COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 10.11.2017

JOIN(2017) 41 final

COMUNICARE COMUNĂ CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIU EMPTY

Îmbunătățirea mobilității militare în Uniunea Europeană

COMUNICARE COMUNĂ CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

Îmbunătățirea mobilității militare în Uniunea Europeană

1.    Introducere

Securitatea cetățenilor europeni reprezintă o prioritate pentru Uniune și un aspect pe care aceștia se așteaptă ca UE să îl abordeze. UE a avut o serie de inițiative pentru a le permite europenilor să își asume o mai mare responsabilitate în ceea ce privește propria securitate. În 2016, Strategia globală pentru politica externă și de securitate a UE a făcut apel la o Uniune mai eficientă, mai reactivă și mai axată pe concertare, capabilă să răspundă intereselor și priorităților comune ale UE în ceea ce privește promovarea păcii și garantarea securității cetățenilor și teritoriului său. Pentru a contribui în continuare la îndeplinirea nevoilor actuale și viitoare ale Europei, Comisia s-a angajat, prin Planul de acțiune european în domeniul apărării, să colaboreze cu alți actori relevanți din UE pentru a spori coerența și sinergiile dintre aspectele legate de apărare și alte politici ale Uniunii acolo unde există o valoare adăugată a UE 1 . Consiliul European a recunoscut că s-au înregistrat progrese semnificative în domeniul securității și al apărării. În iunie 2017, documentul de reflecție privind viitorul sistemului de apărare european a stabilit dinamica acțiunii UE în materie de apărare 2 . În discursul său din 13 septembrie 2017 privind starea Uniunii, președintele Juncker a subliniat necesitatea de a crea, până în 2025, o Uniune Europeană a Apărării în toată puterea cuvântului. Fiecare dintre aceste inițiative are un scop unic: să construiască o Uniune care protejează.

Pentru a proteja Uniunea și pe cetățenii acesteia în mediul de securitate imprevizibil de astăzi, UE va lua măsurile necesare pentru a asigura capacitatea sa de a reacționa în mod eficace și în timp util în fața unor situații de criză interne și externe, inclusiv prin consolidarea gradului de pregătire și a rezilienței sale 3 . În acest context, statele membre depun, de asemenea, eforturi pentru aprofundarea cooperării în domeniul apărării, inclusiv prin cooperarea structurată permanentă, astfel cum este prevăzută în tratate. Există atât o oportunitate, cât și o nevoie strategică de a valorifica pe deplin potențialul sinergiilor civile/militare, cu scopul de a accelera mobilitatea militară, atât în interiorul frontierelor noastre, cât și în vederea desfășurării rapide de operațiuni militare în străinătate.

Rămâne la latitudinea statelor membre să decidă în mod suveran dacă trupele din altă țară pot intra pe teritoriul lor. Dar, pentru ca UE să fie pregătită pentru situațiile de criză, inclusiv prin exerciții militare, și pentru a putea reacționa la acestea, este necesar să se asigure că aceste decizii pot fi luate rapid și că, odată luate, trupele și echipamentele se pot deplasa rapid și ușor. Mai mult, politica de securitate și de apărare a anumitor state membre are un caracter special, care trebuie să fie respectat.

În acest context, deplasarea rapidă și fără dificultăți a personalului și a echipamentului militar pe teritoriul UE este în prezent împiedicată de o serie de bariere fizice, juridice și de reglementare, cum ar fi infrastructura care nu poate susține greutatea unui vehicul militar sau proceduri vamale greoaie, precum și alte tipuri de proceduri. După cum s-a observat cu ocazia ultimelor exerciții militare de mare amploare, aceste bariere pot, prin urmare, duce la întârzieri, perturbări, costuri mai ridicate și la o mai mare vulnerabilitate. Având în vedere statutul specific al forțelor și al echipamentelor militare, mobilitatea militară are obligația de a respecta o gamă largă de decizii naționale, precum și normele UE care determină dacă sunt posibile deplasări naționale și internaționale. Ar putea fi relevante și alte domenii de politică (afacerile interne, justiția, economia și finanțele, ocuparea forței de muncă, transporturile, apărarea, vama, mediul, sănătatea). NATO prevede, de asemenea, standarde și proceduri în acest domeniu pentru membrii săi. Printre temele abordate se numără: vămuirea, cerințele pentru transportul în condiții de siguranță și securitate al persoanelor și al echipamentului militar, inclusiv transportul de mărfuri periculoase, aspecte legate de răspundere, inclusiv în ceea ce privește legislația de mediu, protecția fizică și juridică a personalului sau disponibilitatea și caracterul adecvat al infrastructurii de transport relevante. Având în vedere cadrul legislativ și fizic, este adesea dificil pentru forțele armate să răspundă în cel mai scurt timp. Prin urmare, este important să se examineze măsurile care ar trebui luate pentru a îmbunătăți procesele, cu respectarea deplină a suveranității statelor membre și în conformitate cu tratatele și legislația UE.

