Convenția urmărește să asigure conservarea pe termen lung și utilizarea sustenabilă a resurselor piscicole, protejând în același timp ecosistemele marine în care există aceste resurse. Convenția se aplică în Oceanul Pacific de Sud dincolo de zonele aflate sub jurisdicție națională, în conformitate cu dreptul internațional. Convenția se referă la toate resursele piscicole, cu excepția:
- specii sedentare (în stadiul exploatabil, fie sunt imobile pe sau sub fundul mării, fie nu se pot deplasa decât în contact fizic constant cu fundul mării sau cu subsolul marin);
- specii cu migrație extinsă;
- specii anadrome (pești care trăiesc în mare și migrează în apă dulce pentru a se reproduce);
- specii catadrome (pești care își petrec cea mai mare parte a vieții în apă dulce, apoi migrează la mare pentru a se reproduce) și
- mamiferelor marine, a reptilelor și a păsărilor marine;
Decizia aprobă convenția în numele Uniunii Europene (UE).
Pentru a încheia convenția, UE și-a depus instrumentul de aprobare la 18 octombrie 2011 la guvernul Noii Zeelande, în calitate de depozitar al convenției.

ASPECTE-CHEIE

Părțile contractante trebuie să aplice următoarele principii, adoptând o abordare precaută și o abordare ecosistemică:

Conservarea și gestionarea resurselor piscicole trebuie efectuată într-o manieră transparentă, responsabilă și favorabilă incluziunii, ținând cont de cele mai bune practici internaționale.
Pescuitul trebuie să fie sustenabil, ținând cont de impactul asupra speciilor nevizate și a speciilor asociate sau dependente, precum și de obligația generală de a proteja și conserva mediul marin.
Supraexploatarea și supracapacitatea de pescuit trebuie prevenite sau eliminate.
Datele complete privind activitățile de pescuit, inclusiv informațiile referitoare la impactul acestora asupra ecosistemelor marine, trebuie colectate și comunicate.
Deciziile trebuie să se bazeze pe cele mai fiabile date științifice și tehnice disponibile și pe consilierea acordată de toate organismele subsidiare corespunzătoare.
Se promovează cooperarea și coordonarea între părțile contractante, cu scopul de a asigura compatibilitatea măsurilor de conservare și gestionare adoptate de comisie cu măsurile de conservare și gestionare aplicabile pentru aceleași resurse piscicole în zonele aflate sub jurisdicție națională.
Ecosistemele marine trebuie protejate, în special cele care au perioade lungi de refacere după ce au fost afectate.
Interesele țărilor, teritoriilor și posesiunilor în curs de dezvoltare, precum și ale comunităților costiere ale acestora trebuie să fie recunoscute.
Trebuie să se asigure respectarea măsurilor de conservare și gestionare, precum și sancțiuni care să descurajeze încălcările și să îi priveze pe autorii infracțiunilor de avantajele care rezultă din activităților lor ilegale.
Poluarea și deșeurile provenite de la navele de pescuit, capturile aruncate înapoi în mare, capturile efectuate cu unelte pierdute sau abandonate, precum și impactul asupra altor specii și ecosisteme marine trebuie reduse la minimum.

În aplicarea abordării preventive, părțile trebuie:

să fie mai prudente atunci când informațiile sunt incerte, mai puțin fiabile sau inadecvate;
să nu invoce lipsa unor informații științifice adecvate ca pretext pentru a nu adopta măsuri de conservare și gestionare;
să ia în considerare cele mai bune practici internaționale.

Abordarea ecosistemică este o abordare integrată în cadrul căreia se iau decizii pentru a proteja ecosistemele marine mai largi și cu scopul de a asigura conservarea pe termen lung și utilizarea sustenabilă a acestor resurse.

Organizare

Convenția instituie Organizația regională de gestionare a pescuitului în Pacificul de Sud (SPRFMO). SPRFMO este compusă din următoarele organisme, precum și din orice organism subsidiar pe care Comisia îl poate înființa în temeiul convenției:

o comisie;
un comitet științific;
un comitet tehnic și pentru controlul conformității;
un comitet subregional de gestionare a zonei de est;
un comitet subregional de gestionare a zonei de vest;
un comitet financiar și administrativ;
un secretariat.

