Confruntarea cu situațiile de evaziune fiscală ale companiilor

 

SINTEZĂ PRIVIND:

Directiva (UE) 2016/1164 – prevenirea evaziunii fiscale de către companii

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?

Acesta introduce norme de prevenire a evaziunii fiscale de către companii și abordează, astfel, problema planificării fiscale agresive pe piața unică a UE.

ASPECTE-CHEIE

Domeniul de aplicare

Directiva se aplică tuturor contribuabililor care sunt supuși impozitului pe profit în una sau mai multe țări ale UE, inclusiv sedii permanente din una sau mai multe țări ale UE, ale entităților care au reședința fiscală într-o țară care nu este membră a UE.

Combaterea erodării bazei impozabile și a transferului profiturilor (BEPS)*

Directiva stabilește norme împotriva evitării impozitării în 4 domenii specifice pentru a combate BEPS:

• Norma privind limitarea deductibilității dobânzii: în cazul în care companiile multinaționale își erodează artificial baza de impozitare prin plăți cu dobânzi umflate către companiile afiliate în jurisdicții cu taxe reduse. Directiva urmărește să descurajeze companiile de la această practică prin limitarea deductibilității cuantumului dobânzilor contribuabilului într-o perioadă fiscală. Valoarea maximă a dobânzii deductibile este stabilită la maximum 30 % din câștigurile contribuabilului înainte de dobânzi, impozite, depreciere (o măsură a volumului unei valori a activului într-un moment dat) și amortizare (repartizarea plăților pe mai multe perioade).
• Norma privind impozitarea la ieșire: în cazul în care contribuabilii încearcă să își reducă datoria fiscală prin transferarea rezidenței fiscale și/sau a activelor într-o jurisdicție cu nivel redus de impozitare, numai în scopul planificării fiscale agresive. Norma privind impozitarea la ieșire vizează prevenirea erodării bazei de impozitare în țara de origine a UE atunci când activele cu valoare ridicată sunt transferate fără drept de proprietate, în afara jurisdicției fiscale a țării respective. Directiva oferă contribuabililor posibilitatea de a amâna plata sumei de impozit pe o perioadă de 5 ani și decontarea prin plăți eșalonate, dar numai dacă transferul are loc în cadrul UE.
• Norma generală antiabuz: această regulă vizează acoperirea lacunelor care ar putea exista în normele specifice împotriva abuzului ale unei țări împotriva evaziunii fiscale și permite autorităților fiscale să refuze contribuabililor să beneficieze de aranjamente fiscale abuzive. Clauza generală antiabuz a directivei se aplică aranjamentelor care nu sunt autentice, în măsura în care nu sunt puse în aplicare din motive comerciale valabile, care să reflecte realitatea economică.
• Norma privind societățile străine controlate (SSC): pentru a-și reduce răspunderea fiscală globală, grupurile de întreprinderi pot transfera profiturile către filialele controlate în jurisdicții cu venituri reduse. Regulile SSC redistribuie veniturile unei filiale străine controlate cu impozitare redusă societății sale mamă mai impozitate. În consecință, societatea-mamă este obligată să impoziteze aceste venituri în țara sa de reședință.

Directiva de modificare (UE) 2017/952

Deoarece Directiva (UE) 2016/1164 abordează doar tratamentul neuniform al elementelor hibride* în cadrul UE, a fost adoptată Directiva (UE) 2017/952, care extinde domeniul de aplicare pentru a se asigura că normele acoperă tratamentul neuniform al elementelor hibride cu țările din afara UE. Normele din această din urmă directivă înlocuiesc normele privind tratamentul neuniform al elementelor hibride din Directiva (UE) 2016/1164.

Reguli privind tratamentul neuniform al elementelor hibride: în cazul în care contribuabilii persoane juridice profită de diferențele dintre sistemele fiscale naționale pentru a reduce datoria fiscală globală, de exemplu prin dublă deducere (adică deducerea de ambele părți ale frontierei) sau deducerea venitului dintr-o parte a frontierei fără a fi inclusă pe cealaltă parte. Pentru a neutraliza efectele acordurilor de tratament neuniform al elementelor hibride, directiva stabilește norme prin care una dintre cele două jurisdicții dintr-un tratament neuniform ar trebui să nege deducerea unei plăți care să conducă la un astfel de rezultat.

DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

Directiva (UE) 2016/1164 se aplică de la 8 august 2016, iar țările UE au avut obligația de a o transpune în legislația proprie până în data de 31 decembrie 2018.

Directiva de modificare (UE) 2017/952 se aplică de la 27 iunie 2017, iar țările UE au avut obligația de a o transpune în legislația proprie până la 31 decembrie 2019 (sau până la 31 decembrie 2021, în cazul tratamentului neuniform al elementelor hibride).

CONTEXT

Directiva se bazează pe Planul de acțiune pentru o impozitare corporativă echitabilă și eficientă și reprezintă răspunsul la finalizarea proiectului împotriva erodării bazei impozabile și a transferului profiturilor (BEPS) de către G20 și de către Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD).

TERMENI-CHEIE

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Directiva (UE) 2016/1164 a Consiliului din 12 iulie 2016 de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care au incidență directă asupra funcționării pieței interne (JO L 193, 19.7.2016, pp. 1-14)

DOCUMENTE CONEXE

Directiva (UE) 2017/952 a Consiliului din 29 mai 2017 de modificare a Directivei (UE) 2016/1164 în ceea ce privește tratamentul neuniform al elementelor hibride care implică țări terțe (JO L 144, 7.6.2017, pp. 1-11)

Data ultimei actualizări: 07.11.2017