Cauza C-388/07

The Queen, la cererea:

The Incorporated Trustees of the National Council on Ageing

(Age Concern England)

împotriva

Secretary of State for Business, Enterprise and Regulatory Reform

[cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de High Court of Justice (England & Wales), Queen’s Bench Division (Administrative Court)]

„Directiva 2000/78 — Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă — Discriminare pe motive de vârstă — Concediere pe motive de pensionare — Justificare”

Concluziile avocatului general J. Mazák prezentate la 23 septembrie 2008   I ‐ 1573

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 5 martie 2009   I ‐ 1598

Sumarul hotărârii

1. Politică socială – Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă – Directiva 2000/78

   [Directiva 2000/78 a Consiliului, considerentul (14), art. 1 și art. 3 alin. (1) lit. (c)]

2. Politică socială – Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă – Directiva 2000/78

   [Directiva 2000/78 a Consiliului, art. 2 alin. (2) lit. (a) și art. 6 alin. (1)]

3. Politică socială – Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă – Directiva 2000/78

   [Directiva 2000/78 a Consiliului, art. 2 alin. (2) lit. (b) și art. 6 alin. (1)]

1.  Directiva 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă tinde să stabilească un cadru general pentru a asigura oricărei persoane egalitatea de tratament în materie de încadrare în muncă și ocupare a forței de muncă, oferindu-i o protecție eficientă împotriva discriminărilor bazate pe unul dintre motivele menționate la articolul 1, printre care figurează și vârsta.

   Potrivit considerentului (14), această directivă nu aduce atingere dispozițiilor naționale de stabilire a vârstei de pensionare. Totuși, acest considerent se limitează la a preciza că respectiva directivă nu afectează competența statelor membre de stabilire a vârstei de pensionare și nu se opune în niciun caz aplicării acestei directive măsurilor naționale care guvernează condițiile de încetare a unui contract de muncă atunci când este împlinită vârsta pensionării astfel stabilită.

   Astfel, o reglementare națională care nu instituie un regim imperativ de pensionare din oficiu, ci prevede condițiile în care un angajator poate deroga de la principiul interzicerii discriminărilor pe motive de vârstă și poate concedia un lucrător pentru motivul că acesta a împlinit vârsta de pensionare, afectează durata raportului de muncă dintre părți, precum și, în general, exercitarea activității profesionale de către lucrătorul vizat.

   În plus, această reglementare privează de asemenea un lucrător care a împlinit sau care se apropie de vârsta de pensionare de orice protecție la angajare împotriva discriminărilor pe motive de vârstă, limitând astfel participarea viitoare a acestei categorii de lucrători la viața activă. O reglementare națională de această natură instituie norme privind „condițiile de încadrare și de muncă, inclusiv condițiile de concediere și de remunerare”, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2000/78 și, prin urmare, intră în domeniul de aplicare al acestei directive.

   (a se vedea punctele 23, 25, 27, 28 și 30 și dispozitiv 1)

2.  Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei măsuri naționale care nu conține o enumerare precisă a obiectivelor care justifică o derogare de la principiul interzicerii discriminărilor pe motive de vârstă, care se încadrează în special în categoria discriminărilor directe, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (2) litera (a). Totuși, articolul 6 alineatul (1) oferă posibilitatea de a deroga de la acest principiu numai măsurilor justificate de obiective legitime de politică socială, precum cele în legătură cu politica ocupării forței de muncă, a pieței muncii sau a formării profesionale. Este de competența instanței naționale să verifice dacă o reglementare națională corespunde unui astfel de obiectiv legitim și dacă autoritatea legislativă sau de reglementare națională poate în mod legitim să considere, având în vedere marja de apreciere de care dispun statele membre în materie de politică socială, că mijloacele alese sunt corespunzătoare și necesare pentru realizarea acestui obiectiv.

   (a se vedea punctul 52 și dispozitiv 2)

3.  Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă acordă statelor membre posibilitatea de a prevedea, în dreptul național, anumite forme de diferență de tratament pe motive de vârstă atunci când acestea sunt justificate „în mod obiectiv și rezonabil” de un obiectiv legitim, precum politica ocupării forței de muncă, a pieței muncii sau a formării profesionale, iar mijloacele de realizare a acestui obiectiv sunt corespunzătoare și necesare.

   Articolul 6 alineatul (1) din această directivă permite statelor membre să instituie în dreptul național dispoziții care prevăd diferențe de tratament întemeiate pe vârstă care se încadrează în special în categoria discriminărilor directe, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (2) litera (a) din directivă. De altfel, acestea sunt limitele în care articolul 6 alineatul (1) trebuie interpretat că se aplică, potrivit primului paragraf, „fără a aduce atingere articolului 2 alineatul (2)” din această directivă. Întrucât constituie o excepție de la principiul interzicerii discriminărilor, această posibilitate este totuși strict încadrată de condițiile prevăzute chiar la articolul 6 alineatul (1) din această directivă.

   În ceea ce privește existența unei diferențe între aplicarea criteriilor prevăzute la articolul 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2000/78 și cea a criteriilor cuprinse la articolul 6 alineatul (1) din directivă, această din urmă dispoziție dă statelor membre posibilitatea de a prevedea, în cadrul dreptului național, că anumite forme de diferențe de tratament pe motive de vârstă nu constituie discriminări în sensul acestei directive atunci când sunt justificate „în mod obiectiv și rezonabil”. Constatând în același timp că termenul „în mod rezonabil” nu figurează la articolul 2 alineatul (2) litera (b) din această directivă, nu se poate imagina ca o diferență de tratament să poată fi justificată de un obiectiv legitim, realizat prin mijloace adecvate și necesare și ca această justificare să nu fie rezonabilă. Prin urmare, nu trebuie acordată o importanță specială faptului că termenul respectiv a fost utilizat numai în cadrul articolului 6 alineatul (1) din directivă. Totuși, trebuie subliniat că această din urmă dispoziție se adresează statelor membre și le impune, fără a aduce atingere marjei de apreciere de care acestea dispun în materie de politică socială, să stabilească legitimitatea obiectivului urmărit în limita unui standard ridicat aplicabil în materie de probațiune.

   (a se vedea punctele 61, 62, 65 și 67 și dispozitiv 3)