Orientările UE privind pedeapsa cu moartea

Aceste orientări prezintă obiectivele şi elementele politicii Uniunii Europene (UE) privind abolirea universală a pedepsei cu moartea. Dacă abolirea este respinsă, UE promovează utilizarea unor standarde minime în legătură cu pedeapsa cu moartea.

ACT

Orientările UE privind pedeapsa cu moartea: versiune revizuită şi actualizată. Consiliul Afaceri Generale din 16.06.08 [Nepublicat(ă) în Jurnalul Oficial].

SINTEZĂ

Prin semnarea celui de al XIII-lea Protocol al Convenţiei europene a drepturilor omului (ECHR), toate ţările Uniunii Europene (UE) se angajează să abolească pedeapsa cu moartea definitiv, în toate circumstanţele. De asemenea, ele se angajează să pună în aplicare Carta drepturilor fundamentale a UE, care prevede că „nicio persoană nu poate fi condamnată la pedeapsa capitală sau executată”.

Pentru a creşte respectul pentru drepturile omului şi pentru întărirea demnităţii omului în ţările din afara UE, UE vizează, ca parte integrantă a politicii sale privind drepturile omului:

• să depună eforturi pentru abolirea universală a pedepsei cu moartea, prin instituirea imediată a unui moratoriu privind aplicarea pedepsei cu moartea, dacă este necesar;
• să ceară reducerea aplicării pedepsei cu moartea în cazul în care aceasta încă mai există şi să insiste ca aceasta să se execute în condiţiile respectării unor norme minime, în acelaşi timp vizând obţinerea de informaţii precise despre numărul de persoane condamnate la moarte şi executate.

Metoda de lucru

Elementele cheie ale abordării UE cuprind demersuri generale, în cadrul cărora problema pedepsei cu moartea este ridicată în dialoguri şi în consultările cu ţările din afara UE. Accentul se pune pe următoarele elemente privind ţara din afara UE:

• sistemul judiciar, funcţionarea şi transparenţa acestuia;
• angajamentele internaţionale de a nu utiliza pedeapsa cu moartea;
• dezvoltări ale politicii privind pedeapsa cu moartea;
• situaţia drepturilor omului conform raportărilor de către mecanismele internaţionale relevante.

UE poate, de asemenea, să facă demersuri specifice, de la un caz la altul, în anumite cazuri în care ia cunoştinţă de încălcarea normelor minime.

Mai mult, UE va acţiona pe baza rapoartelor privind drepturile omului de la şefii de misiuni UE, care trebuie să includă o analiză privind aplicarea şi folosirea pedepsei cu moartea în ţările în cauză şi o evaluare a impactului activităţilor UE.

UE urmăreşte să încurajeze ţările din afara UE să abolească pedeapsa cu moartea promovând ratificarea celui de al doilea protocol facultativ la Pactul internaţional referitor la drepturile civile şi politice. În cazurile în care acest lucru nu este posibil, UE îşi va urmări obiectivul în continuare prin alte iniţiative, precum:

• promovarea ratificării altor instrumente internaţionale pentru drepturile omului, în special cele privind pedeapsa cu moartea;
• promovarea cooperării bilaterale şi multilaterale în vederea stabilirii unei proceduri judiciare echitabile şi imparţiale pentru cazurile penale.

UE va viza, de asemenea, promovarea în forurile multilaterale a iniţiativelor relevante pentru introducerea unui moratoriu privind aplicarea pedepsei cu moartea şi posibila abolire a acesteia. Mai mult, UE va încuraja organizaţiile internaţionale relevante să ia măsurile care vor promova ratificarea şi respectarea tratatelor şi a normelor internaţionale privind pedeapsa cu moartea.

Normele minime

În cazul în care aplicarea pedepsei cu moartea se menţine, UE va promova aplicarea următoarelor norme minime:

• impunerea pedepsei capitale numai pentru infracţiunile cele mai grave, intenţionate şi violente;
• impunerea pedepsei capitale numai pentru infracţiuni pentru care pedeapsa cu moartea a fost prevăzută la data comiterii lor; dacă a fost prevăzută anterior o pedeapsă mai puţin gravă, aceasta trebuie impusă;
• neimpunerea pedepsei capitale în cazul persoanelor care aveau sub 18 ani la data comiterii infracţiunii, în cazul femeilor însărcinate, al mamelor cu copii sugari sau al persoanelor cu boli mintale;
• necesitatea unor dovezi clare şi convingătoare şi a unui proces echitabil în cadrul căruia pârâtul beneficiază de asistenţă judiciară;
• oferirea dreptului de a face apel la o instanţă de judecată superioară şi depunerea unui recurs individual; orice persoană condamnată la moarte trebuie să aibă dreptul de a cere comutarea pedepsei;
• executarea pedepsei capitale astfel încât să producă suferinţe minime.

Context

În 1998, ţările UE au decis să îşi intensifice activităţile pentru abolirea pedepsei cu moartea. În acest scop, ele au adoptat prima versiune a acestor orientări. La momentul respectiv, pedeapsa cu moartea fusese abolită în majoritatea ţărilor UE, iar cele care nu o aboliseră încă, nu o mai aplicau. De atunci, toate ţările Uniunii au ratificat Protocolul nr. 6 la Convenţia europeană a drepturilor omului cu privire la abolirea pedepsei cu moartea. Trebuie remarcat, de asemenea, că abolirea reprezintă una dintre condiţiile aderării la UE.

Prin urmare, UE a decis să îşi intensifice iniţiativele în cadrul organismelor internaţionale, în principal în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU). În 2007, rezoluţia sa co-sponsorizată referitoare la un moratoriu privind aplicarea pedepsei cu moartea a fost adoptată în cea de a şaizeci şi doua sesiune a Adunării generale ONU. Prin această rezoluţie se cere utilizarea normelor minime privind protejarea drepturilor persoanelor pasibile de pedeapsa cu moartea, restricţionarea progresivă a aplicării pedepsei cu moartea şi stabilirea unui moratoriu asupra execuţiilor. Mai mult, UE lucrează în colaborare cu organizaţiile neguvernamentale (ONG-urile), în special prin intermediul instrumentului financiar pentru promovarea democraţiei şi a drepturilor omului în lume.

Data ultimei actualizări: 30.09.2010