Cauza T-212/02

Commune de Champagne și alții

împotriva

Consiliului Uniunii Europene și a

Comisiei Comunităților Europene

„Acțiune în anulare — Acord CE-Confederația Elvețiană privind comerțul cu produse agricole — Decizie de aprobare a acordului — Domeniu juridic de aplicare — Produse vitivinicole — Denumiri protejate — Excepție de omonimie — Regulamentul (CEE) nr. 2392/89 și Regulamentul (CE) nr. 753/2002 — v.c.p.r.d. «Champagne» — Vinuri provenite din comuna Champagne din cantonul Vaud — Admisibilitate — Act cauzator de prejudiciu — Calitate procesuală activă — Persoană vizată în mod individual — Acțiune în despăgubiri — Legătură de cauzalitate — Prejudiciu imputabil Comunității — Necompetență”

Ordonanța Tribunalului (Camera a treia) din 3 iulie 2007   II - 2023

Sumarul ordonanței

1. Acțiune în anulare – Interesul de a exercita acțiunea

   [art. 230 CE; Acord CE-Confederația Elvețiană privind comerțul cu produse agricole, art. 5 alin. (8) din anexa 7; Decizia 2002/309 a Consiliului și a Comisiei, art. 1]

2. Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Acte care produc efecte juridice obligatorii

   [art. 230 CE și 299 CE; Acord CE-Confederația Elvețiană privind comerțul cu produse agricole, art. 14 și art. 17 alin. (1), art. 5 alin. (1)-(6) din anexa 7 și apendicele 2; Decizia 2002/309 a Consiliului și a Comisiei]

3. Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Acte care produc efecte juridice obligatorii

   [art. 230 CE; Acord CE-Confederația Elvețiană privind comerțul cu produse agricole, art. 5 alin. (1)-(6) din anexa 7 și apendicele 2; Regulamentul nr. 2392/89 al Consiliului, art. 29 alin. (2) și (3); Regulamentul nr. 753/2002 al Comisiei, art. 36 alin. (3) și anexa VI; Decizia 2002/309 a Consiliului și a Comisiei]

4. Răspundere extracontractuală – Condiții – Nelegalitate – Prejudiciu – Legătură de cauzalitate

   [art. 288 al doilea paragraf CE; Acord CE-Confederația Elvețiană privind comerțul cu produse agricole, art. 5 alin. (1)-(6) din anexa 7 și apendicele 2; Decizia 2002/309 a Consiliului și a Comisiei]

1.  O acțiune în anulare intentată de o persoană fizică sau juridică nu este admisibilă decât în măsura în care reclamantul are un interes în anularea actului atacat. Un astfel de interes presupune ca anularea acestui act să fie susceptibilă, prin ea însăși, să aibă consecințe juridice sau, potrivit altei formule, ca acțiunea să fie susceptibilă, prin rezultatul său, de a aduce un beneficiu părții care a formulat-o.

   Prin urmare, este inadmisibilă acțiunea în anulare formulată de producătorii de vinuri originare din cantonul Vaud din Elveția, comercializate sub denumirea „Champagne”, de comuna Champagne din cantonul Vaud, de o asociație vitivinocolă, precum și de o asociație pentru protejarea acestei denumiri împotriva Deciziei 2002/309, în măsura în care se aprobă prin aceasta, în numele Comunității Europene, articolul 5 alineatul (8) din anexa 7 la Acordul dintre Comunitate și Confederația Elvețiană privind comerțul cu produse agricole, care are unicul efect de a autoriza, pentru o perioadă tranzitorie de doi ani, comercializarea în afara teritoriului comunitar a anumitor vinuri originare din cantonul Vaud sub denumirea „Champagne”.

   Într-adevăr, această dispoziție reprezintă o adaptare, în favoarea anumitor vinuri originare din cantonul Vaud, a protecției exclusive de care beneficiază, în temeiul articolului 5 alineatele (1)-(3) din anexa 7 la acord, denumirea „Champagne” avută în vedere în lista de produse vitivinicole originare din Comunitate care figurează în apendicele 2 la aceeași anexă. În aceste împrejurări, anularea Deciziei 2002/309 în măsura în care aceasta aprobă această ultimă dispoziție nu numai că nu ar aduce niciun beneficiu reclamanților, ci ar fi și în detrimentul acestora, în măsura în care ar anula perioada tranzitorie pe care aceasta o stabilește în favoarea lor.

