) și art. 14 alin. (1)]

Articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul nr. 659/1999 privind aplicarea articolului 88 CE împuternicește Comisia, în cazul în care aceasta constată că au fost instituite sau modificate ajutoare fără să fi fost notificate, să adopte o decizie prin care să se pronunțe cu privire la compatibilitatea sau la incompatibilitatea acestora cu piața comună pe baza informațiilor disponibile atunci când aceasta se confruntă cu un stat membru care, neîndeplinindu-și obligația de colaborare, a omis să îi furnizeze informații pe care îl somase să le comunice. În plus, dacă este cazul, această decizie poate, în condițiile prevăzute la articolul 14 din regulamentul menționat, să impună recuperarea cuantumului de ajutor deja plătit.

Totuși, această posibilitate de care dispune Comisia nu poate fi interpretată ca scutind-o în întregime de obligația de a-și baza deciziile pe elemente de o anumită fiabilitate și coerență, de natură să susțină concluziile la care ajunge aceasta. Comisia este obligată cel puțin să se asigure că informațiile de care dispune, deși incomplete și fragmentare, constituie un temei suficient pentru a ajunge la concluzia că o întreprindere a beneficiat de un avantaj care constituie un ajutor de stat.

Astfel de considerații sunt cu atât mai relevante cu cât Comisia dispune recuperarea ajutorului de la beneficiarul său, o asemenea rambursare vizând chiar eliminarea denaturării concurenței cauzată de un avantaj concurențial determinat și restabilirea, astfel, a situației anterioare plății ajutorului.

Comisia nu poate presupune astfel că o întreprindere a beneficiat de un avantaj care constituie un ajutor de stat bazându-se numai pe o prezumție negativă, întemeiată pe lipsa de informații care permit să se ajungă la concluzia contrară, în absența altor elemente de natură să stabilească în mod pozitiv existența unui asemenea avantaj.

(a se vedea punctele 54-58)