Keywords
Summary

Keywords

1. Mediu — Conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică — Directiva 92/43 — Gestionarea patrimoniului comun

[art. 249 alin. (3) CE; Directiva 92/43 a Consiliului]

2. Acte ale instituțiilor — Directive — Executare de către statele membre

[art. 249 alin. (3) CE; Directiva 92/43 a Consiliului]

3. Mediu — Conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică — Directiva 92/43 — Adoptarea măsurilor de conservare necesare

[Directiva 92/43 a Consiliului, art. 6 alin. (1)]

4. Mediu — Conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică — Directiva 92/43 — Protecția speciilor — Derogări

[Directiva 92/43 a Consiliului, art. 12-14, art. 15 lit. (a) și (b) și art. 16]

5. Mediu — Conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică — Directiva 92/43 — Protecția speciilor — Derogări

[Directiva 92/43 a Consiliului, art. 12-14, art. 15 lit. (a) și (b) și art. 16]

Summary

1. Din al patrulea și al unsprezecelea considerent al Directivei 92/43 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică reiese că habitatele și speciile avute în vedere de aceasta fac parte din patrimoniul natural al Comunității și că pericolele care le amenință sunt adesea de natură transfrontalieră, astfel încât toate statele membre au responsabilitatea comună de a adopta măsuri de conservare. În acest domeniu, în cazul în care gestionarea patrimoniului comun este încredințată fiecărui stat membru pentru propriul teritoriu, exactitatea transpunerii directivei are o importanță deosebită.

(a se vedea punctele 57 și 58)

2. Directiva 92/43 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică stabilește norme complexe și tehnice în domeniul dreptului mediului și, prin urmare, statele membre au în special obligația de a se asigura că legislația pe care o adoptă în vederea asigurării transpunerii acesteia este clară și precisă.

Nu poate fi acceptat argumentul invocat de guvernul unui stat membru potrivit căruia, în orice caz, o dispoziție de drept intern este interpretată conform directivei menționate atunci când sunt necesare măsuri de conservare. Într‑adevăr, o astfel de interpretare conformă a dispozițiilor de drept intern nu poate, singură, să prezinte claritatea și precizia necesară pentru a fi îndeplinită cerința siguranței juridice.

În plus, nu se poate considera că o serie de simple practici administrative, care pot, prin însăși natura lor, să fie modificate de administrație în mod arbitrar și care sunt lipsite de o publicitate adecvată, constituie executarea obligațiilor care le revin statelor membre pentru transpunerea unei directive.

(a se vedea punctele 73 și 78-80)

3. Prin termenii folosiți la articolul 6 alineatul (1) din Directiva 92/43 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică, legiuitorul comunitar a vrut să impună statelor membre obligația de a lua măsurile de conservare necesare care răspund cerințelor ecologice ale tipurilor de habitate naturale și ale speciilor menționate în anexele I și, respectiv, II la directivă, ceea ce exclude, pentru statele membre, orice marjă de apreciere în această privință și limitează eventuala posibilitate de reglementare sau de decizie a autorităților naționale la mijloacele pentru punerea în aplicare și la opțiunile tehnice ce pot fi aplicate în cadrul măsurilor respective.

(a se vedea punctele 76 și 87)

4. Articolele 12-14 și articolul 15 literele (a) și (b) din Directiva 92/43 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică constituie un ansamblu coerent de norme care impun statelor membre instituirea unor regimuri de protecție strictă a speciilor de animale și de plante în cauză.

Articolul 16 din directivă, care definește în mod precis criteriile pe baza cărora statele membre pot prevedea derogări de la interdicțiile stabilite la articolele 12-15, constituie o dispoziție derogatorie de la sistemul de protecție prevăzut în directivă. În consecință, acest articol trebuie interpretat în mod restrictiv.

(a se vedea punctele 109 și 110)

5. Potrivit articolului 16 alineatul (1) din Directiva 92/43 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică, orice măsură națională care derogă de la interdicțiile prevăzute în directivă trebuie supusă condiției să nu existe o alternativă satisfăcătoare. Rezultă din aceasta că dispoziții naționale care nu supun acordarea derogărilor de la interdicțiile prevăzute la articolele 12-14 și la articolul 15 literele (a) și (b) din directiva menționată tuturor criteriilor și condițiilor prevăzute la articolul 16 din aceasta, ci, în mod incomplet, numai anumitor elemente ale acestora, nu pot constitui un sistem conform acestui din urmă articol.

(a se vedea punctele 111 și 112)