Cauza C-333/07

Société Régie Networks

împotriva

Direction de contrôle fiscal Rhône-Alpes Bourgogne

(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de cour administrative d’appel de Lyon)

„Ajutoare de stat — Schemă de ajutor în favoarea unor posturi de radio locale — Finanțare printr-o taxă parafiscală impusă regiilor de publicitate — Decizie favorabilă a Comisiei la încheierea fazei preliminare a examinării prevăzute la articolul 93 alineatul (3) din Tratatul CE [devenit articolul 88 alineatul (3) CE] — Ajutoare care pot fi compatibile cu piața comună — Articolul 92 alineatul (3) din Tratatul CE [devenit, după modificare, articolul 87 alineatul (3) CE] — Contestarea legalității deciziei — Obligație de motivare — Aprecierea faptelor — Compatibilitatea taxei parafiscale cu Tratatul CE”

Concluziile avocatului general J. Kokott prezentate la 26 iunie 2008   I ‐ 10811

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 22 decembrie 2008   I ‐ 10851

Sumarul hotărârii

1. Întrebări preliminare – Admisibilitate – Limite – Întrebări lipsite în mod evident de pertinență și întrebări ipotetice adresate într-un context care exclude un răspuns util

   (art. 234 CE)

2. Ajutoare acordate de state – Proiecte de ajutoare – Examinarea de către Comisie – Aprecierea validității unei decizii a Comisiei, adoptată la încheierea fazei preliminare de examinare, în funcție de informațiile disponibile la momentul adoptării deciziei

   [Tratatul CE, art. 93 alin. (3) și art. 190 (devenite art. 88 alin. (3) CE și art. 253 CE)]

3. Ajutoare acordate de state – Examinare de către Comisie – Aprecierea legalității în funcție de informațiile disponibile la momentul adoptării deciziei

   [Tratatul CE, art. 93 (devenit art. 88 CE)]

4. Ajutoare acordate de state – Proiecte de ajutoare – Notificare adresată Comisiei – Întinderea obligației

   [Tratatul CE, art. 93 alin. (3) (devenit art. 88 alin. (3) CE)]

5. Întrebări preliminare – Aprecierea validității – Declararea nevalidității unei decizii a Comisiei în materia ajutoarelor de stat – Efecte – Limitare în timp

   (art. 88 CE, art. 231 al doilea paragraf CE și art. 234 CE)

1.  Întrebările referitoare la interpretarea dreptului comunitar adresate de instanța națională în contextul normativ și factual pe care îl definește sub răspunderea sa și a cărui exactitate Curtea nu este competentă să o verifice beneficiază de o prezumție de pertinență. Refuzul Curții de a se pronunța asupra unei cereri formulate de o instanță națională nu poate interveni decât atunci când este evident că interpretarea dreptului comunitar solicitată de instanța națională nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul acțiunii principale, atunci când problema este de natură ipotetică sau atunci când Curtea nu dispune de elementele de fapt și de drept necesare pentru a răspunde în mod util la întrebările care îi sunt adresate. În special, Curtea poate decide să nu se pronunțe asupra unei întrebări preliminare în aprecierea validității unui act comunitar atunci când este evident că această interpretare, solicitată de instanța națională, nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul acțiunii principale.

   (a se vedea punctele 46 și 47)

2.  O decizie a Comisiei în materia ajutoarelor de stat, adoptată la încheierea fazei preliminare a examinării, instituită prin articolul 93 alineatul (3) din tratat [devenit articolul 88 alineatul (3) CE], al cărei obiect este numai acela de a-i permite să își formeze o primă opinie cu privire la compatibilitatea parțială sau totală a ajutorului respectiv, fără deschiderea procedurii oficiale de investigare, prevăzută la alineatul (2) al articolului menționat, și care se adoptă în termene scurte, trebuie să cuprindă numai motivele pentru care Comisia estimează că nu se află în prezența unor dificultăți serioase de apreciere a compatibilității ajutorului respectiv cu piața comună.

