EUR-Lex - DD_2007_13_003_RO - GA

(5) Documentul Comisiei Economice pentru Europa E/ECE/324 Add. 5, 22.5.1967.

Lista anexelor

Anexa 0 (1)

—	Definiție, specificații generale, intensitatea luminii emise, modalități de testare, culoarea luminii emise, conformitatea producției

Anexa I (1)

—	Categorii de lămpi indicatoare de direcție: unghiuri minime impuse pentru repartiția luminoasă spațială

Anexa II

— Modelul certificatului de omologare CEE

Anexa III

— Condiții de omologare CEE și marcaj

—	Apendice: exemplu de marcă de omologare CEE

Anexa IV (1)

— Măsurări fotometrice

Anexa V (1)

— Culorile lămpilor, coordonate tricromatice

(1) Condițiile tehnice ale acestei anexe sunt asemănătoare celor din Regulamentul nr. 6 al Comisiei Economice pentru Europa; în particular subdiviziunile pe puncte sunt aceleași. De aceea, dacă un punct din Regulamentul nr. 6 nu are corespondent în prezenta directivă, numărul său este indicat între paranteze.

ANEXA 0

DEFINIȚIE, SPECIFICAȚII GENERALE, INTENSITATEA LUMINII EMISE, MODALITĂȚI DE TESTARE, CULOAREA LUMINII EMISE, CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

1. DEFINIȚIE

1.1. Lampă indicatoare de direcție

Prin lampă indicatoare de direcție se înțelege lampa care indică celorlalți utilizatori de drum intenția conducătorului de a schimba direcția la dreapta sau la stânga.

5. SPECIFICAȚII GENERALE

5.1.	Fiecare din eșantioane trebuie să îndeplinească specificațiile indicate la punctele 6 și 8.

5.2.	Dispozitivele trebuie să fie concepute și construite în așa fel încât, în condiții normale de utilizare și în pofida vibrațiilor la care pot fi supuse, buna lor funcționare să rămână asigurată și încât acestea să-și păstreze caracteristicile impuse prin prezenta directivă.

6. INTENSITATEA LUMINII EMISE

6.1. În axa de referință, intensitatea luminii emise de fiecare din cele două eșantioane trebuie să fie cel puțin egală cu valoarea minimă și cel mult egală cu valoarea maximă definită mai jos:

Indicatorul categoriei	Minimum (cd)	Maximum (cd)
1	175	700 (1)
2	50	200
5	0,3	200

În exteriorul axei de referință, în interiorul zonelor definite de schemele din anexa I, intensitatea luminii emise de fiecare din cele două eșantioane:

6.2.1. trebuie, ca în fiecare direcție corespunzătoare punctelor din tabloul de repartiție luminoasă care face obiectul anexei IV, să fie cel puțin egală cu produsul dintre valoarea minimă prevăzută la punctul 6.1 și procentul indicat în tablou pentru direcția respectivă;

6.2.2. nu trebuie să depășească în nici o direcție a spațiului de unde lampa poate fi observată, valoarea maximă care figurează la punctul 6.1.

De asemenea:

6.2.3.1.

pentru dispozitivele din categoriile 1, 2 și 5, intensitatea luminii emise pe suprafața totală a zonelor definite de schemele din anexa I trebuie să fie cel puțin egală cu 0,3 cd;

6.2.3.2.

pentru dispozitivele din categoria 1, intensitatea luminii emise în direcțiile corespunzătoare punctelor de măsură din tabloul de repartiție luminoasă altele decât cele de la 0 la 5° către stânga și de la 0 la 5° către dreapta nu trebuie să depășească 400 cd;

6.2.3.3.

specificațiile punctului 2.2 din anexa IV referitoare la variațiile locale de intensitate trebuie respectate.

6.3. Intensitățile sunt măsurate cu bec(becuri) aprins(e) în permanență și cu lumină colorată.

6.4. Anexa IV, la care se referă punctul 6.2.1, oferă precizări referitoare la metodele de măsurare care trebuie aplicate.

7. MODALITĂȚI DE TESTARE

7.1. Toate măsurătorile se fac cu lămpi-etalon incolore aparținând tipurilor de lămpi prevăzute pentru dispozitiv și reglate pentru a emite fluxul luminos normal prescris pentru aceste tipuri de lămpi.

8. CULOAREA LUMINII EMISE

Dispozitivul trebuie să emită o culoare galben auto. Culoarea luminii emise, măsurată folosind o sursă luminoasă cu o temperatură a culorii de 2854 K corespunzătoare iluminantului A al Comisiei Internaționale de Iluminare (CIE), trebuie să se afle în cadrul limitelor din coordonatele prevăzute în anexa V.

9. CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

Orice dispozitiv purtând o marcă de omologare CEE trebuie să fie conform cu tipul omologat și să îndeplinească condițiile fotometrice indicate la punctele 6 și 8. Cu toate acestea, pentru un dispozitiv oarecare extras din producția de serie, cerințele privind valoarea minimă a intensității luminii emise (măsurată cu o lampă-etalon după cum se menționează la punctul 7) se pot limita, pentru fiecare direcție considerată, la 80 % din valorile minimale prevăzute la punctele 6.1 și 6.2.

(1) A se vedea punctul 6.2.3.2 din prezenta anexă și anexa IV.

ANEXA I

Categorii de lămpi indicatoare de direcție

Unghiuri minime cerute pentru repartiția luminoasă spațială (1)

În toate cazurile, unghiurile verticale minime ale repartiției luminoase spațiale sunt de 15° peste și 15° sub orizontală.

Unghiuri minime orizontale ale repartiției luminoase spațiale

Categoria 1: Indicatori de direcție pentru partea din față a vehiculului

Categoria 2: Indicatoare de direcție pentru partea din spate a vehiculului

Categoria 5: Indicatoare repetitive laterale destinate a fi utilizate pe un vehicul echipat cu indicatoare de direcție atât din categoria 1 cât și 2.

(1) Unghiurile din aceste desene sunt corecte pentru dispozitivele ce urmează a fi montate pe partea dreaptă a vehiculului. Săgețile din desene sunt orientate spre partea din față a vehiculului.

ANEXA II

Model de certificat de omologare CEE

[Format maximal: A 4 (210 × 297 mm)]

ANEXA III

CONDIȚII DE OMOLOGARE CEE ȘI MARCAJ

1. CEREREA DE OMOLOGARE CEE

1.1. Cererea de omologare CEE este prezentată de către deținătorul mărcii de fabrică sau comerciale sau de către reprezentantul acestuia.

Pentru fiecare tip de lampă indicatoare de direcție, cererea este însoțită:

1.2.1. de indicarea categoriei sau a categoriilor 1, 2 sau 5 căreia sau cărora le aparține dispozitivul;

1.2.2. de o descriere tehnică succintă precizând în special categoria și tipul (tipurile) de lampă (lămpi) prevăzută(e);

1.2.3. de desene în trei exemplare suficient de detaliate pentru a permite identificarea tipului categoriei (categoriilor) și prezentând condițiile geometrice de montaj pe vehicul, precum și axa de observare care trebuie să fie luată în timpul probelor ca axă de referință (unghi orizontal H = 0°, unghi vertical V = 0°) precum și punctul care trebuie să fie luat ca centru de referință în aceste testări;

1.2.4. de două eșantioane; dacă dispozitivele nu pot să fie montate indiferent pe partea dreaptă sau pe partea stângă a vehiculului, cele două eșantioane prezentate pot să fie identice și să se potrivească fie doar pentru partea dreaptă, fie pentru cea stângă a vehiculului.

2. INSCRIPȚIONĂRI

Dispozitivele prezentate la omologarea CEE trebuie:

2.1.1. să poarte marca de fabrică sau comercială a solicitantului; această marcă trebuie să fie net lizibilă și de neșters;

2.1.2. să poarte indicația net lizibilă și care să nu se șteargă a tipului (tipurilor) de lampă (lămpi) prevăzută(e);

2.1.3. să aibă un amplasament de mărime suficientă pentru marca de omologare CEE și a simbolurilor adiționale prevăzute la punctul 4; acest amplasament este indicat pe desenele menționate la punctul 1.2.3.

3. OMOLOGARE CEE

3.1.	Atunci când toate eșantioanele prezentate conform punctului 1 se conformează dispozițiilor din anexele 0, I, III, IV și V, omologarea CEE este acordată și este atribuit un număr de omologare.

3.2.	Acest număr nu mai este atribuit și altui tip de dispozitiv indicator de direcție.

3.3.

Atunci când omologarea CEE este cerută pentru un tip de dispozitiv de iluminat și de semnalizare luminoasă conținând o lampă indicatoare de direcție precum și alte lămpi, se poate acorda o marcă de omologare CEE unică, cu condiția ca lampa indicatoare de direcție să corespundă specificațiilor prezentei directive și ca fiecare din celelalte lămpi făcând parte din tipul de dispozitiv de iluminare și de semnalizare luminoasă pentru care omologarea CEE este cerută să corespundă directivei particulare care îi este aplicabilă.

4. MARCAJ

4.1. Orice lampă indicatoare de direcție conformă unui tip omologat aplicând prezenta directivă trebuie să poarte o marcă de omologare CEE.

4.2. Această marcă este alcătuită dintr-un dreptunghi în interiorul căruia este plasată litera mică „e”, urmată de numărul sau grupul de litere distinctive ale statului membru care a atribuit omologarea:

1	pentru Germania
2	pentru Franța
3	pentru Italia
4	pentru Țările de Jos
6	pentru Belgia
11	pentru Regatul Unit
13	pentru Luxemburg
DK	pentru Danemarca
IRL	pentru Irlanda,

și un număr de omologare CEE care corespunde numărului certificatului de omologare CEE stabilit pentru tipul de lampă indicatoare de direcție.

Marca omologării CEE este completată de simbolul sau simbolurile adiționale următoare:

4.3.1. una sau mai multe din cifrele 1, 2 sau 5 după cum dispozitivul aparține uneia sau mai multora din categoriile 1, 2 sau 5 prevăzute la punctul 1.2.1. Această cifră sau aceste cifre sunt plasate deasupra dreptunghiului;

4.3.2. o săgeată indicând sensul montajului corect, dispozitivele neputând fi montate indiferent, și pe partea dreaptă, și pe partea stângă a vehiculului. Săgeata este orientată spre exteriorul vehiculului pentru dispozitivele din categoriile 1 și 2 și spre fața vehiculului pentru dispozitivele din categoria 5.

4.4. Numărul de omologare CEE trebuie să fie plasat în apropierea dreptunghiului circumscris literei „e” într-o poziție oarecare față de acesta.

4.5. Marca de omologare CEE și simbolul sau simbolurile adiționale trebuie să fie aplicate pe geam sau pe unul dintre geamuri în așa fel încât să nu se poată șterge și să fie foarte lizibile chiar dacă lămpile sunt montate pe vehicul.

4.6. Un exemplu al mărcii de omologare CEE este dat în apendice.

4.7. În cazul atribuirii unui număr de omologare CEE unic prevăzut la punctul 3.3 pentru un tip de dispozitiv de iluminat și de semnalizare luminoasă conținând o lampă indicatoare de direcție precum și alte lămpi, poate fi aplicată o singură marcă de omologare CEE care să cuprindă:

—	un dreptunghi in interiorul căruia este plasată litera „e” urmată de numărul sau de grupul de litere distinctive ale statului membru care a făcut omologarea;

—	un număr de omologare CEE;

—	simbolurile adiționale prevăzute în diferitele directive conform cărora s-a făcut omologarea CEE.

4.8. Dimensiunile diferitelor elemente ale acestei mărci nu trebuie să fie inferioare celor mai mari dimensiuni minime prescrise pentru marcările individuale de directivele conform cărora s-a făcut omologarea CEE.

ANEXA IV

MĂSURĂRI FOTOMETRICE

1. METODE DE MĂSURARE

1.1. În cazul măsurărilor fotometrice, o mascare adecvată trebuie să oprească reflexiile parazite.

În caz de contestare a rezultatelor în urma măsurătorilor, acestea sunt executate după cum urmează:

1.2.1. distanța de măsurare trebuie să fie astfel încât să se aplice legea inversului pătratului distanței;

1.2.2. aparatura de măsură trebuie să fie astfel încât deschiderea unghiulară a receptorului văzut din centrul de referință al lămpii să fie cuprinsă între 10′ și 1°;

1.2.3. condiția de măsurare a intensității pentru o direcție de observare determinată este considerată ca satisfăcătoare dacă este obținută într-o direcție care nu se îndepărtează cu mai mult de 15′ de direcția de observare.

2. TABELUL REPARTIȚIEI LUMINOASE SPAȚIALE NORMALIZATE

2.1. Direcția H = 0° și V = 0° corespunde axei de referință (pe vehicul aceasta este orizontală, paralelă cu planul longitudinal median al vehiculului și orientată în sensul vizibilității impuse). Ea trece prin centrul de referință. Valorile indicate în tablou dau, pentru diversele direcții de măsurare, intensitățile minimale în % din valoarea minimă cerută pentru fiecare lampă în axă (în direcția H = 0° și V = 0°).

Atunci când, la examenul vizual, o lampă pare să prezinte variații locale importante ale intensității, se verifică faptul că nici o intensitate măsurată între două din direcțiile de măsurare citate la punctul 2.1 nu este:

2.2.1. pentru o specificație minimală, mai mică decât 50 % din intensitatea minimală cea mai redusă între cele două prescrise pentru aceste direcții de măsurare;

2.2.2. pentru o specificare maximală, mai mare decât intensitatea maximală cea mai redusă între cele două prescrise pentru aceste direcții de măsurare, mărită cu o fracțiune a diferenței între intensitățile prescrise pentru aceste direcții de măsurare, fracțiune care este o funcție lineară a diferenței.

ANEXA V

CULOAREA LUMINII EMISE

COORDONATE TRICROMATICE

GALBEN AUTO:	limită spre galben:	y ≤ 0,429
	limită spre roșu:	y ≥ 0,398
	limită spre alb:	z ≤ 0,007

Pentru verificarea caracteristicilor colorimetrice, se folosește o sursă luminoasă la temperatura de culoare de 2854 K corespunzătoare unui iluminant A al Comisiei Internaționale de Iluminare (CIE).

13/Volumul 03

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

31976L0760

L 262/85

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 27 iulie 1976

privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la dispozitivele de iluminare a plăcuței de înmatriculare spate a autovehiculelor și a remorcilor acestora

(76/760/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunități Economice Europene și, în special, articolul 100 al acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Adunării parlamentare (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

întrucât specificațiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească autovehiculele în temeiul legislațiilor naționale se referă, inter alia, la dispozitivele de iluminare a plăcuței de înmatriculare spate;

întrucât aceste specificații diferă de la un stat membru la altul; întrucât de aici rezultă necesitatea ca aceleași specificații să fie adoptate de către toate statele membre, fie în completarea, fie în locul reglementărilor lor actuale, în special pentru a permite aplicarea, pentru fiecare tip de vehicul, a procedurii de omologare CEE de tip care face obiectul Directivei 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora (3);

întrucât, prin Directiva 76/756/CEE (4), Consiliul adoptă specificațiile comune privind instalarea dispozitivelor de iluminare și de semnalizare luminoasă a autovehiculelor și a remorcilor acestora;

întrucât, printr-o procedură de omologare armonizată referitoare la dispozitivele de iluminare a plăcuței de înmatriculare spate, fiecare stat membru poate să constate respectarea specificațiilor comune de construcție și încercare și să informeze celelalte state membre despre constatarea efectuată prin trimiterea unei copii a certificatului de omologare stabilit pentru fiecare tip de dispozitiv de iluminare a plăcuței de înmatriculare spate; întrucât aplicarea unei mărci de omologare CEE pe toate dispozitivele construite în conformitate cu tipul omologat face inutil un control tehnic al acestor dispozitive în celelalte state membre;

întrucât este necesar să se țină cont de anumite specificații tehnice adoptate de către Comisia Economică a ONU pentru Europa în Regulamentul său nr. 4 [„Dispoziții uniforme referitoare la omologarea dispozitivelor de iluminare a plăcuței de înmatriculare spate a autovehiculelor (cu excepția motocicletelor) și a remorcilor acestora” (5)], anexat la acordul din 20 martie 1958, privind adoptarea condițiilor uniforme de omologare și de recunoaștere reciprocă a omologării echipamentelor și pieselor autovehiculelor;

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

(1) Fiecare stat membru acordă omologarea CEE oricărui tip dispozitiv de iluminare a plăcuței de înmatriculare spate, dacă acesta este conform specificațiilor de construcție și de încercare prevăzute în anexele 0, I, III și IV.

(2) Statul membru care a acordat omologarea CEE de tip ia măsurile necesare pentru a verifica, atât cât este necesar, conformitatea producției cu tipul omologat, după caz în colaborare cu autoritățile competente din celelalte state membre. Această supraveghere se limitează la verificări prin sondaj.

Articolul 2

Statele membre atribuie constructorului sau reprezentantului său autorizat o marcă de omologare CEE conformă modelelor prevăzute în anexa I, pentru fiecare tip de dispozitiv de iluminare a plăcuței de înmatriculare spate pe care îl omologhează în temeiul articolului 1.

Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a împiedica utilizarea mărcilor care pot genera confuzii între dispozitivele de iluminare a plăcuței de înmatriculare spate al căror tip a fost omologat în temeiul articolului 1 și alte dispozitive.

Articolul 3

(1) Statele membre nu pot interzice introducerea pe piață a dispozitivelor de iluminare a plăcuței de înmatriculare spate din motive legate de construcția sau funcționarea lor, dacă acestea poartă marca de omologare CEE.

(2) Cu toate acestea, un stat membru poate interzice introducerea pe piață a dispozitivelor de iluminare a plăcuței de înmatriculare spate purtând marca de omologare CEE dar care, în mod sistematic, nu sunt conforme cu tipul omologat.

Acest stat informează de îndată celelalte state membre și Comisia în legătură cu măsurile luate, precizând motivele deciziei sale.

Articolul 4

Autoritățile competente ale fiecărui stat membru transmit, în termen de o lună, autorităților competente din celelalte state membre, copii ale certificatelor de omologare de tip, al căror model este prevăzut în anexa II, emise pentru fiecare tip de dispozitiv de iluminare a plăcuței de înmatriculare omologat sau a cărui omologare a fost refuzată.

Articolul 5

(1) Dacă statul membru care a acordat omologarea CEE de tip constată că mai multe dispozitive de iluminare a plăcuței de înmatriculare spate purtând aceeași marcă de omologare nu sunt conforme cu tipul pe care l-a omologat, acesta adoptă măsurile necesare pentru a asigura conformitatea producției cu tipul omologat. Autoritățile competente ale acestui stat le informează pe cele din celelalte state despre măsurile luate, care pot merge, în cazul în care neconformitatea este sistematică, până la retragerea omologării CEE de tip. Autoritățile menționate adoptă aceleași măsuri în cazul în care sunt informate de autoritățile competente dintr-un alt stat membru cu privire la o asemenea lipsă de conformitate.

Articolul 6

Articolul 7

Statele membre nu pot refuza acordarea omologării CEE de tip sau a omologării naționale unui vehicul din motive legate de dispozitivele de iluminare a plăcuței de înmatriculare spate, dacă acestea poartă marca de omologare CEE și sunt montate în conformitate cu specificațiile prevăzute de Directiva 76/756/CEE.

Articolul 8

Statele membre nu pot refuza sau interzice vânzarea, înmatricularea, introducerea în circulație sau utilizarea unui vehicul din motive legate de dispozitivele de iluminare a plăcuței de înmatriculare spate, dacă acestea poartă marca de omologare CEE și sunt montate în conformitate cu specificațiile prevăzute de Directiva 76/756/CEE.

Articolul 9

În sensul prezentei directive, prin „vehicul” se înțelege orice autovehicul destinat circulației rutiere, cu sau fără caroserie, având cel puțin patru roți și o viteză maximă constructivă mai mare de 25 km/h, precum și remorcile acestuia, cu excepția vehiculelor care se deplasează pe șine, a tractoarelor și mașinilor agricole și a mașinilor pentru lucrări publice.

Articolul 10

Modificările necesare pentru adaptarea specificațiilor din anexe la progresul tehnic se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 13 din Directiva 70/156/CEE.

Articolul 11

(1) Statele membre adoptă și publică, până la 1 iulie 1977, dispozițiile necesare pentru a se conforma prezentei directive și informează de îndată Comisia despre aceasta. Ele aplică aceste dispoziții începând cel mai târziu cu 1 octombrie 1977.

Articolul 12

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 27 iulie 1976.

Pentru Consiliu

Președintele

M. van der STOEL

(2) JO C 248, 29.10.1975, p. 23.

(5) Documentul Comisiei Economice pentru Europa E/CEE/324, Addendum 3, Modificarea 1 din 29 octombrie 1975.

Lista anexelor

Anexa 0 (1)

–	Definiție, specificații generale, culoarea luminii emise, unghiul de incidență al luminii emise, metoda de măsurare, caracteristici fotometrice, conformitatea producției

Anexa I

–

Cerințe de omologare CEE și de marcaj

—	Apendice: exemplu de marcă de omologare CEE

Anexa II

–	Model de certificat de omologare CEE

Anexa III (1)

–	Puncte de măsură pentru încercare

Anexa IV (1)

–	Câmpul minim de vizibilitate al suprafeței ce urmează a fi iluminată

(1) Condițiile tehnice ale acestei anexe sunt asemănătoare celor din Regulamentul nr. 4 al Comisiei Economice pentru Europa a ONU; în special subpunctele sunt aceleași. De aceea, dacă un punct din Regulamentul nr. 4 nu are corespondent în prezenta directivă, numărul său este indicat cu titlu de referință între paranteze.

ANEXA 0

DEFINIȚIE, SPECIFICAȚII GENERALE, CULOAREA LUMINII EMISE, UNGHIUL DE INCIDENȚĂ AL LUMINII EMISE, METODA DE MĂSURARE, CARACTERISTICILE FOTOMETRICE, CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

1. DEFINIȚIE

1.1. Dispozitiv de iluminare a plăcuței de înmatriculare spate

Prin „dispozitiv de iluminare a plăcuței de înmatriculare spate” se înțelege dispozitivul folosit pentru iluminarea amplasamentului destinat plăcuței de înmatriculare spate; el poate fi compus din diferite elemente optice.

5. SPECIFICAȚII GENERALE

Fiecare eșantion trebuie să îndeplinească specificațiile de iluminare indicate la punctul 9 (1).

Construcția dispozitivului de iluminare trebuie să fie de așa natură încât suprafața ce urmează a fi iluminată să rămână vizibilă din spate pe toată suprafața sa în câmpul definit prin schema din anexa IV.

Toate măsurătorile se efectuează reglând lampa sau lămpile dispozitivului de iluminare la fluxul luminos minim indicat pentru tensiunea de încercare prin norma prevăzută pentru lampa sau lămpile dispozitivului.

6. CULOAREA LUMINII EMISE

Culoarea luminii emise de către lampa dispozitivului de iluminare trebuie să fie albă dar suficient de neutră pentru a nu modifica sensibil culoarea plăcuței de înmatriculare.

7. UNGHUL DE INCIDENȚĂ AL LUMINII EMISE

Constructorul dispozitivului de iluminare fixează poziția de montare a acestui dispozitiv în raport cu amplasamentul destinat plăcuței de înmatriculare: acest dispozitiv trebuie să ocupe o poziție astfel încât în nici unul din punctele suprafeței de iluminat, unghiul de incidență al luminii pe suprafața plăcuței să nu fie mai mare de 82°, acest unghi fiind măsurat în raport cu extremitatea plajei de iluminare a dispozitivului cea mai îndepărtată de suprafața plăcuței. Atunci când un dispozitiv posedă mai multe lămpi, această cerință nu se aplică decât părții de plăcuță destinată să fie iluminată de către lampa corespunzătoare.

Dispozitivul trebuie să fie conceput astfel încât nici o rază de lumină să nu fie îndreptată direct spre spate, cu excepția razelor de lumină roșie în cazul în care dispozitivul este combinat sau grupat cu o lampa spate.

8. METODĂ DE MĂSURĂ

Luminanțele se măsoară pe o foaie de hârtie sugativă albă mată, având un factor minim de reflexie difuză de cel puțin 70 % și dimensiuni egale cu cele ale plăcuței de înmatriculare și care este plasată pe locul pe care îl va ocupa în mod normal placa la 2 mm în fața suportului său.

Luminanțele se măsoară perpendicular pe suprafața hârtiei în punctele a căror poziție este indicată în anexa III, în funcție de destinația dispozitivului, fiecare punct reprezentând o zonă circulară de 25 mm diametru.

9. CARACTERISTICI FOTOMETRICE

Luminanța B trebuie să fie cel puțin egală cu 2,5 cd/m2 în fiecare din punctele de măsură definite în anexa III.

Gradientul de luminanță între valorile B1 și B2, măsurate în două puncte oarecare 1 și 2 alese dintre punctele menționate mai sus, nu poate depăși 2 × B0/cm, B0 fiind luminanța minimă măsurată în diferite puncte de măsură, adică:

Formula

10. CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

Orice dispozitiv de iluminare a plăcuței de înmatriculare spate care poartă o marcă de omologare CEE trebuie să fie conform tipului omologat.

Pentru un dispozitiv oarecare extras din producția de serie, luminanța B nu poate fi mai mică de 2 cd/m2și în formula gradientului, factorul 2 poate fi înlocuit cu 3.

(1) Aceste specificații permit asigurarea unei bune vizibilități a numărului de înmatriculare atunci când, pe vehicul, înclinarea numărului nu depășește 30o de o parte și alta a verticalei.

ANEXA I

CONDIȚII DE OMOLOGARE CEE ȘI DE MARCAJ

1. CEREREA DE OMOLOGARE CEE

1.1. Cererea de omologare CEE se prezintă de către deținătorul mărcii de fabrică sau comerciale sau de reprezentantul său autorizat.

Pentru fiecare tip de dispozitiv de iluminare a plăcuței de înmatriculare spate cererea este însoțită:

1.2.1.

de indicația care precizează dacă dispozitivul de iluminare este prevăzut pentru un amplasament pe lungime (520 × 120 mm), un amplasament pe înălțime (340 × 240 mm) sau atât pentru un amplasament pe lungime, cât și un amplasament pe înălțime;

1.2.2.

de o descriere tehnică succintă care precizează mai ales tipul și puterea lămpii sau lămpilor cu incandescență prevăzute de către constructor;

1.2.3.

de desene, în trei exemplare, suficient de detaliate pentru a permite identificarea tipului și indicând poziția geometrică de montaj a dispozitivului de iluminare în raport cu suprafața pe care se va amplasa placa de înmatriculare, precum și contururile zonei care urmează a fi iluminată;

1.2.4.

de două eșantioane, dotate cu lampa sau lămpile prevăzute.

2. INSCRIPȚIONĂRI

2.1. Eșantioanele unui tip de dispozitiv de iluminare a plăcuței de înmatriculare spate prezentate la omologarea CEE trebuie să poarte marca de fabricație sau de comerț a solicitantului care trebuie să fie net lizibilă și indelebilă.

2.2. Fiecare dispozitiv trebuie să prezinte, atât pe lentila, cât și pe corpul lămpii, un amplasament destul de mare pentru marca de omologare CEE; acest amplasament trebuie să fie indicat pe desenele menționate la punctul 1.2.3.

3. OMOLOGAREA CEE DE TIP

3.1. Atunci când toate eșantioanele prezentate conform punctului 1 îndeplinesc condițiile din anexa 0 punctele 5, 6, 7, 8 și 9, se acordă omologarea CEE de tip și se atribuie un număr de omologare.

3.2. Acest număr nu se mai atribuie nici unui alt tip de dispozitiv de iluminare a plăcuței de înmatriculare spate.

3.3. Atunci când omologarea CEE de tip este cerută pentru un tip de dispozitiv de iluminare și de semnalizare luminoasă conținând un dispozitiv de iluminare a plăcuței de înmatriculare spate și alte lămpi, se poate acorda o marcă de omologare CEE unică cu condiția ca dispozitivul de iluminare a plăcuței de înmatriculare spate să corespundă specificațiilor prezentei directive și ca fiecare din celelalte lămpi care fac parte din tipul de dispozitiv de iluminare și de semnalizare luminoasă pentru care s-a cerut omologarea CEE de tip să corespundă directivei particulare care îi este aplicabilă.

4. MARCAJUL

4.1. Orice dispozitiv de iluminare a plăcuței de înmatriculare spate conform unui tip omologat conform prezentei directive trebuie să poarte o marcă de omologare CEE.

4.2. Această marcă este compusă dintr-un dreptunghi în interiorul căruia este plasată litera „e” minusculă, urmată de numărul sau grupul de litere distinctive ale statului membru care a atribuit omologarea:

1	pentru Germania,
2	pentru Franța,
3	pentru Italia,
4	pentru Țările de Jos,
6	pentru Belgia,
11	pentru Regatul Unit,
13	pentru Luxemburg,
DK	pentru Danemarca,
IRL	pentru Irlanda

și dintr-un număr de omologare CEE care corespunde numărului certificatului de omologare CEE stabilit pentru tipul respectiv de dispozitiv de iluminare.

4.3. Numărul de omologare CEE trebuie să fie plasat în apropierea dreptunghiului circumscris literei „e” într-o poziție oarecare față de acesta.

4.4. Marca de omologare CEE trebuie să fie aplicată pe geam sau pe unul din geamuri, în așa fel încât să fie lizibilă și indelebilă, chiar dacă dispozitivele de iluminare a plăcuței de înmatriculare spate sunt montate pe vehicul.

4.5. În apendice se dă un exemplu de marcă de omologare CEE.

4.6. În cazul atribuirii unui număr de omologare CEE unic prevăzut la punctul 3.3 pentru un tip de dispozitiv de iluminare și de semnalizare luminoasă conținând un dispozitiv de iluminare a plăcuței de înmatriculare spate precum și alte lămpi, poate fi aplicată o singură marcă de omologare CEE, conținând:

—	un dreptunghi în interiorul căruia este plasată litera „e”, urmată de numărul sau de grupul de litere distinctive ale statului membru care a efectuat omologarea;

—	un număr de omologare CEE;

—	simbolurile adiționale prevăzute în diferitele directive conform cărora s-a făcut omologarea CEE.

4.7. Dimensiunile diferitelor elemente ale acestei mărci nu trebuie să fie inferioare celor mai mari dimensiuni minime recomandate pentru marcajele individuale prin directivele conform cărora s-a făcut omologarea CEE.

ANEXA II

MODEL DE CERTIFICAT DE OMOLOGARE CEE

[Format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

ANEXA III

PUNCTE DE MĂSURĂ PENTRU ÎNCERCĂRI

(a)	Dispozitive destinate iluminării unui amplasament pe înălțime (340 × 240 mm)

(b)	Dispozitive destinate iluminării unui amplasament pe lungime (520 × 120 mm)

a = 25 mm

b = 95 mm

c = 100 mm

d = 90 mm

e = 70 mm

Notă In cazul dispozitivelor destinate să ilumineze atât un amplasament pe înălțime, cât și un amplasament pe lungime, punctele de măsură sunt cele rezultând din combinarea celor două figuri de mai sus, în conformitate cu conturul indicat de către fabricant sau constructor. Totodată, în cazul în care două puncte de măsură sunt distanțate la mai puțin de 30 mm, se reține un singur punct.

ANEXA IV

CÂMPUL MINIM DE VIZIBILITATE AL SUPRAFEȚEI DESTINATE SĂ FIE ILUMINATĂ

13/Volumul 03

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

31976L0761

L 262/96

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 27 iulie 1976

privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la proiectoarele pentru autovehicule care asigură funcționarea fazei de drum și a fazei de întâlnire, precum și la lămpile cu incandescență pentru aceste proiectoare

(76/761/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene și, în special, articolul 100 al acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Adunării parlamentare (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

întrucât specificațiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească autovehiculele în temeiul legislațiilor naționale se referă, inter alia, la proiectoarele pentru autovehicule care asigură funcționarea fazei de drum și a fazei de întâlnire, precum și la lămpile pentru aceste proiectoare;

întrucât aceste specificații diferă de la un stat membru la altul; întrucât de aici rezultă necesitatea ca aceleași specificații să fie adoptate de către toate statele membre fie în completarea, fie în locul specificațiilor lor actuale, în special pentru a permite aplicarea, pentru fiecare tip de vehicul, a procedurii de omologare CEE de tip care face obiectul Directivei 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora (3);

întrucât prin Directiva 76/756/CEE (4), Consiliul adoptă specificațiile comune privind instalarea dispozitivelor de iluminare și semnalizare luminoasă a autovehiculelor și a remorcilor acestora;

întrucât printr-o procedură de omologare armonizată privind proiectoarele care asigură funcționarea fazei de drum și a fazei de întâlnire, precum și lămpile pentru aceste proiectoare, fiecare stat membru poate să constate respectarea specificațiilor comune de construcție și testare și să informeze celelalte state membre despre constatarea făcută prin trimiterea unei copii a certificatului de omologare stabilit pentru fiecare tip de proiectoare sau lămpi; întrucât aplicarea unei mărci de omologare CEE pe toate dispozitivele construite în conformitate cu tipul omologat face inutil un control tehnic al acestor dispozitive în celelalte state membre;

întrucât ar fi necesar să se țină seama de anumite specificații tehnice adoptate de Comisia Economică pentru Europa a ONU în Regulamentul nr. 1 („Specificații unitare privind omologarea proiectoarelor pentru automobile care emit un fascicul de întâlnire asimetric și un fascicul de drum, ori unul sau altul din aceste fascicule” (5) și Regulamentul nr. 2 („Specificații unitare privind omologarea lămpilor electrice cu incandescență pentru proiectoarele care emit un fascicul asimetric de întâlnire și un fascicul de drum, ori unul sau altul din aceste fascicule” (6), anexate la acordul din 20 martie 1958 referitor la adoptarea de condiții unitare de omologare și la recunoașterea reciprocă a omologării echipamentelor și pieselor pentru autovehicule;

întrucât apropierea legislațiilor naționale privind autovehiculele necesită o recunoaștere între statele membre a controalelor efectuate de fiecare dintre ele în baza unor specificații comune,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

(1) Fiecare stat membru acordă omologarea CEE oricărui tip de proiector care asigură funcționarea fazei de drum și a fazei de întâlnire, dacă acesta este conform specificațiilor de construcție și de încercare prevăzute la anexele I și VI și oricărui tip de lampă electrică cu incandescență pentru aceste proiectoare, dacă aceasta este conformă specificațiilor de construcție și de încercare prevăzute la anexele III și VI.

Articolul 2

Statele membre atribuie constructorului sau reprezentantului său o marcă de omologare CEE conformă cu modelele prevăzute la anexa VI, pentru fiecare tip de proiector care asigură funcționarea fazei de drum și a fazei de întâlnire sau de lampă pentru aceste proiectoare pe care îl omologhează în temeiul articolului 1.

Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a împiedica utilizarea mărcilor care pot genera confuzii între proiectoarele care asigură funcționarea fazei de drum și a fazei de întâlnire și între lămpile pentru aceste proiectoare al căror tip a fost omologat în temeiul articolului 1, pe de o parte, și alte dispozitive pe de altă parte.

Articolul 3

(1) Statele membre nu pot interzice introducerea pe piață a proiectoarelor care asigură funcționarea fazei de drum și a fazei de întâlnire și a lămpilor pentru aceste proiectoare din motive legate de construcția sau funcționarea lor, dacă acestea poartă marca de omologare CEE.

(2) Cu toate acestea, un stat membru poate interzice introducerea pe piață a proiectoarelor care asigură funcționarea fazei de drum și a fazei de întâlnire și a lămpilor pentru aceste proiectoare purtând marca de omologare CEE dar care, în mod sistematic, nu sunt conforme cu tipul omologat.

Acest stat informează de îndată celelalte state membre și Comisia în legătură cu măsurile luate, precizând motivele deciziei sale.

Articolul 4

Autoritățile competente ale fiecărui stat membru transmit, în termen de o lună, autorităților competente din celelalte state membre, copii ale certificatelor de omologare de tip, ale căror modele sunt prevăzute în anexele II și IV, emise pentru fiecare tip de proiector care asigură funcționarea fazei de drum și a fazei de întâlnire și pentru lămpile pentru aceste proiectoare, omologate sau a căror omologare a fost refuzată.

Articolul 5

(1) Dacă statul membru care a acordat omologarea CEE de tip constată că mai multe proiectoare care asigură funcționarea fazei de drum purtând aceeași marcă de omologare nu sunt conforme cu tipul pe care l-a omologat, acesta adoptă măsurile necesare pentru a asigura conformitatea producției cu tipul omologat. Autoritățile competente ale acestui stat le informează pe cele din celelalte state despre măsurile luate, care pot merge, în cazul în care neconformitatea este sistematică, până la retragerea omologării CEE de tip. Autoritățile menționate adoptă aceleași măsuri în cazul în care sunt informate de autoritățile competente dintr-un alt stat membru cu privire la o asemenea lipsă de conformitate.

(2) Autoritățile competente ale statelor membre se informează reciproc, în termen de o lună, despre retragerea unei omologări CEE acordate, cât și despre motivele care justifică această măsură.

Articolul 6

Articolul 7

Statele membre nu pot refuza acordarea omologării CEE de tip sau a omologării naționale unui vehicul din motive legate de proiectoarele care asigură funcționarea fazei de drum și a fazei de întâlnire sau lămpile pentru aceste proiectoare, dacă acestea poartă marca de omologare CEE și dacă sunt montate în conformitate cu specificațiile prevăzute de Directiva 76/756/CEE.

Articolul 8

Statele membre nu pot refuza sau interzice vânzarea, înmatricularea, introducerea în circulație sau utilizarea unui vehicul din motive legate de proiectoarele care asigură funcționarea fazei de drum și a fazei de întâlnire sau lămpile pentru aceste proiectoare, dacă acestea poartă marca de omologare CEE și dacă ele sunt montate în conformitate cu specificațiile prevăzute de Directiva 76/756/CEE.

Articolul 9

În sensul prezentei directive, prin „vehicul” se înțelege orice autovehicul destinat să circule pe drum, cu sau fără caroserie, având cel puțin patru roți și o viteză maximă constructivă mai mare de 25 km/h, precum și remorcile sale, cu excepția vehiculelor care se deplasează pe șine, a tractoarelor și mașinilor agricole, precum și a mașinilor pentru lucrări publice.

Articolul 10

Modificările necesare pentru adaptarea specificațiilor din anexe la progresul tehnic se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 13 din Directiva 70/156/CEE.

Articolul 11

(1) Statele membre adoptă și publică, până la 1 iulie 1977, dispozițiile necesare pentru a se conforma prezentei directive și informează de îndată Comisia cu privire la aceasta. Ele aplică aceste dispoziții începând cel mai târziu cu 1 octombrie 1977.

Articolul 12

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 27 iulie 1976.

Pentru Consiliu

Președintele

M. Van Der STOEL

(2) JO C 255, 7.11.1975, p. 2.

(1) JO C 55, 13.5.1974, p. 14.

(5)

Documentul Comisiei Economice pentru Europa

E/ECE/324	Addendum 1 din 24 martie 1960.
E/ECE/TRANS/505

(6)

Documentul Comisiei Economice pentru Europa

E/ECE/324	Addendum 1din 24 martie 1960.
E/ECE/TRANS/505

Lista anexelor

Anexa I (1)

—	Specificații privind proiectoarele pentru autovehicule care asigură funcționarea fazei de drum și a fazei de întâlnire

Anexa II

—	Modelul certificatului de omologare CEE

Anexa III (1)

—	Specificații privind lămpile electrice cu incandescență pentru proiectoare care asigură funcționarea fazei de drum și a fazei de întâlnire

Anexa IV

—	Modelul certificatului de omologare CEE

Anexa V (1)

—	Apendice de la 1 la 4: figuri și tabele

Anexa VI

—	Condiții de omologare CEE și marcaj

—	Apendice: exemple de mărci de omologare CEE

(1) Condițiile tehnice ale acestei anexe sunt asemănătoare celor din Regulamentele nr. 1 și nr. 2 al Comisiei Economice pentru Europa; în particular subdiviziunile pe puncte sunt aceleași. De aceea, dacă un punct din Regulamentele nr. 1 și nr. 2 nu are corespondent în prezenta directivă, numărul său este indicat între paranteze.

ANEXA I

SPECIFICAȚII PRIVIND PROIECTOARELE PENTRU AUTOVEHICULE CARE ASIGURĂ FUNCȚIONAREA FAZEI DE DRUM ȘI A FAZEI DE ÎNTÂLNIRE

(DEFINIȚIE, SPECIFICAȚII GENERALE, ILUMINARE, CONFORMITATEA PRODUCȚIEI, PROIECTOR ETALON)

1. DEFINIȚIE

1.1. Tip de lămpi

Prin tip de lămpi se înțeleg lămpi care nu prezintă între ele diferențe esențiale, aceste diferențe privind în special următoarele puncte:

1.1.1. mărcile de fabricație sau de comerț;

1.1.2. caracteristicile sistemului optic;

1.1.3. elemente adiționale care pot modifica rezultatele optice prin reflecție, refracție sau absorbție;

1.1.4. specializarea pentru circulația pe partea dreaptă sau pentru circulația pe partea stângă sau posibilitatea utilizării pentru ambele sensuri de circulație;

1.1.5. obținerea unui fascicul de întâlnire sau a unui fascicul de drum sau a ambelor fascicule.

5. SPECIFICAȚII GENERALE

5.1. Fiecare din eșantioane trebuie să satisfacă specificațiile indicate la punctele 6 și 7.

5.2. Proiectoarele trebuie concepute și construite în așa fel încât, în condiții normale de utilizare și în ciuda vibrațiilor la care pot fi supuse, buna lor funcționare să fie asigurată și să își păstreze caracteristicile fotometrice impuse de prezenta directivă.

5.3. Componentele destinate fixării lămpii la reflector trebuie să fie construite în așa fel încât, chiar și în întuneric, lampa să poată fi fixată fără să existe riscul unei poziționări eronate (1).

5.4. Pentru proiectoarele construite în așa fel încât să satisfacă în același timp exigențele statelor membre în care circulația se efectuează pe dreapta și a acelor state membre în care circulația se efectuează pe stânga, adaptarea la un anumit sens de circulație se poate obține printr-un reglaj inițial adecvat al echipamentului vehiculului sau printr-o manevră voluntară a utilizatorului. Acest reglaj inițial sau această manevră voluntară constă de exemplu, dintr-un decalaj unghiular determinat, fie a blocului optic față de vehicul, fie al lămpii față de blocul optic. În orice caz, pot fi posibile doar două poziții diferite de decalaj, precis determinate și care răspund fiecare unui sens de circulație (dreapta sau stânga). Deplasarea involuntară dintr-o poziție în alta precum și existența unor poziții intermediare trebuie să fie imposibilă. În cazul în care lampa poate ocupa două poziții diferite, componentele destinate fixării lămpii la reflector trebuie concepute și construite în așa fel încât, în fiecare din acele două poziții, lampa să fie fixată cu aceeași precizie ca cea care se cere în cazul proiectoarelor pentru un singur sens de circulație.

Verificarea conformității specificațiilor din prezentul punct 5 se realizează prin inspecție vizuală și, dacă e cazul, cu ajutorul unui montaj de testare.

6. ILUMINAREA

6.1. Proiectoarele trebuie construite în așa fel încât, pentru lămpi corespunzătoare, filamentul fazei de întâlnire să producă o iluminare care să nu orbească, dar în același timp suficientă, iar la rândul său, filamentul fazei de drum al unor lămpi corespunzătoare să producă o bună iluminare.

Pentru a verifica iluminarea produsă de proiector, se utilizează un ecran plasat vertical la o distanță de 25 m în fața proiectorului (a se vedea apendicele 1 și 2 din anexa V) și perpendicular pe axa acestuia și a unei lămpi etalon construite pentru o tensiune nominală de 12 V cu balon neted și incolor având la această tensiune următoarele caracteristici:

	Consum în watt	Flux luminos în lumeni
Filament pentru fază de întâlnire	40 ± 5 %	450 ± 10 %
Filament pentru fază de drum	45 + 0 %	700 ± 10 %
Filament pentru fază de drum	– 10 %

Dimensiunile care determină poziția filamentelor în interiorul lămpii etalon sunt reprezentate în figura din apendicele 3 din anexa V. Lampa etalon este alimentată la o tensiune care permite obținerea unui flux luminos nominal.

6.2. Fasciculul fazei de întâlnire trebuie să producă, pe ecran, o margine de separație suficient de netă între zonele luminate și neluminate pentru a permite un reglaj cu ajutorul acestei margini de separație. Pe partea opusă sensului de circulație pentru care este prevăzut proiectorul, marginea de separație trebuie să fie orizontală sau situată cu un unghi de 15° deasupra acestei orizontale.

Proiectorul este orientat în așa fel încât:

—

pentru proiectoarele ce îndeplinesc condițiile circulației pe dreapta, marginea de separație de pe jumătatea stângă a ecranului (2) să fie orizontală și pentru proiectoarele care îndeplinesc condițiile circulației pe stânga, marginea de separație de pe jumătatea dreaptă a ecranului să fie orizontală;

—	această parte orizontală a marginii de separație să se găsească, pe ecran, la 25 cm sub urma planului orizontal ce trece prin centrul focal al proiectorului (a se vedea apendicele 1 și 2 din anexa V);

—	ecranul să fie dispus așa cum se indică în apendicele 1 și 2 din anexa V (3).

Reglat în acest fel, proiectorul trebuie să îndeplinească criteriile enunțate la punctele 6.3 și 6.4 dacă este destinat pentru a da un fascicul de întâlnire și un fascicul de drum și doar criteriile enunțate la punctul 6.3 dacă omologarea lui nu este cerută decât pentru un fascicul de întâlnire (4).

În cazul în care un proiector, reglat în modul indicat mai sus, nu corespunde criteriilor enunțate la punctele 6.3 și 6.4, este permisă schimbarea reglajului acestui proiector având în vedere să nu se deplaseze în lateral mai mult de un grad (= 440 mm) la dreapta sau la stânga axa fasciculului sau punctul de intersecție definit în apendicele 1 și 2 din anexa V (5). Pentru a facilita reglajul cu ajutorul marginii de separație, se poate masca proiectorul parțial pentru ca separația să fie mai netă.

Dacă proiectorul este destinat doar pentru a da un fascicul de drum, acesta se reglează în așa fel încât regiunea de iluminare maximă să fie centrată pe punctul de intersecție al liniilor hh și vv. Un astfel de proiector trebuie să satisfacă doar condițiile enunțate la punctul 6.4.

6.3. Iluminarea produsă pe ecran de fasciculul de întâlnire trebuie să îndeplinească specificațiile din tabelul următor:

Punctul ecranului de măsurare		Specializare pentru circulația pe stânga
Iluminare cerută, în lucși	Specializare pentru circulația pe dreapta	Specializare pentru circulația pe stânga
Punctul B 50 L	Punctul B 50 R	≤ 0,3
Punctul B 75 R	Punctul B 75 L	≥ 6,0
Punctul B 50 R	Punctul B 50 L	≥ 6,0
Punctul B 25 L	Punctul B 25 R	≥ 1,5
Punctul B 25 R	Punctul B 25 L	≥ 1,5
Toate punctele din zona III		≤ 0,7
Toate punctele din zona IV		≥ 2,0
Toate punctele din zona I		≤ 20,0

Fiind precizat că, dacă fluxul lămpii etalon utilizate pentru măsurare este diferit de 450 lumeni, măsurătorile brute trebuie să fie corectate proporțional cu raportul fluxurilor.

În nici una din zonele I, II, III și IV nu trebuie să existe variații laterale dăunătoare unei bune vizibilități.

Proiectoarele care îndeplinesc condițiile de circulație pe dreapta și pe cele de circulație pe stânga trebuie să satisfacă, pentru fiecare din cele două poziții de fixare ale blocului optic sau ale lămpii, condițiile indicate mai sus pentru sensul de circulație corespunzător poziției de fixare avută în vedere.

6.4. Măsurarea iluminării produse pe ecran de fasciculul de drum se efectuează cu un reglaj al proiectorului identic cu cel utilizat pentru măsurătorile definite la punctul 6.3 sau, dacă se face referire la un proiector care produce doar un fascicul de drum, în conformitate cu ultimul alineat de la punctul 6.2.

Iluminarea produsă pe ecran de fasciculul de drum trebuie să corespundă următoarelor specificații:

punctul de intersecție H al liniilor hh și vv trebuie să se afle în interiorul curbei izolux care corespunde la 90 % din iluminarea maximă. Această valoare maximă nu trebuie să fie mai mică de 32 lucși;

plecând din punctul H pe orizontală spre dreapta și spre stânga, iluminarea trebuie să fie cel puțin egală cu 16 lucși până la o distanță de 1 125 mm și cel puțin egală cu 4 lucși până la o distanță de 2 250 mm. Dacă fluxul lămpii etalon utilizate la măsurare este diferit de 700 lumeni, măsurătorile brute trebuie să fie corectate proporțional cu raportul fluxurilor.

6.5. Iluminările pe ecran menționate la punctele 6.3 și 6.4 sunt măsurate cu ajutorul unei celule fotoelectrice de suprafață utilă cuprinsă în interiorul unui pătrat cu latura de 65 mm.

8. CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

Orice proiector care poartă o marcă de omologare CEE trebuie să fie conform cu tipul omologat și să îndeplinească toate condițiile fotometrice indicate mai sus.

10. PROIECTORUL ETALON (6)

10.1. Printr-un proiector etalon se înțelege un proiector:

—	care îndeplinește condițiile de omologare menționate mai sus;

—	care are un diametru efectiv cel puțin egal cu 160 mm;

—

care produce iluminări cu ajutorul unei lămpi etalon, în diverse puncte și în diverse regiuni prevăzute la punctul 6.3:

—	cel mult egale cu 90 % din limitele maxime;

—	cel puțin egale cu 120 % din limitele minime, așa cum sunt ele definite în tabelul de la punctul 6.3.

(1) Se estimează că un dispozitiv satisface specificațiile de la acest punct atunci când montarea lămpii la proiector se poate face cu ușurință și când introducerea reperului de orientare în crestătura corespunzătoare se poate realiza și pe întuneric fără eroare de orientare, lărgimea acestei crestături fiind perfect adecvată. Se consideră că un dispozitiv care permite evidențierea poziției incorecte a lămpii printr-un joc perceptibil al acestuia, joc ce nu există atunci când lampa se găsește în poziție corectă, răspunde suficient specificațiilor de la punctul 5.3.

