Back to EUR-Lex homepage

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Use quotation marks to search for an "exact phrase". Append an asterisk (*) to a search term to find variations of it (transp*, 32019R*). Use a question mark (?) instead of a single character in your search term to find variations of it (ca?e finds case, cane, care).
Search tips
Need more search options? Use the Advanced search
You are here

Document 52015XC0321(02)

Ghidul din 19 martie 2015 privind evaluarea formalizată a riscurilor pentru identificarea bunelor practici de fabricație corespunzătoare pentru excipienții medicamentelor de uz uman Text cu relevanță pentru SEE

JO C 95, 21.3.2015, p. 10–13 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

21.3.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 95/10

Ghidul

din 19 martie 2015

privind evaluarea formalizată a riscurilor pentru identificarea bunelor practici de fabricație corespunzătoare pentru excipienții medicamentelor de uz uman

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2015/C 95/02)

Introducere

Prezentul ghid se bazează pe articolul 47 al cincilea paragraf din Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1).

În conformitate cu articolul 46 alineatul (f) al doilea paragraf din Directiva 2001/83/CE, deținătorul unei autorizații de fabricație este obligat să garanteze că excipienții sunt adecvați utilizării în medicamente stabilind care este buna practică de fabricație (BPF) corespunzătoare. Buna practică de fabricație (BPF) corespunzătoare pentru excipienții medicamentelor de uz uman este stabilită pe baza unei evaluări standardizate a riscului în conformitate cu prezentul ghid. Evaluarea riscului are în vedere cerințele din cadrul altor sisteme de calitate corespunzătoare, precum și sursa și utilizarea preconizată a excipienților și cazurile anterioare de neconformități de calitate. Deținătorul autorizației de fabricație garantează aplicarea ghidurilor BPF corespunzătoare stabilite. Deținătorul autorizației de fabricație documentează măsurile luate.

Procedura de evaluare a riscului/de gestionare a riscului generat de excipienți ar trebui inclusă în sistemul de calitate farmaceutică al deținătorului autorizației de fabricație.

Deținătorii autorizațiilor de fabricație trebuie să păstreze documentația privind evaluarea/gestionarea riscului BPF corespunzătoare pentru excipienți disponibilă la îndemână în vederea revizuirii de către inspectorii BPF. În vederea facilitării îmbunătățirii continue, schimbul de informații relevante privind evaluarea riscurilor cu producătorul excipientului ar trebui să fie luat în considerare.

O evaluare a riscurilor, astfel cum este prezentată în prezentul ghid, ar trebui să fie efectuată pentru excipienții medicamentelor de uz uman până la 21 martie 2016.

CAPITOLUL 1 – DOMENIUL DE APLICARE

1.1.

Prezentul ghid se aplică evaluării riscului pentru stabilirea BPF corespunzătoare pentru excipienții medicamentelor de uz uman. În conformitate cu articolul 1 alineatul (3b) din Directiva 2001/83/CE, un excipient este orice constituent al unui medicament care nu este substanța activă sau materialul de ambalare.

1.2.

Prezentul ghid nu vizează substanțele adăugate pentru a stabiliza substanțele active care nu pot exista individual.

CAPITOLUL 2 – DETERMINAREA BPF CORESPUNZĂTOARE PE BAZA TIPULUI ȘI A UTILIZĂRII EXCIPIENTULUI

2.1.

În documentul EudraLex, volumul 4, Ghidul privind buna practică de fabricație, Medicamente de uz uman și veterinar, partea III: documente privind BPF, ghidul Q9 a Conferinței internaționale pentru armonizare (ICH) privind gestionarea riscurilor referitoare la calitate (ICH Q9), pot fi găsite principii și exemple de instrumente pentru gestionarea riscului referitor la calitate care sunt aplicabile diferitelor aspecte ale calității farmaceutice, inclusiv excipienților.

2.2.

