Cauza C-394/07

Marco Gambazzi

împotriva

DaimlerChrysler Canada Inc.

și

CIBC Mellon Trust Company

(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Corte d'appello di Milano)

„Convenția de la Bruxelles — Recunoașterea și executarea hotărârilor — Motive de refuz — Încălcarea ordinii publice a statului solicitat — Excluderea pârâtului de la procedura în fața instanței statului de origine din cauza neexecutării unui ordin judecătoresc”

Concluziile avocatului general J. Kokott prezentate la 18 decembrie 2008   I ‐ 2565

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 2 aprilie 2009   I ‐ 2582

Sumarul hotărârii

1. Convenție privind competența judiciară și executarea hotărârilor – Recunoaștere și executare – Noțiunea „hotărâre” – Hotărâri pronunțate în lipsă – Includere – Condiții

   (Convenția din 27 septembrie 1968, art. 25)

2. Convenție privind competența judiciară și executarea hotărârilor – Recunoașterea și executarea hotărârilor – Motive de refuz – Încălcarea ordinii publice a statului solicitat – Apreciere de către instanța solicitată

   (Convenția din 27 septembrie 1968, art. 27 punctul 1)

1.  Articolul 25 din Convenția din 27 septembrie 1968 privind competența judiciară și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială, astfel cum a fost modificată prin convențiile de aderare din 1978, 1982, 1989 și 1996, vizează toate hotărârile pronunțate de instanțele statelor contractante, fără a face deosebiri între ele. Pentru ca astfel de hotărâri judecătorești să intre în domeniul de aplicare al convenției, este suficient ca, înainte de solicitarea recunoașterii sau a executării lor într-un alt stat decât cel de origine, să fi făcut sau să fi fost susceptibile să facă, în acest stat de origine, în diverse moduri, obiectul unei cercetări contradictorii. În condițiile în care hotărârile unei instanțe naționale au fost pronunțate sub forma unei sentințe și a unei ordonanțe pronunțate în lipsă într-un proces civil care, în principiu, se desfășoară conform principiului contradictorialității, faptul că instanța s-a pronunțat ca și cum pârâtul, care participase în mod legal la procedură, nu s-ar fi înfățișat nu poate fi suficient pentru a repune în discuție calificarea hotărârilor pronunțate.

   (a se vedea punctele 22, 23 și 25)

2.  Articolul 27 punctul 1 din Convenția din 27 septembrie 1968 privind competența judiciară și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială, astfel cum a fost modificată prin convențiile de aderare din 1978, 1982, 1989 și 1996, trebuie interpretat în sensul că instanța statului solicitat poate ține seama, având în vedere clauza de ordine publică prevăzută de acest articol, de faptul că instanța statului de origine s-a pronunțat cu privire la pretențiile reclamantului fără a asculta pârâtul, care participase în mod legal la procedură, dar care a fost exclus de la aceasta printr-o ordonanță pentru motivul că nu îndeplinise obligații impuse printr-o ordonanță pronunțată anterior în cadrul aceleiași proceduri, atunci când, în urma unei aprecieri globale a procedurii și având în vedere ansamblul circumstanțelor, constată că această măsură de excludere a constituit o încălcare vădită și disproporționată a dreptului pârâtului de a fi ascultat. Controlul efectuat de instanța de trimitere trebuie să privească nu numai condițiile în care au fost pronunțate hotărârile a căror executare este solicitată, ci și condițiile în care au fost pronunțate, anterior, ordonanțele care conțin ordine judecătorești, în special verificarea, pe de o parte, a căilor legale pe care le avea la dispoziție pârâtul și, pe de altă parte, a posibilității pârâtului de a fi ascultat, în cadrul respectivelor hotărâri, cu respectarea contradictorialității și cu exercitarea deplină a dreptului la apărare.

   (a se vedea punctele 41, 46 și 48 și dispozitivul)