Servicii de telecomunicații la un preț acceptabil - drepturile utilizatorilor

Uniunea Europeană (UE) intenționează să asigure disponibilitatea unui set minim de servicii de comunicații electronice de bună calitate accesibile tuturor utilizatorilor la un preț acceptabil, reducând la minimum denaturarea pieței.

ACT

Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (directiva privind serviciul universal)

SINTEZĂ

Uniunea Europeană (UE) intenționează să asigure disponibilitatea unui set minim de servicii de comunicații electronice de bună calitate accesibile tuturor utilizatorilor la un preț acceptabil, reducând la minimum denaturarea pieței.

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?

Directiva privind serviciul universal prevede norme comune privind furnizarea serviciilor de comunicații electronice în cadrul UE. În acest context, directiva:

• stabilește obligații privind furnizarea anumitor servicii obligatorii (serviciu universal);
• stabilește drepturile utilizatorilor finali și obligațiile corespunzătoare întreprinderilor care furnizează rețele și servicii de comunicații electronice disponibile publicului.

ASPECTE-CHEIE

Obligațiile de serviciu universal

Țările UE trebuie să se asigure că:

• toți utilizatorii de pe teritoriul lor, indiferent de amplasarea lor geografică, au la dispoziție servicii de comunicații electronice de o calitate specificată și la un preț accesibil;
• cei care solicită conectarea la rețeaua de comunicații publică (adică la serviciile de comunicații electronice disponibile publicului, cum ar fi cele de telefonie și de internet) într-un anumit loc beneficiază de o astfel de rețea (acest lucru este important, de exemplu, pentru consumatorii din zonele rurale sau izolate geografic);
• cel puțin o listă completă a abonaților telefonici actualizată cel puțin o dată pe an este pusă la dispoziția utilizatorilor finali;
• utilizatorii cu handicap pot beneficia de o ofertă adaptată nevoilor lor și la un nivel echivalent cu cel de care se bucură alți utilizatori;
• consumatorii cu venituri mici au acces la tarife speciale sau beneficiază de ajutor special.

Pentru a acoperi costurile nete pe care le suportă furnizorii de servicii ca urmare a furnizării unui serviciu universal (care nu este întotdeauna profitabil), țările UE pot introduce mecanisme de compensare.

Interesele și drepturile utilizatorilor

Consumatorii trebuie să primească informații care să le permită să înțeleagă serviciile la care se abonează. Contractele trebuie: i) să conțină informații privind standardele minime de calitate a serviciilor precum și compensarea și rambursările în cazul în care nu se ating aceste niveluri, ii) să menționeze dreptul privind includerea în listele de abonați telefonici disponibile abonaților și iii) să includă informații clare privind criteriile de eligibilitate pentru oferte promoționale.

De asemenea, directiva prevede:

• dreptul consumatorului de a schimba operatorul de telefonie fixă sau mobilă într-o singură zi lucrătoare păstrându-și vechiul număr de telefon;
• obligația operatorilor de a furniza informații transparente și în timp util privind prețurile și tarifele;
• o obligație specifică a operatorilor de notificare în cazul modificării condițiilor contractuale;
• obligația operatorului de a publica informații comparabile și actualizate privind calitatea serviciilor sale;
• posibilitatea consumatorilor de a accesa toate numerele de telefon alocate în UE;
• disponibilitatea gratuită a numărului de apel de urgență european „112”, cu cerința ca operatorii să transmită serviciilor de urgență informații privind localizarea apelantului;
• promovarea numerelor specifice „116” pentru servicii standardizate de beneficii sociale, inclusiv a numărului de telefon al liniei de urgență pentru copii dispăruți.

CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

Începând din 24 februarie 2002.

CONTEXT

Directiva face parte din pachetul UE de reformă a sectorului telecomunicațiilor, care mai cuprinde încă patru directive (Directiva-cadru, Directiva privind accesul, Directiva privind autorizarea și Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice), precum și Regulamentul de instituire a Organismului autorităților europene de reglementare în domeniul comunicațiilor electronice (OAREC).

Pentru informații suplimentare, consultați site-ul Comisiei Europene, precum și site-ul Europa ta.

Data ultimei actualizări: 22.09.2015