Plățile de altă natură decât în numerar – combaterea fraudei și a falsificării

 

SINTEZĂ PRIVIND:

Directiva (UE) 2019/713 privind combaterea fraudelor și a contrafacerii în legătură cu mijloacele de plată fără numerar

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?

Directiva urmărește:

• Să se asigure că tranzacțiile de plată fără numerar efectuate cu orice fel de instrument de plată – fie fizice, cum ar fi cardurile bancare, fie virtuale, cum ar fi plățile printr-o aplicație de plată mobilă – sunt incluse în sfera infracțiunilor.
• Să incrimineze furtul și deturnarea datelor de autentificare privind plățile, precum și vânzarea și distribuirea ulterioară a acestora.
• Să apropie nivelul sancțiunilor pentru infracțiunile definite în directivă în statele membre.
• Să faciliteze schimbul de informații și cooperarea transfrontalieră.
• Să îmbunătățească raportarea fraudei de către instituțiile financiare și alte entități private.

• Să prevină activitățile ilegale și să se asigure că victimele au acces la asistență și sprijin.

Aceasta actualizează și înlocuiește Decizia-cadru 2001/413/JAI.

ASPECTE-CHEIE

Directiva stabilește următoarele infracțiuni atunci când sunt comise în mod intenționat:

• utilizarea frauduloasă a unui instrument de plată fără numerar* contrafăcut sau falsificat;
• furtul, falsificarea și deținerea sau însușirea în mod ilegal (inclusiv vânzarea) de mijloace fizice de plată, cum ar fi cărțile de plată („instrumente de plată fără numerar material”);
• primirea ilegală, falsificarea și deținerea sau însușirea în mod ilegal (inclusiv vânzarea) de mijloace digitale de plată mobilă, cum ar fi plăți printr-o aplicație de plată mobilă, portofele digitale și monede virtuale („instrumente de plată fără numerar nematerial”);
• piraterie în sisteme de informații sau manipularea datelor computerizate pentru a transfera ilegal banii unei persoane;
• instigarea sau complicitatea și încălcarea oricăreia dintre infracțiunile de mai sus.

Directiva stabilește, de asemenea, condițiile pentru ca persoanele juridice (o entitate cu personalitate juridică) să fie responsabile pentru infracțiuni și să aprobe sancțiunile atât pentru persoanele fizice, cât și pentru persoanele juridice.

Țările UE trebuie:

• să se asigure că cei care investighează și urmăresc penal infracțiuni grave și organizate au resurse suficiente;
• să instituie un punct operațional național de contact disponibil 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână pentru a face schimb de informații cu privire la infracțiuni și pentru a informa Comisia Europeană, Europol și Eurojust despre existența acestuia;
• să dispună de proceduri necesare pentru a răspunde la cererile urgente de asistență în termen de 8 ore;
• să permită sesizarea fără întârziere a infracțiunilor autorităților de aplicare a legii și altor autorități naționale competente;
• să încurajeze instituțiile financiare și alte persoane juridice cu privire la raportarea suspiciunilor de fraudă;
• să înregistreze, să producă și să furnizeze date statistice anonimizate cu privire la fazele de semnalare, investigare și judiciare ale diferitelor infracțiuni și să le trimită anual Comisiei.

Directiva introduce asistență și sprijin acordat victimelor – atât persoane fizice, cât și persoane juridice – fraudelor săvârșite prin utilizarea frauduloasă a datelor cu caracter personal. Directiva încurajează țările UE să creeze instrumente informatice online naționale unice pentru sprijinul victimelor. Aceasta le cere în mod special:

• să ofere informații și consiliere privind modul în care se pot proteja împotriva consecințelor negative ale infracțiunilor și a prejudiciului adus reputației;
• să furnizeze detalii despre instituțiile care se ocupă cu diferite aspecte ale infracțiunilor legate de identitate și cu acordarea de sprijin victimelor;
• să ofere fără întârzieri nejustificate după primul lor contact cu o autoritate competentă informații despre cum:
  • să depună procedurile de formulare a plângerilor cu privire la infracțiune;
  • să primească informații cu privire la cauză;
  • să formuleze plângerile dacă drepturile lor nu sunt respectate în cursul procedurilor penale;
  • să aibă acces, cu datele de contact, la comunicările privind fișierul lor;
• să organizeze campanii de informare și de sensibilizare și programe de cercetare și de educație cu scopul de a reduce frauda.

Comisia, până la:

• 31 august 2019, stabilește un program detaliat de monitorizare a impactului directivei;
• 31 mai 2023, raportează Parlamentului European și Consiliului cu privire la măsurile naționale luate pentru a respecta legislația;
• 31 mai 2026, evaluează impactul legislației privind combaterea fraudelor și a drepturilor omului printr-un raport adresat Parlamentului European și Consiliului.

DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

Se aplică de la 30 mai 2019, iar țările UE au avut obligația de a o transpune în legislația națională până la 31 mai 2021.

CONTEXT

• Combaterea fraudelor și a contrafacerii în legătură cu mijloacele de plată fără numerar (Comisia Europeană).

TERMENI-CHEIE

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Directiva (UE) 2019/713 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind combaterea fraudelor și a contrafacerii în legătură cu mijloacele de plată fără numerar și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/413/JAI a Consiliului (JO L 123, 10.5.2019, pp. 18-29)

DOCUMENT CONEX

Decizia-cadru 2001/413/JAI a Consiliului din 28 mai 2001 de combatere a fraudei și a falsificării mijloacelor de plată, altele decât numerarul (JO L 149, 2.6.2001, pp. 1-4)

Data ultimei actualizări: 06.04.2020