   (a se vedea punctele 39, 52 și 53)

2.  Decizia 2002/309 de aprobare, în numele Comunității Europene, între altele, a Acordului dintre Comunitate și Confederația Elvețiană privind comerțul cu produse agricole nu produce niciun efect juridic obligatoriu de natură a modifica situația juridică a reclamanților pe teritoriul Elveției și, în această măsură, nu constituie un act care poate face obiectul unei acțiuni în temeiul articolului 230 CE.

   Într-adevăr, un act al instituțiilor adoptat în aplicarea tratatului, ca act unilateral al Comunității, nu poate fi creator de drepturi și obligații în afara teritoriului definit prin articolul 299 CE, astfel încât această decizie nu poate avea ca domeniu de aplicare decât respectivul teritoriu și este lipsită de orice efect juridic pe teritoriul Elveției. Numai acordul respectiv, care nu poate face obiectul unei acțiuni, poate produce efecte juridice pe teritoriul Elveției, potrivit modalităților proprii ordinii juridice a acestui stat și după ce a fost ratificat potrivit procedurilor aplicabile în acest stat. Așadar, decizia menționată, adoptată de Consiliu și Comisie în numele și pe seama Comunității, nu modifică situația juridică a reclamanților pe teritoriul Elveției, această situație fiind reglementată numai prin dispozițiile adoptate de acest stat în exercitarea competenței sale suverane. Efectele pretins prejudiciabile pe care acordul le produce reclamanților pe teritoriul Elveției rezultă, într-adevăr, în exclusivitate din împrejurarea că, prin decizia suverană de a ratifica respectivul acord, Confederația Elvețiană a consimțit să fie obligată prin acesta și s-a angajat, conform articolului 14 din respectivul acord, să ia măsurile adecvate care să asigure îndeplinirea obligațiilor care decurg din respectivul acord, între care și pe acelea care decurg din articolul 5 alineatele (1)-(6) și din apendicele 2 la anexa 7 la acord, care prevăd un regim de protecție exclusivă a denumirii comunitare „Champagne”.

   (a se vedea punctele 90, 91 și 95)

3.  O acțiune introdusă de un reclamant în temeiul articolului 230 CE nu este admisibilă decât cu condiția ca actul atacat să producă efecte juridice obligatorii și de natură a afecta interesele acestuia prin modificarea distinctă a situației sale juridice. Nu aceasta este situația Deciziei 2002/309, în măsura în care prin aceasta se aprobă, în numele Comunității Europene, articolul 5 alineatele (1)-(6) și apendicele 2 la anexa 7 la Acordul dintre Comunitate și Confederația Elvețiană privind comerțul cu produse agricole, în raport cu reclamanții, respectiv cu producătorii de vinuri originare din cantonul Vaud din Elveția, comercializate sub denumirea „Champagne”, cu comuna Champagne din cantonul Vaud, cu o asociație vitivinicolă, precum și cu o asociație pentru protejarea aceste denumiri, astfel încât aceștia nu au interesul de a exercita acțiunea împotriva acestei decizii.

   În această privință, dacă respectivele dispoziții în litigiu din acord garantează exclusivitatea pe teritoriul comunitar a dreptului la denumirea „Champagne” în beneficiul unor vinuri produse în regiunea franceză Champagne sub această denumire, această situație juridică exista deja, față de reclamanți, în momentul intrării în vigoare a acordului, precum și la introducerea acțiunii. Într-adevăr, conform articolului 29 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2392/89 de stabilire a normelor generale pentru desemnarea și prezentarea vinurilor și a mustului de struguri, la introducerea acțiunii, în principiu, denumirea „Champagne” nu putea fi utilizată pentru desemnarea niciunui vin importat. Pe de altă parte, excepția de omonimie prevăzută la alineatul (3) din această dispoziție, cu privire la anumite împrejurări, atunci când există identitate între numele geografic al unui vin produs în Comunitate și numele unei unități geografice situate într-o țară terță, nu se aplică de plin drept, ci ca urmare a unei decizii exprese de derogare. Or, în ziua introducerii acțiunii, vinul produs pe teritoriul comunei Champagne din cantonul Vaud nu beneficia de nicio decizie de derogare de la interdicția prevăzută la articolul 29 alineatul (2), citat anterior, astfel încât reclamanții erau împiedicați din punct de vedere juridic să își comercializeze produsele sub denumirea „Champagne”.

