Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62006CJ0420

    Sumarul hotărârii

    Cauza C-420/06

    Rüdiger Jager

    împotriva

    Amt für Landwirtschaft Bützow

    (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Verwaltungsgericht Schwerin)

    „Politica agricolă comună — Regulamentele (CE) nr. 1254/1999 și (CE) nr. 1782/2003 — Carne de vită și mânzat — Sistemul integrat de gestionare și control pentru anumite scheme de ajutoare comunitare — Regulamentele (CEE) nr. 3887/92, (CE) nr. 2419/2001 și (CE) nr. 796/2004 — Cereri de ajutor pe cap de animal — Prima pentru vacile care alăptează — Neregulă — Nerespectarea dispozițiilor aplicabile în ceea ce privește identificarea și înregistrarea bovinelor care nu fac obiectul unor cereri de ajutor — Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 — Excludere de la beneficiul ajutorului — Articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 — Principiul aplicării retroactive a sancțiunii mai puțin severe”

    Concluziile avocatului general Y. Bot prezentate la 27 noiembrie 2007   I - 1319

    Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 11 martie 2008   I - 1342

    Sumarul hotărârii

    1. Drept comunitar – Principii – Principiul aplicării retroactive a sancțiunii mai puțin severe

      [Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului, art. 2 alin. (1) și (2)]

    2. Agricultură – Politica agricolă comună – Sistemul integrat de gestionare și control pentru anumite scheme de ajutoare

      [Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului, art. 2 alin. (2) și Regulamentul nr. 1782/2003 al Consiliului; Regulamentul nr. 3887/92 al Comisiei, art. 10c, Regulamentul nr. 2419/2001 al Comisiei, art. 39 alin. (1), și Regulamentul nr. 796/2004 al Comisiei, art. 66 și 67]

    1.  Principiul aplicării retroactive a sancțiunii mai puțin severe face parte din tradițiile constituționale comune ale statelor membre și, prin urmare, trebuie considerat ca fiind un principiu general al dreptului comunitar, a cărui respectare este asigurată de Curte și căruia instanța națională este obligată să i se conformeze.

      Acest principiu își găsește expresia în special la articolul 2 alineatul (2) a doua teză din Regulamentul nr. 2988/95 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene, dispoziție în temeiul căreia autorităților competente le revine sarcina să aplice retroactiv unei fapte care constituie o abatere în sensul alineatului (1) al acestui articol modificările ulterioare operate prin dispoziții cuprinse într-o reglementare comunitară sectorială care instituie sancțiuni administrative mai puțin severe.

      (a se vedea punctele 59 și 60)

    2.  Articolul 2 alineatul (2) a doua teză din Regulamentul nr. 2988/95 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene trebuie interpretat în sensul că prevederile instituite prin articolele 66 și 67 din Regulamentul nr. 796/2004 de stabilire a normelor de aplicare a eco-condiționării, a modulării și a sistemului integrat de gestionare și control, prevăzute de Regulamentul nr. 1782/2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori, astfel cum a fost modificat și rectificat prin Regulamentul nr. 239/2005, nu se pot aplica retroactiv în cazul unei cereri de ajutor pe cap de animal care se încadrează în domeniul de aplicare ratione temporis al Regulamentului nr. 3887/92 de stabilire a normelor de aplicare a sistemului integrat de gestionare și control pentru anumite scheme de ajutoare comunitare, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 2801/1999, și care a avut ca rezultat o excludere de la beneficiul ajutorului în temeiul articolului 10c din acest regulament.

      Astfel, sistemul de sancțiuni instituit la articolele 66 și 67 din Regulamentul nr. 796/2004 nu urmărește să modifice natura sau gravitatea sancțiunilor aplicabile în cadrul schemei de ajutor pentru bovine stabilite de Regulamentul nr. 1254/1999 privind organizarea comună a pieței în sectorul cărnii de vită și mânzat, ci are drept scop adaptarea acestora, începând cu momentul intrării în vigoare a Regulamentului nr. 1782/2003, la noul context legislativ rezultat ca urmare a reformei politicii agricole comune, realizată de acest din urmă regulament, în vederea menținerii coerenței sistemului de sancțiuni aplicabil în cazul schemelor de ajutor în cauză din perspectiva principiilor care stau la baza acestei reforme. Sistemul instituit prin articolele 66 și 67 menționate anterior nu reflectă, prin urmare, o schimbare de optică a legiuitorului comunitar în ceea ce privește caracterul adecvat al sancțiunilor în raport cu gravitatea neregulii în cauză.

      Rezultă că, întrucât sistemul de sancțiuni menționat este direct și strâns legat de reforma politicii agricole comune realizată prin Regulamentul nr. 1782/2003, acesta nu ar putea fi transpus în ceea ce privește un caz de nerespectare a normelor referitoare la identificarea și înregistrarea bovinelor, căruia i se aplică ratione temporis Regulamentul nr. 3887/92, fără a denatura sistemul eco-condiționării, astfel cum a fost conceput de legiuitorul comunitar în cadrul reformei menționate. Prin urmare, întrucât acest sistem nu constituie o „modificare ulterioară” în sensul articolului 2 alineatul (2) a doua teză din Regulamentul nr. 2988/95 a sistemului de sancțiuni prevăzut de Regulamentul nr. 2419/2001 de stabilire a normelor de aplicare a sistemului integrat de gestionare și control pentru anumite scheme de ajutoare comunitare instituite prin Regulamentul nr. 3508/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 118/2004, acesta nu poate fi invocat într-un astfel de context. În schimb, articolul 39 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2419/2001, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 118/2004, poate fi invocat într-un asemenea context. Într-adevăr, această dispoziție, care constituie o astfel de „modificare ulterioară” a articolului 10c din Regulamentul nr. 3887/92, stabilește un sistem de sancțiuni mai puțin severe decât cele prevăzute în această din urmă dispoziție, întrucât a prevăzut, printre altele, o limită maximă a reducerii care poate fi aplicată. Instanței de trimitere îi revine, așadar, atribuția de a aplica retroactiv în cazul agricultorului vizat dispozițiile articolului 39 alineatul (1) menționat anterior.

      (a se vedea punctele 70 și 82-85)

    Top