Cauza T-196/04

Ryanair Ltd

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Ajutoare de stat — Acorduri încheiate de regiunea valonă și de aeroportul din Charleroi Bruxelles Sud cu compania aeriană Ryanair — Existența unui avantaj economic — Aplicarea criteriului investitorului privat în economia de piață”

Hotărârea Tribunalului (Camera a opta extinsă) din 17 decembrie 2008   II ‐ 3646

Sumarul hotărârii

1. Ajutoare acordate de state – Noțiune – Apreciere potrivit criteriului investitorului privat

   [art. 87 alin. (1) CE]

2. Ajutoare acordate de state – Noțiune – Apreciere potrivit criteriului investitorului privat – Autoritate publică ce administrează instalații aeroportuare care aparțin domeniului public

   [art. 87 alin. (1) CE]

1.  În cadrul aplicării criteriului investitorului privat, este necesar să se aibă în vedere operațiunea comercială în ansamblul său pentru a se verifica dacă entitatea de stat și entitatea controlată de aceasta, luate împreună, s-au comportat ca operatori raționali în economia de piață. Astfel, la evaluarea măsurilor în litigiu, Comisia are obligația să țină cont de toate elementele pertinente și de contextul acestora, inclusiv de elementele referitoare la situația autorității sau a autorităților care adoptă măsurile menționate.

   (a se vedea punctul 59)

2.  Pentru a stabili dacă o măsură de stat constituie un avantaj în sensul articolului 87 alineatul (1) CE, trebuie efectuată o distincție între obligațiile pe care statul trebuie să și le asume în calitate de întreprindere care desfășoară o activitate economică și obligațiile care îi revin în calitate de putere publică. Deși, în cazul în care statul acționează în calitate de întreprindere care operează ca un investitor privat, pare necesară analizarea comportamentului acestuia în lumina principiului investitorului privat în economia de piață, aplicarea acestui principiu trebuie exclusă în situația în care acesta acționează în calitate de putere publică. Astfel, în această ultimă ipoteză, comportamentul statului nu poate fi niciodată comparat cu cel al unui operator sau al unui investitor privat în economia de piață.

   Reprezintă o activitate economică orice activitate care constă în oferirea de bunuri sau de servicii pe o piață determinată. Stabilirea valorilor redevențelor de aterizare, precum și garanția de despăgubire aferentă este o activitate direct legată de administrarea infrastructurilor aeroportuare, care constituie o activitate economică. Taxele aeroportuare stabilite de o autoritate publică trebuie considerate o remunerare a serviciilor prestate în cadrul aeroportului, în pofida faptului că legătura directă și manifestă dintre nivelul taxelor și serviciul prestat beneficiarilor este una redusă.

   De asemenea, punerea la dispoziția companiilor aeriene, de către o autoritate publică, de instalații aeroportuare, precum și administrarea acestora prin plata unei redevențe al cărei nivel este fixat în mod liber de către această autoritate pot fi calificate ca activități de natură economică, astfel de activități fiind, desigur, realizate pe domeniul public, dar neintrând în domeniul exercitării prerogativelor de putere publică numai din acest motiv. Astfel, aceste activități nu sunt, prin natura lor, prin obiectul lor și prin normele cărora le sunt supuse, legate de exercitarea prerogativelor care sunt specifice puterii publice.

   Împrejurarea că proprietarul instalațiilor aeroportuare care aparțin domeniului public este o autoritate publică nu poate exclude posibilitatea ca aceasta să fie considerată o entitate care exercită o activitate economică.

   În mod similar, simplul fapt că autoritatea publică dispune de competențe de natură administrativă în domeniul stabilirii redevențelor aeroportuare nu exclude posibilitatea ca examinarea unui sistem de rabaturi la respectivele redevențe să trebuiască să fie efectuată în lumina principiului investitorului privat în economia de piață, întrucât un astfel de sistem poate fi pus în aplicare de un operator privat.

   (a se vedea punctele 84, 85, 87, 89, 91, 92 și 101)