(2) Ecranul de reglaj trebuie să fie suficient de mare pentru a permite examinarea marginii de separație pe o întindere de cel puțin 5° de fiecare parte a liniei vv (a se vedea apendicele 1 și 2 din anexa V).

(3) În cazul unui proiector destinat să satisfacă specificațiile din prezenta directivă, dacă doar pentru fasciculul de întâlnire axa focală diferă sensibil de direcția generală a fasciculului luminos, reglajul lateral se face în așa fel încât să se satisfacă cel puțin cerințele impuse pentru iluminări la punctele 75 și 50.

(4) O astfel de fază de întâlnire poate include un fascicul de drum pentru care nu sunt prevăzute specificații.

(5) Limita de reglaj de 1° la dreapta sau la stânga nu este incompatibilă cu un dereglaj vertical. Acesta din urmă este limitat doar de condițiile stabilite la punctul 6.4.

(6) A se vedea anexa III punctul 10.

ANEXA II

MODEL DE CERTIFICAT DE OMOLOGARE CEE

[Format maxim: A4, (210 × 297 mm)]

ANEXA III

SPECIFICAȚII PRIVIND LĂMPILE ELECTRICE CU INCADESCENȚĂ PENTRU PROIECTOARELE CARE ASIGURĂ FUNCȚIONAREA FAZEI DE DRUM ȘI A FAZEI DE ÎNTÂLNIRE

(DEFINIȚIE, SPECIFICAȚII GENERALE, VALORI NOMINALE, EXECUȚIE, VALORI ALE PUTERII ȘI ALE FLUXULUI LUMINOS, CULOARE, CONTROLUL CALITĂȚII OPTICE, OBSERVAȚIE PRIVIND CULOAREA, CONFORMITATEA PRODUCȚIEI)

1. DEFINIȚIE

1.1. Tip de lămpi

Prin tip de lămpi se înțeleg lămpi care prezintă între ele diferențe esențiale, aceste diferențe referindu-se în special la următoarele puncte:

1.1.1. mărcile de fabricație sau comerciale,

1.1.2. tensiuni nominale,

1.1.3. puteri nominale,

1.1.4. formele unuia sau ale mai multor filamente,

1.1.5. culoarea baloanelor,

1.1.6. forma baloanelor, care modifică rezultatele optice.

5. SPECIFICAȚII GENERALE

5.1.	Fiecare dintre eșantioane trebuie să satisfacă specificațiile fotometrice indicate la punctul 8.

5.2.	Toate măsurătorile se efectuează la tensiunea de testare (1), lămpile fiind aprinse conform condițiilor definite la punctul 8.

5.3.	Lămpile trebuie să fie concepute și construite în așa fel încât buna lor funcționare să fie asigurată în condițiile normale de utilizare. În același timp, lămpile nu trebuie să prezinte nici un defect de construcție sau execuție.

6. VALORI NOMINALE

Valorile tensiunii nominale sunt: 6, 12 și 24 volți.

Valorile puterii nominale sunt:

Filament pentru faza de drum	Filament pentru faza de întâlnire
45 wați	40 wați	Pentru 6 și 12 volți
55 wați	50 wați	Pentru 24 volți

7. EXECUȚIA

7.1. Baloanele lămpilor nu trebuie să prezinte striații sau pete care să aibă o influență nefavorabilă asupra bunei lor funcționări. Nici o rază emisă de filamentul de întâlnire și reflectată de pereții balonului nu trebuie să întâlnească axa lămpii la mai puțin de 6 mm în spate (către soclu) de la prima spiră a filamentului de întâlnire.

7.2. Lămpile trebuie să fie echipate cu un soclu de tip normalizat conform cu indicațiile din figura din apendicele 4 la anexa V.

7.3. Poziția și forma filamentelor și a ecranului în interiorul lămpii, precum și dimensiunile acestora trebuie să fie conforme cu indicațiile din figura din apendicele 3 la anexa V.

7.4. Soclul trebuie să fie robust și bine fixat de balon.

Verificarea conformității cu specificațiile din prezentul punct 7 se efectuează prin inspecție vizuală, prin controlul dimensiunilor și, dacă este cazul, cu ajutorul unui montaj de test. Controlul dimensiunilor prevăzut la punctul 7.3 se realizează, lămpile fiind alimentate la tensiunea lor de testare și, dacă este cazul, cu ajutorul unui sistem de proiecție.

8. VALORILE PUTERII ȘI ALE FLUXULUI LUMINOS

Puterea fiecărui filament nu trebuie să depășească cu mai mult de 10 % puterea nominală. Fluxurile luminoase trebuie să se încadreze în limitele următoare:

Tensiune de testare	Putere nominală în watt		Flux luminos în lumeni
	Filament		Filament pentru faza de întâlnire		Filament pentru faza de drum
	de întâlnire	de drum	minim	maxim	minim	maxim
6,0
12,0	40	45	400	550	600	Neprecizat
24,0	50	55

Controlul se efectuează, cu lampa plasată în poziția normală de utilizare și fiind alimentat la tensiunea acesteia de testare, după ce a fost aprins timp de o oră în aceleași condiții.

9. CULOAREA

Baloanele lămpilor trebuie să fie incolore sau galben selectiv. În acest ultim caz, lungimea de undă dominantă a luminii emise trebuie să se situeze între 575 și 585 nm (nanometri), factorul de puritate trebuie să fie cuprins între 0,90 și 0,98 și factorul de transmisie trebuie să fie cel puțin egal cu 0,78 (2), determinările fiind făcute pentru lumina emisă de un filament de lampă electrică la o temperatură de culoare de 2 800 K și pe un fragment de balon dintr-o lampă care a funcționat la tensiunea sa de testare într-un proiector timp de 48 de ore.

10. CONTROLUL CALITĂȚII OPTICE

Eșantionul care se apropie cel mai mult de condițiile prescrise pentru lampa etalon este testat într-un proiector etalon (3) și se verifică dacă ansamblul format din proiectorul etalon și lampa de testat satisface specificațiile de omologare pentru proiectoare.

11. OBSERVAȚII DESPRE CULOARE

Omologarea CEE se acordă dacă culoarea luminii emise corespunde specificațiilor stabilite la punctul 3.13 din anexa I din Directiva 76/756/CEE.

12. CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

Orice lampă care poartă marca de omologare CEE trebuie să fie conformă cu tipul omologat și să îndeplinească condițiile fotometrice de mai sus.

(1) Tensiunea de testare este fixată după cum urmează:

pentru o tensiune nominală de 6 V, tensiunea de testare este de 6,0 V,

pentru o tensiune nominală de 12 V, tensiunea de testare este de 12,0 V,

pentru o tensiune nominală de 24 V, tensiunea de testare este de 24,0 V.

(2)

Aceste specificații corespund coordonatelor tricromatice următoare:

GALBEN SELECTIV:	Limita spre roșu:	y ≥ 0,138 + 0,580x
	Limita spre verde:	y ≤ 1,29x – 0,100
	Limita spre alb:	y ≥ – x + 0,966
	Limita spre valoarea spectrală:	y ≤ – x + 0,992

(3) A se vedea anexa I punctul 10.

ANEXA IV

MODEL DE CERTIFICAT DE OMOLOGARE CEE

[Format maximal: A4 (210 × 297 mm)]

ANEXA V

Apendice 1

Apendice 2

Apendice 3

LAMPĂ CU DOUĂ FILAMENTE: ELEMENTE INTERIOARE

1. Figură

2. Tabel

Cote	Valori nominale (în mm sau în grade)	Toleranțe (în mm sau în grade)
Cote	Valori nominale (în mm sau în grade)	Lampa etalon	Lampa de fabricație curentă
a	0,6	± 0,15	± 0,35
b	0,2 ± 0,15	± 0,35	± 0,35
c	0,5	± 0,15	± 0,30
d	0	± 0,3	± 0,5
e	28,5 (1)	± 0,15	± 0,35
f	1,8 (2)	± 0,2	± 0,4
g	0	± 0,3	± 0,5
lc	5,5	± 0,5	± 1,5
β	0°	± 0° 30′	± 1° 30′
γ	15°	± 0° 30′	± 1° 30′
Q-Q′	3/4 (lc + f)

3. Note

1.	Axa lămpii este dreapta perpendiculară pe planul de referință 1 (a se vedea figura din apendicele 4) ridicată la intersecția acestui plan cu axa cilindrului de centrare corespunzător.

2.	Desenul nu este obligatoriu în ceea ce privește construcția ecranului și a filamentelor.

3.	Valoarea fixată pentru cota Q-Q′ se aplică exclusiv pentru lampa etalon care este utilizată pentru testarea de omologare CEE a unui proiector; dimensiunile ecranului trebuie să fie astfel încât punctele Q′ să se afle în interiorul marginilor ecranului.

4.	Toleranțele indicate se raportează la controlul solicitat pentru omologarea CEE a unui tip de lampă.

Apendicele 4

1. Figură

LĂMPI CU DOUĂ FILAMENTE: COTE DE INTERSCHIMBABILITATE

2. Tabel

3. Note

1.	Cotele de mai sus corespund normelor CEI (publicațiile CEI, foile 7004-95-1, 7004-95A-1 și 7004-95B-1), adoptate de Comisia Electrotehnică Internațională.

2.	Doar cotele de gabarit și de interschimbabilitate figurează pe desen și sunt obligatorii.

3.	Alcătuirea internă a lămpii și cotele corespunzătoare fac obiectul figurii din apendicele 3.

4.	Partea marcată a soclului nu trebuie să dea, prin reflexia luminii produsă de filamentul de întâlnire, nici o rază parazită ascendentă, atunci când lampa se află în poziție normală de funcționare pe vehicul.

5.	Diametrul fiecărui cilindru de centrare se măsoară în întregul plan de secțiune dreaptă situat la mai puțin de 0,5 mm de planul de referință corespunzător cilindrului luat în considerație.

6.	Excentricitatea relativă (distanța între axe) a doi cilindri de centrare nu trebuie să depășească 0,05 mm.

7.	Distanța S, distanța între cele două planuri de referință (4,7 mm), este afectată de o toleranță care cuprinde eroarea admisibilă la paralelismul acestor două planuri.

8.	Cele două aripioare de orientare (IX și X) trebuie să poată intra simultan într-un calibru cu deschiderea de maxim 3,1 mm.

Lamele de contact (XIV, XVI și XVII) trebuie să fie dispuse în ordinea indicată mai sus. Poziția lor raportată la aripioarele de orientare ale soclului trebuie să fie cea indicată în figură sau decalată cu 180° în raport cu aceasta cu o aproximație de ± 20° în ambele cazuri. Fereastra (XV) și lama de contact a fazei de întâlnire (XVII) trebuie să fie față în față, de o parte și de alta a axei lămpii.

(1) 28,8 pentru lămpile de 24 V.

(2) 2,2 pentru lămpile de 24 V.

ANEXA VI

CONDIȚII DE OMOLOGARE CEE ȘI MARCAJ

1. CEREREA DE OMOLOGARE CEE DE TIP

1.1. Cererea de omologare CEE de tip se prezintă de către deținătorul mărcii de fabrică sau comercială sau de către reprezentantul acestuia.

Cererea este însoțită de:

pentru fiecare tip de proiector care asigură funcționarea fazei de drum și a fazei de întâlnire:

1.2.1.1. de indicația care precizează dacă proiectorul este destinat obținerii în același timp a unui fascicul de întâlnire și a unui fascicul de drum sau doar a unuia din cele două fascicule; atunci când este vorba de un proiector destinat obținerii unui fascicul de întâlnire, de indicația care precizează dacă proiectorul este construit pentru cele două sensuri de circulație sau pentru circulația doar pe partea stângă sau doar pe partea dreaptă;

1.2.1.2. de o descriere tehnică succintă;

1.2.1.3. de desene, în trei exemplare, suficient de detaliate pentru a permite identificarea tipului și care să reprezinte proiectorul văzut din față, cu, dacă este cazul, detaliul striațiilor geamului precum și în secțiune transversală.

Desenele trebuie să arate poziția prevăzută pentru marca de omologare, în special numărul de omologare și indicativul (indicativele) de categorie în raport cu dreptunghiul mărcii de omologare;

1.2.1.4. de două eșantioane;

pentru fiecare tip de lampă:

1.2.2.1. de o succintă descriere tehnică;

1.2.2.2. de desene, în trei exemplare, suficient de detaliate pentru a permite identificarea tipului și care să reprezinte la scara 2:1 întreaga lampă, ecranul fiind, pe de o parte, văzut din față și, pe de altă parte, văzut din lateral.

1.2.2.3. atunci când se face referire la lămpi cu balon incolor: de cinci eșantioane, atunci când se face referire la lămpi cu balon colorat: de un eșantion cu balon colorat și de cinci eșantioane cu balon incolor care nu diferă de tipul prezentat decât prin absența colorării sticlei. Atunci când se face referire la un tip de lampă care nu diferă decât prin culoare de un tip incolor care a îndeplinit anterior testările de la punctul 4 până la 8 din anexa III, este suficient să se prezinte un eșantion cu balon colorat pentru a fi supus doar la testările de la punctul 9 din anexa III.

2. INSCRIPȚIONĂRI

2.1. Proiectoare care asigură funcționarea fazei de drum și a fazei de întâlnire

2.1.1. Eșantioanele unui tip de proiector care asigură funcționarea fazei de drum și a fazei de întâlnire prezentate pentru omologarea CEE de tip trebuie să poarte marca de fabrică sau comercială a solicitantului.

2.1.2. Fiecare proiector trebuie să aibă în același timp pe geam și pe corpul principal, un amplasament suficient de mare pentru marca de omologare CEE. Dacă geamul nu poate fi separat de corpul principal al proiectorului, este suficient un amplasament pe sticlă.

Amplasamentul pentru marca de omologare CEE trebuie să corespundă celui care este indicat în desenele menționate la punctul 1.2.1.3.

2.1.3. În cazul proiectoarelor construite în așa fel încât să îndeplinească criteriile de circulație pe un singur sens (fie pe dreapta, fie pe stânga) trebuie în plus să se figureze, fără posibilitate de confuzie, pe geamul din față, limitele zonei care eventual poate fi mascată pentru a se evita incomodarea utilizatorilor dintr-un stat membru în care sensul de circulație este opus. Totuși, atunci când din construcție această zonă este identificabilă direct, această delimitare nu este necesară.

2.1.4. În cazul luminilor construite pentru a satisface în același timp cerințele din statele membre în care circulația se efectuează pe dreapta și pe cele din statele membre în care circulația se efectuează pe stânga, cele două poziții de fixare ale blocului optic pe vehicul sau ale lămpii pe reflector trebuie să fie indicate una prin asocierea literelor majuscule R și D, cealaltă prin asocierea literelor majuscule L și G.

2.2. Lămpi pentru proiectoare care asigură funcționarea fazei de drum și a fazei de întâlnire

2.2.1. Eșantioanele unui tip de lampă pentru proiectoare care asigură funcționarea fazei de drum și a fazei de întâlnire prezentate pentru omologare CEE trebuie să poarte marca de fabrică sau comercială a solicitantului.

2.2.2. Fiecare lampă trebuie să aibă un amplasament suficient de mare pentru marca de omologare CEE. Amplasamentul pentru marca de omologare CEE trebuie să corespundă celui care este indicat în desenele menționate la punctul 1.2.2.2.

2.2.3. Lămpile trebuie să conțină cel puțin indicarea tensiunii nominale în volți și indicarea puterii nominale în watt pentru filamentul fazei de drum, urmată de cea a puterii nominale în watt pentru filamentul fazei de întâlnire.

2.3. Mărcile și inscripționările trebuie să fie ușor lizibile și de neșters.

3. OMOLOGAREA CEE

3.1. Atunci când toate eșantioanele, prezentate conform punctului 1, se conformează dispozițiilor de la punctele 5 și 6 din anexa I pentru proiectoare și 5, 6, 7, 8, 9, 10 și 11 din anexa III pentru lămpi, se acordă omologarea CEE și se atribuie un număr de omologare.

3.2. Acest număr nu se atribuie și unui alt tip de proiector sau de lampă în afară de cazul extensiei omologării CEE la un alt tip de proiector sau de lampă care nu diferă de primul decât prin culoarea luminii emise.

3.3. Atunci când omologarea CEE este cerută pentru un tip de dispozitiv de iluminare și de semnalizare luminoasă care cuprinde un proiector care asigură funcționarea fazei de drum și a fazei de întâlnire, precum și alte lămpi, se poate acorda o marcă de omologare CEE unică în măsura în care proiectorul se conformează cerințelor din prezenta directivă și în măsura în care fiecare dintre celelalte lămpi care fac parte din tipul de dispozitiv de iluminare și de semnalizare luminoasă pentru care se cere omologarea CEE se conformează directivei particulare care îi este aplicabilă.

4. MARCAJ

4.1. Orice proiector care asigură funcționarea fazei de drum și a fazei de întâlnire sau orice lampă pentru aceste proiectoare care este conformă unui tip omologat prin aplicarea prezentei directive trebuie să poarte marca de omologare CEE.

4.2. Această marcă se compune dintr-un dreptunghi în interiorul căruia se plasează litera „e”, urmată de un număr sau de un grup de litere distinctive ale statului membru care a eliberat omologarea:

1	pentru Germania,

2	pentru Franța,

3	pentru Italia,

4	pentru Țările de Jos,

6	pentru Belgia,

11	pentru Regatul Unit,

13	pentru Luxemburg,

DK	pentru Danemarca,

IRL	pentru Irlanda.

Și de un număr de omologare CEE care corespunde numărului certificatului de omologare CEE stabilită pentru tipul de proiector sau de lampă. Pentru un tip de proiector acest număr se plasează sub dreptunghi și, pentru un tip de lampă, în apropierea dreptunghiului.

Pentru proiectoarele care asigură funcționarea fazei de drum și a fazei de întâlnire, marca de omologare CEE se completează cu simbolurile adiționale următoare:

4.3.1. o săgeată orizontală plasată sub dreptunghi și dirijată spre dreapta pentru un observator care privește proiectorul din față, anume spre partea drumului pe care se circulă, pe proiectoarele care îndeplinesc doar condițiile de circulație pe stânga;

4.3.2. o săgeată orizontală plasată sub dreptunghi și care are două vârfuri îndreptate unul spre stânga, altul spre dreapta, pe proiectoarele care îndeplinesc, prin modificare voluntară a poziției blocului optic sau a lămpii, cerințele celor două sensuri de circulație;

4.3.3. litera „C” plasată deasupra dreptunghiului, pe proiectoarele care îndeplinesc specificațiile prezentei directive doar pentru fasciculul fazei de întâlnire,

4.3.4. litera „R” plasată deasupra dreptunghiului, pe proiectoarele care îndeplinesc specificațiile prezentei directive doar pentru fasciculul fazei de drum;

4.3.5. grupul de litere „CR” plasat deasupra dreptunghiului, pe proiectoarele care îndeplinesc specificațiile prezentei directive, atât pentru fascicolul fazei de drum cât și pentru fascicolul fazei de întâlnire.

4.4. Marca de omologare CEE și simbolurile adiționale trebuie să se aplice în așa fel încât să nu poată fi șterse și să fie ușor lizibile. În cazul unui proiector, acestea trebuie aplicate pe geam sau pe unul din geamuri în așa fel încât să rămână lizibile atunci când proiectorul este montat pe vehicul.

4.5. Exemple de mărci de omologare completate cu simboluri adiționale se dau în apendice.

4.6. În cazul atribuirii unui număr de omologare unic prevăzut la punctul 3.3 pentru un tip de dispozitiv de iluminare și de semnalizare luminoasă care cuprinde un proiector care asigură funcționarea fazei de drum și a fazei de întâlnire precum și alte lămpi, se poate aplica o singură marcă de omologare CEE, care include:

—	un dreptunghi în interiorul căruia se plasează litera „e” urmată de un număr sau de un grup de litere distinctiv al statului membru care a eliberat omologarea;

—	un număr de omologare CEE;

—	simbolurile adiționale prevăzute în diversele directive în baza cărora s-a eliberat omologarea CEE.

4.7. Dimensiunile diferitelor elemente ale acestei mărci nu trebuie să fie mai mici decât cele mai mari dimensiuni minime prevăzute pentru marcările individuale de directivele în baza cărora s-a eliberat omologarea CEE.

13/Volumul 03

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

31976L0762

L 262/122

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 27 iulie 1976

privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la lămpile de ceață față pentru autovehicule și la becurile pentru aceste lămpi

(76/762/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene și, în special, articolul 100 al acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Adunării parlamentare (1),

având în vedere avizul Comitetului Social și Economic (2),

întrucât cerințele tehnice pe care autovehiculele trebuie să le satisfacă în temeiul dreptului intern se referă, inter alia, la lămpile de ceață față;

întrucât aceste cerințe diferă de la un stat membru la altul; întrucât de aici rezultă necesitatea ca toate statele membre să adopte aceleași cerințe, fie în completarea, fie în locul normelor existente, în special pentru a permite introducerea pentru fiecare tip de vehicul a procedurii CEE de omologare care face obiectul Directivei 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora (3);

întrucât în Directiva 76/756/CEE (4) Consiliul a stabilit cerințele comune pentru instalarea dispozitivelor de iluminare și semnalizare luminoasă pe autovehicule și remorcile acestora;

întrucât printr-o procedură armonizată de omologare a lămpilor de ceață față fiecare stat membru poate să verifice respectarea cerințelor comune de construcție și testare și să informeze celelalte state membre cu privire la constatările acestora transmițând o copie a certificatului de omologare pe componente pentru fiecare tip de lampă de ceață față; întrucât aplicarea unei mărci de omologare CEE pe componente pe toate lămpile de ceață produse în conformitate cu tipul omologat face inutil un control tehnic al acestor lămpi de ceață față în celelalte state membre;

întrucât este de dorit să se țină seama de cerințele tehnice adoptate de Comisia Economică pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite în Regulamentul nr. 19 („Dispoziții uniforme privind omologarea lămpilor de ceață ale autovehiculelor”) (5) anexat la acordul din 20 martie 1958 privind adoptarea condițiilor uniforme de omologare și recunoașterea reciprocă a omologării pentru echipamente și componente ale autovehiculelor;

întrucât apropierea legislațiilor naționale privind autovehiculele presupune recunoașterea reciprocă între statele membre a controalelor efectuate de fiecare dintre acestea pe baza cerințelor comune,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

(1) Fiecare stat membru acordă omologarea CEE oricărui tip de lampă de ceață față dacă acesta este conform specificațiilor de construcție și de încercare prevăzute la anexele 0, II, III, IV și V.

(2) Statul membru care a acordat omologarea CEE de tip ia măsurile corespunzătoare pentru a verifica, atât cât este necesar, conformitatea producției cu tipul omologat, după caz în colaborare cu autoritățile competente din celelalte state membre. Această verificare se limitează la verificări prin sondaj.

Articolul 2

Statele membre atribuie constructorului sau reprezentantului său o marcă de omologare CEE conformă cu modelele prevăzute la anexa II, pentru fiecare tip de lampă de ceață față pe care îl omologhează în temeiul articolului 1.

Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a împiedica utilizarea mărcilor care pot genera confuzii între lămpile de ceață față al căror tip a fost omologat în temeiul articolului 1 și alte dispozitive.

Articolul 3

(1) Statele membre nu pot interzice introducerea pe piață a lămpilor de ceață față din motive legate de construcția sau funcționarea lor, dacă acestea poartă marca de omologare CEE.

(2) Cu toate acestea, un stat membru poate interzice introducerea pe piață a lămpilor de ceață față purtând marca de omologare CEE dar care, în mod sistematic, nu sunt conforme cu tipul omologat.

Acest stat informează de îndată celelalte state membre și Comisia în legătură cu măsurile luate, precizând motivele deciziei sale.

Articolul 4

Autoritățile competente ale fiecărui stat membru transmit, în termen de o lună, autorităților competente din celelalte state membre copii ale certificatelor de omologare de tip, al căror model este prevăzut în anexa I, emise pentru fiecare tip de lampă de ceață față omologat sau a căror omologare a fost refuzată.

Articolul 5

(1) Dacă statul membru care a acordat omologarea CEE de tip constată că mai multe lămpi de ceață față purtând aceeași marcă de omologare CEE nu sunt conforme cu tipul pe care l-au omologat, acesta adoptă măsurile necesare pentru a asigura conformitatea producției cu tipul omologat. Autoritățile competente ale acestui stat le informează pe cele din celelalte state membre despre măsurile luate, care pot merge, în cazul în care neconformitatea este sistematică, până la retragerea omologării CEE de tip. Autoritățile menționate adoptă aceleași măsuri în cazul în care sunt informate de autoritățile competente dintr-un alt stat membru asupra unei asemenea lipse de conformitate.

(2) Autoritățile competente ale statelor membre se informează reciproc, în termen de o lună, despre retragerea unei omologări CEE acordate, ca și despre motivele care justifică această măsură.

Articolul 6

Articolul 7

Statele membre nu pot refuza acordarea omologării CEE de tip sau a omologării naționale unui vehicul din motive legate de lămpile de ceață față, dacă acestea poartă marca de omologare CEE și sunt montate în conformitate cu specificațiile prevăzute de Directiva 76/756/CEE.

Articolul 8

Statele membre nu pot refuza ori interzice vânzarea, înmatricularea, introducerea în circulație sau utilizarea unui vehicul din motive legate de lămpile de ceață față, dacă acestea poartă marca de omologare CEE pe componente și dacă ele sunt montate în conformitate cu specificațiile prevăzute de Directiva 76/756/CEE.

Articolul 9

În sensul prezentei directive, prin „vehicul” se înțelege orice autovehicul destinat circulației rutiere, cu sau fără caroserie, având cel puțin patru roți și o viteză maximă constructivă de peste 25 km/h, cu excepția vehiculelor care se deplasează pe șine, a tractoarelor și a mașinilor agricole, precum și a mașinilor pentru lucrări publice.

Articolul 10

Modificările necesare pentru adaptarea specificațiilor din anexe la progresul tehnic se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 13 din Directiva 70/156/CEE.

Articolul 11

(1) Statele membre adoptă și publică, până la 1 iulie 1977, dispozițiile necesare pentru a se conforma prezentei directive și informează de îndată Comisia cu privire la acestea. Ele aplică aceste dispoziții începând cel târziu cu 1 octombrie 1977.

Articolul 12

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 27 iulie 1976.

Pentru Consiliu

Președintele

M. van der STOEL

(2) JO C 109, 19.9.1974, p. 24.

(1) JO 28, 17.2.1967, p. 462/67.

(5) Documentul Comisiei Economice pentru Europa

E/ECE/324	Rev. 1, Addendum 18, Rev. 1 din 22 august 1974.
E/ECE/TRANS/505

Lista anexelor

Anexa 0 (1)

–	Definiții, specificații generale, iluminare, conformitatea producției

Anexa I

–	Modelul certificatului de omologare CEE pe componente

Anexa II

–

Cerințe de omologare CEE pe componente și de marcare

—	Apendice: Exemplu de marcă de omologare CEE pe componente

Anexa III (1)

–	Becuri pentru lămpi de ceață față

Anexa IV (1)

–	Becuri standard pentru lămpile de ceață față

Anexa V (1)

–	Ecranul de măsură

(1) Cerințele tehnice ale anexelor sunt similare celor din Regulamentul nr. 19 rev. 1 al Comisiei Economice pentru Europa. În special împărțirea pe secțiuni este aceeași. Din acest motiv, atunci când o secțiune din Regulamentul nr. 19 rev. 1 nu are echivalent în prezenta directivă, numărul său este scris între paranteze, spre consemnare.

ANEXA 0

DEFINIȚII, SPECIFICAȚII GENERALE, ILUMINARE, CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

1. DEFINIȚII

1.1. Lampă de ceață față

„Lampă de ceață față” înseamnă lampa folosită pentru iluminarea drumului în caz de ceață, căderi de zăpadă, ploi sau nori de praf.

1.2. Tipul de lampă de ceață față

„Tip de lampă de ceață față” înseamnă lămpile de ceață față care nu diferă în ceea ce privește aspectele esențiale precum:

1.2.1.

marca de fabricație sau de comerț;

1.2.2.

caracteristicile sistemului optic;

1.2.3.

includerea unor componente capabile să modifice efectele optice prin reflexie, refracție sau absorbție și

1.2.4.

tipul de bec.

5. SPECIFICAȚII GENERALE

5.1. Fiecare mostră transmisă în conformitate cu punctul 1.2.3 din anexa II respectă specificațiile expuse în secțiunile 6 și 7.

5.2. Lămpile de ceață față sunt astfel concepute și construite încât, în condiții normale de utilizare, în ciuda vibrațiilor la care pot fi supuse pe durata utilizării, buna lor funcționare continuă să fie asigurată și să își păstreze caracteristicile prevăzute în prezenta directivă. Poziția corectă a dispersorului trebuie marcată în mod clar, iar dispersorul și reflectorul sunt astfel asigurate pentru a preveni orice rotație în timpul utilizării.

5.3. Conformitatea cu cerințele prezentei secțiuni trebuie verificată prin inspecție vizuală și, acolo unde este cazul, prin probă.

6. ILUMINAREA

6.1. Lămpile de ceață față trebuie proiectate astfel încât să ofere iluminare, limitând însă orbirea.

6.2. Iluminarea produsă de lămpile de ceață față se determină cu ajutorul unui ecran vertical așezat la 25 m în fața dispersorului și în unghi drept față de axa lămpii de ceață față. Punctul HV este baza perpendicularei trasată din centrul lămpii pe ecran. Linia hh este orizontala trasată prin HV (a se vedea anexa V).

6.3. În cazul unui tip constructiv, altul decât cel cu bloc optic capsulat, se utilizează un bec incolor standard de tipul specificat de producător în concordanță cu cerințele anexei IV, proiectat pentru o tensiune nominală de 12 V și furnizată de producător; acesta trebuie alimentat cu curent electric la o tensiune care să producă fluxul luminos prescris pentru încercările corespunzătoare tipului său. În cazul unei construcții de tip bloc optic capsulat, curentul electric este alimentat la tensiunea de test (6,0 V, 12,0 V sau 24,0 V, după cum este cazul).

6.4. Fasciculul luminos trebuie să producă pe ecran, pe o lățime de cel puțin 225 cm de ambele părți ale liniei vv, o linie de separație orizontală care are un contrast suficient pentru a permite efectuarea reglajelor cu ajutorul ei.

6.5. Lampa de ceață față este astfel direcționată încât linia de separație pe ecran să fie cu 50 cm sub linia hh.

6.6. Când este astfel reglată, lampa de ceață față respectă cerințele stabilite la punctul 6.7.

6.7. Iluminarea produsă pe ecran (a se vedea anexa V) respectă următoarele cerințe:

Zona de pe ecranul de măsură	Limitele zonei	Iluminare cerută (în lux)
A	225 cm de ambele părți ale liniei vv și 75 cm deasupra liniei hh	≥ 0,15 și ≤ 1
B	1 250 cm de ambele părți ale liniei vv și 150 cm deasupra liniei hh, inclusiv hh (cu excepția zonei A)	≤ 1
C	1 250 cm de ambele părți ale linie vv și începând de la 150 cm deasupra liniei hh. Intensitatea luminii lămpii de ceață față care face un unghi ascendent mai mare de 15° cu planul orizontal în orice direcție este limitată la 200 cd	≤ 0,5
D	450 cm de ambele părți ale liniei vv între paralelele la hh situate la 75 cm și respectiv 150 cm sub hh	Pe fiecare linie verticală din această zonă există cel puțin un punct (a, b, c) unde iluminarea este ≥ 1,5
E	De la 450 cm la 1 000 cm de ambele părți ale zonei D între paralelele la hh situate la 75 cm și respectiv 150 cm sub hh	Pe fiecare linie a acestei zone există cel puțin un punct unde iluminarea este ≥ 0,5
Notă: Specificațiile tehnice pentru iluminare se aplică de asemenea și liniilor drepte care unesc zonele. Cea mai riguroasă specificație se aplică în cazul liniilor drepte adiacente la două zone.

Iluminarea se măsoară în lumină albă sau colorată, după cum prevede producătorul, pentru a se utiliza lampa de ceață față în regim normal. În zonele B și C nu trebuie să existe nici o scădere a iluminării sub limita unei vizibilități satisfăcătoare.

6.8. Iluminarea ecranului la care se referă 6.7 se măsoară cu o celulă fotoelectrică a cărei suprafață fotosensibilă trebuie să fie în interiorul unui pătrat cu latura de 65 mm.

7. CULOAREA LUMINII EMISE

Omologarea CEE pe componente poate fi obținută pentru un tip de lampă de ceață față care emite fie lumină albă, fie galbenă (1). Colorarea fasciculului luminos, dacă există, se poate obține fie prin balonul de sticlă al becului, fie prin dispersorul lămpii de ceață față, fie prin orice alte mijloace corespunzătoare.

10. CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

Fiecare lampă de ceață față ce poartă marca de omologare CEE pe componente trebuie să fie în concordanță cu tipul aprobat și să satisfacă cerințele fotometrice stabilite în secțiunea 6.

(1) Aceeași definiție ca pentru „galben selectiv”, dar cu un factor diferit; limita către alb va fi y ≥ —x + 0,940 și y ≥ 0,440 în loc de: y ≥ x + 0,966, ca pentru galben selectiv.

ANEXA I

MODEL DE CERTIFICAT DE OMOLOGARE CEE PE COMPONENTE

[Format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

ANEXA II

CERINȚE DE OMOLOGARE CEE PE COMPONENTE ȘI DE MARCARE

1. CEREREA DE OMOLOGARE CEE PE COMPONENTE

1.1. Cererea de omologare CEE pe componente se depune de către deținătorul mărcii comerciale sau de către reprezentantul său autorizat.

Pentru fiecare tip de lampă de ceață față, cererea este însoțită de:

1.2.1.

o scurtă descriere tehnică. Dacă lampa nu este de tip cu bloc optic capsulat, atunci trebuie specificat tipul becului. Acest tip trebuie să fie unul dintre tipurile ale căror caracteristici sunt specificate în anexa III;

1.2.2.

desene (trei copii) suficient de detaliate pentru a permite identificarea tipului de lampă, cu vedere frontală a lămpii și, dacă este necesar, cu detalii despre modelul dispersorului, precum și în secțiune transversală. Desenele prezintă poziția avută în vedere pentru numărul de omologare CEE pe componente și simbolul adițional în raport cu dreptunghiul ce conține marca de omologare CEE pe componente;

1.2.3.

două mostre din tipul de lampă de ceață față.

2. MARCAJE

2.1. Mostrele din tipul de lampă de ceață față trimise pentru omologare CEE pe componente trebuie să poarte marca de fabricație sau de comerț a solicitantului, care trebuie să fie lizibilă și de neșters.

2.2. Fiecare lampă trebuie să prezinte, atât pe dispersor, cât și pe carcasa lămpii, un spațiu de mărime suficientă pentru marca de omologare CEE pe componente. Acest spațiu trebuie indicat pe desenele amintite la punctul 1.2.2.

3. OMOLOGAREA CEE PE COMPONENTE

3.1. Dacă toate eșantioanele prezentate conform secțiunii 1 respectă cerințele secțiunilor 5, 6 și 7 ale anexei 0 se acordă omologarea CEE pe componente și se eliberează un număr al omologării CEE pe componente.

3.2. Acest număr nu se atribuie nici unui alt tip de lampă de ceață față, cu excepția cazului când omologarea CEE pe componente se extinde la un alt tip de lampă de ceață față care diferă doar prin culoare.

3.3. În cazul în care se solicită omologarea CEE pe componente pentru un tip de dispozitiv de iluminare sau semnalizare luminoasă ce conține o lampă de ceață față și alte lămpi, se poate elibera o singură marcă de omologare CEE pe componente, cu condiția ca lampa de ceață față să respecte cerințele prezentei directive iar fiecare dintre lămpile ce alcătuiesc dispozitivul de iluminare sau semnalizare luminoasă pentru care este solicitată omologarea CEE pe componente respectă directiva specifică care i se aplică.

4. MĂRCI

4.1. Fiecare lampă de ceață față ce este conformă unui tip omologat prin prezenta directivă poartă o marcă de omologare CEE pe componente.

4.2. Această marcă constă dintr-un dreptunghi care înconjoară litera mică „e”, urmată de litera (literele) sau numărul distinctiv al statului membru care a acordat omologarea:

1 pentru Germania,

2 pentru Franța,

3 pentru Italia,

4 pentru Țările de Jos,

6 pentru Belgia,

11 pentru Regatul Unit,

13 pentru Luxemburg,

DK pentru Danemarca,

IRL pentru Irlanda.

Marca trebuie să conțină de asemenea și numărul de omologare CEE pe componente care corespunde numărului certificatului de omologare CEE pe componente emis pentru tipul respectiv de lampă de ceață față.

4.3. Marca de omologare CEE pe componente este însoțită și de un simbol suplimentar „B”.

4.4. Numărul de omologare CEE pe componente trebuie să fie plasat în orice poziție convenabilă lângă dreptunghiul ce înconjoară litera „e”.

4.5. Marca de omologare CEE pe componente și simbolul suplimentar trebuie aplicate pe dispersorul lămpii sau pe unul dintre dispersoare, astfel încât să fie lizibile și să nu poată fi șterse, chiar dacă lampa de ceață față se montează pe vehicul.

4.6. Un exemplu de marcă de omologare CEE pe componente și simbol suplimentar este prezentat în apendice.

4.7. Când se eliberează un singur număr de omologare CEE, conform punctului 3.3, pentru un tip de dispozitiv de iluminare și semnalizare luminoasă ce conține o lampă de ceață față și alte lămpi, se poate atașa doar o marcă de omologare CEE pe componente alcătuită din:

—	un dreptunghi ce înconjoară litera „e”, urmat de litera (literele) sau numărul distinctiv al statului membru care a acordat omologarea;

—	un număr de omologare CEE pe componente;

—	simbolurile suplimentare cerute de diferite directive conform cărora a fost acordată omologarea CEE pe componente.

4.8. Dimensiunile diferitelor elemente ale acestei mărci nu trebuie să fie mai mici decât cea mai mare dintre dimensiunile minime specificate pentru marcajele individuale de diferitele directive conform cărora a fost acordată omologarea CEE pe componente.

ANEXA III

LĂMPI CU FILAMENT PENTRU FARURI DE CEAȚĂ FAȚĂ

ANEXA IV

BECURI STANDARD (DE REFERINȚĂ) PENTRU LĂMPILE DE CEAȚĂ FAȚĂ

Tipul Dimensiuni (mm)	F1	F2	F3	H1
D	29 max.	36 max.	41 max.	10 max.
b	46 max.	50 max.	45 max.	49 max.
c	21,5 ± 0,15	30 ± 0,15	28,5 ± 0,15	25 ± 0,15
d1	± 0,2	± 0,2	± 0,2	± 0,2
d2	± 0,2	± 0,2	± 0,2	± 0,25
f	6 până la 7,5	(1) 4 până la 7	5 ± 1	5,5 ± 0,5
β	90 ± 3°	90 ± 3°
Tensiunea de test	13,2V	13,5V	13,2V	13,2V
Puterea la tensiunea de test	55,5 W ± 10 %	35 W ± 10 %	45 W ± 10 %	62 W ± 7,5 %
Fluxul luminos pentru lămpile de ceață față	800 lm	540 lm	650 lm	1,150 lm

(1) Dimensiunea de la capătul filamentului până la axa de referință trebuie să fie 2,5 ± 0,2.

ANEXA V

13/Volumul 03

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

31976L0763

L 262/135

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 27 iulie 1976

de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la scaunele de însoțitor la tractoarele agricole sau forestiere pe roți

(76/763/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 100,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Adunării parlamentare (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

întrucât cerințele tehnice pe care trebuie să le îndeplinească tractoarele în temeiul legislațiilor interne se referă, inter alia, la scaunele de însoțitor;

întrucât aceste cerințe diferă de la un stat membru la altul; întrucât este, prin urmare, necesar ca aceleași cerințe să fie adoptate de toate statele membre, fie în completarea, fie în locul reglementărilor lor actuale, în primul rând pentru a permite punerea în aplicare, pentru fiecare tip de tractor, a procedurii de omologare CEE care face obiectul Directivei 74/150/CEE a Consiliului din 4 martie 1974 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la omologarea tractoarelor agricole sau forestiere pe roți (3);

întrucât prezenta directivă are drept scop armonizarea dispozițiilor de drept intern cu privire la construirea și montarea scaunelor de însoțitor ale tractoarelor agricole, dar nu uniformizarea cerințelor privind prezența obligatorie sau nu a unui astfel de scaun pe tractoare; întrucât nu are în vedere nici armonizarea cerințelor care prevăd posibilitatea montării pe tractoare a cel puțin unui loc de însoțitor; întrucât problemele care nu sunt încă reglementate cu privire la scaunul de însoțitor ca unul dintre elementele care figurează pe fișa de omologare vor trebui soluționate imediat ce va fi posibil completând prezenta directivă cu scopul de a stabili și în ceea ce privește scaunul de însoțitor condițiile cerute pentru acordarea omologării CEE,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

(1) Se înțelege prin tractor (agricol sau forestier) orice vehicul cu motor, pe roți sau șenile, care are cel puțin două axe, a cărui funcție constă în mod esențial în forța sa de tracțiune și care este special conceput pentru tractarea, împingerea, purtarea sau acționarea anumitor utilaje, mașini sau remorci destinate să fie folosite în exploatarea agricolă sau forestieră. Acesta poate fi amenajat pentru a transporta o încărcătură și însoțitori.

(2) Prezenta directivă se aplică numai tractoarelor menționate la alineatul (1), montate pe pneuri, care au două axe și o viteză maximă prin construcție cuprinsă între 6 și 25 km/h și al căror ecartament are cel puțin 1 250 mm.

Articolul 2

Statele membre nu pot refuza omologarea CEE, nici omologarea la scară națională din motive privind scaunele de însoțitor, în cazul în care sunt îndeplinite cerințele care figurează în anexă.

Articolul 3

Statele membre nu pot refuza înmatricularea sau interzice vânzarea, punerea în circulație sau utilizarea tractoarelor din motive ce privesc scaunele de însoțitor, în cazul în care acestea îndeplinesc cerințele care figurează în anexă.

Articolul 4

Modificările necesare pentru adaptarea cerințelor din anexă la progresul tehnic se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 13 din Directiva 74/150/CEE.

Articolul 5

(1) Statele membre adoptă dispozițiile necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de optsprezece luni de la notificarea acesteia și informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 6

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 27 iulie 1976.

Pentru Consiliu

Președintele

M. van der STOEL

(2) JO 42, 7.3.1967, p. 620/67.

(1) JO C 76, 7.4.1975, p. 39.

ANEXĂ

I. CERINȚE GENERALE DE CONSTRUCȚIE ȘI DE INSTALARE

1. Scaunul trebuie să fie plasat în așa fel încât însoțitorul să nu fie în pericol și să nu stânjenească conducerea tractorului.

2. Scaunul trebuie să fie fixat bine și, în funcție de tipul de tractor, legat convenabil de un element de structură (șasiu, dispozitiv de protecție împotriva răsturnării, platformă etc.).

3. Acest element de structură trebuie să fie suficient de rezistent pentru a putea susține scaunul de însoțitor încărcat.

II. CERINȚE SPECIALE DE CONSTRUCȚIE

1. Lățimea scaunului trebuie să fie de cel puțin 400 mm, adâncimea de cel puțin 300 mm.

2. Scaunul trebuie să fie prevăzut cu un spătar cu înălțimea de cel puțin 200 mm și cel mult 250 mm și să prezinte un sprijin lateral; dimensiunile de mai sus nu se aplică în cazul în care în spatele însoțitorului este amplasat un perete închis. Perna pentru șezut a scaunului este căptușită sau elastică.

3. Pentru picioarele însoțitorului trebuie prevăzut un sprijin corespunzător.

4. Înălțimea liberă de deasupra scaunului însoțitorului trebuie să fie de cel puțin 920 mm. Totuși, în cazul în care un tractor care îndeplinește cerințele cu privire la scaunul conducătorului și protecția sa are o formă de construcție care nu-i permite să respecte această înălțime pentru însoțitor, aceasta poate fi redusă până la 800 mm, cu condiția ca la nivelul acoperișului de deasupra scaunului însoțitorului să fie prevăzută o căptușeală suficientă.

Partea superioară a spațiului liber pentru însoțitor nu trebuie să fie limitată în spate, decât pe o rază de cel mult 300 mm (a se vedea desenul din apendice). Înălțimea liberă este partea verticală liberă cuprinsă între marginea din față a scaunului și acoperișul tractorului.

5. Scaunul însoțitorului nu trebuie să mărească lățimea exterioară a tractorului.

6. Când scaunul însoțitorului este poziționat pe aripi, nu trebuie să existe mai mult de un scaun pe fiecare aripă.

Apendice

13/Volumul 03

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

31976L0765

L 262/143

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 27 iulie 1976

de apropiere a legislațiilor statelor membre privind alcoolmetrele și aerometrele pentru alcool

(76/765/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 100,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Adunării (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

întrucât, în statele membre, definirea, construcția, precum și modalitățile de verificare a alcoolmetrelor și aerometrelor pentru alcool fac obiectul dispozițiilor imperative care diferă de la un stat membru la altul și, în consecință, împiedică circulația și comerțul cu aceste instrumente în cadrul Comunității; întrucât, prin urmare, este necesară apropierea acestor dispoziții;

întrucât armonizarea actelor cu putere de lege și actelor administrative privind aceste instrumente este de asemenea indispensabilă pentru completarea armonizării privind metoda de stabilire a concentrației alcoolice pe baza rezultatelor măsurărilor efectuate, în vederea eliminării oricărei ambiguități și risc de contestare a rezultatului măsurărilor efectuate;

întrucât Directiva 71/316/CEE a Consiliului din 26 iulie 1971 de apropiere a legislațiilor statelor membre referitoare la dispozițiile comune pentru mijloacele de măsurare și pentru metodele de control metrologic (3) a definit procedurile CEE de aprobare de model și de verificare inițială CEE; întrucât, în conformitate cu această directivă, este necesar să se stabilească, pentru alcoolmetrele și aerometrele pentru alcool, cerințele tehnice și funcționale pe care trebuie să le îndeplinească aceste mijloace pentru a putea fi importate, comercializate și utilizate liber după ce au fost supuse controalelor și au fost prevăzute cu mărcile și însemnele necesare;

întrucât în rezoluția sa din 17 decembrie 1973 (4) privind politica industrială Consiliul a invitat Comisia să-i prezinte până la 1 decembrie 1974 o propunere de directivă privind alcoolmetria și alcoolmetrele,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Prezenta directivă stabilește caracteristicile alcoolmetrelor și areometrelor pentru alcool utilizate la determinarea concentrației alcoolice a amestecurilor de apă și etanol.

Articolul 2

Alcoolmetrele și aerometrele pentru alcool cărora li se pot acorda mărcile și însemnele CEE sunt descrise în anexă.

Acestea fac obiectul aprobării de model CEE și sunt supuse verificării inițiale CEE.

Articolul 3

Statele membre nu pot refuza, interzice sau limita introducerea pe piață și utilizarea alcoolmetrelor și aerometrelor pentru alcool care poartă însemnul aprobării de model CEE și marca de verificare inițială CEE din motive ce privesc proprietățile metrologice ale acestora.

Articolul 4

(1) Statele membre adoptă și publică, în termen de 24 de luni de la data notificării prezentei directive, dispozițiile necesare pentru a se conforma prezentei directive și informează imediat Comisia cu privire la aceasta.

Statele membre aplică aceste dispoziții de la 1 ianuarie 1980.

(2) Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 6

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, la 27 iulie 1976.

Pentru Consiliu

Președintele

M. van der STOEL

(2) JO C 248, 29.10.1975, p. 22.

(3) JO L 202, 6.9.1971, p. 1.

(4) JO C 117, 31.12.1973, p. 1.

ANEXĂ

ALCOOLMETRE ȘI AEROMETRE PENTRU ALCOOL

1. DEFINIȚIA INSTRUMENTELOR

1.1. Alcoolmetrele sunt instrumente din sticlă care măsoară:

—	fie concentrația de alcool exprimată ca fracție masică;

—	fie concentrația de alcool exprimată ca fracție volumică

a unui amestec de apă și etanol.

Ele sunt denumite, în funcție de mărimea care se măsoară, alcoolmetre masice sau alcoolmetre volumice.

Aerometrele pentru alcool sunt instrumente din sticlă destinate măsurării densității unui amestec de apă și etanol.

1.2. Instrumentele care fac obiectul prezentei directive sunt gradate la o temperatură de referință de 20 °C, conform valorilor care figurează în tabelele alcoolmetrice internaționale publicate de Organizația Internațională de Metrologie Legală.

1.3. Acestea sunt gradate pentru citiri realizate la suprafața orizontală liberă a lichidului.

2. DESCRIEREA INSTRUMENTELOR

2.1. Alcoolmetrele și aerometrele pentru alcool sunt instrumente din sticlă, alcătuite din:

—	un corp cilindric, a cărui extremitate inferioară este de formă conică sau semisferică, astfel încât să nu rețină bule de aer;

—	o tijă cilindrică goală sudată în partea superioară de corpul cilindric; extremitatea superioară a acesteia este închisă.

2.2. Întreaga suprafață exterioară este simetrică față de axa principală.

Secțiunea transversală nu trebuie să prezinte discontinuități.

2.3. Partea inferioară a corpului conține lestul, care are rolul de a ajusta masa instrumentului.

2.4. Tija este prevăzută cu o scară gradată aplicată pe un suport cilindric fixat rigid în interiorul tijei.

3. PRINCIPIILE DE CONSTRUCȚIE

3.1. Sticla utilizată la fabricarea instrumentelor trebuie să fie transparentă și să nu aibă defecte care să poată afecta citirea indicațiilor scării gradate.

Coeficientul de dilatație volumică a sticlei trebuie să fie de (25 ± 2) 10-6 °C-1.

3.2. Lestul trebuie fixat în partea inferioară a instrumentului. După ce este menținut în poziție orizontală timp de o oră la temperatura de 80 °C și apoi răcit în aceeași poziție, instrumentul finisat trebuie să plutească în poziție verticală, cu o abatere de la verticalitate de cel mult 1 grad și 30 minute.

