Cauza C-51/05 P

Comisia Comunităților Europene

împotriva

Cantina sociale di Dolianova Soc. coop. arl și alții

„Recurs — Organizarea comună a pieței viticole — Ajutoare pentru distilare — Acțiune în despăgubiri — Răspundere extracontractuală a Comunității — Termen de prescripție — Data la care începe să curgă termenul”

Concluziile avocatului general E. Sharpston prezentate la 22 noiembrie 2007   I - 5343

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 17 iulie 2008   I - 5373

Sumarul hotărârii

Acțiune în despăgubiri – Termen de prescripție – Data la care începe să curgă termenul

(art. 235 CE și art. 288 al doilea paragraf CE; Statutul Curții de Justiție, art. 46)

Termenul de prescripție de cinci ani pentru acțiunile formulate împotriva Comunității în materie de răspundere extracontractuală, prevăzut la articolul 46 din Statutul Curții de Justiție, începe să curgă atunci când sunt întrunite toate condițiile care guvernează obligația de reparare și în special atunci când prejudiciul care trebuie reparat s-a materializat. În consecință, în ceea ce privește cazurile în care răspunderea Comunității își are originea într-un act normativ, acest termen de prescripție nu poate începe să curgă înainte ca efectele prejudiciabile ale acestui act să se fi produs și, prin urmare, înaintea momentului în care persoanele vizate au suferit un prejudiciu cert.

În această privință, condițiile de care depinde nașterea obligației de a repara prejudiciile menționate la articolul 288 al doilea paragraf CE și, așadar, normele care reglementează prescripția acțiunilor având ca obiect repararea acestor prejudicii nu se pot întemeia decât pe criterii strict obiective. Într-adevăr, în caz contrar, ar exista riscul de a se aduce atingere principiului securității juridice, care reprezintă chiar fundamentul normelor referitoare la prescripție și care impune ca normele de drept comunitar să fie clare și precise, astfel încât persoanele interesate să se poată orienta în situații și cu privire la raporturi juridice care sunt guvernate de ordinea juridică comunitară.

În plus, a nu permite ca termenul de prescripție a acțiunii în răspundere extracontractuală a Comunității să înceapă să curgă cât timp partea care se pretinde vătămată nu a dobândit convingerea personală că a suferit un prejudiciu are drept consecință faptul că momentul la care se stinge dreptul de a exercita respectiva acțiune variază în funcție de percepția individuală pe care ar putea să o aibă fiecare parte cu privire la realitatea prejudiciului, ceea ce intră în contradicție cu cerința securității juridice care este necesară pentru aplicarea termenelor de prescripție. În această privință, cunoașterea faptelor nu figurează printre elementele care trebuie întrunite pentru a se declanșa curgerea termenului de prescripție. Aprecierea subiectivă cu privire la realitatea prejudiciului nu ar putea astfel să fie luată în considerare pentru a se stabili data la care începe să curgă termenul respectiv.

(a se vedea punctele 54 și 59-61)