Aceste principii de gestionare a riscurilor referitoare la calitate trebuie să fie folosite pentru a evalua riscurile legate de calitatea, siguranța și funcția fiecărui excipient, precum și pentru a clasifica excipientul în cauză, de exemplu, ca prezentând un risc mic, un risc mediu sau un risc mare. În acest scop, ar trebui utilizate instrumentele de gestionare a riscului referitor la calitate, precum cele enumerate în EudraLex volumul 4, partea III, ICH Q9 (de exemplu, analiza riscurilor și punctele critice de control – HACCP).

2.3.

Pentru fiecare excipient al fiecărui producător utilizat, deținătorul autorizației de fabricație trebuie să identifice riscurile referitoare la calitatea, siguranța și funcția fiecărui excipient de la sursa sa – fie animală, minerală, vegetală, sintetică etc. – până la încorporarea sa în forma farmaceutică finită. Domeniile care ar trebui să fie luate în considerare ar trebui să includă neexhaustiv:

(i)

encefalopatia spongiformă transmisibilă;

(ii)

potențialul de contaminare virală;

(iii)

potențialul de contaminare microbiologică sau de contaminare cu endotoxine sau pirogeni;

(iv)

în general, prezența potențială a oricăror impurități provenite de la materiile prime, de exemplu aflatoxine sau pesticide, sau generate ca parte a procesului și transmise mai departe, de exemplu solvenți reziduali și catalizatori;

(v)

garantarea sterilității în cazul excipienților declarați ca fiind sterili;

(vi)

prezența potențială a oricăror impurități transmise de alte procese, în absența echipamentelor și/sau instalațiilor dedicate;

(vii)

controlul mediului înconjurător și condițiile de depozitare/transport, inclusiv gestionarea lanțului de frig, după caz;

(viii)

complexitatea lanțului de aprovizionare;

(ix)

stabilitatea excipientului;

(x)

dovada de integritate a ambalajului.

2.4.

În plus, în ceea ce privește utilizarea și funcția fiecărui excipient, deținătorul autorizației de fabricație trebuie să ia în considerare:

(i)

forma farmaceutică și utilizarea medicamentului care conține excipientul;

(ii)

funcția excipientului în formulare, de exemplu, lubrifiant într-un produs sub formă de comprimat sau conservant într-o formulare lichidă etc.;

(iii)

proporția excipientului în compoziția medicamentului;

(iv)

cantitatea de excipient ingerată zilnic de către pacient;

(v)

orice defecte de calitate/modificări frauduloase cunoscute în ceea ce privește excipientul, atât în general, cât și la nivelul unei companii locale;

(vi)

dacă excipientul este un compozit;

(vii)

impactul cunoscut sau potențial asupra atributelor critice de calitate ale medicamentului;

(viii)

alți factori identificați sau cunoscuți ca fiind relevanți pentru asigurarea siguranței pacienților.

2.5.

După stabilirea și documentarea profilului de risc al excipientului, deținătorul autorizației de fabricație ar trebui să stabilească și să documenteze elementele din EudraLex volumul 4 pe care le consideră necesare pentru a controla și a menține calitatea excipientului, de exemplu anexa 1 și/sau anexa 2 ale părții II: Cerințe de bază pentru substanțele active folosite ca materii prime.

2.6.

Aceste elemente vor varia în funcție de sursă, de lanțul de aprovizionare și de utilizarea ulterioară a excipientului, dar deținătorul autorizației de fabricație trebuie să ia în considerare cel puțin următoarele elemente BPF de nivel înalt:

(i)

instituirea și punerea în aplicare a unui sistem de asigurare a calității farmaceutice eficient;

(ii)

personal suficient, competent și calificat în mod corespunzător;

(iii)

fișe de post detaliate pentru personalul de conducere și de supraveghere responsabil cu activitățile de producție și de asigurare a calității;

(iv)

programe de instruire pentru întregul personal implicat în activitățile de producție și de calitate;

(v)

programe de instruire privind sănătatea, igiena și îmbrăcămintea, astfel cum au fost identificate ca necesare pentru operațiunile avute în vedere;

