Keywords
Summary

Keywords

1. Acorduri internaționale — Acordul de asociere CEE‑Turcia — Libera circulație a persoanelor

[Protocolul adițional la Acordul de asociere CEE‑Turcia, art. 41 alin. (1); Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere CEE‑Turcia, art. 13]

2. Acorduri internaționale — Acordul de asociere CEE‑Turcia — Libera circulație a persoanelor — Libertatea de stabilire — Libera prestare a serviciilor

[Acordul de asociere CEE‑Turcia, art. 9; Protocolul adițional la Acordul de asociere CEE‑Turcia, art. 41, alin. (1); Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere CEE‑Turcia, art. 10 alin. (1) și art. 13]

Summary

1. Articolul 13 din Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere CEE‑Turcia se opune introducerii în legislația unui stat membru, cu începere de la data intrării în vigoare în acest stat membru a Deciziei nr. 1/80, a oricăror noi restricții privind exercitarea liberei circulații a lucrătorilor, inclusiv a celor ce privesc condițiile de fond și/sau de procedură în materie de primă admisie pe teritoriul acestui stat membru a resortisanților turci care intenționează să exercite pe teritoriul respectiv această libertate.

Prin urmare, normele de „standstill” prevăzute la articolul 41 alineatul (1) din Protocolul adițional la Acordul de asociere CEE‑Turcia și la articolul 13 din Decizia nr. 1/80 sunt aplicabile, de la data intrării în vigoare a acestor dispoziții, tuturor taxelor impuse resortisanților turci pentru eliberarea unui permis de ședere referitor la o primă admisie pe teritoriul acestui stat membru sau pentru prelungirea unui asemenea permis.

(a se vedea punctele 49 și 50)

2. Prin instituirea și prin menținerea, pentru eliberarea unui permis de ședere, a unui regim care prevede taxe disproporționate în raport cu cele care sunt solicitate resortisanților statelor membre pentru eliberarea unor documente similare și prin aplicarea acestui regim resortisanților turci care au drept de ședere într‑un stat membru în temeiul Acordului de asociere CEE‑Turcia, al protocolului adițional la acordul de asociere menționat sau al Deciziei nr. 1/80 a Consiliului de asociere CEE‑Turcia, un stat membru nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în temeiul articolului 9 din acordul de asociere, al articolului 41 alineatul (1) din protocolul adițional, precum și al articolului 10 alineatul (1) și al articolului 13 din Decizia nr. 1/80.

Astfel, nu se poate exclude ca taxele aplicabile resortisanților turci, puțin mai mari decât cele solicitate cetățenilor Uniunii pentru eliberarea unor documente similare, să poată fi considerate proporționale, în anumite cazuri particulare. Cu toate acestea, în situația în care respectivul cuantum al taxelor impuse resortisanților turci variază în cadrul unor limite maxime și minime a căror valoare cea mai scăzută este mai mare cu mai mult de două treimi decât valoarea taxelor aplicate cetățenilor Uniunii pentru eliberarea unor documente similare, o asemenea diferență nu poate fi considerată minimă și trebuie, prin urmare, să se considere că asemenea taxe au, în totalitatea lor, un caracter disproporționat.

Prin aplicarea în cazul resortisanților turci, pentru obținerea unui permis de ședere sau pentru prelungirea acestuia, a unor taxe având un cuantum disproporționat în raport cu taxele aplicate cetățenilor Uniunii pentru documente similare, un stat membru impune, tocmai prin aceasta, taxe cu un caracter discriminatoriu. Atât timp cât se aplică lucrătorilor turci și membrilor familiei lor, aceste taxe introduc o condiție de muncă discriminatorie, contrară articolului 10 din Decizia nr. 1/80. În măsura în care se aplică resortisanților turci care doresc să exercite libertatea de stabilire sau libera prestare a serviciilor în temeiul acordului de asociere sau membrilor familiei lor, aceste taxe sunt contrare normei generale de nediscriminare prevăzute la articolul 9 din acordul de asociere.

(a se vedea punctele 74-76)