Cauza C-291/05

Minister voor Vreemdelingenzaken en Integratie

împotriva

R. N. G. Eind

(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Raad van State)

„Libera circulație a persoanelor — Lucrători — Drept de ședere al unui membru al familiei resortisant al unui stat terț — Întoarcerea lucrătorului în statul membru al cărui resortisant este — Obligația statului membru de origine al lucrătorului de a acorda dreptul de ședere membrului de familie — Existența unei astfel de obligații în lipsa exercitării unei activități reale și efective de către acel lucrător”

Concluziile avocatului general P. Mengozzi prezentate la 5 iulie 2007   I - 10722

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 11 decembrie 2007   I - 10761

Sumarul hotărârii

1. Libera circulație a persoanelor – Lucrători – Dreptul de ședere al membrilor familiei

   (Regulamentul nr. 1612/68 al Consiliului, art. 10)

2. Libera circulație a persoanelor – Lucrători – Dreptul de ședere al membrilor de familie – Întoarcerea lucrătorului în statul membru de origine după ce a exercitat o activitate salariată într-un alt stat membru

   [Regulamentul nr. 1612/68 al Consiliului, art. 10 alin. (1) lit. (a)]

1.  În cazul întoarcerii unui lucrător comunitar în statul membru al cărui cetățean este, dreptul comunitar nu impune autorităților acelui stat să recunoască un drept de intrare și de ședere resortisantului unui stat terț, membru al familiei acelui lucrător, numai datorită faptului că, în statul membru gazdă în care lucrătorul a exercitat o activitate salariată, acel resortisant era titularul unui permis de ședere valabil eliberat în temeiul articolului 10 din Regulamentul nr. 1612/68 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității,

   Într-adevăr, dreptul la reîntregirea familiei în conformitate cu articolul menționat nu conferă membrilor de familie ai lucrătorilor migranți niciun drept propriu la libera circulație, această prevedere fiind mai degrabă în beneficiul lucrătorului migrant din familia căruia face parte resortisantul unui stat terț. Rezultă că dreptul resortisantului unui stat terț, membru al familiei unui lucrător comunitar, de a se instala cu acesta nu poate fi invocat decât în statul membru în care locuiește acest lucrător.

   În plus, în cadrul Regulamentului nr. 1612/68, efectele permisului de ședere eliberat de autoritățile unui stat membru unui resortisant al unui stat terț care este membru al familiei unui lucrător comunitar rămân limitate la teritoriul acelui stat membru.

   (a se vedea punctele 23-26 și dispozitiv 1)

2.  Dreptul lucrătorului migrant de intrare și de ședere în statul membru al cărui cetățean este, după ce a exercitat o activitate salariată într-un alt stat membru, este conferit de dreptul comunitar în măsura în care este necesar pentru a asigura un efect util dreptului la liberă circulație pe care lucrătorii îl au în temeiul articolului 39 CE, precum și în temeiul prevederilor adoptate pentru punerea în aplicare a dreptului menționat, cum sunt cele din Regulamentul nr. 1612/68 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității. O astfel de interpretare este confirmată de introducerea statutului de cetățean al Uniunii, care are vocația de a fi statutul fundamental al resortisanților țărilor membre.

   La întoarcerea unui lucrător în statul membru al cărui cetățean este, după ce a exercitat o activitate salariată într-un alt stat membru, resortisantul unui stat terț, membru al familiei acestui lucrător, beneficiază, în temeiul articolului 10 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1612/68, această dispoziție aplicându-se prin analogie, de un drept de ședere în statul membru al cărui cetățean este lucrătorul, chiar dacă acesta din urmă nu exercită în acel stat o activitate economică reală și efectivă. Faptul că resortisantul unui stat terț, membru al familiei unui lucrător comunitar, înainte de a locui în statul membru în care acesta din urmă a exercitat o activitate salariată, nu beneficia, în statul membru al cărui cetățean este lucrătorul, de un drept de ședere întemeiat pe dreptul național este fără incidență în ceea ce privește aprecierea dreptului acestui resortisant de a locui în acest din urmă stat.

   (a se vedea punctele 32 și 45 și dispozitiv 2)