4. SCARA GRADATĂ

4.1. Instrumentele au o singură scară gradată de tipul menționat la punctul 4.5 sau 4.6.

4.2. Scara gradată și inscripțiile trebuie marcate pe un suport cu o suprafață netedă și opacă.

Acest suport trebuie fixat rigid în interiorul tijei și trebuie să se poată constata cu ajutorul unui dispozitiv corespunzător orice deplasare a scării gradate și a suportului acesteia în raport cu tija.

Suportul, scara gradată și inscripțiile nu trebuie să prezinte vreo urmă de deformare, de decolorare sau de carbonizare atunci când sunt expuse la o temperatură de 70 °C, timp de 24 de ore.

4.3. Reperele sunt marcaje:

—	situate în planuri perpendiculare pe axa instrumentului;

—	de culoare neagră (1), inscripționate clar și de neșters;

—	fine, bine conturate și având o grosime uniformă care să nu depășească 0,2 mm.

4.4. Lungimea liniilor scurte de pe scară este egală cu minimum o cincime, cea a liniilor medii cu minimum o treime, iar cea a liniilor lungi cu minimum jumătate din circumferința tijei.

4.5. Scările gradate nominale ale alcoolmetrelor sunt gradate în procente de volum sau de masă de alcool (% volum sau % masă). Acestea cuprind un domeniu nominal care nu depășește 10 % volum sau masă de alcool.

Valoarea diviziunii este de 0,1 %.

Fiecare scară gradată conține 5-10 diviziuni suplimentare situate sub limita inferioară și peste limita superioară a domeniului nominal.

4.6. Scările gradate nominale ale aerometrelor pentru alcool sunt gradate în kilograme pe metru cub. Acestea cuprind un domeniu nominal care nu depășește 20 kg/m3.

Valoarea diviziunii este de 0,2 kg/m3.

Fiecare scară gradată conține 5-10 diviziuni suplimentare situate sub limita inferioară și peste limita superioară a domeniului nominal. Totuși, scara gradată nu se extinde în mod obligatoriu peste valoarea de 1 000 kg/m3.

5. GRADAREA ȘI NUMEROTAREA SCĂRII GRADATE

5.1. La alcoolmetre, fiecare al zecelea reper de pe scală, numărat de la un capăt al scării gradate nominale, este o linie lungă. Între două linii lungi succesive este o linie mijlocie și între fiecare linie lungă și linia medie imediată sunt patru linii scurte.

Se numerotează doar liniile lungi.

5.2. La aerometrele pentru alcool, fiecare a cincea linie, numărată de la un capăt al scării gradate nominale, este o linie lungă. Între două linii lungi consecutive sunt patru linii scurte.

Se numerotează doar a cincea sau a zecea linie.

5.3. Numerotarea liniilor corespunzătoare limitelor scării gradate nominale trebuie efectuată cu cifre întregi.

La aerometrele pentru alcool, celelalte numere se pot abrevia.

6. CLASIFICAREA ȘI DIMENSIUNILE PRINCIPALE ALE INSTRUMENTELOR

6.1. Instrumentele fac parte din una dintre următoarele clase de precizie:

— clasa I: Diviziunea medie minimă a scării gradate este de 1,5 mm.

Instrumentele din această clasă nu au termometru încorporat.

— clasa II: Diviziunea medie minimă a scării gradate este de 1,05 mm.

Instrumentele din această clasă pot avea termometru încorporat.

— clasa III: Diviziunea medie minimă a scării gradate de 0,85 mm.

Instrumentele din această clasă pot avea termometru încorporat.

6.2. Diametrul exterior al corpului oricărui instrument este cuprins între 19 și 40 mm.

Diametrul exterior al tijei trebuie să fie de minimum 3 mm pentru instrumentele din clasele I și II și de minimum 2,5 mm pentru cele din clasa III. Tija trebuie să fie prelungită cu cel puțin 15 mm peste reperul superior al scării gradate.

Secțiunea transversală a tijei trebuie să fie uniformă pe o lungime de cel puțin 5 mm sub reperul inferior al scării gradate.

7. INSCRIPȚIILE

7.1. Inscripțiile următoare trebuie marcate în interiorul instrumentelor în mod lizibil și indelebil:

—	clasa I sau clasa II sau clasa III;

—	kg/m3 sau % volum sau % masă;

—

20 °C;

—

etanol;

—	numele sau marca de identificare a producătorului;

—	numărul de identificare a instrumentului;

—	semnul aprobării de model CEE „ε”.

7.2. Masa instrumentului, exprimată în miligrame, se poate marca, facultativ, pe corpul acestuia.

8. ERORILE MAXIME TOLERATE ȘI VERIFICARE

8.1. Eroarea maximă tolerată pentru alcoolmetre și areometrele pentru alcool se stabilește:

—	pentru instrumentele din clasa I, la ± jumătate din intervalul scării gradate pentru fiecare valoare măsurată;

—	pentru instrumentele din clasele II și III, la ± un interval al scării gradate pentru fiecare valoare măsurată.

8.2. Verificarea se efectuează în minimum 3 puncte, alese din întregul domeniu nominal al scării gradate.

9. TERMOMETRELE UTILIZATE LA MĂSURAREA CONCENTRAȚIEI ALCOOLICE

9.1. În cazul în care instrumentul care se utilizează la măsurarea concentrației alcoolice este din clasa I, se utilizează un termometru:

—	de tipul cu rezistență metalică sau cu dilatare de mercur și cu încapsulare de sticlă;

—	care are valoarea diviziunii de 0,1 °C sau 0,05 °C.

Eroarea maximă tolerată este de ± 0,05 °C pentru toate valorile de pe scara gradată.

Termometrele cu mercur trebuie să aibă marcat reperul de 0 °C.

9.2. În cazul în care instrumentul care se utilizează la măsurarea concentrației alcoolice este din clasa II sau III, se utilizează un termometru cu mercur și cu încapsulare de sticlă, care are valoarea diviziunii de 0,1 °C sau 0,2 °C sau 0,5 °C. Are marcat reperul de 0 °C.

Eroarea maximă tolerată, pozitivă sau negativă, este:

0,1 °C, dacă termometrul are valoarea diviziunii de 0,1 °C,

0,15 °C, dacă termometrul are valoarea diviziunii de 0,2 °C,

0,2 °C, dacă termometrul are valoarea diviziunii de 0,5 °C.

Termometrul poate fi încorporat în instrumentul utilizat la măsurarea concentrației de alcool.

În acest caz, termometrul poate să nu aibă marcat reperul de 0 °C.

9.3. Diviziunea minimă a scării gradate este de:

—	0,7 mm pentru termometrele cu valoarea diviziunii de 0,05, 0,1 și 0,2 °C și

—	1,0 mm pentru termometrele cu valoarea diviziunii de 0,5 °C.

9.4. Grosimea liniilor nu trebuie să fie mai mare de o cincime din lungimea diviziunii scării gradate.

10. MARCAJ

Pe spatele alcoolmetrelor și aerometrelor pentru alcool, trebuie să se lase un spațiu pe treimea superioară a corpului cilindrului, pentru aplicarea marcajului verificării inițiale CEE.

Conform punctului 3.1.1 din anexa II la Directiva 71/316/CEE și prin derogare de la norma generală prevăzută la punctul 3 din aceeași anexă, marcajul de verificare inițială CEE trebuie, în conformitate cu cerințele speciale de marcare pentru instrumentele din sticlă, să conțină o serie de însemne cu următoarea semnificație:

—	litera mică „e”;

—	ultimele două cifre ale anului în care s-a efectuat verificarea;

—	litera sau literele de identificare a statului în care s-a efectuat verificarea inițială CEE;

—	dacă este necesar, numărul de identificare a biroului de verificare.

În cazul în care marcarea se realizează prin sablare, aplicarea literelor și numerelor se realizează de așa manieră încât să fie lizibile.

Exemplu:

e 75 D 48: Verificare inițială CEE realizată în 1975 de Biroul nr. 48 din Republica Federală Germania.

(1) În afara domeniului scării gradate nominale, liniile scării gradate pot fi de culoare diferită.

13/Volumul 03

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

31976L0766

L 262/149

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 76/766/CEE A CONSILIULUI

din 27 iulie 1976

de apropiere a legislațiilor statelor membre privind tabelele alcoolmetrice

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 100,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Adunării Parlamentare (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

întrucât în mai multe state membre există legislații care definesc concentrația alcoolică a unui amestec de apă și etanol; întrucât aceste legislații diferă de la un stat membru la altul și creează, în consecință, obstacole în calea tranzacțiilor comerciale; întrucât, în aceste condiții, se impune pe plan comunitar armonizarea acestui domeniu și stabilirea unei definiții comune;

întrucât, în rezoluția sa din 17 decembrie 1973 (3) privind politica industrială, Consiliul invita Comisia să-i prezinte până la 1 decembrie 1974 o propunere de directivă privind alcoolmetria și alcoolmetrele;

întrucât armonizarea actelor cu putere de lege și actelor administrative privind metoda de stabilire a concentrației alcoolice pe baza rezultatelor măsurărilor efectuate este, de asemenea, indispensabilă pentru completarea armonizării privind alcoolmetrele și aerometrele pentru alcool, în vederea eliminării oricărei ambiguități și risc de contestație,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Prezenta directivă stabilește metoda de exprimare a concentrației alcoolice exprimată ca fracție volumică sau masică, definită în anexă, și dă o formulă care permite elaborarea tabelelor care vor servi la calcularea concentrației alcoolice pe baza măsurărilor făcute.

Articolul 2

De la 1 ianuarie 1980, statele membre nu pot contesta concentrațiile alcoolice stabilite cu ajutorul tabelelor alcoolmetrice, elaborate pe baza formulei indicate în anexă și a măsurărilor efectuate cu alcoolmetrele sau aerometrele pentru alcool ce poartă mărci și însemne CEE sau cu instrumente cu un grad de precizie cel puțin echivalent, din motive ce privesc utilizarea acestor tabele sau instrumente.

Articolul 3

Simbolurile utilizate pentru indicarea concentrației alcoolice menționate în articolul 2, astfel cum sunt definite acestea în anexă, sunt următoarele:

„% vol” pentru concentrația alcoolică exprimată ca fracție volumică,

„% mas” pentru concentrația alcoolică exprimată ca fracție masică.

Articolul 4

De la 1 ianuarie 1980, statele membre interzic utilizarea concentrațiilor alcoolice care nu respectă cerințele prezentei directive.

Articolul 5

(1) Statele membre adoptă și publică, în termen de 24 de luni de la data notificării prezentei directive, măsurile necesare pentru a se conforma prezentei directive și informează imediat Comisia cu privire la aceasta.

Statele membre aplică aceste dispoziții începând cu 1 ianuarie 1980.

(2) Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 6

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 27 iulie 1976.

Pentru Consiliu

Președintele

M. van der STOEL

(1) JO C 76, 7.4.1975, p. 39.

(2) JO C 248, 29.10.1975, p. 22.

(3) JO C 117, 31.12.1973, p. 1.

ANEXĂ

CONCENTRAȚIA ALCOOLICĂ

1. DEFINIȚIE

Concentrația alcoolică exprimată ca fracție volumică a unui amestec de apă și etanol este raportul dintre volumul de alcool pur prezent în acest amestec la 20 °C și volumul total al acestui amestec la aceeași temperatură.

Concentrația alcoolică a unui amestec de apă și etanol este raportul dintre masa alcoolului pur prezent în acest amestec la 20 °C și masa totală a acestui amestec la aceeași temperatură.

2. EXPRIMAREA CONCENTRAȚIEI ALCOOLICE

Concentrația alcoolică se exprimă în numărul de părți de alcool în o sută de părți de amestec.

Simbolurile concentrației aloccolice sunt:

„% vol” pentru concentrația alcoolică exprimată ca fracție volumică,

„% mas” pentru concentrația alcoolică exprimată ca fracție masică.

3. DETERMINAREA CONCENTRAȚIEI ALCOOLICE

Pentru a determina concentrația alcoolică cu ajutorul instrumentelor prevăzute în Directiva Consiliului din 27 iulie 1976 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la alcoolmetrele și aerometrele pentru alcool (1) se aplică următoarele proceduri:

—	se citesc indicațiile unui alcoolmetru sau aerometru pentru alcool, la temperatura amestecului;

—	se măsoară temperatura amestecului.

Rezultatele se obțin din tabelele alcoolmetrice internaționale.

4. FORMULA DE CALCULARE A TABELELOR ALCOOLMETRICE INTERNAȚIONALE PENTRU AMESTECURILE DE ETANOL ȘI APĂ

Densitatea ρ, exprimată în kilograme pe metru cub (kg/m3), a unui amestec de etanol și apă la temperatura t, exprimată în grade Celsius, este dată de formula prezentată în continuare, în funcție de:

—	fracția masică p, exprimată ca număr zecimal (2);

—	temperatura t, exprimată în grade Celsius (IPTS-68);

—	coeficienții numerici prezentați în continuare.

Formula este valabilă pentru temperaturi cuprinse între –20 și + 40 °C.

Formula

n	=	5
m1	=	11
m2	=	10
m3	=	9
m4	=	4
m5	=	2

COEFICIENȚII NUMERICI DIN FORMULĂ

k	Ak kg/m3	Bk
1	9,982012300 · 102	–2,0618513 · 10–1 kg/(m3 · °C)
2	–1,929769495 · 102	–5,2682542 · 10–3 kg/(m3 · °C2)
3	3,891238958 · 102	3,6130013 · 10–5 kg/(m3 · °C3)
4	–1,668103923 · 103	–3,8957702 · 10–7 kg/(m3 · °C4)
5	1,35221441 · 104	7,1693540 · 10–9 kg/(m3 · °C5)
6	–8,829278388 · 104	–9,9739231 · 10–11 kg/(m3 · °C6)
7	3,062874042 · 105
8	–6,138381234 · 105
9	7,470172998 · 105
10	–5,478461354 · 105
11	2,234460334 · 105
12	–3,903285426 · 104

	C 1,k kg/(m3 · °C)	C 2,k kg/(m3 · °C2)
1	1,693443461530087 · 10–1	–1,193013005057010 · 10–2
2	–1,046914743455169 · 101	2,517399633803461 · 10–1
3	7,196353469546523 · 101	–2,170575700536993
4	–7,047478054272792 · 102	1,353034988843029 · 101
5	3,924090430035045 · 103	–5,029988758547014 · 101
6	–1,210164659068747 · 104	1,096355666577570 · 102
7	2,248646550400788 · 104	–1,422753946421155 · 102
8	–2,605562982188164 · 104	1,080435942856230 · 102
9	1,852373922069467 · 104	– 4,414153236817392 · 101
10	–7,420201433430137 · 103	7,442971530188783
11	1,285617841998974 · 103

k	C 3,k kg/(m3 · °C3)	C 4,k kg/(m3 · °C4)	C 5,k kg/(m3 · °C5)
1	–6,802995733503803 · 10–4	4,075376675622027 · 10–6	–2,788074354782409 · 10–8
2	1,876837790289664 · 10–2	–8,763058573471110 · 10–6	1,345612883493354 · 10–8
3	–2,002561813734156 · 10–1	6,515031360099368 · 10–6
4	1,022992966719220	–1,515784836987210 · 10–6
5	–2,895696483903638
6	4,810060584300675
7	–4,672147440794683
8	2,458043105903461
9	–5,411227621436812 · 10–1

(1) JO L 262, 27.9.1976, p. 143.

(2) Exemplu: pentru o fracție masică de 12 %: p = 0,12.

13/Volumul 03

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

31976L0767

L 262/153

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 27 iulie 1976

privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la dispozițiile comune referitoare la aparatele sub presiune și la metodele de control al acestor aparate

(76/767/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 100,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Adunării parlamenatre (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

întrucât, în fiecare stat membru, dispoziții imperative determină caracteristicile tehnice de fabricare, de verificare și/sau de funcționare a aparatelor sub presiune; întrucât aceste cerințe diferă de la un stat membru la altul; întrucât, prin disparitatea lor, acestea împiedică schimburile comerciale și pot crea condiții de concurență inegale în interiorul Comunității;

întrucât aceste obstacole în calea stabilirii și funcționării pieței comune pot fi reduse, chiar eliminate, în cazul în care se aplică aceleași cerințe în fiecare stat membru, fie în completarea, fie în locul legislațiilor lor actuale;

întrucât este necesar un control al respectării acestor cerințe tehnice pentru a proteja eficient consumatorii și terții; întrucât procedurile de control existente diferă de la un stat membru la altul; întrucât, pentru a realiza libera circulație a aparatelor în interiorul pieței comune și pentru a evita controalele multiple, care sunt la rândul lor obstacole în calea liberei circulații a aparatelor, este necesar să se prevadă o recunoaștere reciprocă a controalelor de către statele membre;

întrucât, pentru facilitarea acestei recunoașteri reciproce a controalelor, este necesar, în special, să se instituie proceduri adecvate de aprobare de model CEE și de verificare CEE a aparatelor și să se armonizeze criteriile care trebuie luate în considerare în vederea desemnării organismelor împuternicite să efectueze verificările;

întrucât prezența pe un aparat sub presiune a mărcilor CEE corespunzătoare controalelor la care a fost supus presupune conformitatea sa cu cerințele tehnice care îl privesc și, prin urmare, face inutilă, în momentul importării și al punerii în funcțiune, repetarea controalelor deja efectuate;

întrucât reglementările de drept intern în sectorul aparatelor sub presiune au ca obiect numeroase categorii de aparate sub presiune, de folosință, de capacitate și sub presiune foarte diverse; întrucât este oportun să se stabilească prin prezenta directivă dispoziții generale referitoare în special la procedurile de aprobare CEE și de verificare CEE; întrucât directivele individuale pentru fiecare categorie de aparate stabilesc cerințele cu privire la realizarea tehnică, la modalitățile de control al acestor aparate și, dacă este cazul, la condițiile în care cerințele tehnice comunitare înlocuiesc dispozițiile de drept intern preexistente;

întrucât, pentru a ține cont de progresul tehnicii, este necesară o adaptare promptă a cerințelor tehnice definite în directivele privind aparatele sub presiune; întrucât, pentru facilitarea punerii în practică a măsurilor necesare în acest scop, este necesar să se prevadă o procedură de instituire a unei cooperări strânse între statele membre și Comisie în cadrul comitetului pentru adaptarea la progresul tehnic a directivelor privind eliminarea obstacolelor tehnice din calea schimburilor comerciale în domeniul aparatelor sub presiune;

întrucât s-ar putea ca aparatele sub presiune introduse pe piață, deși conforme cu cerințele directivei individuale care le reglementează, să pună în pericol siguranța; întrucât este necesar, prin urmare, să se prevadă o procedură destinată să reducă acest pericol,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

Definiții și principii de bază

Articolul 1

(1) În înțelesul prezentei directive, „aparat sub presiune” înseamnă orice aparat sau recipient fix sau mobil în interiorul căruia poate exista sau se poate dezvolta o presiune efectivă a unui fluid (gaz, vapor sau lichid) mai mare de 0,5 bari.

(2) Se exclud:

—	aparatele special concepute în vederea utilizării în scop nuclear, ale căror defecțiuni pot cauza o emisie radioactivă;

—	aparatele destinate în mod special echipării sau propulsării vapoarelor sau aeronavelor;

—	canalizările de transport sau de distribuție.

Articolul 2

(1) Prin directive individuale se precizează, pentru categoriile de aparate sub presiune care fac obiectul acestor directive și, dacă este cazul, pentru echipamentele conexe, cerințele de proiectare și de fabricare, modalitățile de control, de încercare și, dacă este cazul, de funcționare.

Acestea precizează, pentru fiecare categorie de aparate sub presiune, în cazul în care acestea sunt supuse aprobării CEE și verificării CEE sau vreuneia din aceste proceduri sau nici uneia dintre ele.

Acestea pot să prevadă:

—	orice condiții sau termene care însoțesc, dacă este cazul, aprobarea CEE, precum și mărcile care se aplică eventual, în aceste cazuri, pe aparatele sub presiune;

—	mărcile care vizează identificarea fiecărui aparat sub presiune;

—	condițiile pe care trebuie să le îndeplinească variantele unui aparat, pentru ca acestea să beneficieze de aceeași aprobare CEE.

(2) În înțelesul prezentei directive, „aparat sub presiune de tip CEE” înseamnă orice aparat proiectat și fabricat de așa manieră încât să îndeplinească cerințele directivei individuale aplicabile categoriei din care acesta face parte.

Articolul 3

Statele membre nu pot refuza, interzice sau restrânge, din motive ce privesc fabricarea și controlul acestuia, în înțelesul prezentei directive și al directivei speciale referitoare la acesta, introducerea pe piață și darea în folosință a unui aparat sub presiune de tip CEE care îndeplinește cerințele prezentei directive și ale directivei speciale referitoare la acesta.

Articolul 4

Statele membre atribuie aprobării CEE și verificării CEE aceeași valoare ca și oricăror proceduri similare de drept intern.

Articolul 5

Sarcinile autorității care acordă aprobarea CEE pentru un aparat sau ale organismului de control care procedează la verificarea CEE a unui aparat sunt limitate la examinări efectuate în conformitate cu cerințele directivelor speciale care au ca obiect aparatul în cauză și la misiunile care îi sunt încredințate prin prezenta directivă.

CAPITOLUL II

Aprobarea de model CEE

Articolul 6

(1) Când se dispune ca atare, printr-o directivă specială, aprobarea de model CEE se realizează înainte de:

—	verificarea CEE, când aceasta este solicitată;

—	introducerea pe piață și darea în folosință, când verificarea CEE nu este solicitată.

(2) La cererea fabricantului sau a reprezentantului său autorizat în Comunitate, statele membre acordă aprobarea CEE oricărui model de aparat sub presiune care îndeplinește cerințele stabilite prin directiva specială privind categoria de aparate sub presiune căreia acesta îi aparține.

(3) Pentru același model de aparat sub presiune, cererea de aprobare CEE nu se poate înainta decât într-un singur stat membru.

(4) Statele membre acordă, refuză sau retrag aprobarea CEE în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol și cu cele din anexa I punctele 1, 2 și 4.

Articolul 7

(1) În cazul în care concluziile examinării prevăzute în anexa I punctul 2 sunt satisfăcătoare, statul membru care a efectuat această examinare eliberează un certificat de aprobare CEE, care este notificat solicitantului.

Atunci când această aprobare se aplică unui aparat supus verificării CEE, fabricantul trebuie să aplice pe acest aparat, înainte de aceasta, marca de aprobare prevăzută în anexa I punctul 3.1.

(2) Cerințele privind certificatul și marca de aprobare sunt enunțate în anexa I punctele 3 și 5.

Articolul 8

În cazul în care, pentru o categorie de aparate sub presiune care îndeplinește cerințele unei directive speciale, nu se solicită aprobarea CEE, dar se cere verificarea CEE, aparatele sub presiune din această categorie sunt prevăzute în prealabil de către fabricant, pe răspunderea sa, cu marca specială descrisă în anexa I punctul 3.2.

Articolul 9

(1) Statul membru care a acordat o aprobare CEE trebuie să o revoce în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute eventual într-o directivă specială, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1).

(2) În cazul în care un stat membru care a acordat o aprobare CEE constată că unele aparate sub presiune al căror model a făcut obiectul aprobării nu sunt conforme cu acest model:

(a)	poate menține aprobarea în cazul în care diferențele constatate sunt minime, nu schimbă în mod fundamental conceperea aparatului, metodele de fabricare și nu compromit în nici un caz siguranța;

(b)	trebuie să revoce aprobarea în cazul în care modificările compromit siguranța;

(c)	solicită fabricantului să rectifice în cel mai scurt timp fabricarea, în cazul în care estimează că seria nu mai este valabil reprezentată de modelul aprobat; trebuie să revoce aprobarea în cazul în care fabricantul nu dă curs acestei solicitări.

(3) Statul membru care a acordat aprobarea CEE trebuie, de asemenea, să o retragă în cazul în care se constată că această aprobare nu ar fi trebuit acordată.

(4) În cazul în care statul membru respectiv este informat de către alt stat membru despre existența unuia dintre cazurile menționate la alineatele (1), (2) și (3), acesta adoptă, de asemenea, după consultarea acestui stat, dispozițiile prevăzute în alineatele menționate.

(5) În cazul în care necesitatea sau obligația de retragere face obiectul unei contestații între autoritățile competente ale statului membru care a acordat aprobarea CEE și cele ale altui stat membru, Comisia este informată. Ea procedează, dacă este nevoie, la consultările necesare în vederea găsirii unei soluții.

(6) Retragerea unei aprobări CEE poate fi hotărâtă numai de către statul membru care a acordat-o; acesta informează imediat celelalte state membre și Comisia cu privire la aceasta.

CAPITOLUL III

Verificarea CEE

Articolul 10

Verificarea CEE are ca obiect controlul conformității unui aparat sub presiune cu cerințele directivei speciale referitoare la acest aparat; aceasta este materializată prin marca de verificare CEE.

Articolul 11

(1) Atunci când un aparat sub presiune este prezentat în vederea verificării CEE, organismul de control verifică dacă:

(a)

—	aparatul sub presiune aparține unei categorii supuse aprobării CEE și, în caz afirmativ, dacă acesta corespunde modelului aprobat și poartă marca de aprobare;

—	aparatul sub presiune aparține unei categorii care nu necesită aprobare CEE și, în caz afirmativ, dacă îndeplinește cerințele stabilite în directiva specială;

(b)

—	aparatul sub presiune îndeplinește cerințele directivei speciale în ceea ce privește efectuarea încercărilor și aplicarea corectă a mărcilor și inscripțiilor reglementare.

(2) Fabricantul nu poate refuza organismului de control accesul la locurile de fabricație atât timp cât buna executare a misiunilor încredințate acestui organism o cere.

Articolul 12

Fără a aduce atingere competenței statelor membre de a lua măsurile și de a stabili condițiile pe care le-ar considera necesare, pe plan național, pentru a asigura funcționarea eficientă, coordonată și ireproșabilă a organismelor de control, anexa III conține criterii minime pe care statele membre trebuie să le respecte în toate cazurile atunci când desemnează aceste organisme de control în conformitate cu articolul 13.

Articolul 13

(1) Fiecare stat membru comunică celorlalte state membre și Comisiei lista organismelor de control cărora li s-au atribuit funcții de control, specificând dacă acestea sunt limitate la efectuarea anumitor controale, precum și orice modificare ulterioară a acestei liste.

(2) Un stat membru care a desemnat un organism de control trebuie să retragă această numire în cazul în care constată că acest organism nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește criteriile enumerate în anexa III. Acesta informează imediat Comisia și celelalte state membre și precizează dacă numirea este retrasă în totalitate sau numai în ceea ce privește anumite controale.

(3) Numai statul care a desemnat organismul de control în cauză poate retrage sau limita această numire.

Articolul 14

(1) După ce a procedat la verificarea CEE a unui aparat sub presiune în condițiile prevăzute la articolul 11 și în conformitate cu modalitățile stabilite în anexa II, organismul de control aplică pe acest aparat mărcile de verificare parțială sau finală CEE conform indicațiilor prevăzute la punctul 3 din aceeași anexă.

(2) Dispozițiile referitoare la modelele și la caracteristicile mărcilor de verificare CEE sunt enunțate la punctul 3 din anexa II.

(3) În cazul în care se prevede într-o directivă specială, organismul de control eliberează un certificat care atestă controalele efectuate și rezultatele lor.

Articolul 15

În cazul în care directiva specială, care are ca obiect o categorie de aparate sub presiune, nu prevede verificarea CEE, fabricantul aplică, pe propria sa răspundere, după ce a efectuat o verificare pentru a controla conformitatea fiecărui aparat cu cerințele directivei speciale și, dacă este necesar, cu modelul aprobat:

(a)	fie marca specială descrisă la punctul 5.3 din anexa I, atunci când aprobarea CEE este necesară;

(b)	fie marca specială descrisă la punctul 5.4 din anexa I, atunci când nu este necesară aprobarea CEE.

CAPITOLUL IV

Dispoziții comune pentru aprobarea CEE și verificarea CEE

Articolul 16

(1) Mărcile prevăzute prin prezenta directivă și prin directivele speciale care se aplică unui aparat și dispozitivelor complementare ale acestuia trebuie să fie vizibile, lizibile și indelebile pe acest aparat și pe dispozitivele complementare.

(2) Statele membre adoptă toate dispozițiile necesare pentru a interzice utilizarea, pe aparatele sub presiune, a unor mărci sau inscripții care să fie confundate cu mărcile CEE.

CAPITOLUL V

Clauză derogatorie

Articolul 17

(1) Proiectarea și modalitățile de fabricare ale unui aparat sub presiune se pot abate de la anumite dispoziții prevăzute în directivele speciale, fără ca acest aparat să nu mai beneficieze de dispozițiile articolului 3, în cazul în care modificările aduse oferă un grad de siguranță cel puțin egal.

(2) Fiecare dintre directivele speciale menționează în mod expres fie dispozițiile de la care se poate face o astfel de derogare, fie dispozițiile de la care nu se poate face derogare.

În astfel de cazuri, se aplică următoarea procedură:

(a)

statul membru transmite documentele care conțin descrierea aparatului și documentația justificativă pentru cererea de derogare, în special rezultatele eventualelor încercări efectuate, celorlalte state membre, care au la dispoziție un termen de patru luni de la comunicarea informațiilor pentru a-și exprima acordul sau dezacordul, pentru a transmite observații, a pune întrebări, a prezenta cerințe suplimentare sau a solicita încercări suplimentare și, în cazul în care doresc, pentru a cere sesizarea comitetului, pentru a-și da avizul, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 20. Aceste comunicări sunt transmise și Comisiei. Această corespondență este confidențială;

(b)

în cazul în care nici un stat membru nu a cerut sesizarea comitetului sau nu și-a exprimat dezacordul, înainte de expirarea termenului prevăzut, statul membru acordă derogarea solicitată, după îndeplinirea tuturor cererilor formulate conform procedurii prevăzute la litera (a), și informează celelalte state membre, precum și Comisia cu privire la aceasta;

(c)	în cazul în care un stat membru nu dă nici un răspuns înainte de expirarea termenului prevăzut, se consideră că acest stat își exprimă acordul; cu toate acestea, statul de origine trebuie să solicite, prin intermediul Comisiei, confirmarea absenței unui răspuns;

(d)	atunci când comitetul este sesizat și dă un aviz favorabil, statul membru poate acorda derogarea în condițiile propuse, eventual, de comitet;

(e)	aceste documente sunt furnizate în limba sau în limbile statului de destinație sau în altă limbă acceptată de către acest stat.

CAPITOLUL VI

Adaptarea directivelor la progresul tehnic

Articolul 18

Modificările care sunt necesare pentru adaptarea la progresul tehnic a:

—	anexelor I și II la prezenta directivă;

—	dispozițiilor directivelor speciale, care sunt desemnate expres în fiecare din aceste directive,

sunt adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 20.

Articolul 19

(1) Prin prezenta se instituie un comitet pentru adaptarea la progresul tehnic al directivelor care vizează eliminarea obstacolelor tehnice din calea schimburilor comerciale din sectorul aparatelor sub presiune, denumit în continuare „comitetul”, format din reprezentanții statelor membre și prezidat de un reprezentant al Comisiei.

(2) Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

Articolul 20

(1) În cazul în care se face referire la procedura prevăzută în prezentul articol, comitetul este sesizat de președinte, fie la inițiativa acestuia, fie la cererea reprezentantului unui stat membru.

(2) Reprezentantul Comisiei prezintă comitetului un proiect cu măsurile ce urmează să fie adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect în termenul pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză. Avizele se adoptă cu o majoritate de 41 de voturi, voturile statelor membre fiind ponderate conform articolului 148 alineatul (2) din tratat. Președintele nu participă la vot.

(3)

(a)	Comisia adoptă măsurile preconizate, în cazul în care acestea sunt conforme cu avizul comitetului.
(b)	În cazul în care măsurile preconizate nu sunt conforme cu avizul comitetului sau în absența avizului, Comisia prezintă Consiliului, fără întârziere, o propunere cu privire la măsurile care trebuie adoptate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.
(c)	În cazul în care, la expirarea termenului de trei luni de la data prezentării propunerii la Consiliu, acesta nu hotărăște, măsurile propuse sunt adoptate de Comisie.

CAPITOLUL VII

Clauza de salvgardare

Articolul 21

(1) În cazul în care un stat membru are motive întemeiate să considere că unul sau mai multe aparate sub presiune, chiar dacă sunt conforme cu cerințele prezentei directive și ale directivelor speciale, prezintă un pericol pentru siguranță, acest stat membru poate interzice temporar pe teritoriul său introducerea pe piață a acestui aparat sau să o supună unor condiții speciale. Acesta informează imediat Comisia și celelalte state membre cu privire la aceasta, precizând motivele care justifică decizia sa.

(2) Comisia procedează, în termen de șase săptămâni, la consultarea statelor membre interesate, apoi își dă, fără întârziere, avizul și adoptă măsurile adecvate.

(3) În cazul în care Comisia consideră că sunt necesare adaptări tehnice la directivă, aceste adaptări sunt adoptate fie de Comisie, fie de Consiliu, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 20; în acest caz, statul membru care adoptă măsurile de salvgardare le poate menține până la intrarea în vigoare a acestor adaptări.

CAPITOLUL VIII

Dispoziții speciale

Articolul 22

(1) Prezentul articol se aplică aparatelor care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive în conformitate cu articolul 1, în cazul în care acestea nu fac obiectul unei directive speciale.

(2) În acest caz, se aplică următoarele norme:

(a)

autoritățile administrative competente ale statului membru de destinație consideră aparatele sub presiune care au făcut obiectul controalelor și încercărilor efectuate de un organism de control, ales conform procedurii prevăzute în anexa IV, conforme cu actele cu putere de lege și actele administrative privind designul;

(b)	aceste încercări și controale trebuie efectuate în conformitate cu procedura descrisă în anexa IV și conform metodelor în vigoare în statul membru de destinație sau recunoscute ca echivalente de autoritățile sale administrative.

Încercările și controalele menționate mai sus sunt acelea care pot fi efectuate la locul de fabricație a aparatelor.

(3) Statele membre atribuie rapoartelor și certificatelor eliberate de către organismul de control al statului din care provine aparatul sub presiune aceeași valoare ca și actelor de drept intern corespunzătoare.

CAPITOLUL IX

Dispoziții finale

Articolul 23

Orice decizie a unui stat membru sau a unui organism de control adoptată în aplicarea prezentei directive și a directivelor speciale, care conține un refuz de aprobare CEE sau refuzul de aplicare a mărcii de verificare CEE, o retragere a aprobării, o interdicție de vânzare sau de utilizare a aparatelor sub presiune de tip CEE, este motivată într-o manieră precisă. Aceasta este notificată persoanei interesate în cel mai scurt termen, indicându-se căile de atac pe care le are la dispoziție conform legislației în vigoare în respectivul stat membru și termenele în care trebuie introduse aceste căi de atac.

Articolul 24

(1) Statele membre adoptă actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de 18 luni de la notificarea acesteia și informează imediat Comisia cu privire la aceasta.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 25

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 27 iulie 1976.

Pentru Consiliu

Președintele

M. van der STOEL

(1) JO C 2, 9.1.1974, p. 64.

(2) JO C 101, 23.11.1973, p. 25.

ANEXA I (1)

APROBAREA DE MODEL CEE

1. CEREREA DE APROBARE CEE

1.1. Cererea și corespondența aferentă trebuie să fie redactate într-o limbă oficială a statului în care este prezentată această cerere, în conformitate cu legislația acestui stat. Statul membru are dreptul să ceară ca documentele anexate să fie, de asemenea, redactate în aceeași limbă oficială.

1.2. Cererea conține următoarele indicații:

—	numele și adresa fabricantului sau a firmei, a reprezentantului său autorizat sau a solicitantului, precum și locul sau locurile de fabricație a aparatelor;

—	categoria aparatului;

—	domeniul în care urmează să fie utilizat sau excluderile;

—	caracteristicile tehnice;

—	descrierea comercială, dacă este cazul, sau tipul.

Cererea trebuie să fie însoțită de documentele necesare pentru evaluarea sa, în două exemplare, în special:

1.3.1. o notă descriptivă conținând în special:

—	specificarea materialelor, modurile de construcție și calculele de rezistență a aparatului;

—	dispozitivele de siguranță, dacă este cazul;

—	amplasamentele prevăzute pentru mărcile de aprobare și de verificare prevăzute prin prezenta directivă și pentru alte mărci prevăzute de directive individuale;

1.3.2. planurile de ansamblu și, eventual, planurile detaliilor de fabricare importante;

1.3.3. orice altă informație prevăzută de directivele individuale;

1.3.4. o declarație care să certifice că nici o altă cerere de aprobare CEE nu a fost prezentată pentru același model de aparat.

2. EXAMINAREA ÎN VEDEREA APROBĂRII CEE

2.1. Examinarea în vederea aprobării CEE se efectuează pe baza planurilor de fabricare și, dacă este cazul, a eșantioanelor de aparate.

Această examinare cuprinde:

(a)	controlul aferent calculului proiectului, modului de construcție, execuției lucrării și materialele utilizate;

(b)	dacă este cazul, controlul dispozitivelor de siguranță și de măsură, precum și a modalităților de instalare.

3. CERTIFICATUL ȘI MARCA DE APROBARE CEE

3.1. Certificatul menționat la articolul 7 prezintă concluziile examinării modelului și indică condițiile care însoțesc, eventual, aprobarea în aplicarea articolului 2 alineatul (1). Acesta este însoțit de descrierile și desenele necesare pentru identificarea modelului și, eventual, pentru explicarea funcționării sale. Marca de aprobare CEE prevăzută la articolul 7 este constituită de o literă stilizată ε conținând:

—

în partea superioară, numărul care caracterizează directiva specială, atribuit în ordinea cronologică a adoptării și litera sau literele majuscule distinctive ale statului care a acordat aprobarea CEE (B pentru Belgia, D pentru Republica Federală Germania, DK pentru Danemarca, F pentru Franța, I pentru Italia, IRL pentru Irlanda, L pentru Luxemburg, NL pentru Țările de Jos, UK pentru Regatul Unit) și ultimele două cifre ale anului în care s-a acordat aprobarea CEE; numărul caracterizând directiva specială la care se referă aprobarea CEE va fi atribuit de către Consiliu în momentul adoptării acestei directive;

—	în partea inferioară, numărul caracteristic aprobării CEE.

Un exemplu al acestei mărci figurează la punctul 5.1.

3.2. Marca menționată la articolul 8 este constituită din imaginea simetrică în raport cu verticala literei stilizate ε, a cărei parte superioară conține aceleași indicații ca și cele prevăzute la punctul 3.1 prima liniuță și a cărei parte inferioară conține numărul de referință al categoriei care nu a fost supusă aprobării CEE, în cazul în care acesta este prevăzut într-o directivă specială.

Un exemplu al acestei mărci figurează la punctul 5.2.

3.3. Marca menționată la articolul 15 litera (a) este constituită dintr-o marcă de aprobare CEE amplasată într-un hexagon.

Un exemplu al acestei mărci figurează la punctul 5.3.

3.4. Marca menționată la articolul 15 litera (b) este constituită de marca de exceptare de la aprobarea CEE amplasată într-un hexagon.

Un exemplu al acestei mărci figurează la punctul 5.4.

4. ANUNȚAREA APROBĂRII CEE

4.1. Certificatele de aprobare CEE se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

4.2. În momentul notificării părților interesate, statul membru care a acordat certificatul trimite copii ale certificatului de aprobare CEE Comisiei și celorlalte state membre care pot, de asemenea, obține o copie a dosarului tehnic definitiv al aparatului și a proceselor verbale ale examinărilor și încercărilor la care a fost supus.

4.3. Retragerea aprobării CEE face obiectul procedurii de anunțare prevăzute la punctele 4.1 și 4.2.

4.4. Statul membru care refuză o aprobare CEE informează celelalte statele membre și Comisia.

5. MĂRCILE CORESPUNZĂTOARE APROBĂRII CEE

5.1. Mărcile de aprobare CEE (a se vedea punctul 3.1)

Exemplu:

Aprobare CEE acordată de Republica Federală Germania în 1979, în aplicarea primei directive speciale.

Numărul de identificare a aprobării CEE.

5.2. Marca de exceptare de la aprobarea CEE (a se vedea punctul 3.2)

Exemplu:

Aparat construit în Germania în 1979 și nesupus aprobării CEE, în aplicarea primei directive speciale.

Numărul de referință al categoriei nesupuse aprobării CEE, în cazul în care acesta este prevăzut în directiva specială.

5.3. Marca de aprobare CEE și de exceptare de la verificarea CEE (a se vedea punctul 3.3)

Exemplu:

Aprobare CEE acordată de Republica Federală Germania în 1979, în aplicarea primei directive speciale.

Numărul de identificare a aprobării CEE.

5.4. Marca de exceptare de la aprobarea CEE și de exceptare a verificării CEE (a se vedea punctul 3.4)

Exemplu:

Aparat construit în Germania în 1979 și nesupus aprobării CEE, în aplicarea primei directive speciale.

Numărul de referință al categoriei nesupuse aprobării CEE în cazul în care acesta este prevăzut în directiva specială.

5.5. Directivele speciale pot stabili amplasarea și dimensiunile mărcilor aferente aprobării CEE.

În cazul în care nu se face nici o mențiune în directivele speciale, literele și cifrele fiecărei mărci trebuie să fie de cel puțin 5 mm.

(1) A se vedea apendicele la anexele I și II.

ANEXA II (1)

VERIFICAREA CEE

1. DISPOZIȚII GENERALE

1.1. Verificarea CEE poate fi efectuată în una sau în mai multe etape.

Sub rezerva dispozițiilor directivelor speciale:

1.2.1. verificarea CEE se efectuează într-o singură etapă în cazul aparatelor care constituie un întreg la ieșirea din uzină, și anume al celor care, în principiu, pot fi transferate la locul lor de instalare fără o demontare prealabilă;

1.2.2. verificarea aparatelor care nu sunt expediate într-o singură piesă se efectuează în două sau mai multe etape;

1.2.3. verificarea trebuie să permită asigurarea în special a conformității aparatului cu modelul aprobat sau, pentru aparatele exceptate de la aprobarea CEE, a conformității cu dispozițiile prevăzute de directiva specială care se aplică.

2. NATURA VERIFICĂRII CEE

2.1. Sub rezerva dispozițiilor prevăzute în directivele speciale, verificarea include:

—	examinarea calității materialelor;

—	controlul calculului proiectului, a modului de construire, a executării lucrării și al materialelor utilizate;

—	examinarea interioară, constând în controlul părților interioare și a sudurilor;

—	proba de presiune;

—	controlul dispozitivelor de siguranță și de măsură, dacă este cazul;

—	examinarea exterioară a diverselor părți ale aparatului;

—	încercarea de funcționare, în măsura în care este prevăzută de directivele speciale.

3. MĂRCILE DE VERIFICARE CEE

3.1. Descrierea mărcilor de verificare CEE

Sub rezerva dispozițiilor directivelor speciale, mărcile de verificare CEE care sunt aplicate în conformitate cu punctul 3.3 sunt următoarele:

marca de verificare finală CEE este compusă din două ștampile:

3.1.1.1.1. prima este constituită din litera mică „e” conținând:

—

în jumătatea superioară, litera sau literele majuscule distinctive ale statului în care are loc verificarea (B pentru Belgia, D pentru Republica Federală Germania, DK pentru Danemarca, F pentru Franța, I pentru Italia, IRL pentru Irlanda, L pentru Luxemburg, NL pentru Țările de Jos, UK pentru Regatul Unit) însoțite, dacă este cazul, de una sau două cifre precizând o subdiviziune teritorială;

—	în jumătatea inferioară, marca organismului de control, aplicată de agentul verificator, completată eventual de aceea a agentului de verificare;

3.1.1.1.2. a doua ștampilă este constituită de data verificării, înscrisă într-un hexagon și exprimată cu precizia cerută de directivele speciale;

3.1.1.2. marca de verificare parțială CEE este compusă numai din prima ștampilă (2).

3.2. Forma și dimensiunile mărcilor

3.2.1. Forma ștampilelor definite la punctele 3.1.1.1.1 și 3.1.1.1.2 este reprezentată, cu titlu ilustrativ, în figurile 1 și 2 de mai jos.

Directivele speciale pot stabili amplasarea și dimensiunile mărcilor de verificare CEE.

În cazul în care nu se face nici o mențiune în directivele speciale, literele și cifrele fiecărei mărci trebuie să fie de cel puțin 5 mm.

3.2.2. Organismele de control din statele membre procedează la schimbul reciproc de desene ale mărcilor de verificare CEE.

3.3. Aplicarea mărcilor

3.3.1. Marca de verificare finală CEE se aplică în locul prevăzut în acest scop pe aparatul care a fost complet verificat și i se recunoaște conformitatea cu cerințele CEE.

3.3.2. Atunci când verificarea se efectuează în mai multe etape, marca de verificare parțială CEE se aplică la locul de fabricație, pe aparatul sau partea de aparat recunoscută ca fiind conformă în acest stadiu al controalelor, cu cerințele CEE, într-un loc prevăzut în acest scop pentru placheta de marcare sau în orice alt loc prevăzut de directivele speciale.

(1) A se vedea apendicele la anexele I și II.

(2) Notă explicativă a noțiunilor de marcă de verificare finală CEE și marcă de verificare parțială CEE.

Atunci când un aparat nu poate fi asamblat la locul său de fabricare sau în cazul în care calitățile sale sunt susceptibile să fie modificate prin transport, verificarea CEE se efectuează după cum urmează:

—	verificarea aparatului la locul său de fabricare de către un organism de control din țara de origine, care aplică pe aparat, în cazul în care acesta este conform cu cerințele CEE, ștampila „e” descrisă la punctul 3.1.1.1.1, denumită marcă de verificare parțială CEE;

—

verificarea finală a aparatului la locul său de instalare de către un organism de control al țării de destinație, care aplică pe aparat, în cazul în care acesta este conform cu cerințele CEE, ștampila descrisă la punctul 3.1.1.1.2 care, adăugată la marca de verificare parțială CEE, constituie marca de verificare finală CEE.

Apendice la anexele I și II

Tabel care ilustrează diferitele combinații posibile de aprobare CEE și de verificare CEE

ANEXA III

Criteriile minime care trebuie luate în considerare de către statele membre la desemnarea organismelor de control însărcinate să efectueze verificarea CEE

1. Organismul de control, directorul acestuia și personalul însărcinat să efectueze operațiile de verificare nu pot fi nici proiectantul, nici fabricantul, nici furnizorul, nici instalatorul aparatelor sau instalațiilor pe care le controlează, nici reprezentantul autorizat al uneia dintre aceste persoane. Aceștia nu pot interveni, nici în mod direct, nici ca reprezentanți autorizați în proiectarea, fabricarea, comercializarea, reprezentarea sau întreținerea acestor aparate sau instalații. Aceasta nu exclude posibilitatea unui schimb de informații tehnice între fabricant și organismul de control.

2. Organismul de control și personalul însărcinat cu controlul trebuie să efectueze operațiile de verificare cu cea mai mare integritate profesională și cea mai mare competență tehnică și nu trebuie să fie supuși nici unei presiuni și incitări, în special de ordin financiar, care să le poată influența hotărârea sau rezultatele controlului efectuat, în special celor care provin de la persoanele sau grupurile de persoane interesate de rezultatele verificărilor.

3. Organismul de control trebuie să dispună de personal și să aibă mijloacele necesare pentru a-și îndeplini în mod corespunzător sarcinile tehnice și administrative aferente efectuării verificărilor; de asemenea, trebuie să aibă acces la materialul necesar pentru verificările excepționale.

4. Personalul însărcinat cu efectuarea controalelor trebuie să aibă:

—	o bună pregătire tehnică și profesională;

—	cunoștințe satisfăcătoare ale cerințelor aferente controalelor pe care le efectuează și o practică suficientă a acestor controale;

—	aptitudinea necesară pentru întocmirea atestatelor, a proceselor-verbale și a rapoartelor care constituie materializarea controalelor efectuate.

5. Independența personalului însărcinat cu controlul trebuie garantată. Remunerarea fiecărui agent nu trebuie să fie în funcție nici de numărul controalelor pe care le efectuează, nici de rezultatele acestor controale.

6. Organismul de control trebuie să încheie o asigurare de răspundere civilă, cu excepția cazului în care această răspundere este acoperită de stat pe baza legislației interne sau a cazului în care controalele nu sunt efectuate direct de statul membru.

7. Personalul organismului de control are obligația să păstreze secretul profesional cu privire la tot ceea ce află în cursul exercitării funcțiilor sale (mai puțin cu privire la autoritățile administrative competente ale statului în care își exercită activitățile), în cadrul prezentei directive și al directivelor speciale sau al oricăror dispoziții de drept intern care i se aplică.

ANEXA IV

DEFINIȚII

Stat de origine: statul membru pe teritoriul căruia este fabricat aparatul sub presiune.

Stat de destinație: statul membru pe teritoriul căruia aparatul sub presiune este destinat să fie importat, introdus pe piață și/sau dat în funcțiune.

Administrație de origine: autoritățile administrative competente ale statului de origine.

Administrație de destinație: autoritățile administrative competente ale statului de destinație.

PROCEDURA

1. Făcând trimitere la articolul 22, fabricantul sau reprezentantul său autorizat care dorește să exporte un aparat sub presiune sau mai multe aparate sub presiune de același model adresează administrației de destinație, direct sau prin intermediul importatorului în statul de destinație, o cerere pentru a obține ca verificările să fie efectuate în conformitate cu metodele în vigoare în statul de destinație, de către alt organism de control decât cele din statul de destinație.

În cererea sa, fabricantul sau reprezentantul său autorizat indică organismul de control pe care l-a ales. Această alegere trebuie să se opereze de pe lista notificată de către statul de origine în conformitate cu articolul 13. Cu toate acestea, prin excepție de la această procedură, atunci când este vorba de un aparat construit special pe baza unei singure comenzi, într-un număr foarte mic de exemplare, sau de aparate destinate unei instalări complexe efectuate în conformitate cu datele și specificațiile provenind de la un client sau de la un birou de studii desemnat de către acesta, organismul de control este ales de către client din statul de origine în conformitate cu lista menționată la articolul 13 sau din afara acesteia, cu condiția ca administrația de destinație să-și exprime acordul asupra alegerii.

Administrația de destinație informează administrația de origine cu privire la deciziile sale în această privință.

În cerere trebuie indicat numele clientului sau al importatorului, când acesta este cunoscut.

