Deciziile de îndepărtare — Recunoașterea reciprocă de către țările Uniunii Europene

 

SINTEZĂ PRIVIND:

Directiva 2001/40/CE privind recunoașterea reciprocă a deciziilor de îndepărtare a resortisanților țărilor din afara UE

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?

Obiectivul directivei este de a garanta faptul că o decizie luată de o țară a Uniunii Europene (UE) privind îndepărtarea unui resortisant al unei țări din afara UE prezent într-o altă țară a UE este respectată.

ASPECTE-CHEIE

• Ordinele de expulzare vizează cetățenii din afara UE care:
  • reprezintă o amenințare gravă și actuală împotriva ordinii publice sau împotriva securității și siguranței naționale;
  • au fost condamnate pentru o infracțiune pasibilă de pedeapsă cu privare de libertate de cel puțin un an;
  • se consideră, în temeiul unor motive serioase sau al unor dovezi solide, că au săvârșit sau intenționează să săvârșească asemenea infracțiuni;
  • nu respectă reglementările naționale privind intrarea sau șederea.
• Dacă persoana în cauză are un permis de ședere valabil, țara care impune îndepărtarea trebuie să consulte țara care a eliberat permisul.
• În contextul aplicării dispozițiilor actului legislativ, țările UE trebuie:
  • să respecte drepturile omului și libertățile fundamentale;
  • să garanteze posibilitatea persoanei în cauză de a ataca ordinul de expulzare;
  • să protejeze datele cu caracter personal și securitatea datelor;
  • să utilizeze toate formele adecvate de cooperare și schimb de informații în vederea punerii în aplicare a directivei;
  • să compenseze între ele costurile financiare implicate. Modalitățile sunt stabilite în Decizia 2004/191/CE.
• Țara care emite ordinul de expulzare trebuie să furnizeze țării care îl execută toate documentele necesare în cel mai scurt timp posibil.
• Țara care execută decizia trebuie să se asigure că aceasta nu încalcă normele internaționale sau naționale relevante.
• Actul legislativ nu se aplică membrilor familiei cetățenilor UE.
• Directiva 2003/110/CE prevede măsurile de tranzit pentru resortisanții ilegali din afara UE îndepărtați pe cale aeriană printr-o altă țară a UE.
• Directiva 2008/115/CE stabilește standarde și proceduri comune pentru returnarea resortisanților din afara UE aflați în situație de ședere ilegală.
• Regulamentul (UE) nr. 604/2013 (Regulamentul Dublin III) stabilește criteriile și procedurile prin care se decide care țară a UE este responsabilă de examinarea unei cereri de azil.
• În septembrie 2005, Consiliul Europei a emis 20 de orientări privind returnările forțate.

DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

Directiva se aplică începând cu data de 2 iunie 2001. Țările UE au avut obligația de a o transpune în legislația națională până la 2 decembrie 2002.

CONTEXT

Regatul Unit (1) și Irlanda, deși nu se află în zona Schengen de circulație fără pașaport, aplică dispozițiile actului legislativ și participă la aceste măsuri, ca și Islanda și Norvegia, dar nu și Danemarca.

ACTUL PRINCIPAL

Directiva 2001/40/CE a Consiliului din 28 mai 2001 privind recunoașterea reciprocă a deciziilor de îndepărtare a resortisanților țărilor terțe (JO L 149, 2.6.2001, pp. 34-36)

ACTE CONEXE

Directiva 2003/110/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind asistența la tranzit în cadrul măsurilor de îndepărtare pe cale aeriană (JO L 321, 6.12.2003, pp. 26-31)

Decizia 2004/191/CE a Consiliului din 23 februarie 2004 de stabilire a criteriilor și sistemelor practice de compensare a dezechilibrelor financiare care rezultă din aplicarea Directivei 2001/40/CE privind recunoașterea reciprocă a hotărârilor de expulzare a resortisanților țărilor terțe (JO L 60, 27.2.2004, pp. 55-57)

Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO L 348, 24.12.2008, pp. 98-107)

Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (JO L 180, 29.6.2013, pp. 31-59)

Data ultimei actualizări: 09.01.2017

---

(1) Regatul Unit se retrage din Uniunea Europeană și, începând cu 1 februarie 2020, are statut de țară terță (țară din afara UE).