Acordul cu Statele Unite privind asistența juridică reciprocă

 

SINTEZĂ PRIVIND:

Acord privind asistența judiciară reciprocă între UE și SUA

Decizia 2009/820/PESC privind încheierea, în numele UE, a acordurilor privind extrădarea și asistența juridică reciprocă dintre aceasta și SUA

Decizia 2003/516/CE referitoare la semnarea Acordurilor între UE și SUA privind extrădarea și asistența judiciară reciprocă în materie penală

CARE ESTE ROLUL ACESTUI ACORD ȘI AL ACESTEI DECIZII?

• Acordul stabilește condițiile privind acordarea asistenței judiciare reciproce în materie penală între UE și SUA.
• Acesta vizează intensificarea cooperării dintre țările UE și SUA, ca o completare a tratatelor bilaterale încheiate între țările UE și SUA.
• Decizia încheie, în numele UE, acordul cu SUA privind asistența judiciară reciprocă.

ASPECTE-CHEIE

Țările UE și SUA aplică condițiile acestui acord-cadru la tratatele lor bilaterale de asistență juridică reciprocă. În absența unui astfel de tratat, UE și SUA se angajează să se asigure că acordul este aplicat.

În cazul în care tratatele bilaterale existente între țările UE și SUA nu sunt compatibile cu acordul, ar trebui să prevaleze cadrul UE.

Asistență juridică reciprocă

• În ceea ce privește informațiile bancare, la cererea țării solicitante, țara solicitată trebuie să identifice și să comunice cu promptitudine informații privind:
  • în cazul în care o persoană fizică sau juridică, suspectată sau acuzată de o infracțiune, are unul sau mai multe conturi bancare;
  • persoanele fizice sau juridice care au fost condamnate sau implicate într-o infracțiune;
  • informațiile pe care le deține o instituție financiară nebancară;
  • tranzacțiile financiare care nu au legătură cu conturile bancare.
• Cererile de asistență din partea țărilor UE sunt transmise de autoritățile centrale responsabile de asistența judiciară reciprocă sau de autoritățile naționale responsabile de investigarea sau urmărirea penală a infracțiunilor. Statele Unite transmit cererile lor de asistență prin intermediul autorităților naționale responsabile de investigarea sau urmărirea penală a infracțiunilor și care sunt desemnate în mod specific în conformitate cu articolul 15 alineatul (2) din acord.
• Țara solicitantă poate utiliza un mijloc de comunicare rapidă, cum ar fi faxul sau e-mailul, pentru transmiterea solicitării de asistență și a comunicărilor aferente, urmată de o confirmare oficială, dacă aceasta este cerută de țara solicitată.
• Țara solicitantă poate solicita țării solicitate să țină confidențială cererea de asistență și conținutul său. Autoritatea centrală a țării solicitate trebuie să informeze țara solicitantă dacă nu poate executa cererea de asistență fără a încălca confidențialitatea. Țara solicitantă trebuie să decidă dacă cererea de asistență trebuie executată sau nu.
• UE și SUA trebuie să permită crearea și funcționarea unor echipe comune de investigații pentru a facilita anchetele sau urmăririle penale între una sau mai multe țări UE și SUA.
• UE și Statele Unite ale Americii trebuie, de asemenea, să permită ca videoconferințele între țările UE și SUA să ia mărturiile martorilor sau experților în cadrul procedurilor.

Asistența acordată autorităților administrative

• Asistența juridică reciprocă trebuie, de asemenea, să fie acordată autorităților naționale și altor autorități administrative, dar numai atunci când comportamentul investigat va duce la urmărirea penală sau la sesizarea organelor de urmărire penală sau de urmărire penală.
• Nu se acordă asistență pentru chestiunile în care autoritatea administrativă anticipează că nu va avea loc nicio urmărire sau trimitere, după caz.
• Autoritățile responsabile cu transmiterea acestor cereri de asistență sunt desemnate în conformitate cu tratatele bilaterale de asistență juridică reciprocă dintre țările în cauză. În cazul în care un astfel de tratat nu există, cererile sunt transmise între Departamentul de Justiție al SUA și Ministerul de Justiție al țării UE sau un alt minister echivalent care răspunde de transmiterea cererilor de asistență juridică reciprocă.
• Asistența nu poate fi refuzată din motive de secret bancar.

Protecția datelor personale

• Țara solicitantă poate utiliza numai dovezile sau informațiile transmise de țara solicitată pentru:
  • anchetele și procedurile sale penale;
  • protejarea securității sale publice împotriva unei amenințări imediate și grave;
  • procedurile judiciare sau administrative ne-penale care se referă direct la anchetele sau la procedurile sale penale;
  • alte scopuri, cu condiția ca informațiile sau dovezile să fie făcute publice sau dacă țara solicitată și-a dat acordul prealabil.
• Țara solicitată poate impune condiții suplimentare care limitează utilizarea dovezilor sau informațiilor într-un anumit caz dacă, din cauza lipsei unor astfel de condiții, nu a putut să respecte cererea specifică de asistență. Într-un astfel de caz, țara solicitată poate solicita țării solicitante să furnizeze informații cu privire la modul în care aceasta utilizează dovezile sau informațiile.
• În plus față de limitările de mai sus privind utilizarea pentru a proteja datele personale și a altor date, acordul dintre Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană privind protecția informațiilor cu caracter personal referitoare la prevenirea, investigarea, depistarea și urmărirea penală a infracțiunilor (Acordul-cadru UE-SUA) completează, dacă este necesar, garanțiile de protecție a datelor din acord.

Revizuirea acordului

În conformitate cu articolul 17 din acord, UE și SUA au efectuat o revizuire a funcționării acordului în 2015-2016. Concluzia analizei este că, în termeni generali, acordul a fost un succes. Procesul de revizuire a condus, de asemenea, la recomandări pentru îmbunătățirea funcționării practice a relațiilor de asistență juridică reciprocă dintre UE și SUA, inclusiv cu privire la o mai bună repartizare a cunoștințelor în rândul practicienilor cu privire la legile și procesele reciproce și pentru o mai bună utilizare a tehnologiei pentru a accelera transmiterea cererilor și dovezilor și a comunicărilor generale.

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE

Acordul a intrat în vigoare la 1 februarie 2010. Acesta a fost pus în aplicare în țările UE prin instrumentele bilaterale.

CONTEXT

Pentru informații suplimentare, consultați:

• Asistența judiciară reciprocă și extrădarea (Comisia Europeană).

DOCUMENTELE PRINCIPALE

Acord privind asistența judiciară reciprocă între Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii (JO L 181, 19.7.2003, pp. 34-42)

Decizia 2009/820/PESC a Consiliului din 23 octombrie 2009 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului privind extrădarea între Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii și a Acordului privind asistența judiciară reciprocă între Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii (JO L 291, 7.11.2009, p. 40-41)

Decizia 2003/516/CE a Consiliului din 6 iunie 2003 referitoare la semnarea Acordurilor între Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii privind extrădarea și asistența judiciară reciprocă în materie penală (JO L 181, 19.7.2003, pp. 25-26)

DOCUMENTE CONEXE

Acord între Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană privind protecția informațiilor cu caracter personal în ceea ce privește prevenirea, depistarea, investigarea și urmărirea penală a infracțiunilor (JO L 336, 10.12.2016, pp. 3-13)

Informare privind data intrării în vigoare a Acordului privind extrădarea și a Acordului privind asistența judiciară reciprocă între Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii (JO L 323, 10.12.2009, p. 11)

Data ultimei actualizări: 16.04.2019