Cererea este completată cu un dosar conținând desenele și calculele privind aparatul sau modelul, specificațiile materialelor utilizate, informațiile aferente procedeelor de fabricare aplicate, detalierea metodelor de verificare utilizate în cursul fabricării, precum și orice altă informație pe care fabricantul sau reprezentantul său autorizat o consideră utilă pentru ca administrația de destinație să poată decide dacă aparatul sau aparatele sub presiune de același model, fabricate conform proiectului, respectă cerințele privind aparatele sub presiune în vigoare în statul de destinație.

Aceste documente se furnizează în patru exemplare, în limba sau limbile statului de destinație sau într-o altă limbă acceptată de către acest stat.

2.1. Administrația de destinație anunță primirea dosarului de îndată ce îi parvine.

2.2.1. În cazul în care administrația de destinație estimează că dosarul primit conține toate elementele de apreciere necesare în conformitate cu dispozițiile de la punctul 1, aceasta dispune de un termen de trei luni de la primirea dosarului pentru a examina conținutul documentelor incluse.

2.2.2. În cazul în care administrația de destinație estimează că dosarul primit nu conține toate elementele de apreciere necesare în conformitate cu dispozițiile punctului 1, aceasta dispune de o lună de la primirea dosarului pentru a indica solicitantului care sunt îmbunătățirile care trebuie aduse dosarului din acest punct de vedere. Din momentul primirii dosarului completat în conformitate cu aceste indicații, se aplică procedura de la punctul 2.2.1.

2.3.1. În cazul în care, din examinarea dosarului, reiese că aparatul sau aparatele de același model, fabricate sau care urmează să fie fabricate în conformitate cu documentele transmise, îndeplinesc cerințele privind aparatele sub presiune în vigoare în statul de destinație sau pot fi acceptate prin intermediul derogării de la aceste cerințe, administrația de destinație notifică acest lucru solicitantului în termenul stabilit la punctul 2.2.1.

În cazul în care aparatul sau aparatele de același model care fac obiectul cererii nu sunt supuse reglementării în statul de destinație, administrația de destinație poate cere să se respecte reglementarea privind aparatele sub presiune în vigoare pentru aceste aparate în statul de origine.

2.3.2. În cazul în care, în urma examinării dosarului, reiese că aparatul sau aparatele de același model, fabricate sau care urmează să fie fabricate în conformitate cu documentele transmise, nu îndeplinesc cerințele privind aparatele sub presiune în vigoare în statul de destinație și nu pot beneficia de o derogare de la aceste cerințe, administrația de destinație notifică acest lucru solicitantului în termenul stabilit la punctul 2.2.1 și precizează care sunt dispozițiile care nu au fost respectate și care trebuie respectate pentru ca aparatul sau aparatele, având același model, să poată fi acceptate. În acest sens, aceasta precizează care sunt normele de fabricație, controalele, încercările și verificările cerute de reglementarea privind aparatele sub presiune în vigoare în statul de destinație.

În cazul în care solicitantul este dispus să aducă la proiectarea, fabricarea și/sau la metodele de verificare ale aparatului sau ale aparatelor de același model toate modificările de natură să respecte condițiile indicate, acesta modifică dosarul în consecință. Din momentul primirii dosarului modificat se urmează procedura de la punctul 2.2.1, dar într-un termen redus la două luni.

2.3.3. Criteriile utilizate de către administrația de destinație pentru acordarea sau refuzarea derogărilor menționate la punctele 2.3.1 și 2.3.2 sunt aceleași ca cele folosite pentru fabricanții stabiliți în statul de destinație.

2.4. Redevențele, taxele sau alte cheltuieli impuse pentru examinarea dosarului sunt cele stabilite de normele în vigoare în statul de destinație.

3. Organismul de control, ales în conformitate cu punctul 1, efectuează operațiile care îi sunt solicitate de către administrația de destinație.

4. După efectuarea controalelor, încercărilor și verificărilor solicitate de către administrația de destinație și după verificarea dacă rezultatele sunt satisfăcătoare, organismul de control transmite fabricantului sau reprezentantului său autorizat, precum și administrației de destinație, rapoartele corespunzătoare acestor controale, încercări și verificări și le eliberează certificate care atestă faptul că metodele de control, de încercare și de verificare, precum și rezultatele obținute respectă cerințele formulate de către statul de destinație.

În cazul în care rezultatele controalelor nu sunt satisfăcătoare, organul de control îl informează pe solicitant, precum și administrația de destinație, cu privire la aceasta.

Aceste documente trebuie redactate în limba statului de destinație sau în altă limbă acceptată de acest stat.

5. Redevențele, taxele sau retribuțiile datorate pentru efectuarea operațiunilor de control și de încercare sunt cele stabilite de normele în vigoare la organismul de control.

6. Administrația de destinație trebuie să asigure caracterul confidențial al tuturor proiectelor și al întregii documentații care îi este prezentată.

13/Volumul 03

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

101

31976L0768

L 262/169

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 27 iulie 1976

privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la produsele cosmetice

(76/768/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 100,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Adunării parlamentare (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

întrucât actele cu putere de lege și actele administrative în vigoare în statele membre definesc caracteristicile privind compoziția pe care trebuie să o aibă produsele cosmetice și prevăd norme de etichetare și ambalare a acestor produse; întrucât aceste prevederi diferă de la un stat membru la altul;

întrucât diferențele între legislații impun producătorilor de produse cosmetice din cadrul Comunității diferențierea producției în funcție de statul membru beneficiar; întrucât, în consecință, această diferențiere împiedică desfășurarea comerțului cu aceste produse și, ca urmare, influențează direct crearea și funcționarea pieței comune;

întrucât aceste legislații au ca obiectiv principal salvgardarea sănătății publice și întrucât, în consecință, urmărirea aceluiași obiectiv trebuie să inspire legislația comunitară în acest sector; întrucât, cu toate acestea, acest obiectiv trebuie atins prin mijloace care țin cont atât de cerințele economice, cât și de cele tehnologice;

întrucât este necesară stabilirea la nivel comunitar a normelor care trebuie respectate cu privire la compoziția, etichetarea și ambalarea produselor cosmetice;

întrucât prezenta directivă se referă doar la produse cosmetice și nu la cele farmaceutice și la medicamente; întrucât, în acest sens, este necesar să se stabilească domeniul de aplicare a prezentei directive prin delimitarea produselor cosmetice de medicamente; întrucât această delimitare rezultă în special din definiția detaliată a produselor cosmetice, care se referă atât la zona de aplicare, cât și la scopul în care sunt folosite aceste produse; întrucât prezenta directivă nu se referă la produsele care, deși se regăsesc în definiția produselor cosmetice, sunt destinate în mod exclusiv prevenirii bolilor; întrucât, în plus, trebuie menționat că unele produse se încadrează în această definiție, în timp ce produsele care conțin substanțe sau preparate administrate pe cale bucală, inhalate, injectate sau implantate în corpul omenesc nu fac parte din categoria produselor cosmetice;

întrucât, în stadiul actual al cercetărilor, se recomandă excluderea din domeniul de aplicare a prezentei directive a produselor cosmetice conținând una din substanțele enumerate la anexa V;

întrucât produsele cosmetice nu trebuie să fie dăunătoare în condiții normale sau previzibile de utilizare; întrucât este necesar să se țină cont în special de posibilitatea apariției unui pericol în zonele de pe corp aflate în apropierea locului în care se aplică produsul cosmetic respectiv;

întrucât, în special, determinarea metodelor de analiză și posibilele modificări sau completări ulterioare aduse acestora, pe baza rezultatelor cercetărilor științifice și tehnice, constituie măsuri de aplicare cu caracter tehnic; întrucât se recomandă ca sarcina adoptării acestor măsuri să revină Comisiei, sub rezerva anumitor condiții precizate de prezenta directivă, în vederea simplificării și accelerării procedurii;

întrucât progresul tehnic necesită adaptarea rapidă a dispozițiilor de natură tehnică definite în prezenta directivă și în directivele ulterioare din acest domeniu; întrucât se recomandă, în vederea punerii în aplicare a măsurilor necesare în acest sens, să se prevadă o procedură care să instaureze o cooperare strânsă între statele membre și Comisie în cadrul Comitetului pentru adaptarea la progresul tehnic a directivelor privind eliminarea barierelor tehnice în calea comerțului cu produse cosmetice;

întrucât este necesar să se elaboreze, pe baza cercetărilor științifice și tehnice, propuneri de liste de substanțe autorizate care să includă antioxidanți, vopsele de păr, conservanți și filtre ultraviolete, ținându-se seama de sensibilitatea la anumite produse;

întrucât este posibil ca produsele cosmetice existente pe piață, deși îndeplinesc cerințele prezentei directive și ale anexelor sale, să pună în pericol sănătatea publică; întrucât se recomandă adoptarea unei proceduri care să conducă la îndepărtarea acestui pericol,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

(1) „Produs cosmetic” înseamnă orice substanță sau preparat destinat a fi aplicat pe diverse părți externe ale corpului omenesc (epiderma, părul, unghiile, buzele și organele genitale externe) sau pe dinți și mucoasele bucale, în scopul exclusiv sau principal de a le curăța, parfuma sau de a le proteja în vederea menținerii lor în bună stare, a le modifica aspectul sau a corecta mirosurile corporale.

(2) Sunt considerate produse cosmetice în sensul acestei definiții produsele menționate la anexa I.

(3) Sunt excluse din domeniul de aplicare a prezentei directive produsele cosmetice conținând una din substanțele enumerate la anexa V, precum și produsele cosmetice conținând alți agenți de colorare decât cei menționați la anexele III și IV, care nu sunt destinate aplicării pe mucoase. În ceea ce privește aceste produse, statele membre pot adopta orice măsură pe care o consideră necesară.

Articolul 2

Produsele cosmetice introduse pe piață în cadrul Comunității nu trebuie să pericliteze sănătatea individului în cazul în care sunt aplicate în condiții normale de utilizare.

Articolul 3

Statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru a asigura că numai produsele cosmetice care îndeplinesc cerințele prezentei directive și anexelor sale pot fi introduse pe piață.

Articolul 4

Fără a aduce atingere obligațiilor generale care decurg din articolul 2, statele membre interzic introducerea pe piață a produselor cosmetice care conțin:

(a)	substanțele enumerate la anexa II;

(b)	substanțele enumerate la anexa III, partea 1, peste limitele și în afara condițiilor prevăzute;

(c)	coloranți, cu excepția celor enumerați la anexa III, partea 2, în cazul în care aceste produse sunt destinate aplicării în apropierea ochilor, pe buze, în cavitatea bucală sau pe organele genitale externe;

(d)	coloranții enumerați la anexa III, partea 2, peste limitele sau în afara condițiilor prevăzute, în cazul în care aceste produse sunt destinate aplicării în apropierea ochilor, pe buze, în cavitatea bucală sau pe organele genitale externe.

Articolul 5

Pentru o perioadă de trei ani de la notificarea prezentei directive, statele membre acceptă introducerea pe piață a produselor cosmetice care conțin:

(a)	substanțele enumerate la anexa IV, partea 1, în limitele și condițiile stabilite;

(b)	coloranții enumerați la anexa IV, partea 2, în limitele și condițiile stabilite, în cazul în care aceste produse sunt destinate aplicării în apropierea ochilor, pe buze, în cavitatea bucală sau pe organele genitale externe;

(c)	coloranții enumerați la anexa IV, partea 3, în cazul în care aceste produse nu sunt destinate aplicării pe membranele mucoase sau sunt destinate numai unei aplicări de scurtă durată pe piele.

La expirarea perioadei de trei ani, aceste substanțe și acești coloranți sunt:

—	(a) definitiv permise;

—	(b) sau definitiv interzise (anexa II);

—	(c) sau meținute pentru încă trei ani în anexa IV;

—	(d) sau eliminate din toate anexele prezentei directive.

Articolul 6

(1) Statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru ca produsele cosmetice să nu poată fi introduse pe piață decât în cazul în care pe ambalaje, recipiente sau etichete se menționează următoarele informații inscripționate vizibil, lizibil și cu caractere care nu se șterg ușor:

(a)

numele sau titlul și adresa sau sediul producătorului sau al persoanei responsabile de introducerea pe piață a produsului cosmetic respectiv, stabilit în interiorul Comunității. Aceste informații pot fi abreviate în măsura în care abrevierea permite în general identificarea întreprinderii. Statele membre pot cere să se specifice țara de origine a produselor fabricate în afara Comunității;

(b)	conținutul nominal în momentul ambalării produsului;

(c)	termenul de valabilitate pentru produsele cu o stabilitate mai mică de trei ani;

(d)

precauțiile speciale referitoare la folosire, în special cele indicate în coloana intitulată „Condiții de folosire și avertismente care trebuie imprimate în mod obligatoriu pe etichetă” din anexele III și IV, care trebuie să figureze pe recipient; în cazul în care din motive practice nu se pot face aceste mențiuni, acestea trebuie incluse pe ambalaj sau pe un prospect în interior, însă în acest caz trebuie să apară pe recipient o indicație exterioară abreviată, făcând trimitere la informațiile specificate;

(e)

numărul lotului de fabricație sau mențiunea care să permită identificarea produselor; cu toate acestea, în cazul în care acest lucru nu este posibil din motive practice, produsele cosmetice fiind reduse ca dimensiuni, această mențiune nu trebuie să figureze decât pe ambalajul multiplu sau pe manșeta acestor produse.

(2) Statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru ca în cursul etichetării, prezentării spre vânzare și publicității pentru produse cosmetice să nu se utilizeze texte, denumiri, mărci comerciale, imagini sau alte semne, figurative sau nu, care atribuie produselor în cauză calități pe care acestea nu le au.

Articolul 7

(1) Din motive legate de cerințele prezentei directive și anexele acesteia, statele membre nu pot refuza, interzice sau limita introducerea pe piață a produselor cosmetice care îndeplinesc cerințele prezentei directive și ale anexelor sale.

(2) Cu toate acestea, statele membre pot solicita ca indicațiile prevăzute la articolul 6 alineatul (1) litera (b) (c), și (d) să fie redactate cel puțin în limbile lor naționale sau oficiale.

(3) În plus, în vederea asigurării prompte a tratamentului medical necesar, orice stat membru poate solicita ca autoritatea competentă să fie informată asupra substanțelor folosite în prepararea produselor cosmetice, iar aceasta se va asigura că informațiile puse la dispoziție sunt folosite numai în scopul efectuării tratamentului.

Articolul 8

(1) În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 10, se stabilesc următoarele:

—	metodele de analiză necesare pentru controlul compoziției produselor cosmetice;

—	criteriile de puritate microbiologică și chimică a produselor cosmetice și metodele de verificare a respectării acestor criterii.

(2) Modificările necesare în vederea adaptării anexei II la progresele tehnice se adoptă în conformitate cu aceeași procedură.

Articolul 9

(1) Se instituie Comitetul pentru adaptarea la progresul tehnic a directivelor privind eliminarea barierelor tehnice în calea comerțului cu produse cosmetice, denumit în continuare „comitetul”. Acesta este format din reprezentanți ai statelor membre și este prezidat de un reprezentat al Comisiei.

(2) Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

Articolul 10

(1) În cazul în care trebuie urmată procedura prevăzută de prezentul articol, comitetul este sesizat de președinte, fie la inițiativa acestuia, fie la cererea reprezentantului unui stat membru.

(2) Reprezentantul Comisiei prezintă comitetului un proiect cu măsurile ce urmează să fie adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect în termenul pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză. Avizele se adoptă cu o majoritate de 41 de voturi, voturile statelor membre fiind ponderate în conformitate cu articolul 148 alineatul (2) din tratat. Președintele nu participă la vot.

(3)

(a)	Comisia adoptă măsurile preconizate, în cazul în care acestea sunt conforme cu avizul comitetului.
(b)	În cazul în care măsurile preconizate nu sunt conforme cu avizul comitetului sau în absența avizului, Comisia prezintă Consiliului, fără întârziere, o propunere cu privire la măsurile ce trebuie adoptate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.
(c)	În cazul în care, în termen de trei luni de la înaintarea propunerii, Consiliul nu a luat o hotărâre, Comisia adoptă măsurile preconizate.

Articolul 11

Fără a aduce atingere dispozițiilor articolul 5 și în termen de cel mult un an de la expirarea perioadei prevăzute la articolul 14 alineatul (1) care se referă la aplicarea prezentei directive de către statele membre, Comisia, pe baza rezultatelor celor mai recente cercetări științifice și tehnice, prezintă Consiliului propuneri adecvate în vederea stabilirii listelor de substanțe admise.

Articolul 12

(1) În cazul în care un stat membru constată, pe baza unei motivații detaliate, că un produs cosmetic, deși se conformează prevederilor prezentei directive, prezintă un pericol pentru sănătate, acesta poate interzice provizoriu pe teritoriul său introducerea pe piață a produsului respectiv sau îl poate supune unor condiții speciale. Statul membru respectiv informează de îndată celelalte state membre și Comisia, precizând motivele ce justifică decizia sa.

(2) În termen de șase săptămâni, Comisia consultă statele membre interesate, emite fără întârziere un aviz și ia măsurile necesare.

(3) În cazul în care Comisia consideră că este necesară includerea unor adaptări tehnice în prezenta directivă, aceste adaptări sunt adoptate de Comisie sau de Consiliu în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 10. În acest caz, statul membru care adoptă deja măsuri de protecție continuă să le aplice până la intrarea în vigoare a adaptărilor.

Articolul 13

Orice măsură individuală luată în baza prezentei directive privind restricționarea sau interzicerea introducerii pe piață a produselor cosmetice, este motivată foarte precis. Se notifică partea interesată și se precizează care sunt căile de atac pe care le permite legislația în vigoare în statele membre și termenul în care poate fi formulată calea de atac.

Articolul 14

(1) Statele membre pun în aplicare dispozițiile necesare pentru a se conforma prezentei directive, în termen de 18 luni de la data notificării și informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

(2) Cu toate acestea, pentru o perioadă de 36 de luni de la data notificării prezentei directive, statele membre pot autoriza pe teritoriul lor introducerea pe piață a produselor cosmetice care nu îndeplinesc cerințele prezentei directive.

(3) Statele membre se asigură că Comisiei îi sunt comunicate textele dispozițiilor de drept intern adoptate în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 15

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 27 iulie 1976.

Pentru Consiliu

Președintele

M. van der STOEL

(1) JO C 40, 8.4.1974, p. 71.

(2) JO C 60, 26.7.1973, p. 16.

ANEXA I

LISTĂ EXPLICATIVĂ PE CATEGORII DE PRODUSE COSMETICE

—	Creme, emulsii, loțiuni, geluri și uleiuri pentru piele (mâini, față, picioare etc.)

—	Măști pentru față (cu excepția produselor de gomaj)

—	Baze de nuanțare (lichide, paste, pudre)

—	Pudre de machiaj, pudre după baie, pudre igienice etc.

—	Săpunuri de toaletă, săpunuri deodorante etc.

—	Parfumuri, ape de toaletă și ape de colonie

—	Preparate pentru baie și duș (săruri, spume, uleiuri, geluri etc.)

—	Depilatoare

—	Deodorante și antiperspirante

—

Produse pentru îngrijirea părului:

—	coloranți și decoloranți pentru păr;

—	produse pentru ondulare, întindere și fixare;

—	produse de aranjare;

—	produse de curățare (loțiuni, pudre, șampoane);

—	balsamuri (loțiuni, creme, uleiuri);

—	produse de coafat (loțiuni, lacuri, briantine)

—	Produse de bărbierit (creme, spume, loțiuni etc.)

—	Produse pentru machierea și demachierea feței și ochilor

—	Produse destinate aplicării pe buze

—	Produse pentru igienă buco-dentară

—	Produse pentru îngrijirea și vopsirea unghiilor

—	Produse pentru igienă intimă externă

—	Produse pentru plajă

—	Produse pentru bronzare artificială

—	Produse pentru albirea pielii

—	Produse antirid.

ANEXA II

LISTA SUBSTANȚELOR INTERZISE ÎN CONȚINUTUL PRODUSELOR COSMETICE

1. N-5-clorbenzoxazol-2-ilacedamidă

2. Hidroxid de β-acetoxietil trimetilamoniu (acetilcolină și sărurile sale)

3. Deanol aceglumat (1)

4. Spironolactonă (1)

5. Acid [4-(4-hidroxi-3-iodofenoxi)-3,5-diiodofenil] acetic și sărurile sale

6. Metotrexat (1)

7. Acid aminocaproic (1) și sărurile sale

8. Cincofen (1), sărurile sale, derivații săi și sărurile acestor derivați

9. Acid tiropropic (1) și sărurile sale

10. Acid tricloracetic

11. Aconitum napellus L. (frunze, rădăcini și preparate galenice)

12. Aconitină (alcaloid principal al Aconitum napellus L) și sărurile sale

13. Adonis vernalis L. și preparatele sale

14. Epinefrină (1)

15. Alcaloizii Rauwolfia-ei serpentina și sărurile sale lor

16. Alcoolii alchinici, esterii, eterii și sărurile lor

17. Izoprenalină (1)

18. Izotiocianat de alil

19. Aloclamidă (1) și sărurile sale

20. Nalorfină (1), sărurile și eterii săi

21. Amine simpaticomimetice care acționează asupra sistemului nervos central: orice substanță conținută în prima listă a medicamentelor care se eliberează cu prescripție medicală și care sunt menționate de Rezoluția AP (69) 2 a Consiliului Europei

22. Anilină, sărurile sale și derivații săi halogenați și sulfonați

23. Betoxicaină (1) și sărurile sale

24. Zoxazolamină (1)

25. Procainamidă (1), sărurile și derivații săi

26. Benzidină

27. Tuaminoheptan (1), izomerii și sărurile sale

28. Octodrină (1) și sărurile sale

29. 2-Amino-1,2-bi (4-metoxifenil)etanol și sărurile sale

30. 1,3-dimetilpentilamină și sărurile sale

31. Acid 4-Aminosalicilic și sărurile sale

32. Toluidine, izomerii lor, sărurile și derivații lor halogenați și sulfonați

33. Xilidine, izomerii lor, sărurile și derivații lor halogenați și sulfonați

34. Imperatorin [9-(3-metoxilbut-2-eniloxi) furo [3,2-g] cromen-7-onă]

35. Ammi majus și preparatele sale galenice

36. 2,3-Dicloro-2-metilbutan

37. Substanțe cu efect androgenic

38. Ulei de antracen

39. Antibiotice, cu excepția celor din anexa IV

40. Stibiu și compușii săi

41. Apocynum cannabinum L. și preparatele sale

42. Apomorfină (5,6,6a 7-tetrahidro-6-metil-4H-dibenzo [de,g]= alcool chinolin-10,11-dihidric) și sărurile sale

43. Arsenic și compușii săi

44. Atropa belladonna L. și preparatele sale

45. Atropină, sărurile și derivații săi

46. Săruri de bariu, cu excepția sulfatului de bariu, lacuri preparate din sulfat de bariu și pigmenți preparați din agenții de colorare indicați în anexa III, partea a 2-a și anexa IV, părțile 2 și 3 și marcați Ba

47. Benzen.

48. 4,5-Dihidrobenzimidazol-4-onă

49. Benzazepine și benzadiazepine, sărurile și derivații lor

50. 1-Dimetilaminometil-1-metilpropil benzoat și sărurile sale (amilocaină)

51. 2,2,6-Trimetil-4-piperidil benzoat și sărurile sale (benzamină)

52. Izocarboxazidă*

53. Bendroflumetiazidă* și derivații săi

54. Beriliu și compușii săi

55. Brom, elementar

56. Tosilat de bretiliu *

57. Carbromal*

58. Bromisoval*

59. Bromfeniramină* și sărurile sale

60. Bromură de benziloniu*

61. Bromură de tetrilamoniu*

62. Brucină

63. Tetracaină* și sărurile sale

64. Mofebutazonă*

65. Tolbutamidă*

66. Carbutamidă*

67. Fenilbutazonă*

68. Cadmiu și compușii săi

69. Cantaride, Cantharis vesicatoria

70. Anhidridă (1R, 2S)-Hexahidro-1,2-dimetil-3,6-epoxiftalică (cantaridină)

71. Fenprobamat*

72. Nitroderivați ai carbazolului

73. Sulfură de carbon

74. Catalază

75. Cefaelină și sărurile sale

76. Chenopodium ambrosioides (ulei eteric)

77. 2,2,2-Tricloretan-1,1-diol

78. Clor

79. Clorpropamidă*

80. Difenoxilat (hidroclorură)

81. Hidroclorură citrat de 4-fenilazofenilen-1,3-diamină (hidroclorură citrat de crizoidină)

82. Clorzoxazonă*

83. 2-Clor-6-metilpimiridin-4-ildimetilamină (crimidină - ISO)

84. Clorprotixenă* și sărurile sale

85. Clofenamidă*

86. N N-bi (2-cloretil) metilamină N-oxid și sărurile sale

87. Clormetină* și sărurile sale

88. Ciclofosfamidă* și sărurile sale

89. Mannomustină* și sărurile sale

90. Butanilicaină* și sărurile sale.

91. Cloromezanonă*

92. Triparanol*

93. 2-[2(4-clorfenil)-2-fenilacetil] indan-1,3-dionă (clorofacinonă-ISO)

94. Clorfenoxamină*

95. Fenaglicodol*

96. Cloretan

97. Crom, acid cromic și sărurile sale

98. Claviceps purpurea Tul., alcaloizii și preparatele sale galenice

99. Conium maculatum L. (fructe, pulbere, preparate galenice)

100. Gliciclamidă*

101. Benzensulfonat de cobalt

102. Colchicină, sărurile și derivații săi

103. Colchicozidă și derivații săi

104. Colchicum autumnale L. și preparate sale galenice

105. Convalatoxină

106. Anamirta cocculus L. (fructe)

107. Croton tiglium (ulei)

108. 1-butil-3 (N-crotonoilsulfanilin) uree

109. Currara și currarina

110. Curarizanți sintetici

111. Acid cianhidric și sărurile sale

112. 2-α-Ciclohexilbenzil(N N N′ N′ -tetraetil) trimetilendiamină (fenetamină)

113. Ciclomenol* și sărurile sale

114. Hexaciclonat de sodiu*

115. Hexaproprimat*

116. Dextropropoxifenă*

117. O O-Diacetil-N-alil-N-normorfină

118. Pipazetat* și sărurile sale

119. 5-(α,β-dibromo-fenetil)-5-metilhidantoină

120. Săruri N N-Pentametilen bi (trimetilamoniu), de ex. bromură de pentametoniu*

121. Săruri N N′-[Metilimino dietilen] bi (etildimetilamoniu), de ex. bromură de azametoniu*

122. Ciclarbamat*

123. Clofenotan*; DDT (ISO)

124. Săruri hexametilen bi (trimetilamoniu), ex. bromură de hexametoniu*

125. Dicloretani (cloruri etilenice)

126. Dicloretilene (cloruri acetilenice)

127. Lisergidă și sărurile sale

128. 2-Dietilaminoetil-3-hidroxi-4-fenilbenzoat și sărurile sale

129. Cinchocaină* și sărurile sale

130. 3-Dietilaminopropil cinamat

131. O O-Dietil O-4 -nitrofenil fosforotioat (parathion-ISO)

132. Săruri [oxalil bi (iminoetilen)] bi [(o-clorbenzil)dietil amoniu], ex. Clorură de ambenomiu*

133. Metiprilon* și sărurile sale

134. Digitală și toți heterecompușii Digitalis purpurea L.

135. 7-[2-hidroxi-3-(2-hidroxietil-N-metilamino) propil] teofilină (xanthinol)

136. Dioxetedrin* și sărurile sale

137. Piprocurariu*

138. Propifenazonă*

139. Tetrabenazină* și sărurile sale

140. Captodiamă*

141. Mefeclorazină și sărurile sale

142. Dimetilamină

143. 1,1-Bi(dimetilaminometil) propil benzoat și sărurile sale (amidricaină, alipină)

144. Metapirilină* și sărurile sale

145. Metamfepramonă* și sărurile sale

146. Amitriptilină * și sărurile sale

147. Metformin* și sărurile sale

148. Dinitrat izosorbic*

149. Malononitril

150. Succinonitril

151. Izomeri ai dinitrofenolului

152. Inproquonă*

153. Dimevamidă* și sărurile sale

154. Difenilpiralină* și sărurile sale

155. Sulfinpirazonă*

156. Săruri N-(3-Carbamoil-3, 3-difenilpropil)-N N-diisopropilmetilamoniu, de ex. Iodură izopropamidică*

157. Benactizină*

158. Benzatropină* și sărurile sale

159. Ciclizină* și sărurile sale

160. 5,5-Difenil-4-imidazolidonă

161. Probenecid*

162. Disulfiram*, tiram (ISO)

163. Emetină, sărurile și derivații săi

164. Efedrină și sărurile sale

165. Oxanamidă* și derivații săi

166. Eserină sau fizostigmină și sărurile sale

167. Esterii acidului 4-aminobenzoic, cu grupa amino liberă, cu excepția celor indicați în anexa IV, partea 1

168. Săruri de colină și esterii lor (de ex. Clorură de colină)

169. Caramifen* și sărurile sale

170. Dietil 4-nitrofenil fosfat

171. Metetoheptazină și sărurile sale

172. Oxfeneridină* și sărurile sale

173. Etoheptazină* și sărurile sale

174. Meteptazină* și sărurile sale

175. Metilfenidat* și sărurile sale

176. Doxilamină* și sărurile sale

177. Tolboxan*

178. Monobenzonă*

179. Paretoxicaină* și sărurile sale

180. Fenozolonă*

181. Glutetimidă* și sărurile sale

182. Oxietilenă

183. Bemegridă* și sărurile sale

184. Valnoctamidă*

185. Haloperidol*

186. Parametazonă*

187. Fluanizonă*

188. Trifluperidol*

189. Fluorezonă*

190. Fluorouracil*

191. Acid florhidric, sărurile sale normale, complecșii și hidrofluorurile sale cu excepția celor din anexa IV, partea 1

192. Săruri de furfuriltrimetilamoniu, de ex. Iodură de furtretoniu*

193. Galantamină*

194. Progestogeni, cu excepția celor indicați în anexa V

195. 1,2,3,4,5,6-Hexaclorciclohexan (BHC-ISO)

196. (1R,4S,5R,8S)-1,2,3,4,10,10-Hexacloro-1,4,4a,5,6,7,8,8a-octohidro-1,4:5,8-dimetano-naftalină (endrin-ISO)

197. Hexacloretan

198. (1R,4S,5R,8S)-1,2,3,4,10,10-Hexacloro-1,4,4a,5,6,7,8,8a-hexahidro-1,4:5,8-dimetano-naftalină (izodrin-ISO)

199. Hidrastină, hidrastinină și sărurile lor

200. Hidrazide și sărurile lor

201. Hidrazină, derivații săi și sărurile lor

202. Octamoxin* și sărurile sale

203. Warfarin* și sărurile sale

204. Acetat de etil bi(4-hidroxi-2-oxo-1-benzopiran-3-il) și sărurile acidului

205. Metocarbamol*

206. Propatilnitrat*

207. 4,4′-Dihidroxi-3,3′-(3-metiltiopropiliden) dicumarin

208. Fenadiazol*

209. Nitroxolină* și sărurile sale

210. Hiosciamină, sărurile și derivații săi

211. Hyoscyamus niger L. (frunze, semințe, pulberi și preparate galenice)

212. Pemolină* și sărurile sale

213. Iod

214. Săruri de decametilen bi(trimetilamoniu), de ex. Bromură de decametoniu*

215. Ipecacuanha (Cephaelis ipecacuanha Brot. și speciile înrudite) (rădăcini, pulberi și preparate galenice)

216. (2-Isopropilpent-4-enoil) uree (apronalidă)

217. α - Santonin(3S, 5aR, 9bS)-3,3a,4,5,5a,9b-hexahidro-3,5a,9-trimetil nafto[1,2-b] furan 2, 8-dionă

218. Lobelia inflata L. și preparatele sale galenice

219. Lobelină* și sărurile sale

220. Barbiturice

221. Mercurul și compușii săi, cu excepția celor indicați în anexa IV și anexa V

222. 3,4,5-Trimetoxifenetilamină și sărurile sale

223. Metaldehidă

224. 2-(4-Alil-2-metoxifenoxi)-N,N-dietilacetamidă și sărurile sale

225. Cumetarol*

226. Dextrometorfan* și sărurile sale

227. 2-Metilheptilamină și sărurile sale

228. Izometheptenă* și sărurile sale

229. Mecamilamină*

230. Guaifenezin*

231. Dicumarol*

232. Fenmetrazină, sărurile și derivații săi

233. Tiamazol*

234. 3,4-Dihidro-2-metoxi-2-metil-4-fenil-2H, 5H-pirano [3,2-c]-[1] benzopiran-5-onă (ciclocumarol)

235. Carizoprodol*

236. Meprobamat*

237. Tefazolină* și sărurile sale

238. Arecolină

239. Metilsulfat de polidină*

240. Hidroxizină*

241. 2-Naftol

242. 1-și 2-Naftilamine și sărurile lor

243. 3 (1-Naftilmetil)-2-imidazolină

244. Nafazolină* și sărurile sale

245. Neostigmină și sărurile sale (de ex. bromură de neostigmină*)

246. Nicotină și sărurile sale

247. Nitriți amilici

248. Azotați anorganici, cu excepția azotatului de sodiu

249. Nitrobenzen

250. Nitrocrezoli și sărurile lor metalalcalice

251. Nitrofurantoină*

252. Furazolidon*

253. Propan-1,2,3-triil trinitrat

254. Acenocumarol*

255. Alcali pentacianonitrozilferat (2-)

256. Nitrostilbeni, omologii și derivații lor

257. Noradrenalina și sărurile sale

258. Noscapină* și sărurile sale

259. Guanetidină* și sărurile sale

260. Estrogeni, cu excepția celor indicați în anexa V

261. Oleandrin

262. Clortalidonă*

263. Peletierină și sărurile sale

264. Pentacloretan

265. Pentaeritritil tetranitrat*

266. Petricloral*

267. Octamilamină* și sărurile sale

268. Fenol și sărurile sale alcalice, în afara excepțiilor din anexa III

269. Fenacemidă*

270. Difencloxazină*

271. 2-Fenilindan-1,3-dionă (fenindionă)

272. Etilfenacemidă*

273. Fenprocumon*

274. Feniramidol*

275. Triamterenă* și sărurile sale

276. Tetraetilpirofosfat; TEPP (ISO)

277. Tritolil fosfat

278. Psilocibină*

279. Fosfor și fosfuri metalice

280. Talidomidă* și sărurile sale

281. Physostigma venenosum Balf.

282. Picrotoxin

283. Pilocarpină și sărurile sale

284. Benzil acetat de α-Pipiridin-2-il, forma levo (Levofacetoperană), și sărurile sale

285. Pipradrol* și sărurile sale

286. Azaciclonol* și sărurile sale

287. Bietamiverină*

288. Butopiprină* și sărurile sale

289. Plumb și compușii săi, cu excepția celor menționați la anexa V

290. Coniină

291. Prunus laurocerasus L. (extract apos)

292. Metiraponă*

293. Substanțe radioactive (2)

294. Juniperus sabina L. (frunze, ulei eteric și preparate galenice)

295. Hioscină, sărurile și derivații săi

296. Săruri de aur

297. Seleniu și compușii săi

298. Solanum nigrum L. și preparatele sale galenice

299. Sparteină și sărurile sale

300. Glucocorticoizi

301. Datura stramonium L. și preparatele sale galenice

302. Strofantine, agluconatele lor și derivații lor respectivi

303. Speciile strophantus și preparatele lor galenice

304. Stricnină și sărurile sale

305. Speciile strychnos și preparatele lor galenice

Narcotice, naturale și sintetice:

toate substanțele indicate în tabelele I și II din Convenția referitoare la narcotice semnată la New York în 30.3.1961

307. Sulfonamide (sulfanilamida și derivații săi obținuți prin substituția unuia sau a mai multor atomi de H din grupele -NH2) și sărurile lor

308. Sultiam*

309. Neodimiu și sărurile sale

310. Tiotepa*

311. Pilocarpus jaborandi Holmes și preparatele sale galenice

312. Telur și compușii săi

313. Xilometazolină și sărurile sale

314. Tetracloretilenă

315. Tetraclorură de carbon

316. Hexaetil tetrafosfat

317. Taliu și compușii săi

318. Thevetia neriifolia Juss., extract glicozidic

319. Etionamidă*

320. Fenotiazină* și compușii săi

321. Tiourea și derivații săi, cu excepția celor listați în anexa IV, partea 1

322. Mefenezin* și esterii săi

323. Vaccinuri, toxine sau seruri listate în anexa la a doua Directivă a Consiliului din 20 mai 1975 privind dispozițiile legale, de reglementare sau administrative referitoare la produsele medicamentoase brevetate (JO L 147, 9.6.1975, p. 13)

324. Tranilcipromină* și sărurile sale

325. Triclornitrometan (cloropicrină)

326. 2,2,2-Tribrometanol (alcool tribrometilic)

327. Triclormetină* și sărurile sale

328. Tretamină*

329. Galamin trietiodidă*

330. Urginea scilla Stern. și preparatele sale galenice

331. Veratrină, sărurile și preparatele sale galenice

332. Schoenocaulon officinale Lind. (semințe și preparate galenice)

333. Veratrum album L. (rădăcini și preparate galenice)

334. Clorură de vinil monomer

335. Ergocalciferol și colecalciferol (vitaminele D2 și D3)

336. Săruri ale acizilor O-alchilditiocarbonici

337. Iohimbină și sărurile sale

338. Dimetil sulfoxid*

339. Difenhidramină* și sărurile sale

340. 4-terț-Butilfenol

341. 4-terț-Butilpirocatehol

342. Dihidrotahisterol*

343. Dioxan

344. Morfolină și sărurile sale

345. Pyrethrum album L. și preparatele sale galenice

346. 2-[4-Metoxibenzil-N-(2-piridil) amino] etildimetilamină

347. Tripelenamină*

348. Tetraclorosalicilanilide

349. Diclorosalicilanilide

350. Tetrabromosalicilanilide

351. Dibromosalicilanilide, de ex. metabromsalan*, dibromsalan*

352. Bitionol*

353. Monosulfuri de tiuram

354. Disulfuri de tiuram

355. Dimetilformamidă

356. 4-Fenilbut-3-en-2-onă

357. Benzoați de 4-hidroxi-3-metoxicinamil alcool, exceptând conținutul normal din esențele naturale folosite

358. Furo [3,2-g] cromen-7-onă și derivații săi alchil-substituiți (ex. trioxisalan* și 8-metoxipsoralen), exceptând conținutul normal din esențele naturale folosite

359. Uleiuri din semințe de Laurus nobilis L.

360. Ulei de Sassafras officinale Nees conținând safrol

361. 5,5′-Di-izopropil-2,2′-dimetilbifenil-4,4′diil dihipoiodit.

(1) În prezenta directivă, denumirile urmate de asterisc sunt cele publicate în „Computer print-out 1975, International Non-proprietary Names (INN) for pharmaceutical products, Lists 1-33 of proposed INN” WHO, Geneva, august 1975.

(2) Este permisă prezența substanțelor radioactive naturale și a radioactivității cauzate de contaminarea artificială din mediul înconjurător, cu condiția ca substanțele radioactive să nu fie îmbogățite în procesul de fabricație a produselor cosmetice și concentrațiile lor să se înscrie între limitele stabilite de Directiva de stabilire a standardelor de bază pentru protecția sănătății lucrătorilor și a populației împotriva pericolului radiațiilor (JO 11, 20.2.1959, p. 221/59).

ANEXA III

PARTEA 1

Lista substanțelor pe care produsele cosmetice nu trebuie să le conțină, cu excepția celor supuse restricțiilor și condițiilor prevăzute

Nr. crt.

Substanța

Restricții

Condiții de folosire și avertismente ce trebuie tipărite pe etichete

Domeniul de aplicare și utilizare

Concentrația maximă admisă în produsul cosmetic finit

Alte limitări și cerințe

Acid boric

(a) Talcuri

(a) 5 %

(a) A nu se folosi în produsele pentru copii sub 3 ani

(a) A nu se folosi pentru sugari

(b) Produse pentru igiena bucală

(b) 0,5 %

Acid mercaptoacetic și sărurile și esterii săi

(a) Produse de ondulare sau întindere a părului:

-	uz domestic

-	8 % gata de folosire

pH ≤ 9,5

-	uz profesional

-	11 % gata de folosire

pH ≤ 9,5

(b) Depilatoare

(b) 5 %

pH ≤ 12,65

procentaje calculate ca acid mercaptoacetic

Acid oxalic, esterii și sărurile sale alcaline

Produse pentru tratamentul părului

5 %

Numai pentru coafor

Clorobutanol*

Conservant

0,5 %

Interzis în aerosoli

Conține clorbutanol

Amoniac

6 % calculat ca NH3

Peste 2 %: conține amoniac

Tosilcloramidă de sodiu*

0,2 %

Clorați ai metalelor alcaline

(a) Pastă de dinți

(a) 5 %

(b) Alte utilizări

(b) 3 %

Diclormetan

35 %

(când este în amestec cu 1,1,1- tricloretan concentrația totală nu trebuie să depășească 35 %)

0,2 % drept conținut maxim de impurități

Pentru prepararea spray-urilor cu aerosoli. A nu se pulveriza în flacără deschisă sau materiale incandescente

o și m-Fenilendiamine, derivații lor N-substituiți și sărurile lor; Derivați N-substituiți ai p-fenilendiaminelor (1)

Agenți de colorare prin oxidare pentru vopsirea părului

6 % calculat ca baza liberă

Poate provoca reacție alergică. A se testa sensibilitatea la produs înainte de folosire.

Conține fenilendiamine. A nu se folosi la vopsirea genelor și sprâncenelor.

Metilfenilendiamine, derivații lor N-substituiți și sărurile lor (1)

Agenți de colorare prin oxidare pentru vopsirea părului

10 % calculat ca baza liberă

Poate provoca reacție alergică. A se testa sensibilitatea la produs înainte de folosire.

Conține fenilendiamine. A nu se folosi la vopsirea genelor și sprâncenelor.

Diaminofenoli (2)

Agenți de colorare prin oxidare pentru vopsirea părului

10 % calculat ca baza liberă

Poate provoca reacție alergică. A se testa sensibilitatea la produs înainte de folosire.

Conține diaminofenoli. A nu se folosi la vopsirea genelor și sprâncenelor.

Diclorofen

0,5 % maximum

Conține diclorofen*

Apă oxigenată

Agenți de colorare prin oxidare pentru vopsirea părului

40 % volume, adică 12 % H2O2

Conține x % apă oxigenată

Formaldehidă

(a) Întăritor de unghii

(a) 5 %

calculat ca formaldehidă

(a) A se proteja cuticula cu grăsime sau ulei. Conține x% formaldehidă.

(b) Folosit drept conservant

(b) 0,2 %

(b) Interzis drept conservant în spray-urile cu aerosoli și produsele pentru igiena bucală

(b) Conține formaldehidă

Hexaclorofen*

Conservant

0,1 %

A nu se folosi în produse pentru copii sau în produse pentru igiena personală

A nu se folosi pentru sugari. Conține hexaclorofen.

Hidrochinonă (3)

2 %

A nu se folosi la vopsirea genelor și sprâncenelor.

Spălați ochii imediat dacă produsul intră în contact cu ei.

Conține hidrochinonă.

Hidroxid de sodiu sau potasiu

(a) Dizolvant pentru pielițele unghiilor

(a) 5 % greutate (4)

(a) A se evita contactul cu ochii. Poate provoca orbire. A nu se lăsa la îndemâna copiilor.

(b) Pentru întinderea părului

(b) 2 % greutate (4)

(b) A se evita contactul cu ochii. Poate provoca orbire. A nu se lăsa la îndemâna copiilor

Lanolină

Conține lanolină

α-Naftol

Vopsirea părului

0,5 %

Conține α-naftol

Azotit de sodiu

Numai ca inhibitor de coroziune

0,2 %

A nu se utiliza cu amine secundare

Nitrometan

Numai ca inhibitor de coroziune

0,3 %

Fenol

Săpunuri și șampoane

1 %

Conține fenol

Acid picric

Numai ca inhibitor de coroziune

1 %

Conține acid picric

Pirogalol (5)

Numai pentru vopsirea părului

5 %

A nu se utiliza la vopsirea genelor și sprâncenelor. Spălați ochii imediat dacă produsul vine în contact cu ei. Conține pirogalol

Chinină și sărurile sale

(a) Șampoane

(a) 0,5 % calculat ca bază chinină

(b) Loțiuni pentru păr

(b) 0,2 % calculat ca bază chinină

Rezorcinol (6)

(a) Vopsele de păr

(a) 5 %

(a) Poate provoca reacție alergică. Conține rezorcinol. Clătiți bine părul după aplicare. A nu se utiliza la vopsirea genelor și sprâncenelor. Spălați ochii imediat dacă produsul vine în contact cu ei.

(b) Loțiuni pentru păr

(b) 0,5 %

(b) Poate provoca reacții alergice. Conține rezorcinol.

Sulfuri de amoniu, sulfuri ale metalelor alcaline și alcalino-pământoase

2 % în paste

20 % pentru monosulfuri în soluții apoase fără aditivi

Cloruri și sulfuri de zinc

1 % calculat ca zinc

4-Hidroxibenzensulfonat de zinc

(a) Astrigent

(a) 6 % calculat ca substanță anhidră

(a) A se evita contactul cu ochii

(b) Deodorant

(b) 6 % calculat ca substanță anhidră

(b) A nu se pulveriza în ochi

PARTEA a 2-a

LISTA AGENȚILOR DE COLORARE CARE POT FI CONȚINUȚI ÎN PRODUSELE COSMETICE CARE VOR VENI ÎN CONTACT CU MEMBRANELE MUCOASE (7) (8) (9)

(a) Nuanțe de roșu

Nr. crt.	Numărul de index al culorii	Numărul agentului de colorare, în conformitate cu Directivele CEE din 1962 privind substanțele de colorare alimentare sau alte indicații (10)	Restricții
Nr. crt.	Numărul de index al culorii		Domeniu de aplicare	Concentrația maximă admisă	Condiții de puritate (10)
1	12 085			3 %
2	12 150
3	12 490
4	14 720	E 122			E 122
5	14 815	E 125			E 125
6	15 525
7	15 580
8	15 585		r
9	15 630			3 %
	15 630 (Ba)
	15 630 (Sr)
10	15 850	E 180			E 180
11	15 865
	15 865 (Sr)
12	15 880
13	16 185	E 123			E 123
14	16 255	E 124			E 124
15	16 290	E 126			E 126
16	45 170
	45 170 (Ba)		r
17	45 370				Maximum 1 % acid 2-(6-hidroxi-3-oxo- 3H-xanten-9-il) benzoic și 2 % acid 2-(bromo-6-hidroxi-3-oxo-3H-xanten-9-il) benzoic
18	45 380				Idem
19	45 405		r		Idem
20	45 410				Idem
21	45 425				Maximum 1 % acid 2-(6-hidroxi-3-oxo-3H-xanten-9-il) benzoic și 3 % acid 2-(iodo-6-hidroxi-3-oxo-3H-xanten-9-il) benzoic
22	45 430	E 127			E 127 Idem
23	58 000
24	73 360
25	75 470	E 120			E 120
26	77 015	E 420			E 420
27	77 491	E 172			E 172
28		E 163			E 163
29		E 162			E 162

(b) Nuanțe de portocaliu și galben

1	10 316		r
2	11 920
3	12 075
4	13 015	E 105			E 105
5	14 270	E 103			E 103
6	15 510		r
7	15 980	E 111			E 111
8	15 985	E 110			E 110
9	19 140	E 102			E 102
10	45 350			6 %
11	47 005	E 104			E 104
12	75 100
13	75 120	E 160 b			E 160 b
14	75 125	E 160 d			E 160 d

Nr. crt.	Numărul de index al culorii	Numărul agentului de colorare, în conformitate cu Directivele CEE din 1962 privind substanțele de colorare alimentare sau alte indicații	Restricții
Nr. crt.	Numărul de index al culorii		Domeniu de aplicare	Concentrația maximă admisă	Condiții de puritate
15	75 130	E 160 a			E 160 a
16	75 135	E 161 d			E 161 d
17	75 300	E 100			E 100
18	77 489	E 172			E 172
19	77 492	E 172			E 172
20	40 820	E 160 e			E 160 e
21	40 825	E 160 f			E 160 f
22		E 101			E 101
23	45 395			Când este utilizat în rujul de buze, agentul de colorare este admis numai sub formă de acid liber și într-o concentrație maximă de 1 %
24		E 160 c			E 160 c

1	42 051	E 131		E 131
2	42 053
3	42 090
4	44 090
5	61 565
6	61 570
7	69 825
8	73 000
9	73 015	E 132		E 132
10	74 260		r
11	75 810	E 140		E 140
12		E 141		E 141
13	77 007
14	77 346
15	77 510			Fără ioni de cianură
16	69 800	E 130		E 130

(d) Nuanțe de violet, maron, negru și alb

Nr. crt.	Numărul de index al culorii	Numărul agentului de colorare, în conformitate cu Directivele CEE din 1962 privind substanțele de colorare alimentare sau alte indicații	Restricții
Nr. crt.	Numărul de index al culorii		Domeniu de aplicare	Concentrația maximă admisă	Condiții de puritate
1	28 440	E 151			E 151
2	42 640
3	60 725
4	73 385
5	77 000	E 173			E 173
6	77 002
7	77 004
8	77 005
9	77 120
10	77 220	E 170			E 170
11	77 231
12	77 266	Parte a E 153			E 153
13	77 267	Parte a E 153			E 153
14	77 400
15	77 480	E 175			E 175
16	77 499	E 172			E 172
17	77 713
18	77 742
19	77 745
20	77 820	E 174			E 174
21	77 891	E 171 Dioxid de titan (și amestecurile sale cu mică)			E 171
22	77 947
23	75 170	Guanină sau esență de alb de bismut
24 (alb 9) stearați de aluminiu, zinc, magneziu și calciu
25		E 150 Caramel			E 150

(1) Aceste substanțe pot fi folosite singure sau în combinații, cu condiția ca suma rapoartelor nivelurilor fiecăreia dintre ele în produsele cosmetice, exprimat la nivelul maxim admis pentru fiecare din ele, să nu depășească 1.

