Cauza C-213/07

Michaniki AE

împotriva

Ethniko Symvoulio Radiotileorasis

și

Ypourgos Epikrateias

(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Symvoulio tis Epikrateias)

„Contracte de achiziții publice de lucrări — Directiva 93/37/CEE — Articolul 24 — Cauze de excludere de la participarea la un contract — Măsuri naționale prin care se instituie o incompatibilitate între sectorul lucrărilor publice și cel al mijloacelor de informare în masă”

Concluziile avocatului general M. Poiares Maduro prezentate la 8 octombrie 2008   I ‐ 10003

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 16 decembrie 2008   I ‐ 10021

Sumarul hotărârii

1. Apropierea legislațiilor – Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări – Directiva 93/37 – Domeniu de aplicare

   (Directiva 93/37 a Consiliului)

2. Întrebări preliminare – Competența Curții – Limite – Întrebări lipsite în mod vădit de pertinență și întrebări ipotetice adresate într-un context care exclude un răspuns util – Întrebări fără legătură cu obiectul acțiunii principale

   (art. 234 CE)

3. Apropierea legislațiilor – Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări – Directiva 93/37

   (Directiva 93/37 a Consiliului, art. 24 primul paragraf)

4. Întrebări preliminare – Competența Curții – Limite – Examinarea compatibilității dreptului național cu dreptul comunitar

   (art. 234 CE)

5. Apropierea legislațiilor – Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări – Directiva 93/37

   (Directiva 93/37 a Consiliului)

1.  Directiva 93/37 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/52, nu subordonează includerea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări în domeniul său de aplicare niciunei condiții referitoare la cetățenie sau naționalitate ori la locul de stabilire al ofertanților. Într-adevăr, niciun element al directivei menționate nu permite să se considere că aplicabilitatea dispozițiilor acesteia, în special a regulilor comune de participare prevăzute, printre altele, la articolul 24 din aceasta, ar depinde de existența unui raport efectiv cu libera circulație între statele membre.

   (a se vedea punctul 29)

2.  În cadrul procedurii instituite prin articolul 234 CE, numai instanța națională care este sesizată cu acțiunea principală și care trebuie să își asume responsabilitatea pentru hotărârea judecătorească ce urmează a fi pronunțată are competența să aprecieze, luând în considerare particularitățile cauzei, atât necesitatea unei hotărâri preliminare pentru a fi în măsură să pronunțe propria hotărâre, cât și pertinența întrebărilor pe care le adresează Curții. În consecință, în cazul în care întrebările adresate au ca obiect interpretarea dreptului comunitar, Curtea este, în principiu, obligată să se pronunțe.

   Curtea poate refuza să se pronunțe asupra unei întrebări preliminare adresate de o instanță națională numai atunci când este evident că interpretarea dreptului comunitar solicitată nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul acțiunii principale, atunci când problema este de natură ipotetică sau atunci când Curtea nu dispune de elementele de fapt și de drept necesare pentru a răspunde în mod util întrebărilor care i-au fost adresate.

   (a se vedea punctele 32-34)

3.  Articolul 24 primul paragraf din Directiva 93/37 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/52, trebuie interpretat în sensul că enumeră în mod exhaustiv cauzele întemeiate pe considerații obiective de calitate profesională care pot să justifice excluderea unui executant de lucrări de la participarea la un contract de achiziții publice de lucrări. Cu toate acestea, directiva menționată nu se opune ca un stat membru să prevadă alte măsuri de excludere, destinate să asigure respectarea principiului egalității de tratament a ofertanților și a principiului transparenței, cu condiția ca astfel de măsuri să nu depășească ceea ce este necesar pentru a atinge acest obiectiv.

   (a se vedea punctul 49 și dispozitiv 1)

4.  Nu este de competența Curții, în cadrul procedurii preliminare instituite prin articolul 234 CE, să aprecieze conformitatea dreptului național cu dreptul comunitar și nici să interpreteze dreptul național. În schimb, Curtea este competentă să furnizeze instanței de trimitere toate elementele de interpretare a dreptului comunitar care îi pot permite acesteia să aprecieze o asemenea conformitate în vederea soluționării cauzei cu care este sesizată.

   (a se vedea punctul 51)

5.  Dreptul comunitar trebuie interpretat în sensul că se opune unei dispoziții naționale care, deși urmărește obiectivele legitime ale egalității de tratament a ofertanților și transparenței în cadrul procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice, instituie o prezumție absolută de incompatibilitate între calitatea de proprietar, de asociat, de acționar principal sau de membru al conducerii unei întreprinderi care desfășoară o activitate în sectorul mijloacelor de informare în masă și cea de proprietar, de asociat, de acționar principal sau de membru al conducerii unei întreprinderi căreia i se încredințează de către stat sau de către o persoană juridică din sectorul public în sens larg executarea unor contracte de lucrări, de furnizare sau de servicii.

   Coordonarea comunitară a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice urmărește în special să excludă atât riscul de a li se acorda preferință ofertanților naționali la atribuirea unui contract, cât și posibilitatea ca o autoritate contractantă publică să se lase ghidată de considerente străine contractului în cauză. În acest context, trebuie să se recunoască statelor membre o anumită marjă de apreciere în scopul adoptării de măsuri destinate să garanteze principiile egalității de tratament a ofertanților și transparenței, care constituie temeiul directivelor comunitare din domeniul atribuirii contractelor de achiziții publice. Rezultă că dreptul comunitar nu se opune adoptării de măsuri naționale destinate să înlăture, în cadrul procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, riscul de apariție a unor practici care pot să amenințe transparența și să denatureze concurența, care ar putea să decurgă din prezența printre ofertanți a unui executant de lucrări care desfășoară o activitate în sectorul mijloacelor de informare în masă sau care are legături cu o persoană implicată în acest sector, și să prevină sau să combată astfel frauda și corupția.

   Or, o dispoziție națională prin care se instituie o incompatibilitate generală între sectorul lucrărilor publice și cel al mijloacelor de informare în masă are drept consecință excluderea de la atribuirea contractelor de achiziții publice a executanților de lucrări publice implicați de asemenea în sectorul mijloacelor de informare în masă, în temeiul unui raport de proprietate, de acționariat principal, de asociere sau de conducere, fără să li se lase nicio posibilitate de a demonstra, în prezența unor eventuale indicii furnizate, de exemplu, de un concurent, că în cazul lor nu există un risc real de tipul celui menționat anterior. Astfel, prin excluderea unei întregi categorii de executanți de lucrări publice în temeiul prezumției absolute menționate, o astfel de dispoziție depășește ceea ce este necesar pentru a atinge pretinsele obiective de transparență și de egalitate de tratament.

   (a se vedea punctele 54, 55, 60, 62, 63 și 69 și dispozitiv 2)