   Oricare ar fi situația, dispozițiile Regulamentului nr. 753/2002 de stabilire a anumitor norme de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 în ceea ce privește descrierea, denumirea, prezentarea și protejarea anumitor produse vitivinicole, la rândul lor, nu permit reclamanților comercializarea în Comunitate, sub denumirea „Champagne”, a vinurilor pe care le produc pe teritoriul comunei Champagne din cantonul Vaud. Într-adevăr, excepția de omonimie prevăzută la articolul 36 alineatul (3) din Regulamentul nr. 753/2002 nu se poate aplica de plin drept, ci este condiționată de înscrierea în anexa VI la regulamentul menționat atât a indicațiilor geografice din țări terțe omonime cu indicații geografice utilizate pentru desemnarea unui vin de calitate produs într-o regiune determinată care pot beneficia de aceasta, cât și a condițiilor practice care garantează că aceste indicații geografice sunt diferențiate unele de altele. Or, respectiva anexă VI nu conține nicio indicație și, așadar, nu menționează denumirea „Champagne” între indicațiile geografice din țări terțe care pot beneficia de excepția de omonimie.

   În cele din urmă, posibilitatea ca aceste vinuri să poată beneficia în viitor de excepția de omonimie prevăzută la articolul 36 alineatul (3) din Regulamentul 753/2002, în ipoteza în care Decizia 2002/309 ar fi anulată, pare de neimaginat având în vedere insuficiența condițiilor stabilite în dreptul elvețian pentru a beneficia de denumirea comunală „Champagne”. Pe de altă parte, o eventuală modificare a situației juridice a reclamanților, rezultată, de exemplu, din modificarea condițiilor de acordare a denumirii „Champagne”, specifică pentru cantonul Vaud, nu ar fi de natură a justifica interesul reclamantului de a exercita acțiunea, acest interes neputând fi evaluat în funcție de un eveniment viitor și incert.

   (a se vedea punctele 128, 133-135, 138, 139, 143-145 și 149-151)

4.  Angajarea răspunderii extracontractuale a Comunității în sensul articolului 288 al doilea paragraf CE este supusă întrunirii mai multor condiții, și anume ilegalitatea conduitei imputate instituțiilor, existența unui prejudiciu real și existența unei legături de cauzalitate între conduita invocată și prejudiciul pretins. În ce privește această ultimă condiție, prejudiciul pretins trebuie să fie rezultatul direct al conduitei invocate.

   Pe teritoriul comunitar, articolul 5 alineatele (1)-(6) și apendicele 2 la anexa 7 la Acordul dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind comerțul cu produse agricole, care prevăd regimul de protecție exclusivă a denumirii comunitare „Champagne”, nu au avut incidență asupra situației reclamanților, care erau deja împiedicați, în momentul intrării în vigoare a acordului, să comercializeze producția lor sub denumirea „Champagne” în temeiul Regulamentului nr. 2392/89 de stabilire a normelor generale pentru desemnarea și prezentarea vinurilor și a mustului de struguri. Această imposibilitate rezultă, de asemenea, din Regulamentul 753/2002 de stabilire a anumitor norme de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 în ceea ce privește descrierea, denumirea, prezentarea și protejarea anumitor produse vitivinicole, aplicabil începând cu 1 august 2003. În consecință, pe teritoriul comunitar, Decizia 2002/309 de aprobare în numele Comunității a respectivului acord nu poate fi la originea prejudiciului pe care reclamanții pretind a-l fi suferit, acesta, așa cum este identificat de reclamanți, rezultând deja din reglementarea comunitară aplicabilă.

   Pe teritoriul elvețian, efectele pretins prejudiciabile pe care acordul le produce față de reclamanți rezultă în exclusivitate din împrejurarea că, întrucât a decis în mod suveran semnarea și ratificarea respectivului acord, Confederația Elvețiană a consimțit să fie obligată prin acesta și s-a angajat, conform articolului 14 din respectivul acord, să ia măsurile adecvate care să asigure îndeplinirea obligațiilor care decurg din respectivul acord, între care și acelea care decurg din articolul 5 alineatele (1)-(6) și din apendicele 2 la anexa 7, citate anterior. În consecință, eventualul prejudiciu pe care reclamanții l-ar putea suferi pe teritoriul elvețian ca urmare a măsurilor luate de autoritățile elvețiene în executarea acordului nu poate fi considerat imputabil Comunității, astfel încât instanța comunitară nu are competența de a judeca o acțiune care urmărește obținerea reparării acestuia.

   (a se vedea punctele 200, 201 și 204-207)