(2) Aceste substanțe pot fi folosite singure sau în combinații, cu condiția ca suma rapoartelor nivelurilor fiecăreia dintre ele în produsele cosmetice, exprimat la nivelul maxim admis pentru fiecare din ele, să nu depășească 1.

(3) Aceste substanțe pot fi folosite singure sau în combinații, cu condiția ca suma rapoartelor nivelurilor fiecăreia dintre ele în produsele cosmetice, exprimat la nivelul maxim admis pentru fiecare din ele, să nu depășească 2.

(4) Suma celor doi hidroxizi exprimată în greutate ca hidroxid de sodiu.

(5) Aceste substanțe pot fi folosite singure sau în combinații, cu condiția ca suma rapoartelor nivelurilor fiecăreia dintre ele în produsele cosmetice, exprimat la nivelul maxim admis pentru fiecare din ele, să nu depășească 2.

(6) Aceste substanțe pot fi folosite singure sau în combinații, cu condiția ca suma rapoartelor nivelurilor fiecăreia dintre ele în produsele cosmetice, exprimat la nivelul maxim admis pentru fiecare din ele, să nu depășească 2.

(7) Acești agenți de colorare pot fi folosiți de asemenea în cosmetice care vin în contact cu alte părți ale corpului.

(8) Pentru anumiți agenți de colorare, sunt prevăzute restricții care se referă la domeniul de aplicare a agentulului de colorare (litera „r” în coloana de restricții, subcoloana domeniu de aplicare, are semnificația interzicerii agentului de colorare respectiv în fabricația produselor cosmetice care vin în contact cu membranele mucoase ale ochilor, în special produsele pentru machierea și demachierea ochilor) sau la concentrația maximă autorizată.

(9) Sunt de asemenea admise lacuri sau săruri ale acestor agenți de colorare, care folosesc substanțele neinterzise în anexa II sau neexcluse în anexa V din domeniul de aplicare a directivei.

(10) Agenții de colorare al căror număr este precedat de litera „E”, în conformitate cu Directivele CEE din 1962 privind elementele și substanțele de colorare care trebuie să îndeplinească cerințele de puritate prevăzute de directivele respective.

ANEXA IV

PARTEA 1

LISTA SUBSTANȚELOR ADMISE PROVIZORIU

Nr. crt.	Substanța	Restricții			Condiții de utilizare și avertismente ce trebuie tipărite pe etichete
Nr. crt.	Substanța	Domeniul de aplicare și utilizare	Concentrație maximă autorizată în produsul cosmetic finit	Alte limitări și cerințe
a	b	c	d	e	f
1	Metanol	Denaturant pentru etanol și alcool izopropilic	5 % Calculat ca % de etanol și alcool izopropilic
2	Tiomersal*	Numai drept conservant în produsele de machiaj pentru ochi	0,007 % Calculat ca Hg. Când este în amestec cu alți compuși mercurici admiși de prezenta directivă, concentrația totală de Hg nu trebuie să depășească 0,007 %		Conține tiomersal*
3	Compuși fenilmercurici	Idem	Idem		Conține compuși fenilmercurici
4	Cloroform	Pastă de dinți	4 %
5	2,3-Dihidroxipropil 4- aminobenzoat		5 %		Conține 2,3-dihidroxipropil 4-aminobenzoat
6	8-Chinolin-8-ol și bi (8-hidroxichinolin) sulfat		0,3 % în bază	A nu se folosi în produsele aplicate după expunerea la soare. A nu se folosi în pudra de talc pentru sugari	A nu se folosi pentru sugari

Nr. crt.	Substanța	Restricții			Condiții de utilizare și avertismente ce trebuie tipărite pe etichete
Nr. crt.	Substanța	Domeniul de aplicare și utilizare	Concentrație maximă autorizată în produsul cosmetic finit	Alte limitări și cerințe
a	b	c	d	e	f
7	Monofluorofosfat de amoniu	Produse pentru igiena bucală	0,15 % Calculat ca F. Când este în amestec cu alți compuși fluorurici admiși în prezenta anexă, concentrația totală de F nu trebuie să depășească 0,15 %		Conține monofluorofosfat de amoniu
8	Monofluorofosfat de sodiu	Idem	0,15 % Idem		Conține monofluorofosfat de sodiu
9	Monofluorofosfat de potasiu	Idem	0,15 % Idem		Conține monofluorofosfat de potasiu
10	Monofluorofosfat de calciu	Idem	0,15 % Idem		Conține monofluorofosfat de calciu
11	Fluorură de calciu	Idem	0,15 % Idem		Conține fluorură de calciu
12	Fluorură de sodiu	Idem	0,15 % Idem		Conține fluorură de sodiu
13	Fluorură de potasiu	Idem	0,15 % Idem		Conține fluorură de potasiu
14	Fluorură de amoniu	Idem	0,15 % Idem		Conține fluorură de amoniu
15	Fluorură de aluminiu	Idem	0,15 % Idem		Conține fluorură de aluminiu
16	Fluorură de staniu	Idem	0,15 % Idem		Conține fluorură de staniu

Nr. crt.

Substanța

Restricții

Condiții de utilizare și avertismente ce trebuie tipărite pe etichete

Domeniul de aplicare și utilizare

Concentrație maximă autorizată în produsul cosmetic finit

Alte limitări și cerințe

Fluorură de dihexadicil-trimetil amoniu

Idem

0,15 %

Idem

Conține fluorură de dihexadicil-trimetil amoniu

Difluorură de 3-(N-Hexadecil-N-2-hydroxiletilamonio) propil bi (2-hidroxiletil)amoniu

Idem

0,15 %

Idem

Conține difluorură de 3-(N-Hexadecil-N-2-hydroxiletilamonio) propil bi (2-hidroxiletil)amoniu

Dihidrofluorură de N′N′N′-Tri(polioxietilenă)-N-hexadecilpropilendiamină

Idem

0,15 %

Idem

Conține dihidrofluorură de N′N′N′ -tri(polioxietilenă)-N-hexadecilpropilendiamină

Fluorură de octadecilamoniu

Idem

0,15 %

Idem

Conține fluorură de octadecilamoniu

Fluorosilicat de sodiu

Idem

0,15 %

Idem

Conține fluorosilicat de sodiu

Fluorosilicat de potasiu

Idem

0,15 %

Idem

Conține fluorosilicat de potasiu

Fluorosilicat de amoniu

Idem

0,15 %

Idem

Conține fluorosilicat de amoniu

Fluorosilicat de magneziu

Idem

0,15 %

Idem

Conține fluorosilicat de magneziu

Safrol

100 ppm

1,3-Bi(Hidroxilmetil) imidazolidin-2-tionă

Preparate pentru îngrijirea părului

(a) Până la 2 %

(a) Interzis în spray-urile cu aerosoli

(a) Conține 1,3-Bi(Hidroxilmetil) imidazolidin-2-tionă

(b) De la 2 la 8 %

(b) Idem

-	A se clăti foarte bine părul după utilizare.

-	Conține 1,3-Bi(Hidroxilmetil) imidazolidin-2-tionă

1,3-Bi(hidroximetil)-3-tiouree

Idem

6 %

Idem

-	A se clăti foarte bine părul după utilizare.

-	Conține 1,3-Bi(hidroximetil)-3-tiouree

Hidroximetil-2-tiouree

Idem

6 %

Idem

-	A se clăti foarte bine părul după utilizare.

-	Conține Hidroximetil 2-tiouree

1-Hidroximetilimidazolidin 2-tionă

Idem

6 %

Idem

-	A se clăti foarte bine părul după utilizare.

-	Conține 1- Hidroximetilimidazolidin-2-tionă

1-Monomorfolinometil-2-tiouree

Idem

6 %

Idem

-	A se clăti foarte bine părul după utilizare.

-	Conține 1-monomorfolinumetil-tiouree

1,3 Bi(morfolinometil)-2-tiouree

Idem

6 %

Idem

-	A se clăti foarte bine părul după utilizare.

-	Conține 1,3-bi (morfolinmetil)-2-tiuree

1,1,1-Tricloretan

(metilcloroform)

Solvent în spray-urile cu aerosoli

35 %

Când este în amestec cu diclorometan, concentrația totală nu rebuie să depășească 35 %

A nu se pulveriza în flacără deschisă sau pe materiale incandescente

Tribromsalicilanilide

(ex. Tribromsalan*)

Săpun

1 %

Conține tribromsalicilanilide

PARTEA 2

LISTA AGENȚILOR DE COLORARE ADMIȘI PROVIZORIU CARE POT FI CONȚINUȚI ÎN PRODUSELE COSMETICE CARE VOR VENI ÎN CONTACT CU MEMBRANELE MUCOASE, ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 5 (1) (2) (3)

(a) Nuanțe de roșu

NR. CRT.	Numărul de index al culorii	Numărul agentului de colorare, în conformitate cu Directivele CEE din 1962 referitoare la substanțele de colorare alimentare sau alte indicații (4)	Restricții
NR. CRT.	Numărul de index al culorii		Domeniu de aplicare	Concentrația maximă admisă	Condiții de puritate (4)
1	12 120
2	12 350
3	12 385
4	14 700		r
5	15 500 15 500 (Ba)		Interzisă folosirea în rujuri a sărurilor de Ba
6	15 585 (Ba)
7	15 620
8	15 800
9	16 035
10	26 100
11	27 290
12	45 160
13	75 480
14	75 580

(b) Nuanțe de portocaliu și galben

1	18 965
2	45 340
3	47 000	r

Nr. crt.	Numărul de index al culorii	Numărul agentului de colorare, în conformitate cu Directivele CEE din 1962 referitoare la substanțele de colorare alimentare sau alte indicații	Restricții
Nr. crt.	Numărul de index al culorii		Domeniu de aplicare	Concentrația maximă admisă	Condiții de puritate
1	42 040
2	42 140
3	42 170
4	42 735
5	44 040
6	44 045
7	59 040
8	61 554
9	62 085
10	77 288				Fără ioni de cromat
11	77 289				Idem
12	77 520
13	74 160

(d) Nuanțe de violet, maron, negru și alb

1	20 170
2	27 755	E 152	E 152
3	42 580
4	45 190
5	77 019
6	77 163	Oxiclorură de bismut (și amestecurile sale cu mica)
7	77 265
8	77 718

PARTEA 3

A. LISTA AGENȚILOR DE COLORARE ADMIȘI PROVIZORIU ÎN PRODUSELE COSMETICE CARE NU VIN ÎN CONTACT CU MEMBRANE MUCOASE

Nuanțe de roșu

12310, 12335, 12420, 12430, 12440, 16140, 16155, 16250, 17200, 18000, 18050, 18055, 18065, 26105, 45100, 50240, E 121.

Nuanțe de portocaliu și galben

11680, 11710, 13065, 15575, 16230, 18690, 18736, 18745, 19120, 19130, 21230, 71105.

Nuanțe de albastru și verde

10006, 10020, 42045, 42050, 42080, 42755, 44025, 62095, 62550, 63000, 71255, 74100, 74220, 74350, αα-bi(5-bromo-4-hidroxi-6-metil-m-cumenil)toluen-2, α-sultonă, αα-bi(3,5-dibromo-4-hidroxi-o-tolil)toluen-2, α-sultonă, 1,4-bi(butil amino)antrachinonă.

Nuanțe de violet, maron, negru și alb

12010, 12196, 12480, 16580, 27905, 42555, 42571, 43625, 46500, 51319, 61710, 61800, 2,4-diamino-azobenzensulfonat de sodiu și cinci agenți de colorare înrudiți (maron FK), acid α-(5-bromo-6-hidroxi-m-tolil)-α-(3-bromo-5-metil-4-oxociclohexa-2,5-dieniliden) toluen-2-sulfonic.

B. LISTA AGENȚILOR DE COLORARE ADMIȘI ÎN PRODUSELE COSMETICE CARE VIN ÎN CONTACT NUMAI SCURT TIMP CU PIELEA

Nuanțe de roșu

11210, 12090, 12155, 12170, 12315, 12370, 12459, 12460, 13020, 14895, 14905, 16045, 16180, 18125, 18130, 24790, 27300, 27306, 28160, 45220, 60505, 60710, 62015, 73300.

Nuanțe de galben și portocaliu

11720, 11725, 11730, 11765, 11850, 11855, 11860, 11870, 12055, 12140, 12700, 12740, 12770, 12790, 13900, 14600, 15970, 15975, 18820, 18900, 19555, 21090, 21096, 21100, 21108, 21110, 21115, 22910, 25135, 25220, 26090, 29020, 40215, 40640, 41000, 45376, 47035, 48040, 48055, 56205, 4-(3-clorfenilazo)-3-hidroxi-2 naft-o-anisididă, 3-hidroxipiren-5,8,10-trisulfonat de trisodiu.

Nuanțe de albastru și verde

10025, 26360, 42052, 42085, 42095, 42100, 50315, 50320, 50400, 50405, 51175, 52015, 52020, 52030, 61505, 61585, 62045, 62100, 62105, 62125, 62130, 62500, 62560, 63010, 64500, 74180.

Nuanțe de violet, maron, negru și alb

12145, 14805, 15685, 17580, 20285, 20470, 21010, 25410, 30045, 30235, 40625, 42510, 42520, 42525, 42535, 42650, 48013, 57020, 60730, 61100, 61105, 61705, 62030, 63165, 63615.

(1) Acești agenți de colorare pot fi folosiți de asemenea în produsele cosmetice care vin în contact cu alte părți ale corpului.

(2) Pentru anumiți agenți de colorare, sunt prevăzute restricții care se referă la domeniul de aplicare a agentulului de colorare (litera „r” în coloana de restricții, subcoloana domeniu de aplicație, are semnificația interzicerii agentului de colorare respectiv în fabricația produselor cosmetice care vin în contact cu membranele mucoase ale ochilor, în special produsele pentru machierea și demachierea ochilor) sau la concentrația maximă autorizată.

(3) Sunt de asemenea admise lacuri sau săruri ale acestor agenți de colorare, care folosesc substanțe neinterzise în anexa II sau neexcluse în anexa V din domeniul de aplicare a directivei.

(4) Agenții de colorare al căror număr este precedat de litera „E”, în conformitate cu Directivele CEE din 1962 privind elementele și substanțele de colorare care trebuie să îndeplinească cerințele de puritate prevăzute de directivele respective.

ANEXA V

LISTA DE SUBSTANȚE EXCLUSE DIN DOMENIUL DE APLICARE A DIRECTIVEI

1. Acetat de plumb (numai pentru utilizarea în produsele de tratare a părului).

2. Hexaclorofen* (pentru toate utilizările, altele decât cele menționate în partea 1 a anexei III).

3. Hormoni

(a)

—

estron;

—	estradiol și esterii săi;

—	estriol și esterii săi;

(b)

—	progesteron;

—	etristeron*.

4. p-Fenilendiamină și sărurile sale.

5. Stronțiu și sărurile sale, cu excepția celor utilizate în agenții de colorare specificați în partea a 2-a a anexei III și părțile a 2-a și a 3-a ale anexei IV.

6. Zirconiu și derivații săi.

7. Compușii fenilmercurici și tiomersal* (pentru utilizarea drept conservanți în șampoanele concentrate și cremele conținând emulgatori neionici, care fac alți conservanți ineficienți; concentrație maximă 0,003 % calculată ca Hg).

8. Lidocaină*.

9. Tirotricină*.

13/Volumul 03

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

133

31976L0769

L 262/201

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 27 iulie 1976

privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la restricțiile privind introducerea pe piață și utilizarea anumitor substanțe și preparate periculoase

(76/769/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene și, în special, articolul 100 al acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Adunării (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

întrucât orice reglementare privind introducerea pe piață a substanțelor și a preparatelor periculoase trebuie să vizeze protecția populației și, în special, a persoanelor care utilizează astfel de substanțe și preparate;

întrucât ele trebuie să contribuie la protecția mediului împotriva tuturor substanțelor și a preparatelor ce prezintă anumite caracteristici de ecotoxicitate sau care ar putea polua mediul;

întrucât trebuie să vizeze, de asemenea, refacerea, păstrarea și ameliorarea calității vieții umane;

întrucât substanțele și preparatele periculoase se supun anumitor reglementări aplicabile în statele membre; întrucât aceste reglementări diferă în funcție de modul lor de introducere pe piață și utilizare; întrucât aceste diferențe constituie un obstacol în calea comerțului și afectează în mod direct instituirea și funcționarea pieței comune;

întrucât, în consecință, acest obstacol trebuie eliminat; întrucât acest proces implică apropierea legislației care reglementează materia în statele membre;

întrucât dispozițiile referitoare la anumite substanțe și preparate periculoase au fost deja stabilite prin directivele Comunității; întrucât este, în continuare, necesară stabilirea unor reglementări pentru alte produse, în special pentru acelea față de care organizațiile internaționale au stabilit anumite restricții, precum bifenilii policlorurați (PCB), o decizie prin care se limitează producția și utilizarea acestora a fost adoptată de Consiliul OCDE la 13 februarie 1973; întrucât o asemenea măsură este necesară pentru se evita absorbția de PCB în organismul uman și consecințele acesteia, ce ar pune în pericol sănătatea umană;

întrucât verificările detaliate indică faptul că trifenilii policlorurați (PCT) prezintă riscuri similare cu cele prezentate de PCB-uri; întrucât introducerea pe piață și utilizarea acestor substanțe trebuie, de asemenea, limitate;

întrucât este necesară, în plus, evaluarea periodică a situației în ansamblu pentru ca, treptat, PCB-urile și PCT-urile să fie interzise în totalitate;

întrucât utilizarea clor-1-etilenei (clorură de vinil monomer) drept propulsor de aerosoli produce efecte adverse pentru sănătatea umană și, prin urmare, trebuie interzisă utilizarea acesteia,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

(1) Fără a aduce atingere aplicării altor dispoziții comunitare relevante, prezenta directivă privește restricțiile privind introducerea pe piață și utilizarea în statele membre ale Comunității a substanțelor și a preparatelor periculoase prezentate în anexă.

(2) Prezenta directivă nu se aplică:

(a)	transportului feroviar, rutier, pe căi navigabile interioare, maritim sau aerian al acestor substanțe periculoase și preparate;

(b)	substanțelor periculoase și preparatelor exportate în terțe țări;

(c)	substanțelor și preparatelor aflate în tranzit și care sunt supuse inspecțiilor vamale, cu condiția să acestea să nu fie în vreun fel prelucrate.

(3) În sensul prezentei directive:

(a)	„substanțe” reprezintă elementele chimice și compușii acestora, așa cum apar în stare naturală sau cum sunt produse pe cale industrială;

(b)	„preparate” reprezintă amestecuri sau soluții compuse din două sau mai multe substanțe.

Articolul 2

Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a asigura introducerea pe piață și utilizarea substanțelor și a preparatelor periculoase enumerate în anexă numai în condițiile prevăzute în prezenta. Aceste restricții nu se aplică introducerii pe piață sau utilizării în vederea cercetării și dezvoltării sau pentru analize.

Articolul 3

(1) Statele membre adoptă dispozițiile necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de 18 luni de la notificarea acesteia și informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

(2) Statele membre comunică la Comisie textul dispozițiilor de drept intern adoptate în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 27 iulie 1976.

Pentru Consiliu,

Președintele

M. van der STOEL

(1) JO C 60, 13.3.1975, p. 49.

(2) JO C 16, 23.1.1975, p. 25.

ANEXĂ

Descrierea substanței, a grupului de substanțe sau a preparatelor

Condiții restrictive

—	Bifenili policlorurați (PCB), cu excepția bifenililor mono- și diclorurați

—	Trifenili policlorurați (PCT)

—	Preparate cu conținut de PCB sau PCT mai mare de 0,1 % din greutate

Nu se poate folosi decât pentru următoarele categorii:

1.	instalații electrice cu sistem închis; transformări, rezistori și inductori;

2.	condensatori mari (≥ 1 kg din greutatea totală);

condensatori mici (dacă PCB are un conținut maxim de clor de 43 % și nu conține mai mult de 3,5 % bifenili pentaclorurați și cu un conținut mai mare de clorurați).

Introducerea pe piață a condensatorilor mici care nu îndeplinesc condițiile de mai sus poate avea loc timp de încă un an de la data intrării în vigoare a prezentei directive. Această restricție nu se aplică condensatorilor mici care sunt deja în uz;

fluide transmițătoare de căldură din instalații de transfer de căldură cu circuit închis (cu excepția instalațiilor pentru prelucrarea produselor alimentare, a furajelor, a produselor farmaceutice și veterinare; totuși, dacă PCB-urile se folosesc în instalațiile menționate mai sus în momentul notificării prezentei directive, acestea pot continua să fie utilizate până la data de 31 decembrie 1979 cel târziu);

fluide hidraulice utilizate în:

(a)	instalații miniere pentru subteran;

(b)	celule de întreținere a mașinilor pentru producerea aluminiului electrolitic în uz în momentul adoptării prezentei directive, până la 31 decembrie 1979 cel târziu;

6.	produse primare și intermediare pentru prelucrare în alte produse care nu sunt interzise conform prezentei directive.

2. Clor-1-etilenă (clorură de vinil monomer)

Nu se poate folosi în nici un caz drept propulsor de aerosol.

13/Volumul 03

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

136

31977L0311

L 105/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 29 martie 1977

de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la nivelul sonor perceput de conducătorii de tractoare agricole sau forestiere pe roți

(77/311/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 100,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Adunării (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

întrucât, pentru a permite punerea în aplicare a procedurii de omologare CEE care face obiectul Directivei 74/150/CEE a Consiliului din 4 martie 1974 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la omologarea tractoarelor agricole sau forestiere pe roți (3), este necesar să se adopte dispoziții care să garanteze securitatea la locul de muncă și în special să protejeze auzul lucrătorilor din sectorul agricol care conduc aceste tractoare;

întrucât aceste dispoziții sunt cu atât mai necesare cu cât numai legislația din două state membre conține dispoziții precise în ceea ce privește nivelul sonor perceput de conducătorii de tractoare menționați anterior;

întrucât diferențele dintre legislațiile interne menționate mai sus pot constitui un obstacol în calea schimburilor efectuate în cadrul Comunității și, implicit, în crearea și funcționarea pieței comune,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

(1) Se înțelege prin „tractor (agricol sau forestier)” orice vehicul cu motor, pe roți sau șenile, care are cel puțin două axe, a cărui funcție constă în mod esențial în forța sa de tracțiune și care este special conceput pentru tractarea, împingerea, purtarea sau acționarea anumitor utilaje, mașini sau remorci destinate să fie folosite în exploatarea agricolă sau forestieră. Acesta poate fi amenajat pentru a transporta o încărcătură și însoțitori.

(2) Prezenta directivă se aplică numai tractoarelor menționate la alineatul (1), montate pe pneuri, care au două axe și o viteză maximă prin construcție cuprinsă între 6 și 25 km/h.

Articolul 2

(1) Statele membre nu pot refuza omologarea CEE, omologarea la nivel național, vânzarea, înmatricularea sau punerea în circulație a unui tractor din motive ce privesc nivelul sonor perceput de conducătorul său în cazul în care acest nivel nu depășește următoarele limite:

90 decibeli (A) măsurați în condițiile prevăzute la anexa I

86 decibeli (A) măsurați în condițiile prevăzute la anexa II.

Pe o perioadă de tranziție care expiră la o dată care va fi stabilită înainte de 1 octombrie 1981, în conformitate cu articolul 13 din Directiva 74/150/CEE, limitele menționate anterior se majorează cu 6 decibeli (A) pentru testele efectuate în condițiile prevăzute la anexa I punctul 3.2.1.1 și la anexa II punctul 3.2.2.1.

(2) Pe o perioadă de tranziție care expiră la o dată ce va fi stabilită înainte de 1 octombrie 1981, în conformitate cu articolul 13 din Directiva 74/150/CEE, pentru tractoarele care nu sunt echipate cu cabină, statele membre pot accepta omologarea la nivel național, vânzarea, înmatricularea sau punerea în circulație în cazul în care nivelul sonor nu depășește următoarele limite:

96 decibeli (A) măsurați în condițiile prevăzute la anexa I

92 decibeli (A) măsurați în condițiile prevăzute la anexa II.

Articolul 3

În sensul prezentei directive, prin cabină se înțelege orice structură realizată din elemente rigide, transparente sau nu, care înconjoară conducătorul din toate părțile și îl izolează de exterior și care poate rămâne închisă în permanență în timpul serviciului.

Articolul 4

Statele membre adoptă toate dispozițiile necesare pentru ca, atât în prezentarea pentru vânzare, cât în publicitate, să nu se utilizeze nici un element care ar putea atribui tractoarelor, în ceea ce privește nivelul sonor perceput de conducător, caracteristici pe care nu le posedă.

Articolul 5

Modificările necesare pentru adaptarea cerințelor din anexă la progresul tehnic se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 13 din Directiva 74/150/CEE.

Articolul 6

(1) Statele membre pun în aplicare dispozițiile necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de optsprezece luni de la notificarea acesteia și informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 7

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 29 martie 1977.

Pentru Consiliu

Președintele

G. KAUFMAN

(1) JO C 127, 18.10.1974, p. 34.

(2) JO C 125, 16.10.1974, p. 30.

ANEXA I

APARAT, CONDIȚII ȘI METODĂ DE MĂSURARE

1. UNITATE DE MĂSURĂ ȘI APARAT DE MĂSURĂ

1.1. Unitate de măsură

Se măsoară valoarea A a nivelului sonor LA în dB, prescurtat dB (A).

1.2. Aparat de măsură

Măsurările nivelului sonor perceput de conducători se efectuează cu ajutorul unui sonometru conform tipului descris în publicația nr. 179, ediția întâi din 1965, a Comisiei Electrotehnice Internaționale.

În caz de indicație variabilă, trebuie luate valorile medii ale valorilor maxime.

2. CONDIȚII DE MĂSURARE

Măsurările se efectuează în următoarele condiții:

2.1. tractorul trebuie să fie neîncărcat, adică fără accesorii opționale, dar cu lichid de răcire, lubrifianți, carburant, utilaj și conducător. Acesta din urmă nu trebuie să poarte îmbrăcăminte prea groasă, nici fular sau pălărie. Nu trebuie să se afle pe tractor nici un obiect care ar putea exercita o acțiune perturbatoare în plan sonor;

2.2. pneurile trebuie să fie umflate la presiunea de aer prevăzută de constructorul tractorului; motorul, transmisia și axele motor trebuie să fie la temperatura normală de funcționare, iar clapetele de răcire, în cazul în care tractorul este dotat cu aceste clapete, trebuie să rămână deschise;

2.3. echipamentul suplimentar acționat de motor sau acționat autonom, cum ar fi, de exemplu, ștergătoarele, aeroterma, priza de putere etc., trebuie oprit pe durata măsurărilor dacă este de natură să influențeze măsurarea nivelului sonor; dispozitivele care în mod normal funcționează în același timp cu motorul, de exemplu, ventilatorul de răcire al motorului, trebuie să fie în funcțiune pe durata măsurărilor;

2.4. parcursul stabilit pentru măsurare trebuie să se afle într-o zonă degajată și suficient de silențioasă; acest parcurs poate fi constituit, de exemplu, dintr-un spațiu deschis cu o rază de 50 de metri, a cărui parte centrală trebuie să fie practic orizontală pe o rază de cel puțin 20 de metri, sau dintr-un spațiu orizontal cu o pistă solidă, pe cât posibil plană și fără fisuri. În măsura în care este posibil, pista trebuie să fie curată și uscată (de exemplu, fără pietriș, frunze, zăpadă etc.). Nu se admit pante sau denivelări decât dacă variațiile nivelului sonor cauzate de acestea sunt cuprinse în limitele de eroare ale aparatelor de măsură;

2.5. suprafața pistei de rulare trebuie să fie în așa fel încât pneurile să nu producă un zgomot excesiv;

2.6. trebuie să fie vreme frumoasă, iar vântul slab. Nivelul sonor ambiant datorat vântului sau altor surse sonore asupra urechii conducătorului trebuie să fie mai mic cu cel puțin 10 dB (A) față de nivelul sonor al tractorului;

2.7. dacă pentru înregistrarea măsurărilor se utilizează un vehicul, acesta trebuie să fie remorcat sau condus la o distanță suficient de mare de tractor pentru a se evita orice interferență. În timpul procedurii de măsurare, nici un obiect care poate împiedica măsurarea sau nici o suprafață reflectantă nu trebuie să se afle pe o distanță de 20 de metri de fiecare parte a traiectoriei și la o distanță de 20 de metri în fața și în spatele vehiculului. Condiția poate fi considerată ca fiind îndeplinită în cazul în care variațiile nivelului sonor astfel cauzate rămân în interiorul limitelor de eroare; dacă nu, măsurarea trebuie oprită pe perioada perturbării;

2.8. toate măsurările aceleiași serii trebuie să se execute pe același parcurs.

3. METODĂ DE MĂSURARE

3.1. Microfonul se plasează lateral, la 250 mm de planul median al scaunului, partea aleasă fiind aceea unde se înregistrează nivelul sonor cel mai ridicat.

Membrana microfonului se orientează către înainte, iar centrul microfonului se plasează la 790 mm deasupra și la 150 mm în fața punctului de referință al scaunului descris la anexa III. Trebuie să se evite o vibrație excesivă a microfonului.

Pentru a obține nivelul sonor maxim în dB (A):

la tractoarele de serie echipate cu cabină închisă, toate spațiile deschise (de exemplu, uși, ferestre etc.) se închid în timpul unei prime serii de măsurări;

3.2.1.1. în timpul unei a doua serii de măsurări trebuie să fie lăsate deschise, sub rezerva ca atunci când sunt deschise să nu creeze vreun pericol pentru circulația rutieră; totuși, parbrizele rabatabile trebuie să rămână în poziție de protecție;

3.2.2. se măsoară zgomotul utilizând reacția lentă a sonometrului până la încărcarea corespunzătoare zgomotului maxim, când s-a cuplat treapta de viteză care permite apropierea cea mai mare de viteza de 7,25 km/h la mers înainte.

Pedala de accelerație trebuie să fie apăsată până la limită. Se pornește de la o sarcină nulă, apoi se mărește încărcarea până la obținerea nivelului de zgomot maxim. La fiecare schimbare de încărcare, înainte de a se măsura, trebuie să se lase timpul necesar pentru stabilizarea nivelului de zgomot;

3.2.3. zgomotul se măsoară utilizând reacția lentă a sonometrului la încărcarea corespunzătoare zgomotului maxim când s-a cuplat altă treaptă de viteză decât cea prevăzută la punctul 3.2.2 și pentru care s-a înregistrat un nivel sonor mai mare de 1 dB (A) cel puțin față de cel care se înregistrează pentru viteza menționată la punctul 3.2.2.

Pedala de accelerație trebuie să fie apăsată până la limită. Se pornește de la o sarcină nulă, apoi se mărește încărcarea până la obținerea nivelului de zgomot maxim. La fiecare schimbare de încărcare, înainte de a măsura, trebuie să se lase timpul necesar pentru stabilizarea nivelului de zgomot;

3.2.4. se măsoară zgomotul la viteza maximă prin construcție a tractorului fără încărcătură.

În procesul-verbal trebuie să figureze următoarele măsurări ale nivelului sonor:

3.3.1. când se cuplează treapta de viteză care permite apropierea cea mai mare de viteza de 7,25 km/h;

3.3.2. când se cuplează altă treaptă de viteză dacă sunt îndeplinite condițiile menționate la punctul 3.2.3;

3.3.3. la viteza maximă prin construcție.

4. APRECIERE

Măsurările efectuate conform punctelor 3.2.1, 3.2.2, 3.2.3 și 3.2.4 nu trebuie să depășească limitele stabilite la articolul 2.

ANEXA II

APARAT, CONDIȚII ȘI METODĂ DE MĂSURARE

1. UNITATE DE MĂSURĂ ȘI APARAT DE MĂSURĂ

1.1. Unitate de măsură

Se măsoară valoarea A a nivelului sonor LA în dB, prescurtat dB (A).

1.2. Aparat de măsură

În caz de indicație variabilă, trebuie luate valorile medii ale valorilor maxime.

2. CONDIȚII DE MĂSURARE

Măsurările se efectuează în următoarele condiții:

2.2. pneurile trebuie să fie umflate la presiunea de aer prevăzută de către constructorul tractorului; motorul, transmisia și axele motor trebuie să se găsească la temperatura normală de funcționare, iar clapetele de răcire trebuie să rămână deschise, dacă tractorul este dotat cu aceste clapete;

2.3. echipamentul suplimentar acționat de motor sau acționat autonom, cum ar fi, de exemplu, ștergătoarele, aeroterma, priza de forță etc., trebuie oprit pe durata măsurătorilor dacă este de natură să influențeze măsurarea nivelului sonor; dispozitivele care în mod normal funcționează în același timp cu motorul, de exemplu, ventilatorul de răcire al motorului, trebuie să fie în funcțiune pe durata măsurărilor;

2.4. parcursul pentru măsurare trebuie să se afle într-o zonă degajată și suficient de silențioasă; acest parcurs poate fi constituit, de exemplu, dintr-un spațiu deschis cu o rază de 50 de metri, a cărui parte centrală trebuie să fie practic orizontală pe o rază de cel puțin 20 de metri, sau dintr-un parcurs orizontal cu o pistă solidă, pe cât posibil plană și fără fisuri. Dacă este posibil, pista trebuie să fie curată și uscată (de exemplu, fără pietriș, frunze, zăpadă etc.). Nu se admit pante sau denivelări decât dacă variațiile nivelului sonor cauzate de acestea se află cuprinse în limitele de eroare ale aparatelor de măsurare;

2.5. suprafața pistei de rulare trebuie să fie în așa fel încât pneurile să nu producă un zgomot excesiv;

2.6. trebuie să fie vreme frumoasă, iar vântul slab.

Nivelul sonor ambiant datorat vântului sau altor surse sonore percepute de conducător trebuie să fie mai mic cu cel puțin 10 dB (A) față de nivelul sonor al tractorului;

2.7. dacă pentru înregistrarea măsurărilor se utilizează un vehicul, acesta trebuie să fie remorcat sau condus la o distanță suficient de mare de tractor pentru a se evita orice interferență. În timpul procedurii de măsurare, nici un obiect care poate împiedica măsurarea sau nici o suprafață reflectantă nu trebuie să se afle pe o distanță de 20 de metri de fiecare parte a traiectoriei și la o distanță de 20 de metri în fața și în spatele vehiculului. Condiția poate fi considerată ca fiind îndeplinită dacă variațiile nivelului sonor astfel cauzate rămân în interiorul limitelor de eroare; dacă nu, măsurarea trebuie oprită pe perioada perturbării;

2.8. toate măsurările aceleiași serii trebuie să se execute pe același parcurs.

3. METODĂ DE MĂSURARE

3.1. Microfonul se plasează lateral, la 250 mm de planul median al scaunului, partea aleasă fiind aceea unde se înregistrează nivelul sonor cel mai înalt.

Pentru a obține nivelul sonor, se procedează astfel:

3.2.1. tractorul trebuie să circule pe același parcurs de cel puțin trei ori la o viteză de probă egală pe o durată de cel puțin 10 secunde;

la tractoarele de serie echipate cu cabină închisă, toate spațiile deschise (de exemplu, uși, ferestre etc.) se închid în timpul unei prime serii de măsurări;

3.2.2.1. în timpul unei a doua serii de măsurări trebuie să fie lăsate deschise, sub rezerva ca, atunci când sunt deschise, să nu creeze vreun pericol pentru circulația rutieră; totuși, parbrizele rabatabile trebuie să rămână în poziție de protecție;

3.2.3. se măsoară zgomotul în regim maxim de turație utilizând reacția lentă a sonometrului, adică viteza care, în cazul regimului nominal al motorului, este cea mai aproape de viteza de 7,25 km/h. În timpul măsurării, tractorul trebuie să circule fără încărcătură.

4. EVALUARE

Măsurările efectuate conform punctelor 3.2.2 și 3.2.3 nu trebuie să depășească limitele stabilite la articolul 2.

ANEXA III

DETERMINAREA PUNCTULUI DE REFERINȚĂ AL SCAUNULUI

1. DEFINIȚIE

1.1. Punctul de referință al scaunului (S) este punctul de intersecție, situat în planul median longitudinal al scaunului între planul tangențial la baza spătarului și un plan orizontal. Acest plan orizontal taie suprafața inferioară a panoului fundului scaunului la 150 mm înaintea punctului de referință al scaunului.

2. DETERMINAREA PUNCTULUI DE REFERINȚĂ AL SCAUNULUI

2.1. Punctul de referință al scaunului se obține utilizând dispozitivul reprezentat în figura 1 și figura 2 din apendicele la prezenta anexă, dispozitiv care permite simularea ocupării scaunului de către conducător.

2.2. Scaunul trebuie să fie reglat în poziția centrală a reglajului vertical, acest reglaj fiind independent de reglajul orizontal. Pentru determinarea amplasării microfonului prevăzut la anexa I punctul 3 și anexa II punctul 3, scaunul trebuie să se găsească în poziția centrală a reglajului orizontal sau cât mai aproape posibil de această poziție.

3. CARACTERISTICILE DISPOZITIVULUI

3.1. Dispozitivul prevăzut la punctul 2.1 este compus din planșa suportului scaunului și din două planșe pentru spătar.

3.2. Planșa inferioară a spătarului este articulată la nivelul ischionului (A) și al rinichilor (B), fiind necesar ca un reglaj pe înălțime (a se vedea figura 2) să fie posibil și la nivel (B).

4. MONTAREA DISPOZITIVULUI

Dispozitivul se montează astfel:

4.1. dispozitivul se instalează pe scaun;

4.2. se aplică la 50 mm înaintea articulației (A) o forță de 550 N, iar cele două planșe prevăzute pentru spătar se apasă ușor, tangențial pe acesta;

4.3. dacă nu se poate determina cu exactitate tangenta la partea inferioară spătarului, planșa inferioară prevăzută pentru spătar, în poziție verticală, se apasă ușor pe acesta;

4.4. când suspensia scaunului poate fi reglată în funcție de greutatea conducătorului, reglajul se efectuează astfel încât scaunul să fie situat la distanță egală de cele două poziții extreme.

APENDICE

13/Volumul 03

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

145

31977L0389

L 145/41

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 17 mai 1977

privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la dispozitivele de remorcare a autovehiculelor

(77/389/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene și, în special, articolul 100 al acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Adunării parlamentare (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

întrucât cerințele tehnice pe care trebuie să le îndeplinească autovehiculele în temeiul legislațiilor naționale privesc, între altele, dispozitivele de remorcare;

întrucât aceste cerințe diferă de la un stat membru la altul; întrucât este, așadar, necesar să fie adoptate aceleași cerințe de către toate statele membre, fie în completarea, fie în locul reglementărilor actuale ale acestora, în special pentru a permite aplicarea, în cazul fiecărui tip de vehicul, a procedurii de omologare CEE care face obiectul Directivei 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora (3);

întrucât apropierea legislațiilor naționale privind autovehiculele comportă o recunoaștere între statele membre a controalelor efectuate de fiecare dintre acestea pe baza cerințelor comune,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

În sensul prezentei directive, prin „vehicul” se înțelege orice autovehicul destinat circulației rutiere, cu sau fără caroserie, având cel puțin patru roți și o viteză maximă constructivă mai mare de 25 km/h, cu excepția vehiculelor care se deplasează pe șine, a tractoarelor și mașinilor agricole, precum și a utilajelor pentru lucrările publice.

Articolul 2

Statele membre nu pot refuza acordarea omologării CEE de tip sau a omologării naționale unui vehicul din motive legate de dispozitivele de remorcare, dacă acestea corespund specificațiilor prevăzute în anexă.

Articolul 3

Statele membre nu pot refuza ori interzice vânzarea, înmatricularea, introducerea în circulație sau utilizarea vehiculelor din motive legate de dispozitivele de remorcare, dacă acestea corespund specificațiilor prevăzute în anexă.

Articolul 4

Modificările necesare pentru adaptarea specificațiilor din anexă la progresul tehnic se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 13 din Directiva 70/156/CEE a Consiliului.

Articolul 5

(1) Statele membre pun în aplicare dispozițiile necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de 18 luni de la notificarea sa și informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat prin prezenta directivă.

Articolul 6

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 17 mai 1977.

Pentru Consiliu

Președintele

J. SILKIN

(2) JO C 248, 29.10.1975, p. 24.

ANEXĂ

DISPOZITIVE DE REMORCARE

1. Număr

1.1.	Este necesar ca orice vehicul să fie echipat în față cu un dispozitiv specific de remorcare care permite fixarea unei piese de racordare, cum este o bară sau un cablu de remorcare.

1.2.	Este, de asemenea, necesar ca vehiculele din categoria M1, cum sunt cele definite în anexa 1 la Directiva 70/156/CEE – cu excepția celor care nu sunt corespunzătoare pentru a remorca o încărcătură – să fie dotate în spate cu un dispozitiv specific de remorcare.

2. Rezistență

2.1.	Este necesar ca dispozitivele specifice de remorcare fixate la vehicule să poată rezista la o forță statică de tracțiune și de presiune care să fie cel puțin egală cu jumătate din greutatea totală admisibilă a vehiculului, singur și fără sarcină remorcată, pe care sunt instalate.

13/Volumul 03

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

147

31977L0536

L 220/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 77/536/CEE A CONSILIULUI

din 28 iunie 1977

de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la dispozitivele de protecție în caz de răsturnare a tractoarelor agricole sau forestiere pe roți

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 100,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Adunării (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

întrucât cerințele tehnice pe care trebuie să le îndeplinească tractoarele în conformitate cu legislațiile interne se referă, printre altele, la dispozitivele de protecție în caz de răsturnare, precum și la montarea acestora pe tractor;

întrucât aceste cerințe diferă de la un stat membru la altul; întrucât este, prin urmare, necesar ca aceleași cerințe să fie adoptate de către toate statele membre, fie în completarea, fie în locul reglementărilor lor actuale, în primul rând pentru a permite punerea în aplicare, pentru fiecare tip de tractor, a procedurii de omologare CEE care face obiectul Directivei 74/150/CEE a Consiliului din 4 martie 1974 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la omologarea tractoarelor agricole sau forestiere pe roți (3);

întrucât procedura de omologare armonizată a dispozitivelor de protecție în caz de răsturnare, precum și a montării lor pe tractor, trebuie să permită fiecărui stat membru să constate respectarea normelor comune de construcție și de încercări și să informeze celelalte state membre despre constatările făcute prin trimiterea unei copii a certificatului de omologare stabilit pentru fiecare tip de dispozitiv de protecție în caz de răsturnare, precum și pentru montarea acestuia pe tractor; întrucât, în urma aplicării unei mărci de omologare CEE pe toate dispozitivele fabricate în conformitate cu tipul omologat, un control tehnic al acestor dispozitive în celelalte state membre devine inutil;

întrucât cerințele comune privind alte elemente și caracteristici ale dispozitivului de protecție în caz de răsturnare, în special în ceea ce privește dimensiunile, ușile, geamurile de securitate, prevenirea rostogolirilor succesive ale tractorului în caz de răsturnare și protecția însoțitorului vor fi stabilite ulterior;

întrucât cerințele armonizate au drept scop principal asigurarea siguranței circulației rutiere, precum și a securității muncii pe tot teritoriul Comunității; întrucât, în acest scop, în ceea ce privește tractoarele menționate de prezenta directivă, este oportun să se prevadă obligația de a le echipa cu un dispozitiv de protecție în caz de răsturnare;

întrucât armonizarea legislațiilor interne privind tractoarele presupune recunoașterea de către statele membre a controalelor efectuate de fiecare dintre ele pe baza unor cerințe comune,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

(1) Fiecare stat membru omologhează orice tip de dispozitiv de protecție în caz de răsturnare, precum și montarea acestuia pe tractor, în conformitate cu instrucțiunile de fabricație și cu cerințele de încercare prevăzute la anexele I–V.

(2) Statul membru care a efectuat omologarea CEE ia măsurile necesare pentru a verifica, în măsura în care este necesar, respectarea conformității producției cu tipul omologat, în colaborare, atunci când este cazul, cu autoritățile competente ale celorlalte state membre. Această verificare se limitează la sondaje.

Articolul 2

Statele membre atribuie constructorului unui tractor sau fabricantului unui dispozitiv de protecție în caz de răsturnare sau reprezentanților autorizați ai acestora o marcă de omologare CEE în conformitate cu modelul stabilit în anexa VI pentru fiecare tip de dispozitiv de protecție în caz de răsturnare, cât și pentru montarea acestuia pe tractorul pe care îl omologhează în conformitate cu articolul 1.

Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a împiedica utilizarea unor mărci care pot crea confuzii între aceste dispozitive, al căror tip a fost omologat în conformitate cu articolul 1, și alte dispozitive.

Articolul 3

(1) Statele membre nu pot interzice introducerea pe piață a dispozitivelor de protecție în caz de răsturnare, precum și montarea acestora pe tractor, din motive privind construcția lor, în cazul în care acestea poartă marca de omologare CEE.

(2) Cu toate acestea, un stat membru poate interzice introducerea pe piață a unor dispozitive care poartă marca de omologare CEE care, în mod sistematic, nu sunt conforme cu tipul omologat.

Statul în cauză informează de îndată celelalte state membre și Comisia cu privire la măsurile luate, precizând motivele deciziei sale.

Articolul 4

Autoritățile competente ale fiecărui stat membru trimit celor ale celorlalte state membre, în termen de o lună, copia certificatelor de omologare, al căror model figurează la anexa VII, stabilite pentru fiecare tip de dispozitiv de protecție în caz de răsturnare pe care îl omologhează sau pe care refuză să îl omologheze.

Articolul 5

(1) În cazul în care statul membru care a acordat omologarea CEE constată că mai multe dispozitive de protecție în caz de răsturnare, precum și montarea acestora pe tractor, care au aceeași marcă de omologare CEE, nu sunt conforme cu tipul omologat, ia măsurile necesare pentru a asigura conformitatea fabricării cu tipul omologat. Autoritățile competente ale acestui stat le informează pe cele ale celorlalte state membre despre măsurile luate, care pot ajunge, în cazul unei nerespectări grave și repetate, până la retragerea omologării CEE. Autoritățile menționate adoptă aceleași dispoziții în cazul în care sunt informate de către autoritățile competente ale unui alt stat membru despre existența unei astfel de lipse de conformitate.

(2) Autoritățile competente ale statelor membre se informează reciproc, în termen de o lună, cu privire la retragerea omologării CEE acordate, precum și la motivele care justifică această măsură.

Articolul 6

Orice decizie de refuzare sau de retragere a omologării sau de interzicere a introducerii pe piață sau a folosirii, luată în conformitate cu dispozițiile adoptate de prezenta directivă, trebuie să fie motivată temeinic. Decizia trebuie comunicată părții interesate, indicându-se căile de atac din legislația în vigoare în statele membre și termenul în care poate fi introdusă acțiunea.

Articolul 7

Statele membre nu pot refuza omologarea CEE și nici omologarea la scară națională a unui tractor din motive legate de dispozitivele de protecție în caz de răsturnare, precum și de montarea acestora pe tractor, în cazul în care acestea poartă marca de omologare CEE și în care au fost respectate cerințele menționate la anexa VIII.

Articolul 8

Statele membre nu pot refuza sau interzice vânzarea, înmatricularea, punerea în circulație sau utilizarea tractoarelor din motive legate de dispozitivele de protecție în caz de răsturnare, precum și de montarea acestora pe tractor, în cazul în care acestea poartă marca de omologare CEE și în cazul în care au fost respectate cerințele menționate la anexa VIII.

Articolul 9

Prezenta directivă se aplică tractoarelor definite la articolul 1 din Directiva 74/150/CEE care au următoarele caracteristici:

—	gardă la sol de maximum 1 000 milimetri;

—	ecartament fix sau ecartament reglabil al uneia dintre axele motorului de 1 150 milimetri sau mai mult;

—	posibilitatea de a fi echipat cu un dispozitiv de montare în mai multe puncte pentru uneltele amovibile și cu un dispozitiv de tracțiune;

—

masă cuprinsă între 1,5 și 4,5 tone, corespunzând greutății nete a tractorului menționat la punctul 2.4 din anexa I la Directiva 74/150/CEE, inclusiv dispozitivul de protecție în caz de răsturnare montat în conformitate cu prezenta directivă și pneurile cu cea mai mare dimensiune recomandată de constructor.

Articolul 10

În cadrul omologării CEE, orice tractor menționat la articolul 9 trebuie să fie echipat cu un dispozitiv de protecție în caz de răsturnare corespunzător cerințelor din anexele I–IV.

Articolul 11

Modificările necesare pentru adaptarea la progresul tehnic a cerințelor din anexele la prezenta directivă se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 13 din Directiva 74/150/CEE.

Articolul 12

(1) Statele membre adoptă dispozițiile necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de optsprezece luni de la notificarea acesteia și informează imediat Comisia cu privire la aceasta.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 13

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Luxemburg, 28 iunie 1977.

Pentru Consiliu

Președintele

W. RODGERS

(2) JO C 263, 17.11.1975, p. 58.

(1) JO C 125, 8.6.1976, p. 51.

LISTA ANEXELOR

ANEXA I:

Condiții de omologare CEE

ANEXA II:

Condiții de încercare a rezistenței dispozitivelor de protecție în caz de răsturnare, precum și a montării acestora pe tractor

ANEXA III:

Proceduri de încercare

ANEXA IV:

Figuri

ANEXA V:

Modele de procese-verbale de încercare

ANEXA VI:

Marcare

ANEXA VII:

Modele de certificat de omologare CEE

ANEXA VIII:

Condiții de omologare CEE

ANEXA IX:

Model de anexă a certificatului de omologare CEE a unui tip de tractor în ceea ce privește rezistența dispozitivelor de protecție în caz de răsturnare (cabină sau cadru de securitate), precum și a montării acestora pe tractor.

ANEXA I

CONDIȚII DE OMOLOGARE CEE

1. DEFINIȚIE

1.1. Prin dispozitiv de protecție în caz de răsturnare (cabină sau cadru de securitate) se înțeleg structurile prevăzute pe un tractor cu scopul esențial de a evita sau de a limita riscurile la care se expune șoferul în cazul răsturnării tractorului în timpul utilizării normale a acestuia.

1.2. Structurile menționate la punctul 1.1 se caracterizează prin faptul că, în cazul răsturnării tractorului, acestea comportă un spațiu liber suficient de mare pentru a-l proteja pe șofer.

