Dreptul familiei – negocierea acordurilor între țările UE și țări din afara UE

 

SINTEZĂ PRIVIND:

Regulamentul (CE) nr. 664/2009 de stabilire a unei proceduri pentru acordurile dintre țările UE și țări din afara UE în materie de familie

CARE ESTE ROLUL ACESTUI REGULAMENT?

Acesta stabilește o procedură strictă, cu valabilitate limitată în timp, în temeiul căreia țările UE sunt autorizate să modifice acordurile existente cu țări din afara UE sau să negocieze acorduri noi privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și a deciziilor în anumite domenii ale dreptului familiei, precum răspunderea părintească și obligațiile de întreținere. În mod normal, asemenea acorduri intră în competența exclusivă a UE.

ASPECTE-CHEIE

Regulamentul vizează competența, recunoașterea și executarea hotărârilor și deciziilor:

• în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești; precum și
• în materie de obligații de întreținere

care se înscriu în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 și al Regulamentului (CE) nr. 4/2009. Un regulament conex vizează obligațiile contractuale și necontractuale.

Înainte ca UE să preia competența exclusivă pentru aceste domenii de drept civil, țările UE individuale încheiau ele însele acorduri cu țări din afara UE. Acest regulament prevede o procedură pentru negocierea de către țările UE a acordurilor internaționale în cazuri excepționale.

Regulamentul nu se aplică în cazul în care UE a încheiat deja un acord cu țările în cauză având același obiect.

Notificarea: în cazul în care o țară a UE intenționează să inițieze negocieri în vederea modificării unui acord existent sau pentru a încheia un nou acord care face parte din domeniul de aplicare al regulamentului, aceasta trebuie să notifice în scris intențiile sale Comisiei Europene cât mai curând posibil înainte de începerea preconizată a negocierilor oficiale.

Confidențialitatea: Comisia trebuie să trateze drept confidențiale informațiile comunicate de țara UE, dacă se solicită acest lucru.

Evaluarea

Comisia trebuie:

• să se asigure că nu se preconizează deja, în termen de 24 de luni, niciun acord la nivelul UE cu respectiva țară din afara UE;
• în caz contrar, să se asigure că există un interes specific al țării UE față de acord și că acordul avut în vedere nu ar lipsi de efect dreptul UE și nu ar aduce atingere obiectului și scopului politicii de relații externe a UE; și
• dacă este necesar, să solicite informații suplimentare.

Autorizarea negocierilor

Dacă sunt întrunite condițiile, Comisia autorizează țara UE să înceapă negocieri oficiale privind acordul. Comisia poate propune orientări în materie de negociere, precum și includerea anumitor clauze în acordul avut în vedere.

Participarea

Comisia poate participa în calitate de observator la negocieri, iar în cazul în care nu participă, ar trebui să fie informată în legătură cu evoluția și cu rezultatele.

Clauzele acordului

Dacă este autorizat, acordul va trebui, în orice caz, să stipuleze:

• că acordul va înceta parțial sau în totalitate în cazul încheierii unui acord ulterior între UE și aceeași țară din afara UE având același obiect; și
• că un acord ulterior încheiat între UE și țara din afara UE având același obiect va înlocui direct clauzele relevante ale acordului.

Autorizarea încheierii acordului

Înainte de semnarea acordului, țara UE trebuie să notifice Comisia cu privire la rezultatele negocierilor și să îi transmită acesteia textul acordului, în vederea autorizării încheierii după verificarea întrunirii condițiilor.

Refuzul

Regulamentul stabilește procedura și consecințele refuzului Comisiei de a autoriza negocierile sau încheierea acordului.

Revizuire

Nu mai devreme de 7 iulie 2017, Comisia trebuie să prezinte Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European un raport privind aplicarea prezentului regulament. În mod alternativ, acest raport trebuie:

• să confirme faptul că este potrivit ca acest regulament să expire la data stabilită în conformitate cu termenele de mai jos; sau
• să recomande ca prezentul regulament să fie înlocuit, începând cu data respectivă, cu un nou regulament.

Expirare

Regulamentul expiră la trei ani de la prezentarea de către Comisie a raportului sus-menționat. Cu toate acestea, orice negociere aflată în curs la data respectivă poate continua.

DE CÂND SE APLICĂ ACEST REGULAMENT?

Se aplică de la 20 august 2009.

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Regulamentul (CE) nr. 664/2009 al Consiliului din 7 iulie 2009 de stabilire a unei proceduri pentru negocierea și încheierea acordurilor între statele membre și țări terțe privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor și deciziilor în materie matrimonială, în materia răspunderii părintești și în materia obligațiilor de întreținere, precum și legea aplicabilă în materie de obligații de întreținere (JO L 200, 31.7.2009, pp. 46-51)

Modificările succesive aduse Regulamentului (CE) nr. 664/2009 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

DOCUMENTE CONEXE

Regulamentul (CE) nr. 662/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 de stabilire a unei proceduri pentru negocierea și încheierea acordurilor între statele membre și țări terțe privind anumite aspecte referitoare la legea aplicabilă obligațiilor contractuale și necontractuale (JO L 200, 31.7.2009, pp. 25-30)

A se vedea versiunea consolidată.

Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere (JO L 7, 10.1.2009, pp. 1-79)

A se vedea versiunea consolidată.

Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 (JO L 338, 23.12.2003, pp. 1-29)

A se vedea versiunea consolidată.

Data ultimei actualizări: 06.12.2017