Angajarea în calitate de lucrători sezonieri

Uniunea Europeană (UE) a adoptat o lege (o directivă) care prevede condițiile aplicabile cetățenilor din afara UE care doresc să lucreze perioade de timp scurte în țările UE în calitate de lucrători sezonieri, adesea în agricultură și în turism. Aceasta include și drepturi, pentru a garanta că acești lucrători nu sunt exploatați pe durata șederii.

ACT

Directiva 2014/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe în scopul ocupării unui loc de muncă în calitate de lucrători sezonieri.

SINTEZĂ

Având în vedere îmbătrânirea populației și natalitatea scăzută din UE Programul de la Stockholm recunoaște că imigrarea forței de muncă poate contribui la accelerarea creșterii economice, dar sunt necesare politici flexibile pentru gestionarea fluxurilor de migrație. Din acest motiv, țările UE au convenit asupra unei legi privind migrația sezonieră.

Domeniul de aplicare

Legea vizează lucrătorii din afara UE care își au reședința principală într-o țară din afara UE și care intră într-o țară din UE pentru a lucra temporar acolo.

Sectoare

Fiecare țară a UE trebuie să întocmească o listă a sectoarelor care depind de condiții sezoniere (de exemplu, turismul estival și recoltarea anumitor culturi). Țările trebuie să transmită această listă Comisiei Europene.

Condițiile de admisie

Pentru a fi admiși să lucreze în UE, lucrătorii trebuie să se asigure că solicitările lor de permis includ un contract de muncă sau o ofertă fermă de angajare cu menționarea remunerării, a programului de lucru și a altor condiții. De asemenea, este necesară și dovada unei cazări adecvate.

Durata șederii

Țările UE trebuie să fixeze o durată maximă de ședere pentru lucrătorii sezonieri cuprinsă între cinci și nouă luni în orice interval de 12 luni.

Odată aflați pe teritoriul UE, lucrătorii au dreptul să își prelungească contractul de muncă sau să schimbe angajatorul, cu condiția să fie întrunite condițiile de intrare și să nu existe motive de refuz. În perioada de ședere maximă permisă, țările UE le pot permite lucrătorilor să își prelungească contractul cu același angajator de mai multe ori, precum și să aibă contracte cu mai mulți angajatori.

Tratament egal

Lucrătorii sezonieri au dreptul la tratament egal în raport cu resortisanții țării-gazdă în ceea ce privește condițiile de încadrare în muncă, cum ar fi vârsta minimă de angajare, condițiile de muncă (precum remunerarea și concedierea, programul de lucru, concediul și zilele libere), precum și reglementările în materie de sănătate și siguranță la locul de muncă. Egalitatea de tratament este valabilă și în ceea ce privește ramurile securității sociale (beneficii legate de boală, invaliditate și vârsta înaintată), formarea, consilierea cu privire la locurile de muncă sezonieră oferite de oficiile de ocupare a forței de muncă, precum și alte servicii publice, cu excepția locuințelor sociale.

Cu toate acestea, țările UE nu sunt obligate să asigure egalitatea de tratament în ceea ce privește ajutoarele de șomaj și prestațiile familiale și pot limita egalitatea de tratament în ceea ce privește beneficiile fiscale, educația și formarea profesională.

Sancțiuni și prevenirea abuzurilor

Țările UE trebuie să adopte măsuri care să împiedice eventualele abuzuri, precum și sancțiuni în cazul producerii unor abuzuri. De asemenea, aceste țări trebuie să instituie mecanisme pentru tratarea reclamațiilor împotriva angajatorilor.

30.06.2014