2. SPECIFICAȚII GENERALE

2.1. Toate dispozitivele de protecție în caz de răsturnare, precum și montarea acestora pe tractor, trebuie astfel proiectate și construite încât să asigure scopul esențial indicat la punctul 1.

2.2. Îndeplinirea acestei cerințe se verifică prin intermediul uneia dintre metodele de încercare descrise în anexa III. Alegerea metodei se face în funcție de masa tractorului, în conformitate cu următoarele criterii:

—	metoda descrisă în anexa III partea B, pentru toate tractoarele a căror masă este cuprinsă între limitele stabilite în articolul 9;

—	metoda descrisă în anexa III partea A, pentru tractoarele a căror masă este mai mare de 1,5 tone și nu depășește 3,5 tone.

3. CERERE DE OMOLOGARE CEE

3.1. Cererea de omologare CEE în ceea ce privește rezistența dispozitivelor de protecție în caz de răsturnare, precum și a montării acestora pe tractor, se prezintă de către constructorul tractorului sau de către fabricantul dispozitivului de protecție în caz de răsturnare sau de către reprezentanții autorizați ai acestora.

3.2. Aceasta este însoțită de următoarele documente, în trei exemplare, și de următoarele cerințe:

—	desen, cu scara sau indicarea dimensiunilor, al dispunerii de ansamblu a dispozitivului de protecție în caz de răsturnare. Acest desen trebuie să reproducă în special piesele de montare în detaliu;

—	fotografii din lateral și din spate care să indice detaliile de montare;

—

descriere succintă a dispozitivului de protecție, cuprinzând tipul de construcție, sistemele de montare pe tractor și, dacă este cazul, detalii ale caroseriei, mijloacele de acces și posibilitățile de a se elibera, precizări privind căptușirea interioară, particularități care pot împiedica rostogolirile succesive ale tractorului și detalii referitoare la sistemul de încălzire și de ventilație;

—	date privind materialele utilizate pentru structurile și elementele de montare ale dispozitivului de protecție în caz de răsturnare (a se vedea anexa V).

3.3. Se prezintă serviciului tehnic însărcinat cu încercările de omologare un tractor reprezentativ pentru tipul de tractor căruia îi este destinat dispozitivul de protecție care trebuie omologat. Acest tractor se echipează cu dispozitivul de protecție în caz de răsturnare.

3.4. Posesorul omologării CEE poate solicita ca aceasta să fie extinsă la alte tipuri de tractoare. Autoritățile competente care au acordat omologarea CEE inițială acordă extinderea solicitată în cazul în care dispozitivul de protecție în caz de răsturnare și tipul (tipurile) de tractor pentru care este solicitată extinderea omologării CEE inițiale întrunesc următoarele condiții:

—	masa tractorului fără încărcătură, definită în anexa II punctul 1.3, nu depășește cu mai mult de 5 % masa de referință utilizată la încercare;

—	modul de montare și punctele de montare pe tractor sunt identice;

—	componentele care pot servi drept suport pentru dispozitivul de protecție în caz de răsturnare, cum ar fi aripile și capotajul, sunt identice;

—	amplasarea scaunului nu a fost modificată.

4. INSCRIPȚII

Orice dispozitiv de protecție în caz de răsturnare conform cu tipul omologat trebuie să aibă următoarele inscripții:

4.1.1. marcă de comerț sau de fabrică;

4.1.2. marcă de omologare în conformitate cu modelul care figurează în anexa VI;

4.1.3. număr de serie al dispozitivului de protecție;

4.1.4. marca și tipul (tipurile) de tractoare cărora le este destinat dispozitivul de protecție.

4.2. Toate aceste indicații trebuie să figureze pe o plăcuță.

4.3. Inscripțiile trebuie aplicate în așa fel încât să fie vizibile, lizibile și să nu poată fi șterse.

ANEXA II

CONDIȚII DE ÎNCERCARE A REZISTENȚEI DISPOZITIVELOR DE PROTECȚIE ÎN CAZ DE RĂSTURNARE, PRECUM ȘI A MONTĂRII ACESTORA PE TRACTOR

1. SPECIFICAȚII GENERALE

1.1. Scopul încercărilor

Încercările efectuate cu dispozitive speciale sunt destinate simulării sarcinilor preluate de către dispozitivul de protecție în caz de răsturnare a tractorului. Aceste încercări, descrise în anexa III, trebuie să permită evaluarea rezistenței dispozitivului de protecție în caz de răsturnare, precum și a montării acestuia pe tractor.

1.2. Pregătirea încercării

1.2.1. Dispozitivul de protecție în caz de răsturnare trebuie verificat pe un tractor de tipul celui pentru care a fost proiectat. Acesta trebuie să fie montat pe tractor în conformitate cu instrucțiunile constructorului tractorului și/sau ale fabricantului dispozitivului de protecție.

1.2.2. Pentru încercări, tractorul trebuie echipat cu toate elementele producției în serie care pot influența rezistența dispozitivului de protecție în caz de răsturnare sau care pot fi necesare la încercarea rezistenței.

Elementele care ar putea genera evenimente nedorite în zona de degajare trebuie, de asemenea, ajustate în așa fel încât să se poată evalua dacă exigențele prevăzute în prezenta anexă la punctul 4.1 sunt respectate.

1.2.3. Încercările se efectuează pe un tractor al cărui motor nu este pornit.

1.3. Masa tractorului

Masa cântărită a tractorului W, folosită în formule (a se vedea anexa III părțile A și B) pentru calcularea înălțimii de la care cade pendulul și a forței de impact este cel puțin egală cu cea definită la punctul 2.4 din anexa I la Directiva 74/150/CEE (și anume fără accesorii, dar cu lichid de răcire, lubrifianți, carburant, utilaje și șofer), la care se adaugă dispozitivul de protecție în caz de răsturnare și se scad 75 de kg. Nu se iau în considerare greutățile opționale din față și din spate, lesturile anvelopelor, instrumentele și echipamentele purtate sau orice element special.

2. APARATURĂ ȘI ECHIPAMENT

2.1. Greutatea pendulului

2.1.1.

Se suspendă o greutate de două lanțuri sau cabluri cu pivoți situați la cel puțin 6 m deasupra solului. Se prevede o modalitate de reglare independentă a înălțimii de suspensie și a unghiului dintre greutate și lanțuri sau cabluri.

2.1.2.

Greutatea este de 2 000 ± 20 kg, exclusiv greutatea lanțurilor sau a cablurilor, care nu depășește 100 de kg. Lungimea laturilor feței de impact va fi de 680 ± 20 milimetri (a se vedea anexa IV figura 4). Greutatea se distribuie de așa manieră încât poziția centrului său de greutate să rămână constantă.

2.1.3.

Se prevede o modalitate de a trage greutatea în spate, ca în cazul unui pendul, la o înălțime stabilită pentru fiecare încercare. Un mecanism rapid de degajare permite greutății să se balanseze în jos fără să se încline în raport cu lanțurile sau cu cablurile care o susțin.

2.2. Suporturile pendulului

Pivoții pendulului se fixează rigid, în așa fel încât deplasarea acestora în orice direcție să nu depășească 1 % din înălțimea căderii.

2.3. Ancorare

2.3.1. Tractorul se ancorează la sol prin dispozitive de reținere și de tensionare cu șine montate rigid într-o dală de beton rezistentă. Șinele se spațiază în mod corespunzător pentru a permite ancorarea tractorului în conformitate cu anexa IV figurile 5, 6 și 7. La fiecare încercare, roțile tractorului și suporturile axelor folosite se sprijină pe dala rezistentă.

2.3.2. În afara dispozitivului de tensionare și a dispozitivului de montare pe șine, ancorarea conține cabluri a căror dimensiune corespunde specificațiilor menționate.

Cablurile metalice sunt rotunde, toronate, cu miez de fibre, cu o compoziție de 6 × 19, în conformitate cu ISO 2408. Diametrul nominal este de 13 mm.

2.3.3. Pivotul central al unui tractor articulat se susține și se ancorează la sol în mod corespunzător pentru ciocnirile frontale, în spate sau laterale, precum și pentru încercările de strivire și este, în afară de aceasta, susținut pe o parte pentru ciocnirea laterală. Nu este obligatoriu ca roțile față și spate să se afle unele în prelungirea celorlalte, în cazul în care acest lucru facilitează amplasarea cablurilor corespunzătoare.

2.4. Cală pentru roată și bârnă

2.4.1.

La ciocnirea laterală se utilizează o bârnă drept cală pentru roată, în conformitate cu anexa IV figura 7.

2.4.2.

Pentru a bloca pneurile pe partea opusă ciocnirii, se calează pe sol o bârnă din lemn de esență moale, cu secțiunea de aproximativ 150 × 150 mm, în conformitate cu anexa IV figurile 5, 6 și 7.

2.5. Cale și cabluri de ancorare pentru tractoarele articulate

2.5.1.

Tractoarele articulate sunt prevăzute cu cale și cabluri de ancorare suplimentare. Scopul acestora este de a asigura secțiunii tractorului care susține structura de protecție o rigiditate echivalentă cu cea a unui tractor rigid.

2.5.2.

Pentru încercările de ciocnire și de strivire, se furnizează detalii specifice suplimentare în anexa III.

2.6. Dispozitiv de strivire

Un dispozitiv, ilustrat în anexa IV figura 8, trebuie să poată exercita o forță descendentă asupra unui dispozitiv de protecție în caz de răsturnare prin intermediul unei traverse rigide de aproximativ 250 mm lățime, legată de mecanismul de aplicare a sarcinii prin articulații universale. Sub axe sunt prevăzute suporturi, astfel încât pneurile tractorului să nu suporte forța de strivire.

2.7. Aparatura de măsură

2.7.1.

Pentru încercările prevăzute în anexa III părțile A și B, trebuie furnizat un dispozitiv prevăzut cu un inel mobil bine fixat pe o tijă orizontală, pentru a măsura diferența dintre devierea instantanee maximă și devierea reziduală în timpul unei încercări de ciocnire laterală.

2.7.2.

Pentru încercările prevăzute în anexa III partea A, se fac măsurări după încercările de laborator pentru a determina dacă o parte oarecare a dispozitivului de protecție a intrat în zona de degajare descrisă în anexa III partea A punctul 2.

2.7.3.

Pentru încercările prevăzute în anexa III partea B, trebuie prevăzute instalații care să conțină un mecanism fotografic, în scopul stabilirii, după încercările de laborator, dacă în timpul încercărilor o parte oarecare a dispozitivului de protecție a pătruns sau a intrat în contact cu zona de degajare descrisă în anexa III partea B punctul 2.

2.8. Toleranțe

Măsurările realizate în timpul încercărilor se efectuează cu următoarele toleranțe:

2.8.1. dimensiuni lineare măsurate în timpul încercării (cu excepția punctului 2.8.2); dimensiunile dispozitivului de protecție și ale tractorului, zonă de degajare și deformarea anvelopelor ancorate la sol pentru încercările de ciocnire: ± 3 mm,

2.8.2. înălțimea greutății plasate pentru încercările de ciocnire: ± 6 mm,

2.8.4. masa cântărită a tractorului: ± 20 kg,

2.8.4. sarcina aplicată pentru încercările de strivire: ± 2 %,

2.8.5. unghiul lanțurilor sau cablurilor care suportă greutatea în punctul de impact: ± 2o.

3. ÎNCERCĂRI

3.1. Generalități

3.1.1. Derularea încercărilor

3.1.1.1. Lista și derularea încercărilor sunt următoarele (numerele punctelor sunt cele din anexa III părțile A și B care cuprinde descrierea diferitelor încercări):

1. ciocnire în spate:	1.1,
2. încercări de strivire în spate:	1.4,
3. ciocnire frontală:	1.2,
4. ciocnire laterală:	1.3,
5. încercări de strivire frontală:	1.5.

3.1.1.2. În cazul în care unul sau mai multe elemente ale dispozitivului de ancorare se deplasează sau se sparg pe parcursul încercării, aceasta trebuie reluată.

3.1.1.3. În timpul încercării, nu se admit nici reparații, nici reglări ale tractorului sau ale dispozitivului de protecție în caz de răsturnare.

3.1.1.4. În timpul încercării, transmisia tractorului este în punctul mort și frânele sunt slăbite.

3.1.2. Ecartamentul roților

Alegerea ecartamentului roților spate este de așa natură încât, pe cât posibil, dispozitivul de protecție în caz de răsturnare să nu fie susținut de pneuri pe parcursul încercărilor.

3.1.3. Demontarea elementelor care nu pot antrena nici un risc

Odată cu tractorul care trebuie supus testului, se furnizează toate elementele tractorului și ale dispozitivului de protecție în caz de răsturnare care, ca unitate completă, constituie o protecție pentru șofer, inclusiv dispozitivul de protecție împotriva intemperiilor. Se admite demontarea geamurilor frontale, laterale și spate, din securit sau din alt material similar, precum și a tuturor panourilor detașabile, a echipamentelor și a accesoriilor care nu au nici o funcție de consolidare a structurii și care nu pot antrena nici un risc în caz de răsturnare.

3.1.4. Direcția ciocnirilor

Latura tractorului care suportă ciocnirea laterală este cea care poate prezenta cea mai mare deformare. Ciocnirea în spate trebuie să lovească colțul cel mai îndepărtat de lovitura laterală, iar ciocnirea frontală, colțul cel mai apropiat de lovitura laterală.

3.1.5. Presiunile pneurilor și deviațiile

Anvelopele nu trebuie să conțină lesturi sub formă de apă. Presiunile și deviațiile anvelopelor, odată blocate pentru diversele încercări, trebuie să corespundă tabelului următor:

	Presiunea pneurilor (bar)				Deviație (mm)
	Anvelope radiale		Anvelope diagonale		față	spate
	față	spate	față	spate	față	spate
Tractoare cu tracțiune pe patru roți, roți față și spate de aceeași dimensiune	1,20	1,20	1,00	1,00	25	25
Tractor cu tracțiune pe patru roți, cu roțile față mai mici decât roțile spate	1,80	1,20	1,50	1,00	20	25
Tractor cu tracțiune pe două roți	2,40	1,20	2,00	1,00	15	25

4. INTERPRETAREA REZULTATELOR

Un dispozitiv de protecție în caz de răsturnare prezentat pentru omologare CEE este considerat satisfăcător, din punctul de vedere al rezistenței, în cazul în care întrunește următoarele condiții:

4.1.1. nu prezintă rupturi și fisuri, astfel cum sunt acestea descrise la punctul 3.1 din anexa III părțile A și B;

4.1.2. pentru încercările din anexa III partea A: nici o parte a zonei de degajare nu trebuie să depășească protecția dispozitivului de protecție în caz de răsturnare;

pentru încercările din anexa III partea B: dispozitivul de protecție în caz de răsturnare nu trebuie să pătrundă în nici o parte a zonei de degajare în timpul vreuneia dintre încercările de ciocnire sau de strivire și nici o parte a zonei de degajare nu trebuie să depășească protecția dispozitivului, în conformitate cu anexa III partea B punctul 3.2;

4.1.3. pentru încercările din anexa III partea A: diferența dintre deviația instantanee maximă și deviația reziduală, menționate la punctul 3.3 din anexa III partea A, nu depășește 15 cm;

pentru încercările din anexa III partea B: în timpul încercărilor privind ciocnirea laterală, diferența dintre deviația instantanee maximă și deviația reziduală, menționate la punctul 3.3 din anexa III partea B, nu depășește 25 cm;

4.2. nu trebuie să existe alt element care să prezinte un risc special pentru șofer, de exemplu un tip de sticlă care poate prezenta pericole când se sparge, o capitonare insuficientă a feței interne a acoperișului sau în locul în care șoferul riscă să se lovească cu capul.

5. PROCES-VERBAL DE ÎNCERCARE

Procesul-verbal de încercare se anexează certificatului de omologare CEE menționat în anexa VII. Un model de prezentare a acestuia figurează în anexa V. Procesul-verbal trebuie să conțină:

5.1.1. o descriere generală a formei și a construcției dispozitivului de protecție în caz de răsturnare, inclusiv materialele și legăturile; dimensiunile exterioare ale tractorului echipat cu dispozitivul de protecție; principalele dimensiuni interioare; degajarea minimă în raport cu volanul; distanța laterală dintre volan și fețele laterale ale dispozitivului de protecție; înălțimea acoperișului dispozitivului de protecție deasupra scaunului sau a punctului de referință al scaunului și, dacă este cazul, a rezemătorului de picior; precizări privind modul normal de intrare și de ieșire și posibilitățile de degajare, determinate de structura dispozitivului de protecție; în sfârșit, detalii privind sistemul de încălzire și, dacă este cazul, de ventilație;

5.1.2. precizări privind orice dispozitiv special, mai ales pentru a împiedica rostogolirile succesive ale tractorului;

5.1.3. o scurtă indicație privind orice capitonare interioară menită să limiteze la maximum leziunile în zona capului și a umerilor sau să reducă zgomotul;

5.1.4. o indicație a tipului parbrizului și a suprafeței vitrate utilizate.

5.2. Procesul-verbal trebuie să poată identifica în mod clar tipul tractorului (marca, tipul și descrierea comercială etc.) utilizat în timpul încercărilor și tipurile cărora le este destinat dispozitivul de protecție.

5.3. În cazul extinderii unei omologări CEE la alte tipuri de tractoare, procesul-verbal trebuie să conțină o referire exactă la procesul-verbal de omologare CEE inițială, precum și indicații precise privind condițiile stabilite în anexa I punctul 3.4.

ANEXA III

PROCEDURI DE ÎNCERCARE

A. METODA DE ÎNCERCARE I

1. ÎNCERCĂRI DE CIOCNIRE ȘI DE STRIVIRE

1.1. Ciocnire în spate

1.1.1. Poziția tractorului în raport cu greutatea este de așa natură încât aceasta din urmă să lovească dispozitivul de protecție în caz de răsturnare în momentul în care latura de impact a greutății și lanțurile sau cablurile acesteia formează un unghi de 20° față de verticală, cu excepția cazului în care dispozitivul de protecție în caz de răsturnare, în punctul de contact din timpul deviației, formează un unghi mai mare față de verticală. În acest caz, latura de impact a greutății și dispozitivul de protecție în caz de răsturnare, în punctul de impact, în momentul deviației maxime, trebuie să fie poziționate paralel, cu ajutorul unui dispozitiv suplimentar, lanțurile și cablurile fiind în continuare în unghi de 20° față de verticală. Trebuie luate măsuri pentru a reduce tendința greutății de a se răsuci în jurul punctului de contact. Înălțimea greutății se reglează de așa manieră încât centrul de greutate să treacă prin punctul de contact.

Punctul de impact se situează pe partea dispozitivului de protecție în caz de răsturnare care poate lovi prima solul în cazul unui accident în care tractorul ar bascula în spate, și anume, în mod normal, pe marginea superioară. Centrul de greutate al greutății se situează la o șesime din lățimea vârfului dispozitivului de protecție în caz de răsturnare în interiorul unui plan vertical paralel cu planul median al tractorului, atingând extremitatea superioară a vârfului dispozitivului de protecție în caz de răsturnare.

Cu toate acestea, în cazul în care o curbură a părții din spate a dispozitivului de protecție în caz de răsturnare începe la o distanță superioară acesteia în interiorul acestui plan vertical, ciocnirea are loc în punctul în care începe curbura, și anume în punctul în care curbura este tangentă la o linie perpendiculară pe planul median al tractorului (a se vedea anexa IV figura 9).

În cazul în care un element proeminent prezintă o suprafață inadecvată greutății, i se atașează o placă din oțel de grosime și lățime corespunzătoare, lungă de aproximativ 300 mm, de așa manieră încât rezistența dispozitivului de protecție în caz de răsturnare să nu fie afectată.

1.1.2. Tractoarele rigide se ancorează la sol cu niște cabluri. Punctele de ancorare ale cablurilor se situează la aproximativ 2 m în spatele axei spate și la 1,50 m în fața axei față. Fie punctele de ancorare sunt situate în planul vertical în care se deplasează centrul de greutate al pendulului, fie mai multe puncte de ancorare formează o rezultantă situată în acest plan, în conformitate cu anexa IV figura 5.

Cablurile se tensionează pentru a produce o deviație a pneurilor față și spate corespunzătoare indicațiilor din anexa II punctul 3.1.5. După tensionarea cablurilor, se blochează o bucată de lemn cu secțiunea de 150 × 150 mm în fața roților spate, strâns lipită de acestea.

1.1.3. Pentru tractoarele articulate, cele două axe trebuie ancorate la sol. Axa din secțiunea tractorului în care se află dispozitivul de protecție este tratată ca și axa spate din anexa IV figura 5. Punctul de articulație este susținut apoi de o bârnă cu secțiunea de 100 × 100 mm și este ferm ancorat la sol cu ajutorul unor cabluri legate la șinele de pe sol.

1.1.4. Greutatea se trage în spate în așa fel încât înălțimea centrului de greutate să o depășească pe cea pe care o va avea în punctul de impact cu o valoare dată de următoarea formulă:

Formula

unde H este înălțimea de la care cade pendulul, în mm, iar W este masa tractorului, astfel cum este aceasta definită în anexa II punctul 1.3.

Se dă apoi drumul greutății, care va lovi dispozitivul de protecție.

1.2. Ciocnire frontală

1.2.1. Poziția tractorului în raport cu greutatea este de așa natură încât aceasta din urmă lovește dispozitivul de protecție în caz de răsturnare în momentul în care latura de impact a greutății și lanțurile sau cablurile acesteia formează un unghi de 20o față de verticală, cu condiția ca dispozitivul de protecție, în punctul de impact în timpul deviației, să nu formeze un unghi mai mare față de verticală. În acest caz, latura de impact a greutății și dispozitivul de protecție în caz de răsturnare, în punctul de impact, în momentul deviației maxime, trebuie să fie poziționate paralel, cu ajutorul unui dispozitiv suplimentar, lanțurile și cablurile rămânând în unghi de 20o față de verticală. Trebuie luate măsuri pentru a reduce tendința greutății de a se răsuci în jurul punctului de contact. Înălțimea greutății se reglează de așa manieră încât centrul de greutate să treacă prin punctul de contact.

Punctul de impact este situat pe partea dispozitivului de protecție care poate lovi prima solul în cazul în care tractorul s-ar răsturna pe o parte, continuând să înainteze, și anume, în mod normal, în vârful colțului anterior. Centrul de greutate al greutății nu trebuie să fie situat la mai mult de 80 mm față de un plan vertical paralel cu planul median al tractorului care atinge extremitatea superioară a vârfului dispozitivului de protecție.

Cu toate acestea, în cazul în care o curbură a părții din față a dispozitivului de protecție începe la o distanță mai mare de 80 mm în interiorul acestui plan vertical, ciocnirea are loc în punctul în care începe curbura, și anume în punctul în care curbura este tangentă la o linie perpendiculară pe planul median al tractorului (a se vedea anexa IV figura 9).

1.2.2. Tractoarele rigide se ancorează la sol în conformitate cu anexa IV figura 6. Punctele de ancorare a cablurilor se află la aproximativ 2 m în spatele axei spate și la 1,50 m în fața axei față.

1.2.3. Pentru tractoarele articulate, cele două axe trebuie ancorate la sol. Axa din secțiunea tractorului în care se află dispozitivul de protecție este tratată ca și axa spate din anexa IV figura 6. Punctul de articulație este susținut în acest caz de o bârnă cu secțiunea de aproximativ 100 × 100 mm și este ferm ancorat la sol cu ajutorul unor cabluri legate de șinele de pe sol.

1.2.4. Greutatea se trage în spate în așa fel încât înălțimea centrului de greutate să o depășească pe cea pe care o va avea în punctul de impact cu o valoare dată de următoarea formulă:

Formula .

1.3. Ciocnire laterală

1.3.1. Poziția tractorului în raport cu greutatea este de așa natură încât aceasta din urmă lovește dispozitivul de protecție în caz de răsturnare în momentul în care latura de impact a greutății și lanțurile sau cablurile acesteia sunt verticale, cu excepția cazului în care dispozitivul de protecție în caz de răsturnare, în punctul de contact din timpul deviației, este vertical. În acest caz, latura de impact a greutății și dispozitivul de protecție în caz de răsturnare, în punctul de impact în momentul deviației maxime, trebuie să fie poziționate paralel, cu ajutorul unui dispozitiv suplimentar, lanțurile și cablurile rămânând verticale. Înălțimea greutății se reglează de așa manieră încât centrul de greutate să treacă prin punctul de contact.

Punctul de impact este situat pe partea dispozitivului de protecție care poate lovi prima solul în cazul în care tractorul s-ar răsturna pe o parte, și anume în mod normal pe marginea superioară. Cu excepția cazului în care este sigur că un alt element situat pe această muchie ar lovi primul solul, punctul de impact este situat în planul perpendicular pe planul median al tractorului, trecând prin mijlocul scaunului reglat în poziție medie. Trebuie luate măsuri pentru a diminua tendința greutății de a se răsuci în jurul punctului de contact.

1.3.2. Pentru tractoarele rigide, axa a cărei poziție este rigidă în raport cu dispozitivul de protecție în caz de răsturnare este ancorată pe latura care va fi ciocnită. Pentru tractoarele cu două roți motrice, este vorba în mod normal de axa spate; această dispunere este ilustrată în anexa IV figura 7. Cele două cabluri de ancorare trec pe axă în punctul de pornire al punctelor situate direct sub aceasta, unul spre un punct de ancorare situat la aproximativ 1,5 m în fața axei și altul spre un punct situat la aproximativ 1,5 m în spatele axei. Cablurile se tensionează pentru a produce o deviație a pneului adiacent cablului corespunzătoare indicațiilor din anexa II punctul 3.1.5. După tensionarea cablurilor, se fixează ca și cală o bucată de lemn la roata opusă greutății, care este blocată la sol astfel încât să stea strâns lipită de janta roții în timpul ciocnirii, în conformitate cu anexa IV figura 7. Lungimea bârnei se alege în așa fel încât, când este sprijinită de roată, să formeze un unghi de 30 ± 3o față de orizontală. Lungimea acesteia este egală cu de 20 până la de 25 de ori grosimea ei, iar lățimea acesteia este egală cu de 2 până la de 3 ori grosimea ei. Se împiedică deplasarea în lateral a celor două axe prin intermediul unei bârne ancorate la sol, sprijinite de partea exterioară a roții de pe latura opusă celei în care se va produce ciocnirea.

1.3.3. Tractoarele articulate trebuie fixate la sol în așa fel încât secțiunea tractorului în care se află dispozitivul de protecție să fie fixată ferm la sol ca un tractor nearticulat.

Cele două axe ale tractorului se ancorează la sol. Axa și roțile secțiunii tractorului în care se află dispozitivul de protecție se ancorează și se calează în conformitate cu anexa IV figura 7. Punctul de articulație este susținut de o bârnă cu secțiunea de cel puțin 100 × 100 mm și se ancorează la șinele de pe sol. Se sprijină o cală de punctul de articulație și se fixează de sol în așa fel încât să producă același rezultat ca o cală sprijinită de roata spate și să ofere un suport similar celui obținut pentru un tractor rigid.

1.3.4. Greutatea se trage în spate de așa manieră încât înălțimea centrului de greutate să o depășească pe cea pe care o va avea în punctul de impact cu o valoare dată de următoarea formulă:

Formula .

1.4. Strivire în spate

Tractorul se situează în dispozitivul descris în anexa II punctul 2.6 și ilustrat în anexa IV figurile 8 și 10, de așa manieră încât marginea din spate a bârnei să fie deasupra părții superioare portante a dispozitivului de protecție care se află cel mai în spate și de așa manieră încât planul longitudinal median al tractorului să fie la jumătatea distanței dintre punctele de aplicare a forței pe bârnă.

Suporturile se situează sub axe de așa manieră încât pneurile să nu suporte forța de strivire. Forța aplicată corespunde dublului masei tractorului, așa cum este aceasta definită în anexa II, punctul 1.3. Poate fi necesară ancorarea părții din față a tractorului.

1.5. Strivire frontală

1.5.1.

Această încercare este identică încercării de strivire în spate, cu excepția faptului că marginea din față a bârnei este situată deasupra părții superioare a dispozitivului de protecție în caz de răsturnare aflate cel mai în față.

1.5.2.

Când partea din față a acoperișului dispozitivului de protecție nu poate suporta întreaga forță de strivire, această forță trebuie exercitată până când acoperișul suportă o deviație care să-l facă să coincidă cu planul care leagă partea superioară a dispozitivului de protecție în caz de răsturnare cu partea aflată în fața tractorului, capabilă să suporte masa tractorului în caz de răsturnare. Forța se retrage apoi, iar tractorul se aduce în poziția inițială, astfel încât bârna să fie deasupra punctului din dispozitivul de protecție care ar fi atunci capabil să susțină partea din spate a tractorului complet întors, în conformitate cu anexa IV figura 10, și forța se aplică din nou în întregime.

2. ZONA DE DEGAJARE

2.1. Zona de degajare este definită de următoarele planuri, tractorul fiind amplasat pe o suprafață orizontală:

—	plan orizontal, situat la 95 cm deasupra scaunului rabatat;

—	plan vertical, perpendicular pe planul median al tractorului, situat la 10 cm în spatele spătarului scaunului;

—	plan vertical, paralel cu planul median al tractorului, trecând la o distanță de 25 cm la stânga de centrul scaunului;

—	plan vertical, paralel cu planul median al tractorului, trecând la o distanță de 25 cm la dreapta de centrul scaunului;

—

plan înclinat, conținând o linie orizontală perpendiculară pe planul median al tractorului, trecând la o distanță de 95 cm deasupra scaunului rabatat și la 45 cm (plus deplasarea posibilă a scaunului în față și în spate) prin fața spătarului scaunului. Acest plan înclinat trece prin fața volanului de direcție la o distanță de 4 cm față de marginea volanului în punctul său cel mai apropiat.

2.2. Amplasarea spătarului scaunului se determină fără a se ține seama de o eventuală capitonare. Scaunul se reglează cât mai în spatele volanului, poziție normală pentru un șofer așezat, și în poziția cea mai înaltă, în cazul în care există un reglaj independent. În cazul în care este reglabilă, suspensia scaunului se reglează pe poziția de mijloc și se încarcă cu o masă de 75 de kg.

3. MĂSURĂRI DE EFECTUAT

3.1. Rupturi și fisuri

După fiecare încercare, toate elementele asamblării, cadrele și dispozitivele de montare pe tractor se examinează vizual pentru a descoperi rupturile și fisurile. Nu se iau în considerare eventualele fisuri mici în elementele neimportante.

3.2. Zona de degajare

3.2.1.

După fiecare încercare, se verifică dacă o parte oarecare a dispozitivului de protecție a pătruns în zona de degajare din jurul scaunului șoferului, în conformitate cu definiția de la punctul 2.

3.2.2.

În afară de aceasta, se verifică dacă o parte oarecare a zonei de degajare depășește protecția dispozitivului. În acest scop, se consideră ca fiind exterioară protecției dispozitivului orice parte a acestui spațiu care ar veni în contact cu solul neted dacă tractorul s-ar fi răsturnat pe partea din care a fost ciocnit. Pneurile și ecartamentul se consideră a fi la cotele cele mai mici indicate de constructor.

3.3. Deformare instantanee maximă

În timpul încercării de ciocnire laterală, se înregistrează diferența dintre deformarea instantanee maximă și deformarea reziduală la 950 mm deasupra scaunului încărcat. O extremitate a tijei descrise în anexa II punctul 2.7.1 se atașează părții superioare a dispozitivului de protecție în caz de răsturnare, iar cealaltă extremitate se trece printr-un orificiu din rigla verticală. Poziția inelului pe tijă după ciocnire indică deformarea instantanee maximă.

3.4. Deformare permanentă

După încercarea de compresie finală, se înregistrează deformarea permanentă a dispozitivului de protecție. În acest scop, se înregistrează, înaintea începerii încercării, poziția principalelor cadre ale dispozitivului de protecție față de scaun.

B. METODA DE ÎNCERCARE II

1. ÎNCERCĂRI DE CIOCNIRE ȘI DE STRIVIRE

1.1. Ciocnire în spate

1.1.1. Poziția tractorului în raport cu greutatea este de așa natură încât aceasta din urmă să lovească dispozitivul de protecție în caz de răsturnare în momentul în care latura de impact a greutății și lanțurile sau cablurile acesteia formează un unghi de 20° față de verticală, cu excepția cazului în care dispozitivul de protecție în caz de răsturnare, în punctul de contact din timpul deviației, formează un unghi mai mare față de verticală. În acest caz, latura de impact a greutății și dispozitivul de protecție în caz de răsturnare, în punctul de impact, în momentul deviației maxime, trebuie să fie poziționate paralel, cu ajutorul unui dispozitiv suplimentar, lanțurile și cablurile rămânând în unghi de 20° față de verticală. Trebuie luate măsuri pentru a reduce tendința greutății de a se răsuci în jurul punctului de contact. Înălțimea greutății se reglează de așa manieră încât centrul de greutate să treacă prin punctul de contact.

Punctul de impact este situat pe partea dispozitivului de protecție în caz de răsturnare care poate lovi prima solul în cazul unui accident în care tractorul ar bascula în spate, și anume, în mod normal, pe marginea superioară. Centrul de greutate al greutății se situează la o șesime din lățimea vârfului dispozitivului de protecție în caz de răsturnare în interiorul unui plan vertical paralel cu planul median al tractorului, atingând extremitatea superioară a vârfului dispozitivului de protecție în caz de răsturnare.

Cu toate acestea, dacă o curbură a părții din spate a dispozitivului de protecție în caz de răsturnare începe la o distanță superioară acesteia în interiorul acestui plan vertical, ciocnirea are loc în punctul în care începe curbura, și anume în punctul în care curbura este tangentă la o linie perpendiculară pe planul median al tractorului (a se vedea anexa IV figura 9).

1.1.2. Tractoarele rigide se ancorează la sol cu niște cabluri. Punctele de ancorare ale cablurilor se situează la aproximativ 2 m în spatele axei spate și la 1,50 m în fața axei față. Fie punctele de ancorare se situează pe planul vertical în care se deplasează centrul de al pendulului, fie mai multe puncte de ancorare formează o rezultantă situată în acest plan, în conformitate cu anexa IV figura 5.

1.1.3. Pentru tractoarele articulate, cele două axe trebuie ancorate la sol. Axa din secțiunea tractorului în care se află dispozitivul de protecție este tratată ca și axa spate din anexa IV figura 5. Punctul de articulație este susținut apoi de o bârnă cu secțiunea de minimum 100 × 100 mm și este ferm ancorat la sol cu ajutorul unor cabluri legate la șinele de pe sol.

sau Formula

unde:

H= înălțimea de la care cade pendulul, în milimetri,

W= masa tractorului definită la punctul 1.3 din anexa II,

L= ampatamentul maxim în milimetri,

I= momentul de inerție al axei spate, roțile fiind scoase, în kilograme pe metri pătrați (kg/m2).

Se dă apoi drumul greutății, care va lovi dispozitivul de protecție.

1.1.5. Nu se produce ciocnire în partea din spate a unui tractor la care cel puțin 50 % din greutate, în sensul stabilit de punctul 1.3 din anexa II, este susținută de axa față.

1.2. Ciocnire frontală

1.2.1. Poziția tractorului în raport cu greutatea este de așa natură încât aceasta din urmă să lovească dispozitivul de protecție în caz de răsturnare în momentul în care latura de impact a greutății și lanțurile sau cablurile acesteia formează un unghi de 20° față de verticală, cu excepția cazului în care dispozitivul de protecție în caz de răsturnare, în punctul de contact din timpul deviației, formează un unghi mai mare față de verticală. În acest caz, latura de impact a greutății și dispozitivul de protecție în caz de răsturnare, în punctul de impact, în momentul deviației maxime, se poziționează paralel, cu ajutorul unui dispozitiv suplimentar, lanțurile și cablurile rămânând în unghi de 20° față de verticală. Trebuie luate măsuri pentru a diminua tendința greutății de a se răsuci în jurul punctului de contact. Înălțimea greutății se reglează de așa manieră încât centrul de greutate să treacă prin punctul de contact.

Punctul de impact este situat pe partea dispozitivului de protecție în caz de răsturnare care poate lovi prima solul în cazul în care tractorul s-ar răsturna pe o parte, continuând să înainteze, și anume, în mod normal, în vârful colțului din față. Centrul de greutate al greutății nu trebuie să se afle la mai mult de 80 mm față de un plan vertical paralel cu planul median al tractorului, atingând extremitatea superioară a vârfului dispozitivului de protecție în caz de răsturnare.

1.2.2. Tractoarele rigide se ancorează la sol în conformitate cu anexa IV figura 6. Punctele de ancorare a cablurilor se situează la aproximativ 2 m în spatele axei spate și la 1,50 m în fața axei față.

1.2.3. Pentru tractoarele articulate, cele două axe trebuie ancorate la sol. Axa din secțiunea tractorului în care se află dispozitivul de protecție este tratată ca și axa spate din anexa IV figura 6. Punctul de articulație este susținut atunci de o bârnă cu secțiunea de 100 × 100 mm și este ferm ancorat la sol cu ajutorul unor cabluri legate la șinele de pe sol.

Formula

1.3. Ciocnire laterală

1.3.1. Poziția tractorului în raport cu greutatea este de așa natură încât aceasta din urmă să lovească dispozitivul de protecție în caz de răsturnare în momentul în care latura de impact a greutății și lanțurile sau cablurile acesteia sunt verticale, cu excepția cazului în care dispozitivul de protecție, în punctul de contact din timpul deviației, este vertical. În acest caz, latura de impact a greutății și dispozitivul de protecție în punctul de impact, în momentul deviației maxime, se poziționează paralel, cu ajutorul unui dispozitiv suplimentar, lanțurile și cablurile rămânând verticale. Înălțimea se reglează de așa manieră încât centrul de greutate să treacă prin punctul de contact.

Punctul de impact este situat pe partea dispozitivului de protecție în caz de răsturnare care poate lovi prima solul în cazul în care tractorul s-ar răsturna pe o parte, și anume în mod normal pe marginea superioară. Cu excepția cazului în care este sigur că un alt element situat pe această muchie ar lovi primul solul, punctul de impact este situat în planul perpendicular pe planul median al tractorului, trecând prin mijlocul scaunului reglat în poziție medie. Trebuie luate măsuri pentru a diminua tendința greutății de a se răsuci în jurul punctului de contact.

1.3.2. Pentru tractoarele rigide, axa a cărei poziție este rigidă în raport cu dispozitivul de protecție în caz de răsturnare se ancorează pe latura care va fi ciocnită. Pentru tractoarele cu două roți motrice, este vorba în mod normal de axa spate; această dispunere este ilustrată în anexa IV figura 7. Cele două cabluri de ancorare trec pe axă în punctul de pornire al punctelor situate direct sub aceasta, unul spre un punct de ancorare situat la aproximativ 1,5 m în fața axei și altul spre un punct situat la aproximativ 1,5 m în spatele axei. Cablurile se tensionează pentru a produce o deviație a pneului adiacent cablului corespunzătoare indicațiilor din anexa II punctul 3.1.5. După tensionarea cablurilor, se fixează ca și cală o bucată de lemn de 150 × 150 mm la roata opusă greutății și este blocată la sol astfel încât să fie strâns lipită de janta roții în timpul ciocnirii, în conformitate cu anexa IV figura 7. Lungimea bârnei se alege în așa fel încât, când este sprijinită de roată, să formeze un unghi de 30 ± 3o față de orizontală. Lungimea acesteia este egală cu de 20 până la de 25 de ori grosimea ei, iar lățimea acesteia este egală cu de 2 până la de 3 ori grosimea ei. Se împiedică deplasarea în lateral a celor două axe cu ajutorul unei bârne ancorate la sol, sprijinite de partea exterioară a roții de pe latura opusă celei în care se va produce ciocnirea.

1.3.3. Tractoarele articulate trebuie fixate la sol în așa fel încât secțiunea tractorului în care se află dispozitivul de protecție să fie fixată ferm la sol, ca la un tractor nearticulat.

Cele două axe ale tractoarelor se ancorează la sol. Axa și roțile secțiunii tractorului în care se află dispozitivul de protecție se ancorează și se calează în conformitate cu anexa IV figura 7. Punctul de articulație este susținut de o bârnă cu secțiunea de cel puțin 100 × 100 mm și se ancorează la șinele de pe sol. Se sprijină o cală de punctul de articulație și se fixează de sol în așa fel încât să producă același rezultat ca o cală sprijinită de roata spate și să ofere un suport similar celui obținut pentru un tractor rigid.

1.3.4. Greutatea se trage în spate în așa fel încât înălțimea centrului de greutate să o depășească pe cea pe care o va avea în punctul de impact cu o valoare dată de următoarea formulă:

Formula .

1.4. Strivire în spate

Tractorul se situează în dispozitivul descris în anexa II punctul 2.6 și ilustrat în anexa IV figurile 8 și 10, de așa manieră încât marginea din spate a bârnei să se găsească deasupra părții superioare portante a dispozitivului de protecție care se află cel mai în spate și în așa fel încât planul longitudinal median al tractorului să fie la jumătatea distanței dintre punctele de aplicare a forței pe bârnă.

Suporturile se amplasează sub axe de așa manieră încât pneurile să nu suporte forța de strivire. Forța aplicată corespunde dublului masei tractorului, așa cum este aceasta definită în anexa II punctul 1.3. Poate fi necesară ancorarea părții din față a tractorului.

1.5. Strivire frontală

1.5.1.

1.5.2.

Când partea din față a acoperișului dispozitivului de protecție nu poate suporta întreaga forță de strivire, această forță trebuie exercitată până când acoperișul suportă o deviație care îl face să coincidă cu planul care leagă partea superioară a dispozitivului de protecție în caz de răsturnare cu partea aflată în fața tractorului, capabilă să suporte masa tractorului în caz de răsturnare. Apoi forța se retrage, iar tractorul se aduce în poziția inițială, astfel încât bârna să fie deasupra punctului dispozitivului de protecție care ar fi atunci capabil să susțină partea din spate a tractorului complet răsturnat, în conformitate cu anexa IV figura 10, și forța se aplică din nou în întregime.

2. ZONA DE DEGAJARE

2.1. Zona de degajare este ilustrată în anexa IV figura 3 și este definită în raport cu un plan vertical de referință, în general longitudinal față de tractor și care trece printr-un punct de referință al scaunului, descris la punctul 2.3, și centrul volanului. Se consideră că acest plan de referință se deplasează orizontal cu scaunul și volanul în timpul ciocnirilor, dar rămâne perpendicular pe podeaua tractorului sau a dispozitivului de protecție în caz de răsturnare, în cazul în care acest dispozitiv este montat elastic.

Când volanul este reglabil, acesta trebuie să se afle în poziția normală pentru un șofer așezat.

Limitele zonei sunt specificate după cum urmează:

2.2.1. planuri verticale situate la 250 mm de fiecare parte a planului de referință, limitate în partea de sus la 300 mm deasupra punctului de referință al scaunului;

2.2.2. planuri paralele care se întind de la marginea superioară a planurilor menționate la punctul 2.2.1 până la o înălțime maximă de 900 mm deasupra punctului de referință al scaunului și care sunt înclinate în așa fel încât marginea superioară a planului pe latura care suportă ciocnirea laterală să fie la cel puțin 100 mm de planul de referință;

2.2.3. un plan orizontal situat la 900 mm deasupra punctului de referință al scaunului;

2.2.4. un plan înclinat perpendicular pe planul de referință și care conține un punct situat vertical la 900 mm deasupra punctului de referință al scaunului și punctul aflat cel mai în spate față de structura scaunului, inclusiv suspensia;

2.2.5. un plan vertical perpendicular pe planul de referință care se întinde spre baza punctului aflat cel mai în spate față de scaun;

2.2.6. o suprafață curbilinie, perpendiculară pe planul de referință, având o rază de 120 mm tangentă la planurile menționate la punctele 2.2.3 și 2.2.4;

2.2.7. o suprafață curbilinie, perpendiculară pe planul de referință, având o rază de 900 mm și care prelungește în față cu 400 mm planul menționat la punctul 2.2.3 față de care este tangentă într-un punct situat la 150 mm în fața punctului de referință al scaunului;

2.2.8. un plan înclinat perpendicular pe planul de referință, care întâlnește suprafața menționată la punctul 2.2.7 pe marginea din față a acesteia și care trece la 40 mm de volan. În cazul în care volanul este ridicat, acest plan se înlocuiește cu un plan tangent la suprafața menționată la punctul 2.2.7;

2.2.9. un plan vertical, perpendicular pe planul de referință și care este situat la 40 mm în fața volanului;

2.2.10. un plan orizontal care trece prin punctul de referință al scaunului.

2.3. Amplasarea scaunului și punctul de referință al scaunului

2.3.1. În sensul definiției zonei de degajare de la punctul 2.1, scaunul se situează în punctul aflat cel mai în spate al oricărei reglări în poziția orizontală. Acesta se amplasează în poziția mediană a reglajului vertical când acesta este independent de reglarea poziției orizontale.

Punctul de referință se obține cu ajutorul aparatului ilustrat în anexa IV figurile 1 și 2, care simulează locul ocupat de un om. Acest aparat este constituit dintr-o planșă care reprezintă șezutul scaunului și din alte planșe care reprezintă spătarul. Planșa inferioară a spătarului este articulată la nivelul oaselor iliace (A) și al regiunii lombare (B), înălțimea articulației (B) fiind reglabilă.

2.3.2. Se înțelege prin punct de referință punctul de intersecție al planului longitudinal median al scaunului cu planul tangent la baza spatelui și un plan orizontal. Acest plan orizontal întâlnește suprafața inferioară a planșei care reprezintă șezutul scaunului la 150 mm în fața planului tangent menționat mai sus.

2.3.3. În cazul în care suspensia scaunului este reglabilă în funcție de greutatea șoferului, aceasta se reglează astfel încât scaunul să fie în poziția medie a reglajului dinamic.

Aparatul se poziționează pe scaun. Se aplică apoi o forță de 550 N într-un punct situat la 50 mm în fața articulației (A) și cele două părți ale planșei care reprezintă spătarul se sprijină ușor tangențial cu spătarul.

În cazul în care nu se pot stabili tangentele la fiecare nivel al spătarului (deasupra și sub regiunea lombară), trebuie luate următoarele măsuri:

2.3.4.1. atunci când nu este posibilă nici o tangentă în partea inferioară: partea inferioară a planșei care reprezintă spătarul se sprijină vertical pe spătar;

2.3.4.2. atunci când nu este posibilă nici o tangentă în partea superioară: articulația (B) se fixează la o înălțime de 230 mm deasupra punctului de referință al scaunului, în cazul în care suprafața inferioară a planșei care reprezintă spătarul este verticală. Prin urmare, cele două părți ale planșei care reprezintă spătarul sunt ușor sprijinite tangențial de spătar.

3. MĂSURĂRI DE EFECTUAT

3.1. Rupturi și fisuri

După fiecare încercare, toate elementele asamblării, cadrele și dispozitivele de montare se examinează vizual pentru a descoperi rupturile și fisurile. Nu se iau în considerare eventualele fisuri mici la elementele neimportante.

3.2. Zona de degajare

3.2.1.

În timpul fiecărei încercări, se verifică dacă o parte oarecare a dispozitivului de protecție în caz de răsturnare a pătruns în zona de degajare din jurul scaunului șoferului, în conformitate cu definiția de la punctele 2.1 și 2.2.

3.2.2.

În afară de aceasta, se verifică dacă o parte oarecare a zonei de degajare depășește protecția dispozitivului. În acest scop, se consideră ca fiind exterioară protecției dispozitivului orice parte a acestui spațiu care ar veni în contact cu solul neted în cazul în care tractorul s-ar fi răsturnat pe partea din care a fost ciocnit. Pneurile și ecartamentul sunt considerate la cotele cele mai mici indicate de constructor.

3.3. Deformare instantanee maximă

În timpul încercării de ciocnire laterală, se înregistrează diferența dintre deformarea instantanee maximă și deformarea reziduală la 900 mm deasupra și la 150 mm în fața punctului de referință al scaunului. O extremitate a tijei, descrisă în anexa II punctul 2.7.1, se atașează părții superioare a dispozitivului de protecție în caz de răsturnare, iar cealaltă extremitate se trece printr-un orificiu din rigla verticală. Poziția inelului pe tijă după ciocnire indică deformarea instantanee maximă.

3.4. Deformare permanentă

ANEXA

FIGURI

ANEXA V

ANEXA VI

MARCARE

Marca de omologare CEE este compusă dintr-un dreptunghi în interiorul căruia este plasată litera „e”, urmată de numărul sau grupul de litere distinctiv al statului membru care a acordat omologarea:

1.	pentru Republica Federală Germania,
2.	pentru Franța,
3.	pentru Italia,
4.	pentru Țările de Jos,
6.	pentru Belgia,
11.	pentru Regatul Unit al Marii Britanii,
13.	pentru Luxemburg,
DK	pentru Danemarca,
IRL	pentru Irlanda,

și de un număr de omologare CEE corespunzător numărului certificatului de omologare CEE stabilit pentru tipul dispozitivului de protecție în caz de răsturnare în ceea ce privește rezistența acestuia și rezistența montării acestuia pe tractor, plasat într-o poziție oarecare în apropierea dreptunghiului.

EXEMPLU DE MARCĂ DE OMOLOGARE CEE

ANEXA VII

ANEXA VIII

CONDIȚII DE OMOLOGARE CEE

1. Cererea de omologare CEE pentru un tip de tractor privind rezistența dispozitivului de protecție în caz de răsturnare și a montării acestuia pe tractor se prezintă de către constructorul tractorului sau de către reprezentantul autorizat al acestuia.

2. Se prezintă serviciului tehnic însărcinat cu încercările de omologare un tractor reprezentativ pentru tipul care va fi omologat, pe care sunt montate un dispozitiv de protecție, precum și punctele de montare a acestuia, omologate corespunzător.

3. Serviciul tehnic însărcinat cu încercările de omologare verifică dacă tipul de dispozitiv de protecție omologat este destinat montării pe tipul de tractor pentru care este cerută omologarea. Acesta verifică, în special, dacă montarea dispozitivului de protecție corespunde celei testate când s-a efectuat omologarea CEE.

