Cauza C-393/06

Ing. Aigner, Wasser-Wärme-Umwelt, GmbH

împotriva

Fernwärme Wien GmbH

(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Vergabekontrollsenat des Landes Wien)

„Contracte de achiziții publice — Directivele 2004/17/CE și 2004/18/CE — Entitate contractantă care desfășoară activități cuprinse în parte în domeniul de aplicare al Directivei 2004/17/CE și în parte în cel al Directivei 2004/18/CE — Organism de drept public — Autoritate contractantă”

Concluziile avocatului general D. Ruiz-Jarabo Colomer prezentate la 22 noiembrie 2007   I - 2343

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 10 aprilie 2008   I - 2361

Sumarul hotărârii

1. Apropierea legislațiilor – Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale – Directiva 2004/17 – Domeniu de aplicare

   [Directiva 2004/17 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 3-7 și art. 20 alin. (1) și Directiva 2004/18 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 12 alin. (1)]

2. Apropierea legislațiilor – Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii – Directivele 2004/17 și 2004/18 – Autorități contractante

   [Directiva 2004/17 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 2 alin. (1) lit. (a) al doilea paragraf și Directiva 2004/18 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 1 alin. (9) al doilea paragraf]

3. Apropierea legislațiilor – Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii – Directivele 2004/17 și 2004/18 – Domeniu de aplicare

   (Directivele 2004/17 și 2004/18 ale Parlamentului European și ale Consiliului)

1.  O entitate contractantă, în sensul Directivei 2004/17 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale, este obligată să aplice procedura prevăzută de această directivă numai la atribuirea contractelor care au legătură cu activitățile pe care această entitate le desfășoară în unul sau în mai multe dintre sectoarele prevăzute la articolele 3-7 din directiva menționată.

   Într-adevăr, articolul 20 alineatul (1) din Directiva 2004/17 prevede că aceasta nu se aplică contractelor pe care entitățile contractante le atribuie în alte scopuri decât desfășurarea activităților lor în sectoarele definite la articolele 3-7 din aceeași directivă. Corespondentul acestei dispoziții în Directiva 2004/18 este articolul 12 primul paragraf, care prevede că această directivă nu se aplică în cazul contractelor de achiziții publice care sunt atribuite pentru respectivele activități de către autorități contractante care desfășoară una sau mai multe dintre activitățile prevăzute la articolele 3-7 din Directiva 2004/17. Astfel, domeniul de aplicare al Directivei 2004/17 este strict circumscris, ceea ce nu permite ca procedurile stabilite de aceasta să fie extinse dincolo de acest domeniu de aplicare.

   (a se vedea punctele 28 și 29 și dispozitiv 1)

2.  Potrivit articolului 2 alineatul (1) litera (a) al doilea paragraf din Directiva 2004/17 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și articolului 1 alineatul (9) al doilea paragraf din Directiva 2004/18 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii, prin „organism de drept public” se înțelege orice organism care, în primul rând, a fost înființat pentru obiectivul specific de a satisface nevoi de interes general care nu au un caracter industrial sau comercial, în al doilea rând, are personalitate juridică și, în al treilea rând, sau a cărui activitate este finanțată în mare parte de stat, de colectivitățile teritoriale ori de alte organisme de drept public, sau a cărui gestiune este supusă controlului din partea acelor organisme, sau care are un organ de administrare, de conducere sau de supraveghere dintre ai cărui membri mai mult de jumătate sunt numiți de stat, de colectivitățile teritoriale sau de alte organisme de drept public. Aceste trei condiții au caracter cumulativ.

   O entitate înființată cu scopul specific de a asigura, pe teritoriul unei colectivități locale, încălzirea locuințelor, a clădirilor publice, a spațiilor aparținând întreprinderilor sau a birourilor prin utilizarea energiei rezultate din arderea deșeurilor, care are personalitate juridică și al cărei capital este deținut în întregime de colectivitatea locală menționată, care controlează gestiunea sa economică și financiară, îndeplinește ultimele două condiții stabilite de directivele menționate.

