De la o strategie pentru Africa la un parteneriat strategic UE-Africa

La doi ani de la adoptarea Strategiei Uniunii Europene (UE) pentru Africa, în 2005, UE şi Africa au redefinit parteneriatul lor în lumina profundelor transformări din ultimii ani. Era timpul pentru a trece de la o strategie pentru Africa la un parteneriat strategic cu Africa.

ACT

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu din 27 iunie 2007, intitulată: „De la Cairo la Lisabona – Parteneriatul Strategic UE-Africa” [COM(2007) 357 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

SINTEZĂ

CONTEXT ISTORIC: DE LA CAIRO LA LISABONA

Primul summit istoric Uniunea Europeană-Africa, care a avut loc la Cairo în 2000, a lansat un dialog politic mai structurat între UE şi Africa, în special prin intermediul reuniunilor periodice la nivel de înalţi funcţionari şi miniştri. După crearea, în 2001, a Noului parteneriat pentru dezvoltarea Africii (NEPAD) şi, în 2002, a Uniunii Africane (UA), un al doilea summit ar fi trebuit să aibă loc la Lisabona în 2003, însă acesta a fost amânat datorită unor controverse legate de participarea anumitor ţări.

În octombrie 2005, cu ocazia unei reuniuni comune cu Comisia UA, Comisia Europeană a adoptat o comunicare privind Strategia UE pentru Africa, aprobată în mod oficial de Consiliul European din luna decembrie a aceluiaşi an. Această strategie a permis consolidarea coerenţei politicilor interne ale UE şi o mai bună coordonare a politicilor Comisiei şi ale statelor membre privind Africa.

În decembrie 2005, participanţii la cea de-a cincea reuniune ministerială UE-Africa de la Bamako au căzut de acord că următorul pas ar trebui să fie dezvoltarea unei strategii comune UE-Africa. Această poziţie a fost confirmată ulterior de Consiliul European din decembrie 2006 şi de summitul UA din ianuarie 2007.

Strategia comună era menită să consolideze dialogul politic între UE şi Africa, cu scopul de:

• a depăşi cadrul unei simple cooperări pentru dezvoltare, prin deschiderea dialogului asupra unor preocupări politice comune şi a unor chestiuni de interes comun;
• a depăşi cadrul continentului african, trecând de la o strategie axată exclusiv pe chestiunile africane la o abordare a temelor de interes european şi mondial şi, astfel, la acţiuni în acest sens în cadrul forurilor competente;
• a abandona abordarea fragmentată a aspiraţiilor africane, pentru a căuta soluţii regionale şi globale la provocările cele mai importante;
• a garanta o participare sporită a cetăţenilor africani şi europeni la parteneriatul strategic şi de a contribui astfel la consolidarea societăţii civile pe cele două continente.

După aprobarea orientărilor generale ale strategiei comune de către cea de-a opta troică ministerială UE-Africa, strategia finală a fost adoptată cu ocazia celui de al doilea summit UE-Africa (a se vedea „Actele conexe”).

PROPUNERI PENTRU STRATEGIA COMUNĂ UE-AFRICA

Strategia comună va urmări patru obiective politice, şi anume:

• consolidarea parteneriatului pentru a-l transforma într-un veritabil parteneriat între egali;
• promovarea aspectelor-cheie pentru dezvoltare, cum sunt pacea şi securitatea, guvernanţa şi drepturile omului, comerţul şi integrarea regională şi continentală în Africa;
• abordarea comună a provocărilor mondiale;
• promovarea unui parteneriat amplu, diversificat şi axat pe oameni.

Concret, Comisia a propus cinci iniţiative comune care urmau să fie incluse într-un plan de acţiune anexat la strategia comună. Este vorba despre:

Un parteneriat în domeniul energiei

Acest parteneriat va constitui o platformă care vizează:

• consolidarea dialogului existent cu privire la o serie de chestiuni, printre care, accesul la resursele energetice şi securitatea energetică;
• creşterea investiţiilor în infrastructurile energetice;
• utilizarea unei proporţii mai mari din veniturile generate de petrol şi gaze pentru activităţile de dezvoltare;
• integrarea preocupării pentru schimbările climatice în cooperarea pentru dezvoltare.

De asemenea, parteneriatul ar trebui să se bazeze pe o serie de instrumente existente, şi anume:

• cadrul general al Parteneriatului UE-Africa în materie de infrastructuri şi fondul fiduciar aferent;
• Iniţiativa UE pentru energie (EUEI) (EN) şi Instrumentul financiar UE-ACP pentru energie;
• programele indicative naţionale şi regionale din cadrul celui de al 10-lea Fond european de dezvoltare (FED);
• programul tematic pentru mediu şi gestionarea durabilă a resurselor naturale, inclusiv energia.

