Articolul 263 face posibilă acțiunea în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene (denumită în continuare „Curtea”) contestând legalitatea actelor juridice ale Uniunii Europene (UE).
Articolul 264 prevede că, dacă acțiunea este întemeiată, Curtea va declara nulitatea actului sau, atunci când este necesar, va preciza care dintre efectele actului declarat nul vor fi considerate definitive.
Articolul 266 cere părții al cărei act a fost anulat să ia măsurile necesare pentru a se conforma hotărârii Curții.

ASPECTE-CHEIE

Domeniul de aplicare

Articolul 263 din TFUE prevede că Curtea poate revizui legalitatea:
- actelor legislative;
- actelor Consiliului, ale Comisiei Europene și ale Băncii Centrale Europene (BCE), altele decât recomandările și avizele; și
- actelor Parlamentului European și ale Consiliului European destinate să producă efecte juridice față de terți.
De asemenea, Curtea poate revizui legalitatea actelor organelor, oficiilor sau agențiilor UE destinate să producă efecte juridice față de terți.
Curtea a constatat că, pe lângă actele precum regulamentele, deciziile și directivele, care sunt definite la articolul 288 din TFUE ca fiind obligatorii, conținutul (și intenția) măsurii contează mai degrabă decât forma (în cauza C-316/91 Parlamentul/Consiliul). Astfel, legalitatea altor tipuri de acte, precum concluziile Consiliului, poate fi contestabilă (în cauza C-27/04, Comisia/Consiliul).

Cine poate introduce o acțiune în anulare în fața Curții?

Articolul 263 din TFUE face distincția între 3 tipuri de solicitanți.
- Solicitanții privilegiați, adică țările UE, Parlamentul European, Consiliul și Comisia. Aceștia pot aduce oricând o acțiune pentru revizuire juridică (al doilea paragraf).
- Solicitanții semi-privilegiați, adică Curtea de Conturi, BCE și Comitetul Regiunilor. Aceștia pot iniția doar proceduri de revizuire „în scopul protejării prerogativelor acestora” (al treilea paragraf).
- Solicitanții neprivilegiați, adică persoanele juridice, precum întreprinderile, și persoanele fizice, precum indivizii, pot aduce o acțiune pentru revizuire juridică, dar sunt supuși unor condiții mai stricte în ceea ce privește îndeplinirea cerinței privind poziția juridică („locus standi”) (al patrulea paragraf).

Aducerea unei acțiuni în anulare

O acțiune trebuie introdusă în termen de 2 luni de la publicarea actului sau de la anunțarea acestuia către solicitant. În temeiul articolului 51 din Regulamentul de procedură al Curții de Justiție – a se vedea sinteza, există o altă prelungire de 10 zile pentru a permite întârzieri poștale pentru considerente de distanță. Dacă actul nu este publicat sau anunțat, termenul limită pornește de la momentul în care solicitantul a aflat despre aceasta prin alte mijloace.
Solicitanții neprivilegiați trebuie să demonstreze faptul că li s-a adresat un act sau că actul reprezintă atât o îngrijorare directă (a se vedea cauza C-486/01, Front national/Parlamentul), cât și un interes personal pentru aceștia (a se vedea cauza 25/62, Plaumann/Comisia CEE).

Motive pentru anularea unui act

Articolul 263 din TFUE (al doilea paragraf) stabilește următoarele motive pentru anularea unui act:

incompetență;
încălcarea unei cerințe procedurale esențiale, de exemplu, necesitatea respectării prerogativelor unei instituții înainte de a lua o decizie, de exemplu a cerinței de consultare în cazul Isoglucozei (cauzele 138/79, Roquette/Consiliul și 139/79, Maizena/Consiliul);
încălcarea tratatelor sau a Cartei drepturilor fundamentale;
încălcarea oricărei norme de drept referitoare la aplicarea tratatelor; și
abuzul de putere (solicitantul trebuie să poată dovedi pe baza faptelor că actul contestat a fost adoptat în scopuri neautorizate (cauza 23/76, Pellegrini și alții/Comisia și alții).

Anularea unui act

Articolul 264 din TFUE constituie baza legală pentru anularea unui act.

În cazul în care acțiunea în anulare este întemeiată, Curtea declară nulitatea actului.
În cazul în care Curtea consideră necesar, poate stabili care dintre efectele actului pe care l-a declarat nul trebuie considerat definitiv. Cu alte cuvinte, se pot declara operative anumite aspecte ale actului contestat în interesul:
- nevoii de certitudine juridică (a se vedea, de exemplu, cauza C-21/94, Parlamentul/Consiliul); sau
- nevoii de a suspenda efectele anulării până când o instituție competentă adoptă un act care să îl înlocuiască pe cel anulat.
Atunci când Curtea hotărăște că un act este nul, efectul anulării are loc, în general, de la momentul adoptării actului în cauză (cunoscut sub numele de ex tunc). Cu toate acestea, intrarea în vigoare poate, de asemenea, avea loc la data hotărârii Curții (ex nunc). În plus, Curtea poate menține efectele actului anulat.
Anularea poate fi, de asemenea, parțială, ca în cauza C-378/00, Comisia/Parlamentul și Consiliul, în care Curtea anulează un articol dintr-un act, dar declară că măsurile de punere în aplicare a acelui act, care au fost deja adoptate, ar trebui să rămână valabile.

Respectarea hotărârii Curții

Partea al cărei act a fost anulat ar trebui să ia măsurile necesare pentru a se conforma hotărârii Curții (articolul 266 din TFUE).

CONTEXT

O acțiune în anulare este un instrument juridic care permite țărilor din UE și instituțiilor și organismelor UE, precum și cetățenilor, companiilor și grupurilor de interese în anumite circumstanțe specifice, să solicite în mod direct Curții de Justiție a Uniunii Europene o revizuire juridică pentru a verifica legalitatea actelor UE.

DOCUMENTELE PRINCIPALE

Versiune consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene – Partea a șasea – Dispoziții instituționale și financiare – Titlul I – Dispoziții instituționale – Capitolul 1 – Instituțiile – Secțiunea 5 – Curtea de Justiție a Uniunii Europene – articolul 263 (ex-articolul 230 TCE) (JO C 202, 7.6.2016, pp. 162-163)

Versiune consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene – Partea a șasea – Dispoziții instituționale și financiare – Titlul I – Dispoziții instituționale – Capitolul 1 – Instituțiile – Secțiunea 5 – Curtea de Justiție a Uniunii Europene – articolul 264 (ex-articolul 231 TCE) (JO C 202, 7.6.2016, p. 163)

Versiune consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene – Partea a șasea – Dispoziții instituționale și financiare – Titlul I – Dispoziții instituționale – Capitolul 1 – Instituțiile – Secțiunea 5 – Curtea de Justiție a Uniunii Europene – articolul 266 (ex-articolul 233 TCE) (JO C 202, 7.6.2016, p. 163)

DOCUMENTE CONEXE

Versiune consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene – Partea a șaptea – Dispoziții generale și finale – Articolul 340 (ex-articolul 288 TCE) (JO C 202, 7.6.2016, p. 193)

Versiune consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene – Partea a șasea – Dispoziții instituționale și financiare – Titlul I – Dispoziții instituționale – Capitolul 2 – Actele juridice ale Uniunii, procedurile de adoptare și alte dispoziții – Secțiunea 1 – Actele juridice ale Uniunii – Articolul 288 (ex-articolul 249 TCE) (JO C 202, 7.6.2016, pp. 171-172)

Data ultimei actualizări: 20.01.2021

Top

All