   O motivare succintă, care lasă totuși să se întrevadă în mod clar și neechivoc motivele pentru care Comisia a considerat că nu se află în prezența unor dificultăți serioase de apreciere a compatibilității schemei de ajutor vizate cu piața comună, ținând cont de natura actului în care figurează și de contextul acestuia, trebuie considerată suficientă în raport cu cerința motivării prevăzută la articolul 190 din tratat (devenit articolul 253 CE), problema temeiniciei acestei motivări neintrând în sfera acestei cerințe. Pe de altă parte, o astfel de decizie nu poate fi anulată în temeiul articolului 190 din tratat pentru lipsa unei identificări exprese a uneia dintre categoriile de derogare enumerate la articolul 92 alineatul (3) din tratat [devenit, după modificare, articolul 87 alineatul (3) CE].

   (a se vedea punctele 64, 65 și 70-72)

3.  Legalitatea unei decizii în materia ajutoarelor de stat, a fortiori atunci când este vorba despre o decizie de a nu se ridica obiecții împotriva unei scheme de ajutor, adoptată la încheierea fazei preliminare a examinării prevăzute la articolul 93 alineatul (3) din tratat [devenit articolul 88 alineatul (3) CE], trebuie să fie apreciată în funcție de informațiile de care Comisia putea să dispună la momentul la care a adoptat decizia. Din moment ce, în cadrul unei astfel de decizii, Comisia trebuie să aprecieze efectele viitoare ale unei scheme de ajutor în condițiile în care aceste efecte nu pot fi prevăzute cu exactitate, această decizie nu poate fi anulată decât dacă este vădit eronată în raport cu elementele de care dispunea Comisia la momentul adoptării deciziei menționate.

   (a se vedea punctele 81 și 82)

4.  Modul de finanțare a unui ajutor de stat poate determina incompatibilitatea cu piața comună a ansamblului unei scheme de ajutor pe care o finanțează. Prin urmare, examinarea unui ajutor nu poate fi separată de efectele modului său de finanțare. Dimpotrivă, examinarea unei măsuri de ajutor de către Comisie trebuie în mod obligatoriu să ia în considerare și modul de finanțare a ajutorului în cazul în care acesta face parte integrantă din măsură. Astfel, notificarea măsurii de ajutor, prevăzută la articolul 93 alineatul (3) din tratat [devenit articolul 88 alineatul (3) CE], trebuie de asemenea să facă referire la modul de finanțare a acesteia, astfel încât Comisia să își poată desfășura examinarea pe baza unor informații complete. În caz contrar, nu poate fi exclus să fie declarată compatibilă cu piața comună o măsură de ajutor care, în cazul în care Comisia ar fi avut cunoștință de modul de finanțare, nu ar fi putut fi declarată compatibilă. Aprecierea Comisiei este de competența puterii sale exclusive, exercitată sub controlul instanței comunitare.

   (a se vedea punctele 89, 90 și 94)

5.  Atunci când se justifică prin considerente imperioase de securitate juridică, Curtea beneficiază, în temeiul articolului 231 al doilea paragraf CE, aplicabil prin analogie și în cadrul unei trimiteri preliminare în aprecierea validității actelor adoptate de instituțiile Comunității Europene, potrivit articolului 234 CE, de o putere de apreciere pentru indicarea, în fiecare caz, a acelor efecte ale actului vizat care trebuie considerate definitive.

   În cadrul unei hotărâri prin care este declarată nevalidă o decizie a Comisiei de declarare a compatibilității cu piața comună a unei scheme de ajutor, Curtea poate suspenda, pentru o perioadă determinată, efectele constatării nevalidității acestei decizii până la adoptarea unei noi decizii de către Comisie în temeiul articolului 88 CE și poate excepta de la această limitare întreprinderile care au introdus o acțiune în justiție sau o reclamație echivalentă privind perceperea unei taxe care face parte integrantă din această schemă.

   (a se vedea punctele 121 și 128 și dispozitivul)