Cauza T-287/06

Miguel Torres, SA

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii figurative comunitare Torre Albéniz — Marca figurativă comunitară anterioară TORRES — Motiv relativ de refuz — Lipsa riscului de confuzie”

Hotărârea Tribunalului (Camera a șasea) din 18 decembrie 2008   II ‐ 3821

Sumarul hotărârii

1. Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci anterioare identice sau similare înregistrate pentru produse sau servicii identice sau similare – Risc de confuzie cu marca anterioară

   [Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 8 alin. (1) lit. (b)]

2. Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci anterioare identice sau similare înregistrate pentru produse sau servicii identice sau similare – Similitudine între mărcile vizate

   [Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 8 alin. (1) lit. (b)]

3. Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci anterioare identice sau similare înregistrate pentru produse sau servicii identice sau similare – Risc de confuzie cu marca anterioară

   [Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 8 alin. (1) lit. (b)]

1.  Nu există pentru consumatorul mediu din Danemarca, Spania, Finlanda, Irlanda, Regatul Unit și Suedia un risc de confuzie în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară, între semnul figurativ Torre Albéniz, a cărui înregistrare ca marcă comunitară a fost solicitată pentru „Vinuri”, produse care fac parte din clasa 33 în sensul Aranjamentului de la Nisa, pe de o parte, și marca figurativă TORRES, înregistrată anterior în statele membre menționate pentru produse identice, pe de altă parte.

   Astfel, în cadrul unei aprecieri globale a mărcilor în cauză, diferențele de ordin vizual, fonetic și, eventual, conceptual dintre semnele în conflict sunt suficiente pentru a împiedica, în pofida identității produselor vizate și a faptului că aparțin aceluiași sector de producție și de comercializare, ca asemănările dintre semnele în conflict să antreneze un risc de confuzie în percepția consumatorului vizat.

   În condițiile în care impresia globală produsă de marca solicitată diferă într-o mare măsură de cea produsă de marca anterioară, caracterul distinctiv ridicat al acesteia din urmă ce rezultă din cunoașterea sa pe piață de către public nu poate schimba, prin el însuși, concluzia că nu există risc de confuzie.

   În plus, pe lângă cuvântul la plural, „torres”, și/sau reprezentarea a trei turnuri, mărcile anterioare nu prezintă, într-o formă specială și constantă, caracteristici de natură să determine consumatorul relevant să asocieze marca solicitată cu ansamblul mărcilor anterioare, concepute ca o „familie” sau ca o „serie” de mărci, și să se înșele astfel cu privire la proveniența sau la originea produselor acoperite de aceasta. Astfel, atât în dimensiunea verbală, cât și în dimensiunea figurativă ale semnului Torre Albéniz, acesta se distinge de mărcile anterioare prin particularitatea descrisă mai sus și în special prin adăugarea elementului distinctiv „albéniz”.

   (a se vedea punctele 45, 74, 76 și 83)

2.  Aprecierea globală a riscului de confuzie în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară trebuie să se întemeieze, în ceea ce privește similitudinea vizuală, fonetică sau conceptuală dintre mărcile în cauză, pe impresia de ansamblu produsă de acestea, ținând cont în special de elementele lor distinctive și dominante.

   O marcă complexă nu poate fi considerată similară unei alte mărci, identică sau prezentând o similitudine cu una dintre componentele mărcii complexe, decât dacă aceasta reprezintă elementul dominant în impresia de ansamblu produsă de marca complexă. Această situație se regăsește atunci când respectiva componentă poate domina prin ea însăși imaginea mărcii respective, pe care publicul relevant o păstrează în memorie, astfel încât toate celelalte componente ale mărcii sunt neglijabile în impresia de ansamblu produsă de aceasta.

   Cu toate acestea, nu trebuie luată în considerare numai una dintre componentele unei mărci complexe pentru a fi comparată cu o altă marcă. Dimpotrivă, o astfel de comparație trebuie efectuată prin examinarea mărcilor în cauză în ansamblul lor.

   (a se vedea punctele 47-49)

3.  O „serie” sau o „familie” de mărci se configurează, în special, atunci când aceste mărci anterioare fie reproduc integral același element distinctiv la care se adaugă un element grafic sau verbal care diferențiază o marcă de cealaltă, fie se caracterizează prin repetarea aceluiași prefix sau sufix extras dintr-o marcă originară. Într-adevăr, într-o astfel de ipoteză, un risc de confuzie în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară poate fi determinat prin posibilitatea de asociere între marca solicitată și mărcile anterioare care fac parte din serie, atunci când marca solicitată prezintă față de acestea din urmă similitudini care pot determina consumatorul să creadă că aceasta face parte din aceeași serie și, prin urmare, că produsele desemnate au aceeași origine comercială ca și mărcile anterioare sau o origine cu care există o legătură. Un astfel de risc de asociere între marca solicitată și mărcile de serie anterioare, susceptibil să determine o confuzie cu privire la originea comercială a produselor desemnate de semnele în conflict, poate exista chiar și atunci când comparația dintre marca solicitată și mărcile anterioare, luate separat, nu permite stabilirea existenței unui risc de confuzie directă. În cazul unei „familii” sau al unei „serii” de mărci, riscul de confuzie rezultă mai exact din faptul că un consumator se poate înșela în ceea ce privește proveniența sau originea produselor sau a serviciilor acoperite de marca a cărei înregistrare se solicită și poate considera în mod greșit că marca face parte din această „familie” sau din această „serie” de mărci.

   Cu toate acestea, riscul de confuzie care derivă din existența unei familii de mărci anterioare poate fi invocat numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții. În primul rând, mărcile anterioare care fac parte din „familie” sau din „serie” trebuie să existe pe piață. În al doilea rând, marca solicitată trebuie nu doar să fie asemănătoare mărcilor care aparțin seriei, ci și să aibă caracteristici susceptibile de a avea legătură cu seria. Spre exemplu, nu aceasta ar putea fi situația atunci când elementul comun mărcilor de serie anterioare este utilizat în cadrul mărcii solicitate într-o poziție diferită de cea în care figurează în mod obișnuit în cadrul mărcilor care aparțin seriei sau cu un conținut semantic distinct.

   (a se vedea punctele 80 și 81)