4. Posesorul omologării CEE poate cere extinderea acesteia pentru alte tipuri de dispozitive de protecție.

Autoritățile competente acordă această extindere cu următoarele condiții:

5.1. noul tip de dispozitiv de protecție în caz de răsturnare și montarea acestuia pe tractor au făcut obiectul unei omologări CEE;

5.2. este conceput pentru a fi montat pe tipul de tractor pentru care este cerută extinderea omologării CEE;

5.3. montarea dispozitivului de protecție pe tractor corespunde celei testate când a fost acordată omologarea CEE.

6. O fișă conformă modelului din anexa IX se anexează fișei de omologare CEE pentru fiecare omologare sau extindere a omologării acordată sau refuzată.

7. În cazul în care cererea de omologare CEE pentru un tip de tractor este înaintată în același timp cu cererea de omologare CEE pentru un tip de dispozitiv de protecție în caz de răsturnare destinat montării pe tipul de tractor pentru care este cerută omologarea CEE, nu se efectuează verificările prevăzute la punctele 2 și 3.

ANEXA IX

13/Volumul 03

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

184

31977L0537

L 220/38

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 28 iunie 1977

de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la măsurile care trebuie luate împotriva emisiilor de poluanți de la motoarele diesel cu care sunt echipate tractoarele agricole sau forestiere pe roți

(77/537/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 100,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Adunării (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

întrucât cerințele tehnice pe care trebuie să le îndeplinească tractoarele, în conformitate cu legislațiile interne, se referă, printre altele, la emisiile de poluanți de la motoarele diesel cu care sunt echipate tractoarele;

întrucât aceste cerințe diferă de la un stat membru la altul; întrucât este necesar, prin urmare, ca aceleași cerințe să fie adoptate de către toate statele membre, fie în completarea, fie în locul reglementărilor lor actuale, în primul rând pentru a permite punerea în aplicare, pentru fiecare tip de tractor, a procedurii de omologare CEE, care face obiectul Directivei 74/150/CEE a Consiliului din 4 martie 1974 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la omologarea tractoarelor agricole sau forestiere pe roți (3);

întrucât apropierea legislațiilor interne privind tractoarele implică recunoașterea de către statele membre a verificărilor efectuate de către fiecare dintre acestea pe baza unor cerințe comune,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

(1) Se înțelege prin tractor (agricol sau forestier) orice vehicul cu motor, roți sau șenile, cu cel puțin două axe, a cărui funcție constă în mod esențial în forța de tracțiune și care este special conceput pentru tractarea, împingerea, purtarea sau acționarea anumitor utilaje, mașini sau remorci destinate să fie folosite în exploatarea agricolă sau forestieră. Acesta poate fi amenajat pentru a transporta o încărcătură și însoțitori.

(2) Prezenta directivă se aplică numai tractoarelor menționate la alineatul (1), montate pe pneuri, care au două axe și o viteză maximă prin construcție cuprinsă între 6 și 25 km/oră.

Articolul 2

Statele membre nu pot refuza omologarea CEE, nici omologarea la scară națională a unui tractor din motive ce privesc emisiile de poluanți de la un motor diesel cu care este echipat tractorul respectiv, în cazul în care acest tractor respectă cerințele care figurează în anexele I, II, III, IV și VI.

Articolul 3

Statele membre nu pot refuza înmatricularea sau interzice vânzarea, punerea în circulație sau utilizarea tractoarelor din motive ce privesc emisiile de poluanți de la un motor diesel cu care este echipat tractorul respectiv, în cazul în care acest tractor respectă cerințele care figurează la anexele I, II, III, IV și VI.

Articolul 4

Statul membru care a acordat omologarea ia măsurile necesare pentru a fi informat de orice modificare a vreunuia dintre elementele sau a vreuneia dintre caracteristicile menționate la anexa I punctul 2.2. Autoritățile competente ale acestui stat estimează dacă tipul de tractor modificat trebuie supus la noi încercări, însoțite de un nou proces-verbal. În cazul în care din încercările efectuate rezultă că dispozițiile prezentei directive nu sunt respectate, modificarea nu se autorizează.

Articolul 5

Modificările necesare pentru adaptarea la progresul tehnic a cerințelor menționate la anexele I-X la prezenta directivă se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 13 din Directiva 74/150/CEE.

Articolul 6

(1) Statele membre pun în aplicare dispozițiile necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de optsprezece luni de la notificarea sa și informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 7

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Luxemburg, 28 iunie 1977.

Pentru Consiliu

Președintele

W. RODGERS

(2) JO C 197, 23.8.1976, p. 16.

(1) JO C 118, 16.5.1977, p. 29.

ANEXA I (1)

DEFINIȚII, CEREREA DE OMOLOGARE CEE, SIMBOLUL VALORII CORECTATE A COEFICIENTULUI DE ABSORBȚIE, SPECIFICAȚII ȘI ÎNCERCĂRI ȘI CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

2. DEFINIȚII

În sensul prezentei directive:

2.2. tip de tractor în ceea ce privește limitarea emisiilor de poluanți provenind de la motor înseamnă tractoarele care nu prezintă diferențe esențiale între ele, diferențe care pot viza, în special, caracteristicile tractorului și motorului definite în anexa II;

2.3. motor diesel înseamnă un motor care funcționează pe principiul aprinderii prin compresie;

2.4. dispozitiv de pornire la rece înseamnă un dispozitiv care, atunci când este în funcțiune, mărește temporar volumul de combustibil furnizat motorului și care vizează facilitarea pornirii motorului;

2.5. opacimetru înseamnă un aparat destinat măsurării continue a coeficienților de absorbție a luminii de către gazelor de evacuare emise de tractoare.

3. CERERE DE OMOLOGARE CEE

3.1. Cererea de omologare trebuie înaintată de către producătorul tractorului sau de către reprezentantul său autorizat.

Aceasta trebuie însoțită de documentele menționate mai jos, în trei exemplare, și de următoarele indicații:

3.2.1. descrierea tipului motorului, cuprinzând toate indicațiile care figurează în anexa II;

3.2.2. desene ale camerei de combustie și ale părții superioare a pistonului.

3.3. Trebuie prezentate autorității competente însărcinate cu încercările de omologare menționate la punctul 5 un motor și echipamentele prevăzute în anexa II pentru montarea sa pe tractorul care urmează a fi omologat. Cu toate acestea, în cazul în care constructorul solicită, iar autoritatea competentă însărcinată cu încercările de omologare își dă acordul, va putea fi efectuată o încercare pe un tractor reprezentativ pentru tipul de tractor care urmează a fi omologat.

3a. OMOLOGAREA CEE

La certificatul de omologare CEE se anexează un certificat conform celui care figurează în anexa X.

4. SIMBOLUL VALORII CORECTATE A COEFICIENTULUI DE ABSORBȚIE

4.4. Pentru fiecare vehicul conform unui tip de tractor omologat în conformitate cu prezenta directivă trebuie aplicat în mod vizibil, într-un loc ușor accesibil și indicat în anexa la certificatul de omologare care figurează în anexa X, un simbol reprezentând un dreptunghi în interiorul căruia figurează valoarea corectată a coeficientului de absorbție, obținută la efectuarea omologării în cursul încercării în accelerare liberă, exprimată în m-1 și stabilită la efectuarea omologării prin metoda descrisă la punctul 3.2 din anexa IV.

4.5. Acest simbolul trebuie să fie ușor lizibil și să nu poată fi șters.

4.6. Anexa IX dă un exemplu de schemă a acestui simbol.

5. SPECIFICAȚII ȘI ÎNCERCĂRI

5.1. Generalități

Elementele care pot influența emisiile de poluanți trebuie astfel concepute, construite și asamblate încât, în condiții normale de utilizare și în ciuda vibrațiilor la care poate fi supus, tractorul să poată respecta cerințele tehnice ale prezentei directive.

5.2. Specificații privind dispozitivele de pornire la rece

5.2.1. Dispozitivul de pornire la rece trebuie astfel conceput și realizat încât să nu poată fi pornit și nici menținut în funcțiune când motorul funcționează în condiții normale.

Cerințele de la punctul 5.2.1 nu sunt aplicabile în cazul în care este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții:

5.2.2.1. coeficientul de absorbție a luminii a gazelor emise de motor în regim stabilizat, măsurat prin metoda prevăzută în anexa III, cu dispozitivul de pornire la rece în funcțiune, nu depășește limitele prevăzute în anexa VI;

5.2.2.2. menținerea în funcțiune a dispozitivului de pornire la rece determină oprirea motorului într-un interval de timp rezonabil.

5.3. Specificații privind emisia de poluanți

5.3.1. Măsurarea emisiilor de poluanți de la tipul de tractor prezentat pentru omologarea CEE trebuie efectuată în conformitate cu cele două metode descrise în anexele III și IV, una dintre ele privind încercările efectuate în regim stabilizat, iar cealaltă, încercările în accelerare liberă (2).

5.3.2. Valoarea emisiilor de poluanți, măsurată în conformitate cu metoda descrisă în anexa III, nu trebuie să depășească limitele prevăzute în anexa VI.

5.3.3. Pentru motoarele cu compresor de supraalimentare de evacuare, valoarea coeficientului de absorbție, măsurată în accelerare liberă, trebuie să fie cel mult egală cu valoarea-limită prevăzută în anexa VI, pentru valoarea nominală a fluxului corespunzătoare coeficientului de absorbție maximă măsurat în cursul încercărilor în regimuri stabilizate, la care se adaugă 0,5 m-1.

5.4. Sunt admise aparate de măsură echivalente. În cazul în care se utilizează alt aparat decât cele descrise în anexa VII, trebuie demonstrată echivalența sa pentru motor.

7. CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

7.1. Orice tractor din serie trebuie să fie conform tipului de tractor omologat, din punctul de vedere al elementelor care influențează emisia de poluanți de la motor.

În general, conformitatea producției în ceea ce privește emisia de poluanți provenind de la motoare diesel se verifică pe baza descrierii făcute în anexa la certificatul de omologare CEE care figurează în anexa X. În afară de aceasta:

când se efectuează verificarea unui tractor selectat dintr-o serie, încercările se efectuează după cum urmează:

7.3.1.1. un tractor care nu a fost rodat este supus încercării în accelerare liberă descrise în anexa IV. Se consideră că tractorul este conform cu tipul omologat în cazul în care valoarea coeficientului de absorbție obținută nu depășește cu mai mult de 0,5 m-1 valoarea indicată în simbolul privind valoarea corectată a acestui coeficient;

7.3.1.2. în cazul în care valoarea obținută la efectuarea încercării menționate la punctul 7.3.1.1 depășește cu mai mult de 0,5 m-1 valoarea indicată în simbol, un tractor de tipul avut în vedere sau motorul său este supus încercării în regimuri stabilizate prevăzute în anexa III. Valoarea emisiilor nu trebuie să depășească limitele prevăzute în anexa VI.

(1) Textul anexelor este similar celui din Regulamentul nr. 24 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite; în special împărțirea pe puncte este aceeași. Din acest motiv, în cazul în care un punct din Regulamentul 24 nu are corespondent în prezenta directivă, numărul acestuia este indicat între paranteze.

(2) Încercarea în accelerare liberă se efectuează în special pentru a furniza o valoare de referință autorităților competente care utilizează această metodă pentru verificarea vehiculelor aflate în stare de funcționare.

ANEXA II

ANEXA III

ÎNCERCĂRI ÎN REGIMURI STABILIZATE

1. INTRODUCERE

1.1. Prezenta anexă descrie metoda prin care se pot stabili emisiile de poluanți la diferite regimuri stabilizate la 80 % din încărcarea maximă a motorului.

1.2. Încercarea poate fi efectuată fie pe un motor, fie pe un tractor.

2. PRINCIPIUL DE MĂSURARE

2.1. Se măsoară opacitatea gazelor de evacuare produse de motor, acesta funcționând la 80 % din încărcarea maximă și în regim stabilizat. Se efectuează șase măsurări distribuite în mod uniform între turația corespunzătoare puterii maxime a motorului și cea mai mare dintre următoarele două turații:

—	55 % din turația corespunzătoare puterii maxime;

—	1 000 rpm.

Punctele-limită ale măsurării trebuie să se situeze la limitele intervalului definit mai sus.

2.2. În cazul motoarelor diesel echipate cu compresor de supraalimentare cu aer care poate fi pornit când se dorește și în cazul cărora pornirea compresorului de supraalimentare cu aer determină creșterea cantității de combustibil injectate, măsurările se efectuează atât cu compresorul de supraalimentare în funcțiune, cât și fără.

Pentru fiecare turație a motorului, rezultatul măsurării îl constituie valoarea cea mai mare dintre cele două obținute.

3. CONDIȚII DE ÎNCERCARE

3.1. Tractor sau motor

3.1.1.

Motorul sau tractorul se prezintă în stare mecanică bună. Motorul trebuie să fi fost rodat.

3.1.2.

Motorul trebuie încercat cu echipamentele prevăzute în anexa II.

3.1.3.

Reglajele motorului sunt cele prevăzute de către constructor și care figurează în anexa II.

3.1.4.

Dispozitivul de evacuare nu trebuie să prezinte nici un orificiu prin care să poată fi diluate gazele emise de motor.

3.1.5.

Motorul trebuie să funcționeze în condițiile normale prevăzute de către constructor. În special apa de răcire și uleiul trebuie să fie fiecare la temperatura normală prevăzută de către constructor.

3.2. Combustibil

Combustibilul este combustibilul de referință ale cărui specificații sunt definite în anexa V.

3.3. Laboratorul de încercare

3.3.1. Se măsoară temperatura absolută T a laboratorului, exprimată în grade Kelvin, și presiunea atmosferică H, exprimată în torri, și se măsoară factorul F, definit de formula:

Formula

3.3.2. Pentru ca o încercare să fie recunoscută ca fiind validă, factorul F trebuie să fie 0,98 ≤ F ≤ 1,02.

3.4. Aparat de eșantionare și de măsurare

Coeficientul de absorbție a luminii a gazelor evacuate trebuie măsurat cu un opacimetru care să respecte condițiile din anexa VII și care să fie instalat în conformitate cu anexa VIII.

4. VALORI LIMITĂ

4.1. Pentru fiecare dintre cele șase turații ale motorului la care se măsoară coeficientul de absorbție a luminii în conformitate cu punctul 2.1, se calculează fluxul nominal de gaz G, exprimat în litri pe secundă, și se definește prin următoarele formule:

—	pentru motoarele în doi timpi

—	pentru motoarele în patru timpi

unde:

V este capacitatea cilindrică a motorului exprimată în litri și n este turația motorului în rotații pe minut.

4.2. Pentru fiecare turație a motorului, coeficientul de absorbție a luminii a gazelor de evacuare nu trebuie să depășească valoarea limită care figurează în tabelul din anexa VI. Când valoarea fluxului nominal nu se regăsește între cele care figurează în tabel, valoarea limită aplicabilă se obține printr-o interpolare pe principiul părților proporționale.

ANEXA IV

ÎNCERCARE ÎN ACCELERARE LIBERĂ

1. CONDIȚII DE ÎNCERCARE

Testul se efectuează pe tractorul sau pe motorul pe care s-a făcut încercarea în regimuri stabilizate descrisă în anexa III.

1.1.1. Când încercarea se efectuează pe un motor pe banc, trebuie realizată cât mai repede posibil după încercarea de verificare a opacității în regimuri stabilizate. În special apa de răcire și uleiul trebuie să fie la temperaturile normale indicate de către constructor.

1.1.2. Când încercarea se efectuează pe un tractor staționar, motorul trebuie adus în prealabil, în cursul unui parcurs rutier, la condiții normale de funcționare. Încercarea trebuie efectuată cât mai repede posibil după încheierea parcursului rutier.

1.2. Camera de combustie nu trebuie să fi fost răcită sau murdărită în urma unei perioade prelungite de ralanti anterior încercării.

1.3. Sunt aplicabile condițiile de încercare definite la punctele 3.1, 3.2 și 3.3 din anexa III.

1.4. Sunt aplicabile condițiile privind aparatele de eșantionare și de măsurare definite la punctul 3.4 din anexa III.

2. METODE DE ÎNCERCARE

2.1. Când încercarea se efectuează pe banc, motorul se decuplează de la frână, aceasta fiind înlocuită fie de părțile rotative acționate când schimbătorul de viteze este la punctul mort, fie de o inerție echivalentă în mare măsură cu cea a părților rotative.

2.2. Când încercarea se efectuează pe un tractor, se plasează schimbătorul de viteze la punctul mort și se turează motorul.

2.3. Cu motorul la ralanti, se apasă rapid, dar fără brutalitate, pedala de accelerație, astfel încât pompa de injecție să fie la debit maxim. Se menține această poziție până când motorul ajunge la turația maximă și până când regulatorul intră în funcțiune. De îndată ce se atinge această turație, se eliberează pedala de accelerație, până când motorul ajunge din nou la ralanti, iar opacimetrul revine la condițiile corespunzătoare.

2.4. Se repetă de cel puțin șase ori operația descrisă la punctul 2.3, pentru a curăța sistemul de evacuare și, eventual, pentru a regla aparatele. Se notează valorile maxime ale opacităților citite la fiecare accelerare succesivă, trebuie notate până când se obțin valori stabilizate. Nu se ține cont de valorile citite când motorul este la ralanti după fiecare accelerare. Valorile citite se consideră stabilizate când patru valori citite consecutiv se situează într-o lățime de bandă de 0,25 m-1și nu formează o înșiruire descrescătoare. Coeficientul de absorbție XM înregistrat reprezintă media aritmetică a acestor patru valori.

Motoarele echipate cu compresor de supraalimentare cu aer respectă, dacă este cazul, următoarelor cerințe speciale:

2.5.1. în cazul motoarelor cu compresor de supraalimentare cu aer care este cuplat cu motorul sau condus mecanic de acesta și care poate fi decuplat, se efectuează două cicluri de măsurare complete cu accelerări preliminare, compresorul de supraalimentare cu aer fiind cuplat, într-unul din cazuri, și decuplat, în celălalt. Rezultatul măsurărilor care se înregistrează este cel mai mare dintre cele două rezultate obținute;

2.5.2. în cazul motoarelor cu compresor de supraalimentare cu aer care poate fi decuplat printr-un bypass a cărui comandă este lăsată la dispoziția șoferului, încercarea trebuie efectuată cu și fără bypass. Rezultatul măsurărilor care se înregistrează este cel mai mare dintre cele obținute.

3. STABILIREA VALORII CORECTATE A COEFICIENTULUI DE ABSORBȚIE

3.1. Notații

XM	=	valoarea coeficientului de absorbție în accelerare liberă, măsurată în conformitate cu punctul 2.4;
XL	=	valoarea corectată a coeficientului de absorbție în accelerare liberă;
SM	=	valoarea coeficientului de absorbție măsurată în regim stabilizat (punctul 2.1 din anexa III) care este cea mai apropiată de valoarea limită prescrisă corespunzătoare aceluiași flux nominal;
SL	=	valoarea coeficientului de absorbție (punctul 4.2 din anexa III) pentru fluxul nominal corespunzător punctului de măsurare care a furnizat valoarea SM;
L	=	lungimea efectivă a fasciculului de lumină în opacimetru.

3.2. Întrucât coeficienții de absorbție sunt exprimați în m-1, iar lungimea efectivă a fasciculului de lumină este exprimată în metri, valoarea corectată XL este dată de cea mai mică dintre următoarele expresii:

Formula sau Formula

ANEXA V

SPECIFICAȚIILE COMBUSTIBILULUI DE REFERINȚĂ PREVĂZUT PENTRU ÎNCERCĂRILE DE OMOLOGARE ȘI PENTRU VERIFICAREA CONFORMITĂȚII PRODUCȚIEI

	Limite și unități	Metode
Densitate 15/4 °C	0,830 ± 0,005	ASTM D 1298-67
Distilare		ASTM D 86-67
50 %	min. 245 °C
90 %	330 ± 10 °C
Punctul de fierbere final	max. 370 °C
Indicele cetanic	54 ± 3	ASTM D 976-66
Vâscozitatea cinematică la 100 °F	3 ± 0,5 cst	ASTM D 445-65
Conținutul de sulf	0,4 ± 0,1 % din greutate	ASTM D 129-64
Punctul de inflamabilitate	min. 55 °C	ASTM D 93-71
Punctul de tulburare	max. –7 °C	ASTM D 2 500-66
Punctul de anilină	69 ± 5 °C	ASTM D 611-64
Carbon în reziduu 10 %	max. 0,2 % din greutate	ASTM D 524-64
Conținutul de cenușă	max. 0,01 % din greutate	ASTM D 482-63
Conținutul de apă	max. 0,05 % din greutate	ASTM D 95-70
Testul de coroziune a cuprului la 100 °C	max. 1	ASTM D 130-68
Valoarea calorifică netă		ASTM D 2-68 (Ap. VI)
Indicele acidității puternice	zero mg KOH/g	ASTM D 974-64
Notă: Combustibilul trebuie să fie constituit doar din distilați direcți, hidrodesulfurați sau nu, și nu trebuie să conțină nici un aditiv.

ANEXA VI

VALORILE LIMITĂ APLICABILE LA EFECTUAREA ÎNCERCĂRII ÎN REGIMURI STABILIZATE

Fluxul nominal G litri/secundă	Coeficientul de absorbție k m-1
≤ 42	2,26
45	2,19
50	2,08
55	1,985
60	1,90
65	1,84
70	1,775
75	1,72
80	1,665
85	1,62
90	1,575
95	1,535
100	1,495
105	1,465
110	1,425
115	1,395
120	1,37
125	1,345
130	1,32
135	1,30
140	1,27
145	1,25
150	1,225
155	1,205
160	1,19
165	1,17
170	1,155
175	1,14
180	1,125
185	1,11
190	1,095
195	1,08
≥ 200	1,065
Notă: Deși valorile de mai sus sunt rotunjite către cea mai apropiată valoare, 0,01 sau 0,005, acest lucru nu înseamnă că măsurările trebuie efectuate cu acest grad de precizie.

ANEXA VII

CARACTERISTICILE OPACIMETRELOR

1. DOMENIUL DE APLICARE

Prezenta anexă definește condițiile care vor trebui îndeplinite de opacimetrele destinate a fi utilizate în încercările descrise în anexele III și IV.

2. SPECIFICAȚIE DE BAZĂ PENTRU OPACIMETRE

2.1.	Gazul care urmează a fi măsurat se ține închis într-un spațiu a cărui suprafață internă este nereflectantă.

2.2.	Lungimea efectivă a traiectoriei fasciculelor de lumină prin gazul care urmează a fi măsurat se stabilește ținând cont de posibila influență a dispozitivelor de protecție a sursei de lumină și a celulei fotoelectrice. Această lungime efectivă trebuie indicată pe aparat.

2.3.	Acul indicator al opacimetrului trebuie să aibă două scări, una în unități absolute de absorbție a luminii de la 0 la ∞ (m-1), iar cealaltă liniară, de la 0 la 100; ambele scări cuprind intervalul de la 0 la fluxul total al scării la opacitate completă.

3. SPECIFICAȚII DE CONSTRUCȚIE

3.1. Generalități

Opacimetrul trebuie să fie de așa natură încât, în condiții de funcționare în regimuri stabilizate, camera de fum să fie umplută cu fum de opacitate uniformă.

3.2. Camera de fum și carcasa opacimetrului

3.2.1.

Admisia în celula fotoelectrică de lumină parazită datorată reflexiilor interne sau efectelor de difuziune trebuie redusă la maximum (de exemplu, prin finisarea suprafeței interne cu negru mat și printr-o dispunere generală corespunzătoare).

3.2.2.

Caracteristicile optice trebuie să fie de așa natură încât efectul combinat al difuziunii și reflexiei să nu depășească o unitate pe scara liniară când camera de fum este umplută cu fum al cărui coeficient de absorbție este de aproape 1,7 m-1.

3.3. Sursa de lumină

Sursa de lumină trebuie să fie constituită de o lampă cu incandescență a cărei temperatură de culoare este cuprinsă în intervalul 2 800 - 3 250 K.

3.4. Receptorul

3.4.1.

Receptorul este constituit de o celulă fotoelectrică având o curbă de răspuns spectral asemănătoare curbei fotopice a ochiului uman (răspunsul maxim în intervalul 550/570 nm; mai puțin de 4 % din acest răspuns maxim sub 430 nm și peste 680 nm).

3.4.2.

Construcția circuitului electric care include acul indicator trebuie să fie de așa natură încât curentul de ieșire al celulei fotoelectrice să fie o funcție liniară a intensității luminii primite în intervalul temperaturilor de funcționare a celulei fotoelectrice.

3.5. Scări de măsurare

3.5.1. Coeficientul de absorbție a luminii, k, se calculează prin formula Formula , unde L este lungimea efectivă a traiectoriei fasciculului de lumină prin gazul care urmează să fie măsurat, Φ0 este fluxul incident și Φ este fluxul emergent.

Atunci când lungimea efectivă L a unui tip de opacimetru nu poate fi evaluată direct din geometria sa, lungimea efectivă L trebuie stabilită:

—	fie prin metoda descrisă la punctul 4;

—	fie prin comparație cu alt tip de opacimetru, a cărui lungime efectivă este cunoscută.

3.5.2. Relația dintre scara liniară de la 0 la 100 și coeficientul de absorbție k este dată de formula

Formula

unde N reprezintă citirea scării liniare, iar k este valoarea corespunzătoare coeficientului de absorbție.

3.5.3. Acul indicator al opacimetrului trebuie să permită citirea unui coeficient de absorbție de 1,7 m-1 cu o precizie de 0,025 m-1.

3.6. Reglarea și verificarea aparatului de măsură

3.6.1.

Circuitul electric al celulei fotoelectrice și al acului indicator trebuie să fie reglabile, pentru a putea aduce acul indicator la zero atunci când fluxul de lumină trece prin camera de fum umplută cu aer curat sau printr-o cameră cu caracteristici identice.

3.6.2.

Cu lampa stinsă și circuitul de măsurare electrică deschis sau scurtcircuitat, citirea de pe scara coeficienților de absorbție este ∞ și trebuie să rămână ∞ când circuitul de măsurare este reconectat.

3.6.3.

Trebuie efectuată o verificare intermediară prin amplasarea în camera de fum a unui filtru reprezentat de un gaz al cărui coeficient de absorbție k este cunoscut, fiind măsurat conform prevederilor punctului 3.5.1, și se situează între 1,6 m-1și 1,8 m-1. Valoarea lui k trebuie să fie apropiată de 0,025 m-1. Testarea constă în verificarea faptului că această valoare nu diferă cu mai mult de 0,05 m-1 de cea citită pe acul indicator, atunci când este introdus filtrul între sursa de lumină și celula fotoelectrică.

3.7. Răspunsul opacimetrului

3.7.1.

Timpul de răspuns al circuitului de măsurare electrică, corespunzător timpului necesar indicatorului să atingă o deviație totală de 90 % din scara completă atunci când se introduce un ecran care determină obscuritatea totală a celulei fotoelectrice, trebuie să fie între 0,9 și 1,1 secunde.

3.7.2.

Stabilizarea circuitului de măsurare electrică trebuie să fie de așa manieră încât depășirea valorii finale stabile, după orice variație momentană a valorii de intrare (de exemplu, filtrul de verificare) să nu depășească 4 % din această valoare în unități de scară liniară.

3.7.3.

Timpul de răspuns al opacimetrului datorat fenomenelor fizice din camera de fum este cel dintre începerea intrării gazului în aparatul de măsură și umplerea completă a camerei de fum; nu trebuie să depășească 0,4 secunde.

3.7.4.

Prezentele dispoziții nu sunt aplicabile decât opacimetrelor care se utilizează la măsurarea opacității în accelerare liberă.

3.8. Presiunea gazului care urmează să fie măsurat și presiunea aerului de baleiaj

3.8.1.

Presiunea gazului evacuat în camera de fum nu trebuie să difere de presiunea atmosferică cu mai mult de 735 Pa.

3.8.2.

Variațiile de presiune ale gazului care urmează să fie măsurat și ale aerului de baleiaj nu trebuie să determine o variație a coeficientului de absorbție cu mai mult de 0,05 m-1 în cazul unui gaz care urmează să fie măsurat care are un coeficient de absorbție de 1,7 m-1.

3.8.3.

Opacimetrul trebuie echipat cu dispozitive corespunzătoare măsurării presiunii în camera de fum.

3.8.4.

Limitele de variație ale presiunii gazului și ale aerului de baleiaj în camera de fum se indică de către fabricantul aparatului.

3.9. Temperatura gazului care urmează să fie măsurat

3.9.1.

În orice punct al camerei de fum, temperatura gazului în momentul măsurării trebuie să fie între 70 °C și o temperatură maximă specificată de către fabricantul opacimetrului, astfel încât citirile din acest interval de temperaturi să nu varieze cu mai mult de 0,1 m-1 atunci când camera este umplută cu un gaz având un coeficient de absorbție de 1,7 m-1.

3.9.2.

Opacimetrul trebuie echipat cu dispozitive corespunzătoare măsurării temperaturii în camera de fum.

4. LUNGIMEA EFECTIVĂ „L” A OPACIMETRULUI

4.1. Generalități

4.1.1.

La unele tipuri de opacimetre, gazele dintre sursa de lumină și celula fotoelectrică sau dintre părțile transparente care protejează sursa și celula fotoelectrică nu au o opacitate constantă. În asemenea cazuri, lungimea efectivă L este aceea a unei coloane de gaz de opacitate uniformă care are aceeași absorbție a luminii ca aceea obținută când gazul trece normal prin opacimetru.

4.1.2.

Lungimea efectivă a traiectoriei fasciculului de lumină se obține comparând citirea N a opacimetrului când funcționează normal cu citirea N0 obținută când opacimetrul este astfel modificat încât gazul de încercare să umple o lungime L0 bine definită.

4.1.3.

Trebuie efectuate citiri comparative, într-o succesiune rapidă, pentru a stabili corectarea deplasării lui zero.

4.2. Metoda de evaluare a lui „L”

4.2.1. Gazele de încercare trebuie să fie gaze de evacuare de opacitate constantă sau gaze absorbante având o densitate similară celei a gazelor evacuate.

4.2.2. Se stabilește cu precizie o coloană de lungime L0 a opacimetrului care poate fi umplută uniform cu gazele de încercare și ale cărei capete sunt perpendiculare în mare măsură pe direcția fasciculelor de lumină. Această lungime L0 trebuie să fie apropiată de lungimea efectivă pe care se presupune că o are opacimetrul.

4.2.3. Se măsoară temperatura medie a gazelor de încercare în camera de fum.

4.2.4. În cazul în care este necesar, se poate încorpora în conductele de eșantionare, cât mai aproape posibil de sondă, un rezervor de expansiune cu o capacitate suficientă pentru a amortiza pulsațiile și având formă compactă. Se poate monta, de asemenea, un răcitor. Adăugarea rezervorului de expansiune și a răcitorului nu trebuie să afecteze în mod neîntemeiat compoziția gazelor de evacuare.

Încercarea de stabilire a lungimii efective constă în trecerea alternativă a unui eșantion de gaze de încercare prin opacimetru când este în stare normală de funcționare și prin același aparat modificat, așa cum s-a indicat la punctul 4.1.2.

4.2.5.1. Valorile date de opacimetru trebuie înregistrate continuu în cursul încercării cu un înregistrator al cărui timp de răspuns este cel mult egal cu cel al opacimetrului.

4.2.5.2. Opacimetrul funcționând în condiții normale, citirea pe scara liniară a opacității este N, iar cea a temperaturii medii a gazelor, exprimată în grade Kelvin, este T.

4.2.5.3. Lungimea cunoscută L0 fiind umplută cu același gaz de încercare, citirea pe scara liniară a opacității este N0, iar cea a temperaturii medii a gazelor, exprimată în grade Kelvin, este T0.

4.2.6. Lungimea efectivă este: Formula

4.2.7. Încercarea trebuie repetată cu cel puțin patru gaze de încercare care oferă citiri distribuite regulat între 20 și 80 pe scara liniară.

4.2.8. Lungimea efectivă L a opacimetrului este media aritmetică a lungimilor efective obținute, așa cum se precizează la punctul 4.2.6, pentru fiecare dintre gazele de încercare.

ANEXA VIII

INSTALAREA ȘI UTILIZAREA OPACIMETRULUI

1. DOMENIUL DE APLICARE

Prezenta anexă definește instalarea și utilizarea opacimetrelor destinate a fi utilizate în încercările descrise în anexele III și IV.

2. OPACIMETRUL DE EȘANTIONARE

2.1. Instalarea pentru încercările în regimuri stabilizate

2.1.1.

Raportul dintre suprafața secțiunii sondei și cea a țevii de eșapament trebuie să fie de cel puțin 0,05. Contrapresiunea măsurată în țeava de eșapament la intrarea sondei nu trebuie să depășească 735 Pa.

2.1.2.

Sonda este un tub care are un capăt deschis orientat frontal în axul țevii de eșapament sau a țevii de extensie, în cazul în care aceasta este necesară. Sonda trebuie amplasată într-o secțiune în care distribuția fumului este aproximativ uniformă. Pentru îndeplinirea acestei condiții, sonda trebuie amplasată cât mai în aval posibil în țeava de eșapament sau, în cazul în care este necesar, într-o țeavă de extensie, astfel încât, dacă D este diametrul țevii de eșapament la ieșire, capătul sondei să fie situat pe o porțiune rectilinie având o lungime de cel puțin 6D în amonte față de punctul de eșantionare și de cel puțin 3D în aval. În cazul în care se utilizează o țeavă de extensie, trebuie evitată admisia aerului.

2.1.3.

Presiunea în țeava de eșapament și caracteristicile scăderii presiunii în conductele de eșantionare trebuie să fie de asemenea natură încât sonda să colecteze o mostră echivalentă în mare măsură cu cea care ar fi obținută prin eșantionare izocinetică.

2.1.4.

În cazul în care este necesar, se poate introduce în conductele de prelevare, cât mai aproape de sondă, un rezervor de expansiune cu o capacitate suficientă pentru a amortiza pulsațiile și având formă compactă. Se poate monta, de asemenea, un răcitor. Adăugarea rezervorului de expansiune și a răcitorului nu trebuie să afecteze în mod neîntemeiat compoziția gazelor de evacuare.

2.1.5.

Se poate amplasa pe țeava de eșapament o vană fluture sau alt mijloc de creștere a presiunii de eșantionare, la o distanță de cel puțin 3D în aval față de sonda de eșantionare.

2.1.6.

Țevile de legătură dintre sondă, dispozitivul de răcire, rezervorul de expansiune (în cazul în care este necesar) și opacimetru trebuie să fie cât mai scurte posibil și, în același timp, să respecte cerințele de presiune și de temperatură prevăzute la punctele 3.8. și 3.9. din anexa VII. Țevile trebuie să aibă o înclinație ascendentă de la punctul de eșantionare până la opacimetru și trebuie evitate coturile în unghi ascuțit în care s-ar putea acumula funingine. O vană de bypass trebuie prevăzută în amonte, în cazul în care nu este încorporată în opacimetru.

2.1.7.

În cursul încercării, se va verifica respectarea cerințelor de la punctul 3.8 din anexa VII privind presiunea și a celor de la punctul 3.9 din anexa menționată anterior privind temperatura în incinta de măsurare.

2.2. Instalarea pentru încercările în accelerare liberă

2.2.1.

Raportul dintre suprafața secțiunii sondei și cea a țevii de eșapament trebuie să fie de cel puțin 0,05. Contrapresiunea în țeava de eșapament la intrarea sondei nu trebuie să depășească 735 Pa.

2.2.2.

Sonda este un tub care are un capăt deschis orientat frontal în axul țevii de eșapament sau a țevii de extensie, în cazul în care aceasta este necesară. Sonda trebuie amplasată într-o secțiune în care distribuția fumului este aproximativ uniformă. Pentru îndeplinirea acestei condiții, sonda trebuie amplasată cât mai în aval posibil în țeava de eșapament sau, în cazul în care este necesar, într-o țeavă de extensie, astfel încât, dacă D este diametrul țevii de eșapament la ieșire, capătul sondei să fie situat pe o porțiune rectilinie având o lungime de cel puțin 6D în amonte de punctul de eșantionare și de cel puțin 3D în aval. În cazul în care se utilizează o țeavă de extensie, trebuie evitată admisia aerului la joncțiunea țevilor.

2.2.3.

Sistemul de eșantionare trebuie să fie de așa manieră încât, la toate turațiile motorului, presiunea mostrei în opacimetru să se încadreze în limitele specificate la punctul 3.8.2 din anexa VII. Aceasta poate fi verificată notând presiunea mostrei la ralanti și la turație maximă fără încărcare. În funcție de caracteristicile opacimetrului, controlul presiunii mostrei poate fi realizat printr-o comprimare fixă sau printr-o vană fluture montată în țeava de eșapament sau în țeava de extensie. Indiferent de metoda utilizată, contrapresiunea măsurată în țeava de eșapament la intrarea sondei nu trebuie să depășească 735 Pa.

2.2.4.

Țevile de racordare la opacimetru trebuie să fie cât mai scurte posibil. Țevile trebuie să aibă o înclinație ascendentă de la punctul de eșantionare până la opacimetru și trebuie evitate coturile în unghi ascuțit în care s-ar putea acumula funingine. Înainte de opacimetru poate fi prevăzută o vană de bypass, pentru a-l izola de fluxul de gaze de evacuare, exceptând atunci când se efectuează măsurarea.

3. OPACIMETRUL CU FLUX TOTAL

Singurele precauții generale care trebuie luate în încercările în regimuri stabilizate sau în accelerare liberă sunt următoarele:

3.1.	racordurile țevilor dintre țeava de eșapament și opacimetru nu trebuie să permită admisia aerului din exterior;

3.2.

țevile de legătură cu opacimetrul trebuie să fie cât mai scurte posibil, la fel ca în cazul opacimetrelor de eșantionare. Țevile trebuie să aibă o înclinație ascendentă de la punctul de eșantionare până la opacimetru și trebuie evitate coturile în unghi ascuțit în care s-ar putea acumula funingine. Înainte de opacimetru poate fi prevăzută o vană de bypass, pentru a-l izola de fluxul de gaze de evacuare, exceptând atunci când se efectuează măsurarea;

3.3.	de asemenea, poate fi necesară instalarea unui sistem de răcire deasupra opacimetrului.

ANEXA IX

EXEMPLU DE SCHEMĂ A SIMBOLULUI VALORII CORECTATE A COEFICIENTULUI DE ABSORBȚIE

ANEXA X

13/Volumul 03

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

206

31977L0538

L 220/60

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 28 iunie 1977

privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la lămpile de ceață spate ale autovehiculelor și ale remorcilor acestora

(77/538/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene și, în special, articolul 100 al acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Adunării parlamentare (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

întrucât cerințele tehnice pe care trebuie să le îndeplinească autovehiculele în temeiul legislațiilor naționale privesc, inter alia, lămpile de ceață spate;

întrucât aceste cerințe diferă de la un stat membru la altul; întrucât rezultă necesitatea ca aceleași cerințe să fie adoptate de către toate statele membre fie în completarea, fie în locul reglementărilor actuale ale acestora, în special pentru a permite aplicarea, pentru fiecare tip de vehicul, a procedurii de omologare CEE de tip care face obiectul Directivei 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora (3);

întrucât prin Directiva 76/756/CEE (4), Consiliul adoptă reglementările comune privind instalarea dispozitivelor de iluminat și de semnalizare luminoasă ale autovehiculelor și ale remorcilor acestora;

întrucât, pe baza unei proceduri de omologare armonizată a lămpilor de ceață spate, fiecare stat membru este în măsură să constate respectarea reglementărilor comune de construcție și de testare și să informeze celelalte state membre cu privire la constatarea făcută prin trimiterea unei copii a certificatului de omologare întocmit pentru fiecare tip de lampă de ceață spate; întrucât aplicarea unei mărci de omologare CEE pe toate dispozitivele fabricate în conformitate cu tipul omologat face inutil un control tehnic al acestor dispozitive în celelalte state membre;

întrucât este oportun să se formuleze cerințele tehnice în așa fel încât acestea să urmărească același scop cu cel al lucrărilor desfășurate în acest domeniu în cadrul Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite;

întrucât apropierea legislațiilor naționale privind autovehiculele presupune o recunoaștere între statele membre a controalelor efectuate de fiecare dintre ele pe baza reglementărilor comune,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

(1) Fiecare stat membru acordă omologarea CEE oricărui tip de lampă de ceață spate, dacă acesta este conform specificațiilor de construcție și de încercare prevăzute la anexele 0, II și III.

Articolul 2

Statele membre atribuie constructorului sau reprezentantului său autorizat o marcă de omologare CEE conformă cu modelul prevăzut în anexa II, pentru fiecare tip de lampă de ceață spate pe care îl omologhează în temeiul articolului 1.

Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a împiedica utilizarea mărcilor care pot genera confuzii între lămpile de ceață spate al căror tip a fost omologat în temeiul articolului 1 și alte dispozitive.

Articolul 3

(1) Statele membre nu pot interzice introducerea pe piață a lămpilor de ceață spate din motive legate de construcția sau funcționarea lor, dacă acestea poartă marca de omologare CEE.

(2) Cu toate acestea, un stat membru poate interzice introducerea pe piață a lămpilor de ceață spate purtând marca de omologare CEE dar care, în mod sistematic, nu sunt conforme cu tipul omologat.

Acest stat informează de îndată celelalte state membre și Comisia în legătură cu măsurile luate, precizând motivele deciziei sale.

Articolul 4

Autoritățile competente ale fiecărui stat membru transmit, în termen de o lună, autorităților competente din celelalte state membre, copii ale certificatelor de omologare de tip, al căror model este prevăzut la anexa I, emise pentru fiecare tip de lampă de ceață spate omologat sau a cărui omologare a fost refuzată.

Articolul 5

(1) Dacă statul membru care a acordat omologarea CEE de tip constată că mai multe lămpi de ceață spate purtând aceeași marcă de omologare CEE nu sunt conforme cu tipul pe care l-a omologat, acesta adoptă măsurile necesare pentru a asigura conformitatea producției cu tipul omologat. Autoritățile competente ale acestui stat le informează pe cele din celelalte state membre despre măsurile adoptate, care pot merge, în cazul în care neconformitatea este sistematică, până la retragerea omologării CEE de tip. Autoritățile menționate adoptă aceleași măsuri în cazul în care sunt informate de autoritățile competente dintr-un alt stat membru asupra unei asemenea lipse de conformitate.

Articolul 6

Orice decizie luată în temeiul dispozițiilor adoptate pentru punerea în aplicare a prezentei directive, prin care se refuză sau se retrage omologarea de tip ori se interzicere introducerea pe piață sau utilizarea, trebuie să precizeze motivele pe care se întemeiază. Orice decizie se notifică părții interesate, cu arătarea căilor de atac de care aceasta dispune în conformitate cu legislația în vigoare în statele membre, precum și a termenelor în care acestea pot fi exercitate.

Articolul 7

Statele membre nu pot refuza acordarea omologării CEE de tip sau a omologării naționale unui vehicul din motive legate de lămpile de ceață spate, dacă acestea poartă marca de omologare CEE și dacă sunt montate în conformitate cu specificațiile prevăzute de Directiva 76/756/CEE.

Articolul 8

Statele membre nu pot refuza ori interzice vânzarea, înmatricularea, introducerea în circulație sau folosirea unui vehicul din motive legate de lămpile de ceață spate, dacă acestea poartă marca de omologare CEE și dacă acestea sunt montate în conformitate cu specificațiile prevăzute de Directiva 76/756/CEE.

Articolul 9

În sensul prezentei directive, prin „vehicul” se înțeleg toate autovehiculele destinate circulației rutiere, cu sau fără caroserie, având cel puțin patru roți și o viteză maximă constructivă mai mare de 25 de km/h, precum și remorcile acestora, cu excepția vehiculelor care se deplasează pe șine, a tractoarelor și mașinilor agricole sau forestiere, precum și a utilajelor pentru lucrările publice.

Articolul 10

Modificările necesare pentru adaptarea specificațiilor din anexe la progresul tehnic se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 13 din Directiva 70/156/CEE.

Articolul 11

(2) Statele membre asigură comunicarea către Comisie a textelor principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat prin prezenta directivă.

Articolul 12

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Luxemburg, 28 iunie 1977.

Pentru Consiliu

Președintele

W. RODGERS

(2) JO C 114, 11.5.1977, p. 2.

(1) JO C 118, 16.5.1977, p. 29.

LISTA ANEXELOR

ANEXA 0:

Definiții, specificații generale, intensitatea luminii emise, modalități de testare, testarea de rezistență la căldură, culoarea luminii emise, conformitatea producției

ANEXA I:

Model de certificat de omologare CEE

ANEXA II:

Condiții de omologare CEE și marcaj

ANEXA III:

Măsurători fotometrice

ANEXA 0

DEFINIȚII, SPECIFICAȚII GENERALE, INTENSITATEA LUMINII EMISE, MODALITĂȚI DE TESTARE, TESTAREA DE REZISTENȚĂ LA CĂLDURĂ, CULOAREA LUMINII EMISE, CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

1. DEFINIȚII

1.1. Prin „lampă de ceață spate” se înțeleg lămpile de ceață care servesc la a face mai vizibil vehiculul văzut din spate, în caz de ceață densă.

1.2. Prin „axă de referință” se înțelege axa caracteristică a semnalului luminos, determinată de către fabricantul lămpii pentru a servi drept direcție-reper (H = 0o, V = 0o) pentru unghiurile de câmp, la măsurările fotometrice și la instalarea pe vehicul.

1.3. Prin „centru de referință” se înțelege intersecția axei de referință cu suprafața de ieșire a luminii emise de lampă, indicată de către fabricantul lămpii.

1.4. Prin „suprafață aparentă”, într-o direcție de observație determinată, se înțelege proiecția ortogonală a suprafeței de ieșire a lămpii pe un plan perpendicular pe direcția de observație.

Prin „tip de lampă de ceață spate” se înțeleg lămpile de ceață spate care nu prezintă între ele diferențe esențiale, aceste diferențe putând face referire în special la următoarele puncte:

1.5.1. marca de fabricație sau de comerț;

1.5.2. caracteristici ale sistemului optic;

1.5.3. elemente adiționale susceptibile de a modifica rezultatele optice prin reflexie, refracție sau absorbție;

1.5.4. tip de bec.

2. SPECIFICAȚII GENERALE

2.1.	Fiecare dintre eșantioanele avute în vedere la punctul 1.2.3 din anexa II trebuie să îndeplinească specificațiile indicate la punctele menționate în continuare.

2.2.	Lămpile de ceață spate trebuie să fie proiectate și construite în așa fel încât, în condițiile normale de utilizare și în ciuda vibrațiilor la care pot fi supuse în acest caz, să fie asigurată buna lor funcționare și să își mențină caracteristicile impuse de prezenta directivă.

3. INTENSITATEA LUMINII EMISE

3.1.

Intensitatea luminii emise de către fiecare dintre cele două eșantioane avute în vedere la punctul 1.2.3 din anexa II, fiind în conformitate cu reglementările de la punctul 5, trebuie să fie cel puțin egală cu minimele și cel mult egală cu maximele definite în continuare și măsurate în raport cu axa de referință în direcțiile indicate mai jos (exprimate în grade în raport cu axa de referință).

3.2.	Intensitatea de-a lungul axelor H și V, între 10° spre stânga și 10° spre dreapta și între 5° în sus și 5° în jos, trebuie să fie de cel puțin 150 cd. Între axe intensitatea nu trebuie să fie sub 75 cd.

3.3.	Intensitatea luminii emise în toate direcțiile în care lampa de ceață poate fi observată nu trebuie să depășească 300 cd.

3.4.	Suprafața aparentă pe direcția axei de referință nu trebuie să depășească 140 cm2.

3.5.	Anexa III oferă detaliile privind metodele de măsurare care trebuie aplicate.

4. MODALITĂȚI DE TESTARE

Toate măsurătorile trebuie să fie efectuate cu un bec-etalon incolor de tipul becului prevăzut pentru lampa de ceață spate și reglat pentru a emite fluxul luminos normal prescris pentru acest tip de bec.

5. TESTARE DE REZISTENȚĂ LA CĂLDURĂ

5.1.

Lampa trebuie supusă unei funcționări continue timp de o oră, după o perioadă de reîncălzire de 20 de minute. Temperatura mediului ambiant trebuie să fie de 23 ± 5 °C. Becul utilizat trebuie să fie un bec din categoria prescrisă și trebuie să fie alimentat de un curent cu o tensiune care să permită ca puterea medie specificată să fie dată la tensiunea de testare corespunzătoare.

5.2.

În cazul în care doar puterea maximă este specificată, testarea trebuie să fie efectuată reglând tensiunea în așa fel încât să se obțină o putere egală cu 90 % din puterea specificată. Puterea medie sau puterea maximă specificată trebuie în orice caz să fie aleasă în gama de tensiuni de 6, 12 sau 24 V la care aceasta atinge valoarea maximă.

5.3.	După ce lampa de ceață a fost stabilizată la temperatura mediului ambiant, nu trebuie să fie perceptibilă nici o distorsiune, deformare, fisură sau modificare a culorii.

6. CULOAREA LUMINII EMISE

Dispozitivul trebuie să emită o lumină de culoare roșie. Culoarea luminii emise, măsurată folosind o sursă luminoasă cu o temperatură de culoare de 2 854 K corespunzătoare iluminatului A al Comisiei Internaționale de Iluminat (CIE), trebuie să se găsească în limitele următoarelor coordonate tricromatice:

limită spre galben	:	y ≤ 0,335
limită spre purpuriu	:	z ≤ 0,008.

7. CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

Toate lămpile de ceață spate având o marcă de omologare CEE trebuie să fie conforme cu tipul omologat și să îndeplinească cerințele fotometrice indicate la punctele 3 și 6. Cu toate acestea, pentru o lampă de ceață spate prelevată aleator din fabricația de serie, cerințele privind minimum de intensitate a luminii emise (măsurată cu becul-etalon avut în vedere la punctul 4) pot să se limiteze, pentru fiecare direcție, la 80 % din valoarea minimă prescrisă la punctul 3.

ANEXA I

ANEXA II

CONDIȚII DE OMOLOGARE CEE ȘI MARCAJ

1. CERERE DE OMOLOGARE CEE

1.1. Cererea de omologare CEE se prezintă de către deținătorul mărcii de fabricație sau de comerț, sau de către reprezentantul acestuia.

