Cauza C-308/07 P

Koldo Gorostiaga Atxalandabaso

împotriva

Parlamentului European

„Recurs — Norme privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților europeni — Recuperarea prin compensare a sumelor plătite în mod nejustificat — Executarea unei hotărâri a Tribunalului — Dreptul la o instanță imparțială — Autoritate de lucru judecat — Principiul bunei administrări”

Concluziile avocatului general V. Trstenjak prezentate la 11 septembrie 2008   I ‐ 1062

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 19 februarie 2009   I ‐ 1087

Sumarul hotărârii

1. Procedură – Decizie adoptată prin ordonanță motivată – Contestație – Condiții

   (Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 111)

2. Drept comunitar – Principii – Drepturi fundamentale – Respectare asigurată de Curte – Luarea în considerare a Convenției europene a drepturilor omului – Dreptul oricărei persoane la un proces echitabil

   [art. 6 alin. (2) UE]

3. Acțiune în anulare – Hotărâre de anulare – Efecte – Anulare în parte

   (art. 231 primul paragraf CE)

1.  Aplicarea, în sine, a procedurii prevăzute la articolul 111 din Regulamentul de procedură al Tribunalului nu aduce atingere dreptului la o procedură judiciară conformă normelor legale și efectivă, din moment ce această dispoziție nu este aplicabilă decât în privința cauzelor în care Tribunalul este în mod vădit necompetent pentru a judeca acțiunea sau atunci când aceasta este în mod vădit inadmisibilă sau în mod vădit nefondată. În consecință, dacă un recurent consideră că Tribunalul nu a aplicat corect articolul 111, trebuie să conteste aprecierea de către Tribunalul de Primă Instanță a condițiilor de care depinde aplicarea acestei dispoziții.

   Atunci când un recurent se limitează să critice faptul că Tribunalul a recurs la ordonanța motivată, fără a aminti în niciun fel condițiile de aplicare a articolului 111 menționat și fără a contesta interpretarea dată de Tribunal acestui articol în ordonanța atacată, motivul invocat de acesta trebuie respins ca nefondat.

   (a se vedea punctele 36-38)

2.  Dreptul la un proces echitabil, astfel cum acesta rezultă mai ales din articolul 6 alineatul 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, constituie un drept fundamental pe care Uniunea Europeană, în temeiul articolului 6 alineatul (2) UE, îl respectă ca principiu general. Un astfel de drept implică în mod necesar accesul oricărei persoane la o instanță independentă și imparțială. În consecință, existența unor garanții în materie de compunere a instanței constituie piatra de temelie a dreptului la un proces echitabil, a căror respectare instanța comunitară trebuie să o verifice în special atunci când se invocă o încălcare a acestui drept, iar contestația în această privință nu apare de la bun început ca fiind în mod vădit lipsită de seriozitate.

   Cu toate acestea, împrejurarea că judecătorii care au participat inițial la judecarea unei cauze participă la o nouă judecare a aceleiași cauze în cadrul unui alt complet de judecată nu poate fi considerată, în sine, incompatibilă cu cerințele dreptului la un proces echitabil. În special, faptul că unul sau mai mulți judecători fac parte din două complete succesive și exercită aceleași funcții, precum cele de președinte sau de judecător raportor, nu are, în sine, nicio incidență asupra aprecierii respectării cerinței de imparțialitate, din moment ce aceste funcții sunt exercitate în cadrul unui colegiu de judecători. Asemenea considerații se aplică cu atât mai mult atunci când cele două complete succesive trebuie să judece nu aceeași cauză, ci două cauze distincte care prezintă un anumit grad de conexitate.

   În plus, cerința de imparțialitate privește, în realitate, două aspecte. În primul rând, instanța trebuie să fie în mod subiectiv imparțială, și anume niciunul dintre membrii acesteia nu trebuie să fie părtinitor sau să aibă prejudecăți, imparțialitatea personală fiind prezumată până la proba contrară. În al doilea rând, instanța trebuie să fie în mod obiectiv imparțială, și anume trebuie să ofere garanții suficiente pentru a exclude în această privință orice bănuială legitimă.

   (a se vedea punctele 41-46)

3.  Anularea în parte a unui act nu împiedică faptul ca procedura având ca obiect înlocuirea unui astfel de act să fie reluată de la punctul exact în care a apărut nelegalitatea constatată, fără ca actele pregătitoare să fie în mod necesar afectate. În plus, un act beneficiază de autoritatea de lucru judecat aferentă unui act anterior în măsura în care constituie o repetare strictă și simplă a părții din acest act care nu a fost anulată.

   (a se vedea punctele 56 și 58)