   În ceea ce privește prima condiție, nu poate fi contestat că o astfel de entitate a fost înființată pentru obiectivul specific de a satisface nevoi de interes general. Într-adevăr, asigurarea încălzirii unei aglomerări urbane printr-un procedeu care respectă mediul înconjurător constituie un obiectiv ce este în mod incontestabil de interes general. În această privință, este indiferent faptul că astfel de nevoi sunt de asemenea satisfăcute sau pot fi satisfăcute de întreprinderi private. Este important să fie vorba de nevoi pe care, pentru motive care țin de interesul general, statul sau o colectivitate teritorială aleg în general să le satisfacă ele însele sau în privința cărora acestea înțeleg să păstreze o influență determinantă.

   Pentru a stabili dacă nevoile satisfăcute de entitatea în cauză nu au un caracter industrial sau comercial, trebuie să se ia în considerare toate elementele de drept și de fapt pertinente, cum ar fi împrejurările care au stat la baza înființării entității respective și condițiile în care aceasta își desfășoară activitatea. Astfel, este cert că obținerea de beneficii nu constituie obiectivul principal al entității menționate. În continuare, în ceea ce privește piața de referință de care trebuie să se țină seama pentru a verifica dacă entitatea în cauză își desfășoară sau nu își desfășoară activitățile într-un cadru concurențial, având în vedere interpretarea funcțională a noțiunii „organism de drept public”, trebuie să se ia în considerare sectorul pentru care a fost înființată această entitate, respectiv cel al furnizării încălzirii centrale prin utilizarea energiei rezultate din arderea deșeurilor. Or, în sectorul avut în vedere, entitatea respectivă deține o situație de cvasimonopol de fapt. Mai mult, acest sector prezintă o autonomie considerabilă, sistemul de încălzire centrală putând fi înlocuit cu multă dificultate cu alte energii și, de asemenea, din considerente de mediu, colectivitatea teritorială vizată acordă o importanță deosebită acestui sistem, astfel încât nu ar permite suprimarea sistemului, chiar dacă acesta ar trebui să funcționeze în pierdere. Astfel, în măsura în care entitatea vizată se dovedește a fi în prezent singura întreprindere capabilă să satisfacă astfel de nevoi de interes general în sectorul avut în vedere, la atribuirea contractelor sale, aceasta ar putea să se lase condusă de alte considerente decât cele economice.

   În această privință, este indiferent că, în afara misiunii sale de interes general, entitatea menționată desfășoară de asemenea alte activități cu scop lucrativ, din moment ce aceasta continuă să fie responsabilă de nevoile de interes general pe care este obligată să le satisfacă în mod specific. Partea pe care activitățile desfășurate în scop lucrativ o ocupă în cadrul activităților globale ale acestei entități este de asemenea lipsită de relevanță în ceea ce privește calificarea acesteia drept organism de drept public.

   (a se vedea punctele 36-45, 47 și 48 și dispozitiv 2)

3.  Contractelor atribuite de o entitate având calitatea de organism de drept public, în sensul Directivei 2004/17 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și al Directivei 2004/18 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii, care au legătură cu exercitarea de activități ale acestei entități în unul sau în mai multe dintre sectoarele prevăzute la articolele 3-7 din Directiva 2004/17, trebuie să li se aplice procedurile prevăzute de această directivă. În schimb, tuturor celorlalte contracte atribuite de această entitate în legătură cu exercitarea altor activități li se aplică procedurile prevăzute de Directiva 2004/18. Fiecare dintre aceste două directive se aplică fără să se facă distincție între activitățile pe care entitatea menționată le desfășoară pentru a-și îndeplini misiunea de a satisface nevoi de interes general și activitățile pe care aceasta le desfășoară în condiții de concurență și chiar în prezența unei contabilități ce urmărește separarea sectoarelor de activitate ale acestei entități pentru a evita finanțările încrucișate între aceste sectoare.

   (a se vedea punctul 59 și dispozitiv 3)