Fiecare parte contractantă la convenție este membră a comisiei și desemnează un reprezentant în cadrul comisiei și al comitetelor. Acest reprezentant poate fi însoțit de supleanți, specialiști și consilieri. Fiecare membru al Comisiei, inclusiv UE, trebuie:

să pună în aplicare convenția și orice măsuri adoptate de Comisie și să asigure eficacitatea acestora;
să coopereze în vederea promovării obiectivului convenției;
să acționeze pentru a preveni, descuraja și elimina pescuitul ilegal;
să colecteze, să raporteze și să facă schimb de date științifice, tehnice și statistice referitoare la resursele piscicole și la ecosistemele marine;
se asigură că navele de pescuit care arborează pavilionul său:
- respectă convenția și măsurile de conservare și gestionare adoptate de Comisie;
- să nu desfășoare activități de pescuit neautorizate în apele reglementate de convenție;
- utilizează echipamente care respectă standardele sistemului de monitorizare a navelor;
- să debarce sau să transbordeze peștele capturat în zona convenției în conformitate cu standardele și procedurile;
să mențină un registru al navelor de pescuit autorizate care au dreptul de a arbora pavilionul său;
să investigheze imediat și să raporteze pe deplin acțiunile întreprinse ca răspuns la orice presupusă încălcare și să asigure sancțiuni corespunzătoare.

Conservare și gestionare

Comisia este responsabilă pentru stabilirea:

naturii și amplorii pescuitului pentru orice resursă piscicolă, inclusiv stabilirea capturii totale admisibile sau un efort de pescuit maxim admisibil;
zonele în care poate avea loc pescuitul;
perioadele în care poate avea loc pescuitul;
limita maximă a capturilor care pot fi conservate la bord;
tipurile de echipamente, tehnologii sau practici de pescuit permise.

Comisia poate aplica măsuri de urgență în cazul în care pescuitul reprezintă o amenințare gravă la adresa sustenabilității resurselor piscicole sau a ecosistemului marin sau în cazul în care un fenomen natural sau un dezastru provocat de om are sau este posibil să aibă un impact negativ semnificativ asupra resurselor piscicole.

Pescăriile noi sau exploratorii pot fi deschise pentru pescuit numai după ce Comisia a adoptat măsuri preliminare de conservare și gestionare precaută.

Comisia trebuie să instituie proceduri de cooperare adecvate pentru monitorizarea, controlul și supravegherea pescuitului, pentru a asigura respectarea convenției.

De asemenea, Comisia trebuie să instituie un program de observare pentru a colecta date verificate privind capturile și eforturile de pescuit, alte date științifice și informații suplimentare referitoare la activitățile de pescuit, precum și impactul acestora asupra mediului marin.

Părțile la convenție

Membrii SPRFMO sunt în prezent: Australia, Chile, China, Insulele Cook, Cuba, Ecuador, UE, Danemarca (pentru Insulele Feroe), Noua Zeelandă, Peru, Rusia, Coreea de Sud, Taiwan (Taipeiul chinezesc), Statele Unite și Vanuatu.

Anexe

Anexele la convenție definesc:

zonele din Oceanul Pacific de Sud acoperite de comitetele subregionale de gestionare a zonei de est și, respectiv, de vest;
normele suplimentare privind determinarea capturii totale admisibile sau a efortului de pescuit maxim admisibil în circumstanțe specifice;
componența și sarcinile comitetului de revizuire care se ocupă de orice obiecții formulate de membri cu privire la deciziile Comisiei;
circumstanțele în care entitățile de pescuit își pot exprima angajamentul de respectare a termenilor convenției.

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE

Textul convenției a fost convenit în noiembrie 2009 și a fost deschis spre semnare între 1 februarie 2010 și 31 ianuarie 2011. UE a semnat textul convenției la 26 iulie 2010 și l-a aprobat la 3 octombrie 2011.

Convenția a intrat în vigoare la 24 august 2012 și rămâne deschisă pentru aderare.

CONTEXT

A se vedea, de asemenea:

Despre SPRFMO (Organizația Regională de Gestionare a Pescuitului în Pacificul de Sud).

DOCUMENTELE PRINCIPALE

Convenție privind conservarea și gestionarea resurselor piscicole în marea liberă a Pacificului de Sud (JO L 67, 6.3.2012, pp. 3–28).

Decizia 2011/189/UE a Consiliului din 24 iunie 2010 privind semnarea, în numele Uniunii Europene, a Convenției privind conservarea și gestionarea resurselor piscicole în marea liberă a Pacificului de Sud (JO L 81, 29.3.2011, pp. 1-2).

Decizia 2012/130/UE a Consiliului din 3 octombrie 2011 privind aprobarea, în numele Uniunii Europene, a Convenției privind conservarea și gestionarea resurselor piscicole în marea liberă a Pacificului de Sud (JO L 67, 6.3.2012, pp. 1-2).

Convenția privind conservarea și gestionarea resurselor piscicole în marea liberă a Pacificului de Sud – Depunerea de către Uniunea Europeană a instrumentului de aprobare (JO L 255, 21.9.2012, p. 2).

DOCUMENTE CONEXE

Regulamentul (UE) 2018/975 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2018 de stabilire a măsurilor de gestionare, conservare și control aplicabile în zona Convenției Organizației regionale de gestionare a pescuitului în Pacificul de Sud (SPRFMO) (JO L 179, 16.7.2018, pp. 30-75).

Data ultimei actualizări: 08.11.2021

Top

All