(vi)

furnizarea și întreținerea spațiilor și echipamentelor adecvate pentru operațiunile avute în vedere;

(vii)

un sistem/sisteme de documente care să acopere toate procesele și specificațiile pentru diferitele operațiuni de producție și calitate;

(viii)

sisteme de codificare și de identificare a materiilor prime, a celor intermediare și a excipienților pentru a permite trasabilitatea completă;

(ix)

program de calificare a furnizorilor;

(x)

un sistem de control al calității excipientului și o persoană responsabilă, independentă de producție, pentru a elibera loturile;

(xi)

păstrarea de registre pentru materialele utilizate și pentru excipienți și păstrarea contraprobelor de excipienți pentru perioadele precizate în EudraLex volumul 4, partea II;

(xii)

sisteme care să asigure că orice activitate contractată face obiectul unui contract scris;

(xiii)

menținerea unui sistem eficient pentru verificarea reclamațiilor și rechemarea excipienților;

(xiv)

un sistem de management al schimbărilor și al deviațiilor;

(xv)

un program de autoinspecții;

(xvi)

controlul mediului înconjurător și condiții de depozitare.

CAPITOLUL 3 – STABILIREA PROFILULUI DE RISC AL PRODUCĂTORULUI EXCIPIENTULUI

3.1.

După stabilirea BPF corespunzătoare, ar trebuie efectuată o analiză a lacunelor BPF necesară în ceea ce privește activitățile și capacitățile producătorului excipientului.

3.2.

Informații/dovezi în sprijinul analizei lacunelor ar trebui obținute printr-un audit sau prin informații primite de la producătorul excipientului.

3.3.

Trebuie să se țină cont de certificările sistemelor de calitate și/sau de BPF deținute de producătorul excipientului, precum și de standardele pe baza cărora aceste certificări au fost acordate, deoarece astfel de certificări pot îndeplini cerințele.

3.4.

Ar trebui documentate toate lacunele identificate în activitățile și capacitățile producătorului excipientului în raport cu BPF necesară. În plus, deținătorul autorizației de fabricație ar trebui să efectueze o evaluare a riscurilor suplimentară pentru a determina profilul de risc, de exemplu, risc mic, risc mediu sau risc mare, pentru producătorul excipientului în cauză. În acest scop, ar trebui utilizate EudraLex volumul 4, partea III, ICH Q 9. În acest sens, ar trebui utilizate instrumentele de gestionare a riscului referitor la calitate – HACCP etc.

3.5.

Deținătorul autorizației de fabricație ar trebui să dispună de o serie de strategii (acceptare, control, respingere) pentru diferitele profiluri de risc și, pe baza acestora, ar trebui instituită o strategie de control, de exemplu audit, examinarea documentelor și testarea.

CAPITOLUL 4 – CONFIRMAREA APLICĂRII BPF CORESPUNZĂTOARE

4.1.

După definirea BPF corespunzătoare pentru excipient și a profilului de risc al producătorului, ar trebui efectuată o evaluare continuă a riscurilor prin mecanisme precum:

(i)

numărul de neconformități conexe loturilor de excipienți primite;

(ii)

tipul/gravitatea acestor neconformități;

(iii)

monitorizarea și analiza tendințelor calității excipientului;

(iv)

pierderea certificării sistemului de calitate relevant și/sau de BPF de către producătorul excipientului;

(v)

observarea tendințelor în ceea ce privește atributele de calitate ale medicamentului; aceasta va depinde de natura și rolul excipienților;

(vi)

examinarea schimbărilor organizaționale, procedurale sau tehnice/procesuale în cazul producătorului excipientului;

(vii)

auditarea/reauditarea producătorului excipientului;

(viii)

chestionare.

Pe baza rezultatelor evaluării riscului, strategia de control stabilită ar trebui să fie reexaminată și revizuită, după caz.

(1)  Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO L 311, 28.11.2001, p. 67).

Top