Cauza C-162/07

Ampliscientifica Srl

și

Amplifin SpA

împotriva

Ministero dell’Economia e delle Finanze

și

Agenzia delle Entrate

(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Corte suprema di cassazione)

„A șasea directivă TVA — Persoane impozabile — Articolul 4 alineatul (4) al doilea paragraf — Societăți-mamă și filiale — Aplicare de către statul membru a regimului persoanei impozabile unice — Condiții — Consecințe”

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 22 mai 2008   I - 4021

Sumarul hotărârii

1. Dispoziții fiscale – Armonizarea legislațiilor – Impozite pe cifra de afaceri – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Persoane impozabile

   [Directiva 77/388 a Consiliului, art. 4 alin. (4) al doilea paragraf]

2. Dispoziții fiscale – Armonizarea legislațiilor – Impozite pe cifra de afaceri – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Regim de declarare și de plată simplificate ale taxei pe valoarea adăugată

   (Directiva 77/388 a Consiliului)

1.  Articolul 4 alineatul (4) al doilea paragraf din A șasea directivă 77/388 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri este o normă a cărei aplicare de către un stat membru presupune consultarea prealabilă, de către acesta, a comitetului consultativ privind taxa pe valoarea adăugată și adoptarea unei reglementări naționale care să autorizeze persoanele, în special societățile, stabilite pe teritoriul statului membru respectiv și independente din punct de vedere juridic, dar strâns legate între ele prin legături financiare, economice și organizaționale, să înceteze să fie considerate persoane impozabile separate în ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată, pentru a fi considerate o persoană impozabilă unică, singura titulară a unui număr individual de identificare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată și, prin urmare, singura autorizată să depună declarații privind taxa pe valoarea adăugată. În lipsa consultării prealabile a comitetului consultativ privind taxa pe valoarea adăugată, o reglementare națională care ar îndeplini aceste criterii ar constitui o transpunere efectuată cu încălcarea cerinței procedurale prevăzute la articolul 4 alineatul (4) al doilea paragraf din A șasea directivă 77/388.

   (a se vedea punctul 23 și dispozitiv 1)

2.  Principiul neutralității fiscale nu se opune unei reglementări naționale care s-ar limita să trateze diferit persoanele impozabile interesate să opteze pentru un regim de declarare și de plată simplificate ale taxei pe valoarea adăugată după cum entitatea sau societatea-mamă deține mai mult de 50 % din acțiunile sau din părțile sociale ale persoanelor subordonate, cel târziu, de la începutul anului civil care precedă anul declarației sau, dimpotrivă, nu îndeplinește aceste condiții decât ulterior acestei date. Pe de altă parte, nici principiul interzicerii abuzului de drept, nici principiul proporționalității nu se opun unei asemenea reglementări.

   (a se vedea punctul 32 și dispozitiv 2)