Keywords
Summary

Keywords

1. Libera circulație a persoanelor – Libertatea de stabilire – Libertatea de a presta servicii – Restricții

(art. 43 CE și 49 CE)

2. Libera circulație a persoanelor – Libertatea de stabilire – Libertatea de a presta servicii – Restricții

(art. 43 CE și 49 CE)

3. Libera circulație a persoanelor – Libertatea de stabilire – Libertatea de a presta servicii – Restricții

(art. 43 CE și 49 CE)

Summary

1. O reglementare națională care interzice exercitarea activităților de colectare, acceptare, înregistrare și transmitere a propunerilor de pariuri, în special pariuri sportive, în lipsa unei concesiuni sau a autorizației poliției eliberate de statul membru vizat constituie o restricție la libertatea de stabilire, precum și la libertatea de a presta servicii, prevăzute la articolul 43 CE și la articolul 49 CE.

Obiectivul care vizează lupta împotriva criminalității, supunând unui control operatorii activi din acest sector și canalizând activitățile de jocuri de noroc în circuite astfel controlate poate justifica aceste obstacole, un sistem de concesiuni putând să constituie un mecanism eficace în această privință.

Cu toate acestea, este de competența instanțelor naționale să verifice dacă, în măsura în care limitează numărul de operatori care își desfășoară activitatea în sectorul jocurilor de noroc, reglementarea națională răspunde cu adevărat acestui obiectiv. De asemenea, este de competența instanțelor naționale să verifice dacă aceste restricții sunt de natură să asigure realizarea obiectivului urmărit, dacă nu depășesc ceea ce este necesar pentru a‑l atinge și dacă sunt aplicate în mod nediscriminatoriu.

(a se vedea punctele 49, 52, 57 și 58 și dispozitiv 1 și 2)

2. Articolele 43 CE și 49 CE trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care exclude din sectorul jocurilor de noroc operatorii constituiți sub formă de societăți de capitaluri ale căror acțiuni sunt cotate pe piețele reglementate. Într‑adevăr, independent de faptul de a stabili dacă excluderea societăților de capitaluri cotate pe piețele reglementate se aplică, în fapt, în același mod operatorilor stabiliți în statul membru în cauză și celor care provin din alte state membre, această excludere totală depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului care vizează să se evite ca operatorii activi în sectorul jocurilor de noroc să fie implicați în activități criminale sau frauduloase.

(a se vedea punctele 62 și 64 și dispozitiv 3)

3. Articolele 43 CE și 49 CE trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care impune o sancțiune penală unor persoane pentru faptul de a fi exercitat o activitate organizată de colectare de pariuri în lipsa unei concesiuni sau a unei autorizații a poliției impuse de legislația națională atunci când aceste persoane nu au putut obține respectivele concesiuni sau autorizații ca urmare a refuzului acestui stat membru, care încalcă dreptul comunitar, de a li le acorda.

Deși, în principiu, legislația penală este de competența statelor membre, dreptul comunitar impune totuși limite acestei competențe, printr‑o astfel de legislație neputându‑se restrânge, într‑adevăr, libertățile fundamentale garantate de dreptul comunitar. În plus, un stat membru nu poate aplica o sancțiune penală pentru o formalitate administrativă neîndeplinită atunci când îndeplinirea acestei formalități este refuzată sau făcută imposibilă de către statul membru vizat prin încălcarea dreptului comunitar.

(a se vedea punctele 68, 69 și 71 și dispozitiv 4)