Un parteneriat privind schimbările climatice

Parteneriatul va consolida cooperarea între UE şi UA în următoarele domenii:

• reducerea riscului de catastrofe;
• stoparea defrişărilor;
• participarea ţărilor în curs de dezvoltare la piaţa mondială a carbonului;
• promovarea şi implementarea tehnologiilor ecologice;
• îmbunătăţirea monitorizării efectelor schimbărilor climatice asupra mediului.

În ianuarie 2007, recunoscând vulnerabilitatea Africii în faţa schimbărilor climatice, liderii UA s-au angajat, prin Declaraţia de la Addis-Abeba, să integreze aspectele privind schimbările climatice în politicile, programele şi activităţile de dezvoltare de la nivel naţional şi subregional. Aceasta reprezintă o bază solidă pentru un parteneriat UE-UA în acest domeniu.

Un parteneriat privind migraţia, mobilitatea şi ocuparea forţei de muncă

În domeniul migraţiei, colaborarea între UE şi Africa se va axa pe crearea unei reţele africane de observatoare ale migraţiei care vor colecta, analiza şi difuza date privind fluxurile migratorii între ţările africane, precum şi între Africa şi UE. Se va acorda o atenţie deosebită problemei migraţiei forţei de muncă calificate.

În ceea ce priveşte mobilitatea, parteneriatul va viza consolidarea capacităţilor africane de gestionare a informaţiilor privind migraţiile. În plus, acesta va încuraja migraţia forţei de muncă calificate prin încheierea de parteneriate între instituţiile europene şi cele africane, cum sunt universităţile şi spitalele.

În sfârşit, pentru a oferi africanilor o veritabilă alternativă la migraţia spre Europa, parteneriatul se va axa pe crearea mai multor locuri de muncă şi de o calitate mai bună în Africa, în special în economia formală.

Un parteneriat privind guvernanţa democratică

UA şi UE vor trebui să stimuleze dialogul cu privire la aspectele de interes comun ale guvernării, cum sunt drepturile omului şi gestionarea resurselor naturale, prin crearea unui forum al guvernării care să reunească actorii nestatali, parlamentele naţionale, autorităţile locale şi organizaţiile regionale. În plus, UE va explora noi strategii pentru a creşte finanţarea din partea UE şi a statelor membre pentru sprijinirea arhitecturii de guvernare panafricane.

O arhitectură politică şi instituţională

Comisia a subliniat necesitatea de a consolida dialogul între toate instituţiile UE şi ale UA, în special între Parlamentul European şi Parlamentul Panafrican, precum şi între Comisia Europeană şi Comisia UA. De asemenea, UE şi UA ar putea organiza reuniuni ministeriale comune. Aceste eforturi vor putea avea la bază reuniunile bianuale ale troicilor ministeriale UE-Africa deja existente, precum şi summiturile şefilor de stat şi de guvern care ar putea fi organizate la fiecare doi sau trei ani, alternativ în Europa şi în Africa.

Pe acest fundament, partenerii europeni şi africani conlucrează la elaborarea strategiei comune şi a planului de acţiune. Pe lângă iniţiativele deja menţionate, se are în vedere stabilirea unor parteneriate în domeniile păcii şi securităţii, guvernării democratice şi drepturilor omului, ştiinţei, societăţii informaţionale şi spaţiului, acordându-se o importanţă deosebită realizării Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM).

ACTE CONEXE

Declaraţia de la Lisabona (EN) (FR) [Nepublicată în Jurnalul Oficial].

Această declaraţie, adoptată la încheierea celui de al doilea summit UE-Africa din 8-9 decembrie 2007 de către şefii de stat şi de guvern din 53 de ţări africane şi din cele 27 de state membre ale UE, pune bazele unui nou parteneriat strategic de la egal la egal între Africa şi UE. Declaraţia, care conţine principiile şi angajamentele parteneriatului, a fost adoptată în acelaşi timp cu prima Strategie comună UE-Africa şi cu primul plan de acţiune trianual (2008-2010) (EN) (FR).

Priorităţile strategice identificate formează baza celor opt parteneriate ale căror progrese urmau să fie evaluate cu ocazia următorului summit din 2010. Aceste parteneriate acoperă următoarele domenii: pacea şi securitatea, guvernanţa democratică şi drepturile omului, comerţul şi integrarea regională, realizarea ODM, energia, ştiinţa, societatea informaţională şi spaţiul.

Ultima actualizare: 16.05.2008