Pentru fiecare tip de lampă de ceață spate, cererea este însoțită:

1.2.1. de o descriere tehnică succintă care precizează tipul(urile) de bec(uri) prevăzut(e) care trebuie să corespundă specificațiilor Comisiei Internaționale de Iluminat (CIE);

1.2.2. de desene, în trei exemplare, suficient de detaliate pentru a permite identificarea lămpii de ceață spate și indicând condițiile geometrice de montare pe vehicul, precum și axa de observație care trebuie luată în test ca ax de referință în timpul testărilor(unghi orizontal H = 0o, unghi vertical V = 0o), precum și punctul care trebuie luat ca centru de referință la aceste testări;

1.2.3. de două eșantioane; în cazul în care lămpile de ceață spate nu pot fi montate indiferent pe partea dreaptă sau pe partea stângă a vehiculului, cele două eșantioane prezentate pot fi identice și să nu corespundă decât pe partea dreaptă sau pe partea stângă a vehiculului;

1.2.4. de un eșantion suplimentar care este păstrat de laborator pentru toate verificările ulterioare care ar putea să fie necesare.

2. INSCRIPȚIONĂRI

Eșantioanele unui tip de lampă de ceață spate prezentate la omologarea CEE trebuie:

2.1.1. să poarte marca de fabricație sau de comerț a solicitantului; această marcă trebuie să fie foarte lizibilă și de neșters;

2.1.2. să poarte indicația, în mod clar lizibilă și de neșters, a tipului(urilor) de becuri prevăzut(e);

2.1.3. să dețină un loc de o mărime suficientă pentru marca de omologare CEE care să cuprindă și simbolurile adiționale prevăzute la punctul 4; acest loc este indicat pe desenele menționate la punctul 1.2.2.

3. OMOLOGARE CEE

3.1.	În cazul în care cele două eșantioane, prezentate în conformitate cu punctul 1.2.3, sunt conforme cu reglementările din anexele 0, II și III, se acordă omologarea CEE și se atribuie un număr de omologare.

3.2.	Acest număr nu se mai atribuie unui alt tip de lampă de ceață spate.

3.3.

În cazul în care omologarea CEE este cerută pentru un tip de dispozitiv de iluminare și de semnalizare luminoasă cuprinzând o lampă de ceață spate și alte lămpi, se poate acorda o marcă de omologare CEE unică, cu condiția ca lămpile de ceață spate să corespundă cerințelor prezentei directive și ca fiecare din celelalte lămpi ce fac parte din tipul de dispozitiv de iluminare și semnalizare luminoasă pentru care se cere omologarea CEE să corespundă directivei particulare care îi este aplicabilă.

4. MARCAJ

4.1. Toate tipurile de lampă de ceață spate conforme unui tip omologat conform prezentei directive trebuie să poarte o marcă de omologare CEE.

4.2. Această marcă este compusă dintr-un dreptunghi în interiorul căruia este plasată litera „e” urmată de numărul sau de grupul de litere distinctive ale statului membru care a acordat omologarea:

1	pentru Republica Federală Germania
2	pentru Franța
3	pentru Italia
4	pentru Țările de Jos
6	pentru Belgia
11	pentru Regatul Unit
13	pentru Luxemburg
18	pentru Danemarca
IRL	pentru Irlanda

și de un număr de omologare CEE care să corespundă numărului certificatului de omologare CEE stabilite pentru tipul de lampă de ceață spate.

4.3. Marca de omologare CEE este completată de simbolul adițional „F”.

4.4. Numărul de omologare CEE trebuie să fie plasat în apropierea dreptunghiului circumscris literei „e” într-o poziție oarecare în raport cu acesta.

4.5. Marca de omologare CEE și simbolul adițional trebuie să fie aplicate pe geam sau pe unul dintre geamuri în așa fel încât să nu poată fi șterse și să fie foarte lizibile, chiar și în cazul în care lampa (lămpile) de ceață spate este (sunt) montată (e) pe vehicul.

4.6. Un exemplu al mărcii de omologare CEE completată de către simbolul adițional este dat în apendicele 1.

4.7. În cazul atribuirii unui număr de omologare CEE unic prevăzut la punctul 3.3 pentru un tip de dispozitiv de iluminare și de semnalizare luminoasă care cuprinde o lampă de ceață spate și alte lămpi, poate fi aplicată o singură marcă de omologare CEE, cuprinzând:

—	un dreptunghi în interiorul căruia este plasată litera e urmată de numărul sau de grupul de litere distinctiv al statului membru care a acordat omologarea;

—	un număr de omologare CEE;

—	simbolurile adiționale prevăzute în diferitele directive în numele cărora a fost acordată omologarea.

4.8. Dimensiunile diferitelor elemente ale acestei mărci nu trebuie să fie inferioare celor mai mari din dimensiunile minimale prescrise pentru marcajele individuale de către directivele conform cărora a fost acordată omologarea.

4.9. Exemple de marcă de omologare CEE ale unui dispozitiv cuprinzând diferite lămpi de ceață sunt date în apendicele 2.

ANEXA III

MĂSURĂTORI FOTOMETRICE

1. În cadrul măsurătorilor fotometrice, trebuie utilizată o mascare adecvată care să împiedice reflexiile parazite.

Măsurătorile trebuie executate după cum urmează:

2.1. distanța de măsurare trebuie să fie în așa fel încât să fie aplicabilă legea variației cu inversul pătratului distanței;

2.2. echipamentele de măsură trebuie să fie în așa fel încât deschiderea unghiulară a receptorului văzută din centrul de referință al lămpii să fie cuprinsă între 10′ și 1°;

2.3. cerința de intensitate pentru o direcție de observație determinată este considerată ca îndeplinită atunci când această intensitate este obținută într-o direcție care nu se depărtează cu mai mult de 15′ de direcția de observare.

Direcția H = 0° și V = 0° corespunde axei de referință (pe vehicul, aceasta va trebui să fie orizontală, paralelă cu planul longitudinal median al acestuia și orientată în sensul de vizibilitate impus). Ea trece prin centrul de referință.

3.1. Intensitățile din afara axelor sunt măsurate în interiorul rombului definit de direcțiile extreme de măsurare (a se vedea diagrama de mai sus).

13/Volumul 03

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

219

31977L0539

L 220/72

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 28 iunie 1977

privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la lămpile de mers înapoi ale autovehiculelor și ale remorcilor acestora

(77/539/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene și, în special, articolul 100 al acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Adunării parlamentare (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

întrucât cerințele tehnice pe care trebuie să le îndeplinească autovehiculele în temeiul legislațiilor naționale privesc, inter alia, lămpile de mers înapoi;

întrucât aceste cerințe diferă de la un stat la altul, rezultă necesitatea ca aceleași cerințe să fie adoptate de către toate statele membre în completarea sau în locul reglementărilor actuale, în special în vederea aplicării, pentru fiecare tip de vehicul, a procedurii de omologare CEE de tip care face obiectul Directivei 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora (3);

întrucât în Directiva 76/756/CEE (4), Consiliul adoptă cerințele comune privind instalarea dispozitivelor de iluminat și de semnalizare luminoasă ale autovehiculelor și ale remorcilor acestora;

întrucât printr-o procedură de omologare armonizată a lămpilor de mers înapoi fiecare stat membru este în măsură să constate respectarea cerințelor comune de construcție și testare și poate informa celelalte state membre cu privire la constatarea făcută prin trimiterea unei copii a certificatului de omologare întocmit pentru fiecare tip de lampă de mers înapoi; întrucât aplicarea unei mărci de omologare CEE pe toate tipurile de dispozitive fabricate în conformitate cu tipul omologat face inutil un control tehnic al acestor dispozitive în celelalte state membre;

întrucât trebuie să se țină seama de unele cerințe tehnice adoptate de către Comisia Economică pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite în Regulamentul nr. 23 („Cerințe comune privind omologarea lămpilor de mers înapoi pentru autovehicule și pentru remorcile acestora”) (5) care este anexat la Acordul din 20 martie 1958, privind adoptarea condițiilor comune de omologare și de recunoaștere reciprocă a omologării echipamentelor și componentelor de autovehicule;

întrucât apropierea legislațiilor naționale privind autovehiculele implică o recunoaștere între statele membre a controalelor efectuate de fiecare dintre acestea pe baza cerințelor comune,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

(1) Fiecare stat membru acordă omologarea CEE oricărui tip de lampă de mers înapoi, dacă acesta este conform specificațiilor de construcție și de încercare prevăzute la anexele 0, II, III și IV.

Articolul 2

Statele membre atribuie constructorului sau reprezentantului său autorizat o marcă de omologare CEE conformă cu modelul prevăzut la anexa II, pentru fiecare tip de lampă de mers înapoi pe care îl omologhează în temeiul articolului 1.

Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a împiedica utilizarea mărcilor care pot genera confuzii între lămpile de mers înapoi al căror tip a fost omologat în temeiul articolului 1 și alte dispozitive.

Articolul 3

(1) Statele membre nu pot interzice introducerea pe piață a lămpilor de mers înapoi din motive legate de construcția sau funcționarea lor, dacă acestea poartă marca de omologare CEE.

(2) Cu toate acestea, un stat membru poate interzice introducerea pe piață a lămpilor de mers înapoi purtând marca de omologare CEE dar care, în mod sistematic, nu sunt conforme cu tipul omologat.

Acest stat informează de îndată celelalte state membre și Comisia în legătură cu măsurile luate, precizând motivele deciziei sale.

Articolul 4

Autoritățile competente ale fiecărui stat membru transmit, în termen de o lună, autorităților competente din celelalte state membre, copii ale certificatelor de omologare de tip, al căror model este prevăzut la anexa I, emise pentru fiecare tip de lampă de mers înapoi omologat sau a cărui omologare a fost refuzată.

Articolul 5

(1) Dacă statul membru care a acordat omologarea CEE de tip constată că mai multe lămpi de mers înapoi purtând aceeași marcă de omologare CEE nu sunt conforme cu tipul pe care l-a omologat, acesta adoptă măsurile necesare pentru a asigura conformitatea producției cu tipul omologat. Autoritățile competente ale acestui stat le informează pe cele din celelalte state membre despre măsurile luate, care pot merge, în cazul în care neconformitatea este sistematică, până la retragerea omologării CEE de tip. Autoritățile menționate adoptă aceleași măsuri în cazul în care sunt informate de către autoritățile competente dintr-un alt stat membru asupra existenței unei asemenea lipse de conformitate.

Articolul 6

Articolul 7

Statele membre nu pot refuza acordarea omologării CEE de tip sau a omologării naționale unui vehicul din motive legate de lămpile de mers înapoi, dacă acestea poartă marca de omologare CEE și dacă sunt montate în conformitate cu specificațiile prevăzute de Directiva 76/756/CEE.

Articolul 8

Statele membre nu pot refuza ori interzice vânzarea, înmatricularea, introducerea în circulație sau utilizarea vehiculelor din motive legate de lămpile de mers înapoi, dacă acestea poartă marca de omologare CEE și dacă sunt montate în conformitate cu specificațiile prevăzute de Directiva 76/756/CEE.

Articolul 9

În sensul prezentei directive, prin „vehicul” se înțelege orice autovehicul destinat circulației rutiere, cu sau fără caroserie, având cel puțin patru roți și o viteză maximă constructivă de peste 25 km/h, precum și remorcile acestuia, cu excepția vehiculelor care se deplasează pe șine, a mașinilor și tractoarelor agricole sau forestiere, precum și a utilajelor pentru lucrări publice.

Articolul 10

Modificările necesare pentru adaptarea specificațiilor din anexe la progresul tehnic se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 13 din Directiva 70/156/CEE.

Articolul 11

(2) Statele membre asigură comunicarea către Comisie a textelor principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de această directivă.

Articolul 12

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Luxemburg, 28 iunie 1977.

Pentru Consiliu

Președintele

W. RODGERS

(2) JO C 114, 11.5.1977, p. 3.

(1) JO C 118, 16.5.1977, p. 29.

(5) Document al Comisiei Economice pentru Europa E/ECE/324/E/ECE/TRANS/505/Rev. 1 Add. 22. din 20 august 1971.

LISTA ANEXELOR

ANEXA 0 (1):

Definiții, specificații generale, intensitatea luminii emise, modalitățile de testare, culoarea luminii emise, conformitatea producției

ANEXA I:

Model de certificat de omologare CEE

ANEXA II:

Condiții de omologare CEE și de marcaj

ANEXA III (1):

Măsurători fotometrice

ANEXA IV (1):

Culoarea luminii emise, coordonate tricromatice

(1) Cerințele tehnice ale acestei anexe sunt similare cu cele din Regulamentul Comisiei Economice pentru Europa a ONU nr. 23; în special, subdiviziunile pe puncte sînt aceleași. De aceea dacă un punct din Regulamentul nr. 23 nu are corespondent în prezenta anexă, numărul său este indicat între paranteze pentru referință.

ANEXA 0

DEFINIȚII, SPECIFICAȚII GENERALE, INTENSITATEA LUMINII EMISE, MODALITĂȚI DE TESTARE, CULOAREA LUMINII EMISE, CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

1. DEFINIȚII

1.1. Prin „lampă de mers înapoi” se înțelege lampa care servește la iluminarea drumului către înapoi a vehiculului și la avertizarea celorlalți utilizatori ai drumului că vehiculul efectuează mers înapoi sau este pe punctul de a efectua mers înapoi.

1.2. Prin „axa de referință” se înțelege axa caracteristică a semnalului luminos determinată de fabricantul lămpii pentru a servi drept direcție-reper (H = 0o, V = 0o) pentru unghiurile de câmp în măsurătorile fotometrice și pentru instalarea pe vehicul.

1.3. Prin „centru de referință” se înțelege intersecția axei de referință cu suprafața de ieșire a luminii emise de lampă, indicată de fabricantul lămpii.

Prin „tip de lămpi de mers înapoi” se înțeleg lămpile de mers înapoi care nu prezintă între ele diferențe esențiale, aceste diferențe putând fi în special din următoarele puncte de vedere:

1.4.1.

marca de fabricație sau de comerț;

1.4.2.

caracteristici ale sistemului optic;

1.4.3.

elemente adiționale susceptibile de a modifica rezultatele optice prin reflexie, refracție sau absorbție;

1.4.4.

tipul de bec.

5. SPECIFICAȚII GENERALE

5.1. Fiecare dintre eșantioanele avute în vedere la punctul 1.2.3 din anexa II trebuie să se conformeze specificațiilor indicate la punctele următoare.

5.2. Lămpile de mers înapoi trebuie să fie proiectate și construite în așa fel încât, în condiții normale de utilizare și în ciuda vibrațiilor la care pot fi supuse în aceste condiții, să fie asigurată buna lor funcționare și să își mențină caracteristicile impuse de prezenta directivă.

6. INTENSITATEA LUMINII EMISE

6.1. Intensitatea luminii emise de fiecare dintre cele două eșantioane avute în vedere la punctul 1.2.3 din anexa II trebuie să fie cel puțin egală cu minimele și cel mult egală cu maximele definite în continuare și măsurată în raport cu axa de referință pe direcțiile indicate mai jos (exprimată în grade în raport cu axa de referință).

6.2. Intensitatea pe axa de referință trebuie să fie de cel puțin 80 cd.

6.3. Intensitatea luminii emise în toate direcțiile din care lampa poate fi observată nu trebuie să depășească:

—	300 cd în direcțiile situate în plan orizontal sau deasupra acestui plan;

—	600 cd în direcțiile situate sub planul orizontal.

6.4. În orice altă direcție de măsurare ce figurează în anexa III intensitatea luminoasă trebuie să aibă o valoare cel puțin egală cu minimele indicate în această anexă.

7. MODALITĂȚI DE TESTARE

Toate măsurările trebuie efectuate cu un bec-etalon incolor de tipul prevăzut pentru lampa de mers înapoi și reglat pentru a emite fluxul luminos normal prescris pentru acest tip de bec.

8. CULOAREA LUMINII EMISE

Culoarea luminii emise trebuie să fie albă. Dacă există dubii, verificarea poate fi efectuată pe baza definiției culorii albe ce figurează în anexa IV.

9. CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

Orice lampă de mers înapoi care poartă o marcă de omologare CEE trebuie să fie conformă cu tipul omologat și să îndeplinească condițiile fotometrice indicate la punctele 6 și 8. Totuși, pentru o lampă de mers înapoi oarecare, prelevată din fabricația de serie, exigențele privind minimul de intensitate a luminii emise (măsurată cu becul-etalon menționat la punctul 7) se pot limita, pe fiecare direcție în parte la 80 % din valoarea minimă prescrisă la punctul 6.

ANEXA I

MODEL DE CERTIFICAT DE OMOLOGARE CEE

[Format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

ANEXA II

CONDIȚII DE OMOLOGARE CEE ȘI MARCAJ

1. CEREREA DE OMOLOGARE CEE

1.1. Cererea de omologare CEE se prezintă de către deținătorul mărcii de fabricație sau de comerț, sau de către reprezentantul acestuia.

Pentru fiecare tip de lampă de mers înapoi, cererea este însoțită de:

1.2.1.

o descriere tehnică succintă care precizează în special tipul(urile) de bec(uri) prevăzut(e) care trebuie să se conformeze specificațiilor Comisiei Internaționale de Iluminat (CIE);

1.2.2.

desene, în trei exemplare, suficient de detaliate pentru a permite identificarea tipului de lampă de mers înapoi și care precizează condițiile geometrice de montaj pe vehicul, precum și axa de observație care trebuie considerată la testări drept axă de referință (unghi orizontal H = 0o, unghi vertical V = 0o) și punctul care trebuie luat ca centru de referință în cadrul acestor testări;

1.2.3.

2 eșantioane.

2. INSCRIPȚIONĂRI

Eșantioanele unui tip de lampă de mers înapoi prezentată spre omologare CEE trebuie:

2.1.1.

să poarte marca de fabricație sau de comerț a solicitantului; această marcă trebuie să fie foarte lizibilă și de neșters;

2.1.2.

să poarte indicația, foarte lizibilă și de neșters a tipului de bec(uri) prevăzut (prevăzute);

2.1.3.

să poarte indicația „Top”, înscrisă orizontal pe partea cea mai ridicată a geamului, dacă aceasta este necesară pentru a evita orice eroare la montarea lămpii de mers înapoi pe vehicul;

2.1.4.

să cuprindă un spațiu de mărime suficientă pentru marca de omologare CEE, inclusiv simbolurile adiționale prevăzute la punctul 4; acest amplasament trebuie să fie indicat pe desenele menționate la punctul 1.2.2.

3. OMOLOGAREA CEE

3.1. Atunci când cele două eșantioane, prezentate conform punctului 1, se conformează dispozițiilor din anexele 0, II, III și IV, este acordată omologarea CEE și este atribuit un număr de omologare.

3.2. Acest număr nu mai este atribuit altui tip de lampă de mers înapoi.

3.3. Atunci când omologarea CEE este cerută pentru un tip de dispozitiv de iluminare și de semnalizare luminoasă care include o lampă de mers înapoi și alte lămpi, poate fi acordată o marcă de omologare CEE unică, cu condiția ca lampa de mers înapoi să corespundă cerințelor prezentei directive și ca fiecare dintre celelalte lămpi care fac parte din tipul de dispozitiv de iluminare și de semnalizare luminoasă pentru care este cerută omologarea CEE să se conformeze directivei speciale care îi este aplicabilă.

4. MARCAJ

4.1. Orice lampă de mers înapoi conformă unui tip omologat prin aplicarea prezentei directive trebuie să poarte o marcă de omologare CEE.

4.2. Această marcă este compusă: dintr-un dreptunghi în interiorul căruia este plasată litera „e” urmată de numărul sau de grupul de litere distinctiv al statului membru care a acordat omologarea:

1.	pentru Republica Federală Germania,
2.	pentru Franța,
3.	pentru Italia,
4.	pentru Țările de Jos,
6.	pentru Belgia,
11.	pentru Regatul Unit,
13.	pentru Luxemburg,
18.	pentru Danemarca,
IRL	pentru Irlanda,

și de un număr de omologare CEE care corespunde numărului certificatului de omologare CEE stabilit pentru tipul de lampă de mers înapoi.

4.3. Marca de omologare CEE este completată de simbolul adițional „AR”.

4.4. Numărul de omologare CEE trebuie să fie plasat lângă dreptunghiul care circumscrie litera „e”, într-o poziție oarecare în raport cu aceasta.

4.5. Marca de omologare CEE și simbolul adițional trebuie să fie inscripționate pe geam sau pe unul dintre geamuri în așa fel încât acestea să fie de neșters și clar lizibile și atunci când lampa de mers înapoi este montată pe vehicul.

4.6. Un exemplu de marcă de omologare CEE completată de simbolul adițional menționat mai sus, în care sunt atașate literele A și R, este prezentat în apendice.

4.7. În cazul atribuirii unui număr de omologare CEE unic prevăzut la punctul 3.3 pentru un tip de dispozitiv de iluminare care include o lampă de mers înapoi precum și alte lămpi, poate fi inscripționată o singură marcă de omologare CEE, cuprinzând:

—	un dreptunghi în interiorul căruia este plasată litera e urmată de numărul sau de grupul de litere distinctive ale statului membru care a acordat omologarea;

—	un număr de omologare CEE;

—	simbolurile adiționale prevăzute în diferitele directive în temeiul cărora a fost efectuată omologarea CEE.

4.8. Dimensiunile diferitelor elemente ale acestei mărci nu pot fi inferioare celor mai mari dimensiuni minime prescrise pentru marcajele individuale de directivele în temeiul cărora a fost efectuată omologarea CEE.

ANEXA III

MĂSURĂTORI FOTOMETRICE

1. METODE DE MĂSURARE

1.1. În timpul măsurătorilor fotometrice, o mascare corespunzătoare trebuie să împiedice reflexiile parazite.

În caz de contestare a rezultatului măsurătorilor, acestea trebuie executate după cum urmează:

1.2.1.

distanța de măsurare trebuie să fie una pentru care este aplicabilă legea variației cu inversul pătratului distanței;

1.2.2.

aparatura de măsură trebuie să aibă deschiderea unghiulară a receptorului văzută din centrul de referință al lămpii cuprinsă între 10′ si 1°;

1.2.3.

cerința de intensitate pentru o direcție de observație determinată este considerată ca îndeplinită atunci când această intensitate este obținută într-o direcție care nu se abate cu mai mult de 15′ de la direcția de observație.

2. PUNCTE DE MĂSURARE EXPRIMATE ÎN GRADE ÎN RAPORT CU AXA DE REFERINȚĂ ȘI VALORI ALE INTENSITĂȚILOR MINIME ALE LUMINII EMISE

2.1. Direcția H = 0° și V = 0° corespunde axei de referință (pe vehicul, aceasta trebuie să fie orizontală, paralelă cu planul longitudinal median al acestuia și orientată în sensul de vizibilitate impus). Ea trece prin centrul de referință. Valorile indicate în tabel conțin, pentru diferitele direcții de măsurare, intensitățile minime în cd.

2.2. Atunci când, la examenul vizual, o lampă pare să prezinte variații locale importante de intensitate, se verifică ca nici o intensitate măsurată între două dintre direcțiile de măsurare citate mai sus să nu fie sub 50 % din intensitatea minimă cea mai slabă dintre cele două prescrise pentru aceste direcții de măsurare.

ANEXA IV

CULOAREA LUMINII EMISE

COORDONATE TRICROMATICE

ALB:	Limita spre albastru:	x ≥ 0,310
	Limita spre galben:	x ≤ 0,500
	Limita spre verde:	y ≤ 0,150 + 0,640 x
	Limita spre verde:	y ≤ 0,440
	Limita spre purpuriu:	y ≥ 0,050 + 0,750 x
	Limita spre roșu:	y ≥ 0,382

Verificarea acestor caracteristici colorimetrice trebuie să fie efectuată folosind o sursă luminoasă cu temperatura de culoare de 2 854 K corespunzătoare iluminatului A al Comisiei Internaționale de Iluminat (CIE).

13/Volumul 03

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

231

31977L0540

L 220/83

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 28 iunie 1977

privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la lămpile de staționare ale autovehiculelor

(77/540/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene și, în special, articolul 100 al acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Adunării parlamentare (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

întrucât cerințele tehnice pe care trebuie să le îndeplinească autovehiculele în temeiul legislațiilor naționale privesc, inter alia, lămpile de staționare;

întrucât aceste cerințe diferă de la un stat membru la altul; întrucât rezultă că este necesar să fie adoptate cerințe similare de către toate statele membre în completarea sau în locul reglementărilor actuale ale acestora, în special în vederea aplicării pentru fiecare tip de vehicul a procedurii de omologare CEE de tip care face obiectul Directivei 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora (3).

întrucât, prin Directiva 76/756/CEE (4), Consiliul adoptă cerințele comune privind instalarea dispozitivelor de iluminat și de semnalizare luminoasă ale autovehiculelor și ale remorcilor acestora;

întrucât, printr-o procedură de omologare armonizată a lămpilor de staționare, fiecare stat este în măsură să constate respectarea cerințelor comune de construcție și de testare și să informeze celelalte state membre cu privire la constatarea făcută prin trimiterea unei copii a certificatului de omologare întocmit pentru fiecare tip de lampă de staționare; întrucât aplicarea unei mărci de omologare CEE pe toate dispozitivele fabricate în conformitate cu tipul omologat face inutil în statele membre un control tehnic al acestor dispozitive;

întrucât apropierea legislațiilor naționale cu privire la autovehicule presupune o recunoaștere între statele membre a controalelor efectuate de fiecare dintre ele pe baza unor cerințe comune,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

(1) Fiecare stat membru acordă omologarea CEE oricărui tip de lampă de staționare, dacă acesta este conform specificațiilor de construcție și de încercare prevăzute la anexele I, II, IV, V și VI.

Articolul 2

Statele membre atribuie constructorului sau reprezentantului său autorizat o marcă de omologare CEE conformă cu modelele prevăzute la anexa IV, pentru fiecare tip de lampă de staționare pe care îl omologhează în temeiul articolului 1.

Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a împiedica utilizarea mărcilor care pot genera confuzii între lămpile de staționare al căror tip a fost omologat în temeiul articolului 1 și alte dispozitive.

Articolul 3

(1) Statele membre nu pot interzice introducerea pe piață a lămpilor de staționare din motive legate de construcția sau funcționarea lor, dacă acestea poartă marca de omologare CEE.

(2) Cu toate acestea, un stat membru poate interzice introducerea pe piață a lămpilor de staționare purtând marca de omologare CEE dar care, în mod sistematic, nu sunt conforme cu tipul omologat. Acest stat informează de îndată celelalte state membre și Comisia în legătură cu măsurile luate, precizând motivele deciziei sale.

Articolul 4

Autoritățile competente ale fiecărui stat membru transmit, în termen de o lună, autorităților competente din celelalte state membre copii ale certificatelor de omologare de tip, al căror model este prevăzut la anexa III, emise pentru fiecare tip de lampă de staționare omologat sau a cărui omologare a fost refuzată.

Articolul 5

(1) Dacă statul membru care a acordat omologarea CEE de tip constată că mai multe lămpi de staționare purtând aceeași marcă de omologare CEE nu sunt conforme cu tipul pe care l-a omologat, acesta adoptă măsurile necesare pentru a asigura conformitatea producției cu tipul omologat. Autoritățile competente ale acestui stat le informează pe cele din celelalte state membre despre măsurile luate, care pot merge, în cazul în care neconformitatea este sistematică, până la retragerea omologării CEE de tip. Autoritățile menționate adoptă aceleași măsuri în cazul în care sunt informate de autoritățile competente din alt stat membru asupra unei asemenea lipse de conformitate.

Articolul 6

Articolul 7

Statele membre nu pot refuza acordarea omologării CEE de tip sau a omologării naționale unui vehicul din motive legate de lămpile de staționare, dacă acestea poartă marca de omologare CEE și dacă sunt montate în conformitate cu specificațiile prevăzute de Directiva 76/756/CEE.

Articolul 8

Statele membre nu pot refuza sau interzice vânzarea, înmatricularea, introducerea în circulație sau utilizarea unui vehicul din motive legate de lămpile de staționare, dacă acestea poartă marca de omologare CEE și sunt montate în conformitate cu specificațiile prevăzute de Directiva 76/756/CEE.

Articolul 9

În sensul prezentei directive, prin „vehicul” se înțelege orice autovehicul destinat circulației rutiere, cu sau fără caroserie, având cel puțin patru roți și o viteză maximă constructivă mai mare de 25 km/h, exceptând vehiculele care se deplasează pe șine, tractoarele și mașinile agricole sau forestiere, precum și utilajele destinate lucrărilor publice.

Articolul 10

Modificările necesare pentru adaptarea specificațiilor din anexe la progresul tehnic se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 13 din Directiva 70/156/CEE.

Articolul 11

(2) Statele membre asigură comunicarea către Comisie a textelor principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat prin prezenta directivă.

Articolul 12

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Luxemburg, 28 iunie 1977.

Pentru Consiliu

Președintele

W. RODGERS

(2) JO C 114, 11.5.1977, p. 4.

LISTA ANEXELOR

ANEXA I:

Definiții, specificații generale, intensitatea luminii emise, modalități de testare, culoarea luminii emise, conformitatea producției, observație privind culoarea.

ANEXA II:

Unghiuri minime cerute pentru repartiția luminoasă spațială.

ANEXA III:

Model de certificat de omologare CEE.

ANEXA IV:

Condiții de omologare CEE și marcaj.

ANEXA V:

Măsurători fotometrice.

ANEXA VI:

Culorile luminii emise, coordonate tricromatice.

ANEXA I

DEFINIȚII, SPECIFICAȚII GENERALE, INTENSITATEA LUMINII EMISE, MODALITĂȚI DE TESTARE, CULOAREA LUMINII EMISE, CONFORMITATEA PRODUCȚIEI, OBSERVAȚII PRIVIND CULOAREA

1. DEFINIȚII:

1.1. Lampă de staționare Prin „lampă de staționare” se înțelege lampa care semnalează prezența vehiculului staționat într-o aglomerație.

1.2. Axa de referință Prin „axă de referință” se înțelege axa caracteristică a semnalului luminos, determinată de către fabricantul lămpilor de staționare pentru a servi în calitate de direcție-reper (H = 0o, V = 0o) pentru unghiurile de câmp, în timpul măsurătorilor fotometrice și la instalarea pe vehicul.

1.3. Centrul de referințăPrin „centru de referință” se înțelege intersecția axei de referință cu suprafața de ieșire a luminii emise de lampa de staționare, indicată de fabricantul lămpii.

Tip de lămpi de staționare Prin „tip de lămpi de staționare” se înțeleg lămpile de staționare care nu prezintă între ele diferențe esențiale, aceste diferențe constând în special în următoarele:

1.4.1

marca de fabricație sau comercială;

1.4.2.

caracteristici ale sistemului optic;

1.4.3.

tipul de bec.

2. SPECIFICAȚII GENERALE:

2.1. Fiecare dintre eșantioanele avute în vedere la punctul 1.2.3 din anexa IV trebuie să se conformeze specificațiilor indicate la punctele 3 și 5.

2.2. Lămpile de staționare trebuie să fie proiectate și construite astfel încât, în condițiile normale de utilizare și în ciuda vibrațiilor la care pot fi supuse în aceste condiții, buna lor funcționare să fie asigurată și să corespundă caracteristicilor prevăzute în prezenta directivă.

3. INTENSITATEA LUMINII EMISE

În axa de referință, intensitatea luminii emise de fiecare dintre eșantioanele avute în vedere la punctul 1.2.3 din anexa II trebuie să fie cel puțin egală cu minimele și cel mult egală cu valorile extreme definite în continuare:

Minim

(cd)

Maxim

(cd)

3.1.1.

Lămpi de staționare față:

3.1.2.

Lămpi de staționare spate:

În afara axei de referință, în interiorul câmpurilor unghiulare definite în schemele din anexa II, intensitatea luminii emise de fiecare dintre cele două eșantioane:

3.2.1. trebuie, în fiecare direcție corespunzătoare punctelor din schema de repartiție a luminii care face obiectul anexei V, să fie cel puțin egală cu valoarea care figurează în această schemă pentru direcția respectivă, exprimată în procente din minimul menționat la punctul 3.1;

3.2.2. nu trebuie să depășească, în nici o direcție a spațiului din care lampa poate fi observată, valoarea maximă menționată la punctul 3.1;

3.2.3. totuși, o intensitate luminoasă de 60 cd este admisă sub planul ce formează un unghi de 5° în jos cu planul orizontal, pentru lămpile de staționare încorporate reciproc cu lămpile de stop (a se vedea punctul 3.1.2);

și în plus,

3.2.4.1.

pe suprafața totală a câmpurilor definite în anexa II, intensitatea luminii emise trebuie să fie cel puțin egală cu 0,05 cd;

3.2.4.2.

cerințele de la punctul 2.2 din anexa V cu privire la variațiile locale de intensitate trebuie să fie respectate.

3.3. Pentru măsurarea intensității, becul(urile) rămâne (rămân) aprins(e) în permanență. Când este vorba de dispozitive care emit lumină galben auto sau roșie, măsurările sunt efectuate cu lumină colorată.

3.4. Anexa V, la care se referă punctul 3.2.1, precizează metodele de măsurare ce trebuie aplicate.

4. MODALITĂȚI DE TESTARE

Toate măsurătorile trebuie să fie efectuate cu becuri-etalon incolore aparținând tipurilor de becuri prevăzute pentru lampa de staționare și reglate pentru a emite fluxul luminos normal prescris pentru aceste tipuri de becuri.

5. CULOAREA LUMINII EMISE

Culoarea luminii emise, măsurată utilizând o sursă luminoasă care are o temperatură de culoare de 2 854 K, corespunzătoare iluminantului A al Comisiei Internaționale pentru Iluminat (CIE), trebuie să se situeze în interiorul limitelor de coordonate prevăzute pentru culoarea respectivă la anexa VI.

6. CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

Orice lampă de staționare purtând o marcă de omologare CEE trebuie să fie conformă cu tipul omologat și să îndeplinească condițiile fotometrice indicate la punctele 3 și 5. Cu toate acestea, pentru o lampă de staționare oarecare prelevată din producția de serie, cerințele privind minimul de intensitate a luminii emise (măsurată cu becul-etalon menționat la punctul 4) se pot limita, pentru fiecare direcție, la 80 % din valoarea minimă prescrisă la punctele 3.1 și 3.2.

7. OBSERVAȚIE PRIVIND CULOAREA

Omologarea CEE de tip se acordă dacă culoarea luminii emise de lămpile de staționare corespunde cerințelor menționate la punctul 3.13 din anexa I la Directiva 76/756/CEE.

ANEXA II

UNGHIURILE MINIME ADMISE PENTRU REPARTIȚIA LUMINOASĂ SPAȚIALĂ (1)

În toate cazurile, unghiurile minime verticale de repartiție luminoasă spațială sunt de 15° deasupra și 15° sub orizontală.

Unghiuri minime orizontale de repartiție luminoasă spațială

(1) Unghiurile din această schemă corespund dispozitivelor destinate a fi montate pe partea dreaptă a vehiculului. Săgețile sunt orientate către partea anterioară a vehiculului.

ANEXA III

MODEL DE CERTIFICAT DE OMOLOGARE CEE

[Format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

ANEXA IV

CONDIȚII DE OMOLOGARE CEE ȘI MARCAJ

1. CEREREA DE OMOLOGARE CEE

1.1. Cererea de omologare CEE se prezintă de către deținătorul mărcii de fabricație sau a mărcii comerciale, sau de reprezentantul acestuia.

Pentru fiecare tip de lampă de staționare, cererea este însoțită de:

1.2.1.

o descriere tehnică succintă, care precizează în special tipul(urile) de bec(uri) prevăzut(e), care trebuie să se conformeze specificațiilor Comisiei Internaționale pentru Iluminat (CIE);

1.2.2.

desene, în trei exemplare, suficient de detaliate pentru a permite identificarea tipului de lampă de staționare și care să indice condițiile geometrice de montaj pe vehicul, precum și axa de observație care trebuie adoptată în cadrul testărilor în calitate de axă de referință (unghiul orizontal H = 0°, unghiul vertical V = 0°) și punctul care trebuie considerat ca centru de referință în cadrul acestor testări;

1.2.3.

două eșantioane; în cazul în care lămpile de staționare nu pot fi montate indiferent, atât pe partea stângă, cât și pe partea dreaptă a vehiculului, cele două eșantioane prezentate pot fi identice și pot să se potrivească doar pentru partea dreaptă sau doar pentru partea stângă a vehiculului.

2. INSCRIPȚIONĂRI

Eșantioanele unui anumit tip de lampă de staționare prezentat pentru omologarea CEE trebuie:

2.1.1.

să poarte marca de fabricație sau comercială a solicitantului; această marcă trebuie să fie foarte vizibilă și de neșters;

2.1.2.

să poarte indicația foarte vizibilă și de neșters a tipului sau a tipurilor de bec(uri) prevăzut(e);

2.1.3.

să prezinte un amplasament suficient de mare pentru marca de omologare CEE, inclusiv pentru simbolurile adiționale prevăzute la punctul 4; acest amplasament este indicat pe desenele menționate la punctul 1.2.2.

3. OMOLOGAREA CEE

3.1. Când cele două eșantioane, prezentate în conformitate cu punctul 1, se conformează dispozițiilor din anexele I, II, IV, V și VI, se acordă omologarea CEE și se atribuie un număr de omologare.

3.2 Acest număr nu mai poate fi atribuit altui tip de lampă de staționare.

3.3. Când omologarea este cerută pentru un tip de dispozitiv de iluminare și de semnalizare luminoasă care conține o lampă de staționare și alte lămpi, poate fi atribuită o marcă de omologare CEE unică, cu condiția ca lampa de staționare să corespundă cerințelor din prezenta directivă și ca fiecare din celelalte lămpi care fac parte din tipul de dispozitiv de iluminare și de semnalizare luminoasă pentru care este cerută omologarea CEE să corespundă directivei specifice care îi este aplicabilă.

4. MARCAJUL

4.1. Orice lampă de staționare conformă cu tipul omologat în aplicarea prezentei directive trebuie să poarte o marcă de omologare CEE.

4.2. Această marcă este compusă din: un dreptunghi în interiorul căruia este plasată litera „e” urmată de numărul sau grupul de litere corespunzător statului membru care atribuie omologarea:

1	pentru Republica Federală Germania
2	pentru Franța
3	pentru Italia
4	pentru Țările de Jos
6	pentru Belgia
11	pentru Regatul Unit
13	pentru Luxemburg
18	pentru Danemarca
IRL	pentru Irlanda

și dintr-un număr de omologare CEE care corespunde numărului certificatului de omologare CEE stabilit pentru tipul de lampă de staționare.

4.3. Marca de omologare CEE este completată de simbolul adițional „P”.

4.4. Numărul de omologare CEE trebuie să fie plasat în apropierea dreptunghiului circumscris literei „e”, într-o poziție oarecare față de acesta.

4.5. Marca de omologare CEE și simbolurile adiționale se aplică pe geam sau pe unul dintre geamurile lămpii, în așa fel încât să fie foarte vizibile și să nu poată fi șterse, chiar atunci când lămpile de staționare sunt montate pe vehicul.

4.6. Un exemplu de marcă de omologare CEE completată cu simbolurile adiționale este prezentat în apendice.

4.7. În cazul în care se atribuie un număr unic de omologare CEE, prevăzut la punctul 3.3 pentru un tip de dispozitiv de iluminare și semnalizare luminoasă care conține o lampă de staționare precum și alte lămpi, poate fi aplicată o singură marcă de omologare CEE care cuprinde:

—	un dreptunghi în interiorul căruia este plasată litera e urmată de numărul sau de grupul de litere distinctiv al statului membru care acordă omologarea;

—	un număr de omologare CEE,

—	simbolurile adiționale prevăzute în diferitele directive în temeiul cărora se acordă omologarea CEE de tip.

4.8. Dimensiunile diferitelor elemente ale acestei mărci nu trebuie să fie inferioare celor mai mari dintre dimensiunile minime prescrise pentru marcajele individuale de directivele în temeiul cărora se acordă omologarea CEE de tip.

ANEXA V

MĂSURĂTORI FOTOMETRICE

1. METODE DE MĂSURARE

1.1. În cadrul măsurătorilor fotometrice, un marcaj corespunzător trebuie să împiedice reflecțiile parazite.

În caz de contestare a rezultatelor măsurătorilor, acestea trebuie efectuate după cum urmează:

1.2.1.

distanța de măsurare trebuie să fie astfel încât să fie aplicabilă legea inversului pătratului distanței;

1.2.2.

aparatura de măsurare trebuie să fie astfel încât deschiderea unghiulară a receptorului văzut din centrul de referință al lămpii să fie cuprinsă între 10′ și 1°;

1.2.3.

cerința în privința intensității pentru o direcție de observare determinată este considerată ca fiind îndeplinită dacă această intensitate este obținută într-o direcție care nu diferă cu mai mult de 15′ de direcția de observare.

2. SCHEMĂ DE REPARTIȚIE LUMINOASĂ SPAȚIALĂ NORMALIZATĂ

2.1. Direcția H = 0° și V = 0° corespunde axei de referință (pe vehicul aceasta trebuie să fie orizontală, paralelă cu planul longitudinal median al acestuia și orientată în sensul de vizibilitate impus). Ea trece prin centrul de referință. Valorile indicate în schemă dau, pentru diverse direcții de măsurare, intensitățile minime în % din valoarea minimă cerută pentru fiecare lampă pe axă (pe direcția H = 0° și V = 0°).

Când, la examinarea vizuală, o lampă pare să prezinte variații locale importante de intensitate, se verifică ca nici o intensitate măsurată între două dintre direcțiile de măsurare precizate la punctul 2.1 să nu fie,

2.2.1.

pentru o specificație minimă, sub 50 % din intensitatea minimă cea mai slabă dintre cele două prescrise pentru aceste direcții de măsurare,

2.2.2.

pentru o specificație maximă, superioară intensității maxime celei mai slabe dintre cele două prescrise pentru aceste două direcții de măsurare, mărită cu o fracție a diferenței dintre intensitățile prescrise pentru aceste direcții de măsurare, această fracție fiind o funcție liniară a diferenței.

ANEXA VI

CULORILE LUMINII EMISE

COORDONATE TRICROMATICE

ROȘU:	Limita spre galben:	y ≤ 0,335
ROȘU:	Limita spre purpuriu:	z ≤ 0,008
ALB:	Limita spre albastru:	x ≥ 0,310
	Limita spre galben:	x ≤ 0,500
	Limita spre verde:	y ≤ 0,150 + 0,640 x
	Limita spre verde:	y ≤ 0,440
	Limita spre purpuriu:	y ≥ 0,050 + 0,750 x
	Limita spre roșu:	y ≥ 0,382
GALBEN AUTO:	Limita spre galben:	y ≤ 0,429
	Limita spre roșu:	y ≥ 0,398
	Limita spre alb:	z ≤ 0,007

Verificarea caracteristicilor colorimetrice trebuie efectuată utilizând o sursă luminoasă cu o temperatură de culoare de 2 854 K corespunzătoare iluminantului de tip A al Comisiei Internaționale pentru Iluminat (CIE).

13/Volumul 03

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

243

31977L0541

L 220/95

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 28 iunie 1977

privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la centurile de siguranță și la sistemele de reținere ale autovehiculelor

(77/541/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene și, în special, articolul 100 al acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Adunării parlamentare (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

întrucât cerințele tehnice pe care trebuie să le îndeplinească autovehiculele în temeiul legislațiilor naționale se referă, inter alia, la centurile de siguranță și la sistemele de reținere;

întrucât aceste cerințe diferă de la un stat membru la altul; întrucât este necesar ca aceleași cerințe să fie adoptate de către toate statele membre, fie în completarea, fie în locul propriilor reglementări actuale, în special pentru a permite punerea în aplicare, pentru fiecare tip de vehicul, a procedurii de omologare CEE de tip care face obiectul Directivei 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea autovehiculelor și a remorcilor acestora (3);

întrucât cerințele comune privind părțile interioare ale habitaclului, dispunerea comenzilor, plafonul, spătarul și partea din spate a scaunelor au fost adoptate prin Directiva 74/60/CEE (4); întrucât cele care se referă la amenajarea interioară referitoare la protecția conducătorului auto față de dispozitivul de conducere în caz de șoc au fost adoptate prin Directiva 74/297/CEE (5); întrucât cele care se referă la rezistența scaunelor și a ancorărilor acestora au fost adoptate prin Directiva 74/408/CEE (6); întrucât cele privind ancorările centurilor de siguranță au fost adoptate prin Directiva 76/115/CEE (7); întrucât sunt prevăzute ulterior celelalte cerințe privind amenajarea interioară și în special cele referitoare la rezemătorile pentru cap și la identificarea comenzilor;

întrucât o reglementare privind centurile de siguranță și sistemele de reținere include nu numai prevederi privind construcția acestor dispozitive, dar și privind montarea lor în vehicule;

întrucât, prin procedura de omologare armonizată privind centurile de siguranță și sistemele de reținere, fiecare stat membru are obligația să constate respectarea prevederilor comune de construcție și de testare și să informeze celelalte state membre asupra constatărilor făcute prin trimiterea unei copii a certificatului de omologare întocmit pentru fiecare tip al acestor dispozitive; întrucât aplicarea unei mărci de omologare CEE pe toate dispozitivele fabricate în conformitate cu tipul omologat face inutil un control tehnic al acestor dispozitive în celelalte state membre;

întrucât prevederile armonizate au ca scop principal asigurarea siguranței circulației rutiere și, în acest scop, în ceea ce privește vehiculele avute în vedere de prezenta directivă, trebuie să se introducă obligația de a le echipa cu centuri de siguranță și cu sisteme de reținere;

întrucât apropierea legislațiilor naționale privind autovehiculele presupune o recunoaștere între statele membre a controalelor efectuate de fiecare dintre ele pe baza prevederilor comune,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

(1) Fiecare stat membru acordă omologarea CEE oricărui tip de centură de siguranță în trei puncte sau subabdominală, dacă acesta este conform specificațiilor de construcție și de încercare prevăzute la punctul 2 din anexa I și în anexele IV-XIV.

(2) Statul membru care a acordat omologarea CEE de tip ia măsurile corespunzătoare pentru a verifica, atât cât este necesar, conformitatea producției cu tipul omologat, după caz în colaborare și cu autoritățile competente din celelalte state membre.

(3) În scopul aplicării alineatului (2), este suficient ca statul membru să se asigure că se aplică procedurile de control al calității prevăzute la punctul 2.8.1 din anexa I.

Dacă, cu toate acestea, controalele se efectuează direct de către statul membru sau de laboratoare autorizate de către acesta, metodele utilizate trebuie să fie de natură a oferi cel puțin o fiabilitate a rezultatelor echivalentă cu procedurile prevăzute la primul paragraf. Îndeosebi procedura prevăzută la punctul 2.8.2 din anexa I reprezintă o metodă adecvată.

Articolul 2

Statele membre atribuie constructorului sau reprezentantului său autorizat o marcă de omologare CEE conformă cu modelele prevăzute la anexa III, pentru fiecare tip de centură de siguranță sau sistem de reținere pe care îl omologhează în temeiul articolului 1.

Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a împiedica utilizarea mărcilor care pot genera confuzii între centurile de siguranță și sistemele de reținere al căror tip a fost omologat în temeiul articolului 1 și alte dispozitive.

Articolul 3

(1) Statele membre nu pot interzice introducerea pe piață a centurilor de siguranță și a sistemelor de reținere din motive legate de construcția și funcționarea lor, dacă acestea poartă marca de omologare CEE.

(2) Cu toate acestea, un stat membru poate interzice introducerea pe piață a centurilor de siguranță și a sistemelor de reținere purtând marca de omologare CEE dar care, în mod sistematic, nu sunt conforme cu tipul omologat.

Acest stat informează de îndată celelalte state membre și Comisia în legătură cu măsurile luate, precizând motivele deciziei sale.

Articolul 4

Autoritățile competente ale fiecărui stat membru transmit, în termen de o lună, autorităților competente din celelalte state membre, copii ale certificatelor de omologare de tip, al căror model este prevăzut la anexa II, emise pentru fiecare tip de centură de siguranță sau de sistem de reținere omologat sau a cărui omologare a fost refuzată.

Articolul 5

(1) Dacă statul membru care a acordat omologarea CEE de tip constată că mai multe centuri de siguranță sau sisteme de reținere purtând aceeași marcă de omologare CEE nu sunt conforme cu tipul pe care l-a omologat, acesta adoptă măsurile necesare pentru a asigura conformitatea producției cu tipul omologat. Autoritățile competente ale acestui stat le informează pe cele din celelalte state membre despre măsurile luate, care pot merge, în cazul în care neconformitatea este sistematică, până la retragerea omologării CEE de tip. Autoritățile menționate adoptă aceleași măsuri în cazul în care sunt informate de autoritățile competente dintr-un alt stat membru asupra unei asemenea lipse de conformitate.

(3) Dacă statul membru care a acordat omologarea CEE de tip contestă defectul de conformitate asupra căruia a fost informat, statele membre interesate depun eforturi pentru soluționarea diferendului. Comisia trebuie informată în acest sens. Comisia procedează, dacă este necesar, la consultări corespunzătoare în vederea identificării unei soluții.

Articolul 6

Articolul 7

Statele membre nu pot refuza acordarea omologării CEE de tip sau a omologării naționale unui vehicul din motive legate de centurile de siguranță sau la sistemele de reținere cu care este echipat, dacă acestea poartă marca de omologare CEE și sunt montate în conformitate cu specificațiile prevăzute la punctul 3 din anexa I.

Articolul 8

Statele membre nu pot refuza sau interzice vânzarea, înmatricularea, introducerea în circulație sau utilizarea unui vehicul din motive legate de centurile de siguranță și la sistemele de reținere dacă acestea poartă marca de omologare CEE și sunt montate în conformitate cu specificațiile prevăzute la punctul 3 din anexa I.

Articolul 9

În sensul prezentei directive, prin „vehicul” se înțelege orice autovehicul din categoria M1, definită în anexa I la Directiva 70/156/CEE, destinat circulației pe drumuri publice și având cel puțin patru roți și o viteză maximă constructivă mai mare de 25 km/h.

Articolul 10

Modificările necesare pentru adaptarea specificațiilor din anexe la progresul tehnic se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 13 din Directiva 70/156/CEE.

Articolul 11

(2) Statele membre asigură comunicarea către Comisie a textului principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat prin prezenta directivă.

Articolul 12

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Luxemburg, 28 iunie 1977.

Pentru Consiliu

Președintele

W. RODGERS

(2) JO C 263, 17.11.1975, p. 37.