Cu toate că majoritatea măsurilor sunt și vor fi de competența statelor membre, există modalități prin care UE poate să acorde sprijin. Scopul prezentei comunicări comune este, așadar, de a stabili modul în care UE va depune eforturi, inclusiv prin intermediul politicilor sale existente, pentru a facilita și a accelera mobilitatea militară, mergând de la nevoile cotidiene până la desfășurarea strategică prealabilă de forțe și resurse militare, în sinergie cu activitățile fără caracter militar și fără a perturba utilizarea civilă a infrastructurii sau evitând inconvenientele inutile.

2.    Proiectele în curs de desfășurare, activitățile și inițiativele privind mobilitatea militară

Există deja o serie de inițiative care contribuie la îmbunătățirea mobilității militare în contextul UE. Infrastructura de transport constituie în mod tradițional un element necesar al oricărui sistem de apărare, asigurând în special rute pentru aprovizionarea militară și pentru deplasarea de trupe. De-a lungul anilor, UE a elaborat o politică ambițioasă în domeniul infrastructurii de transport 4 . Acest domeniu oferă oportunitatea clară de a îmbunătăți coerența și sinergiile între aspectele legate de apărare și politicile existente ale Uniunii, exploatând astfel valoarea adăugată a UE, reducând suprapunerile inutile, promovând o utilizare mai eficientă a fondurilor publice și evitând investițiile sub nivelul optim pe termen lung.

De asemenea, sunt în curs inițiative de promovare a sinergiilor civilo-militare, pe baza politicilor UE în domenii precum cercetarea, securitatea cibernetică, securitatea aeriană, controlul la frontieră și supravegherea maritimă, precum și spațiul. Un mecanism convenit între Comisie, Agenția Europeană de Apărare și statele membre pentru a iniția elaborarea unor standarde de apărare și hibrid pentru produsele cu dublă utilizare reprezintă un bun exemplu de inițiative mai orizontale. Astfel de activități ar putea avea, de asemenea, efecte pozitive în ceea ce privește facilitarea mobilității militare.

De asemenea, statele membre duc mai departe o serie de proiecte în cadrul Agenției Europene de Apărare:

-În 2014, paisprezece state membre au decis să inițieze un proiect specific în cadrul Agenției Europene de Apărare, vizând un centru multimodal de transport al UE. Statele membre respective au identificat necesitatea de a coordona mai bine deplasarea militară. O rețea de centre multimodale de transport (M2TH) este în curs de elaborare, având drept scop să faciliteze deplasarea rapidă de trupe, prin intermediul unor reglementări, proceduri și procese armonizate, precum și prin gruparea și utilizarea în comun a activelor și a infrastructurii în Europa. Un rol esențial în cadrul acestui proiect îl are coordonarea la nivel central a deplasărilor, identificând o rețea fizică de locații și serviciile care urmează a fi furnizate. Toate se efectuează utilizând proceduri simplificate și armonizate, în limitele impuse de legislația UE și de legislațiile naționale. Alte state membre și-au manifestat interesul de a se alătura acestui proiect.

-Inițiativa privind acordul referitor la autorizațiile diplomatice prezintă un alt program în cadrul Agenției Europene de Apărare și a dus la un acord tehnic referitor la autorizațiile diplomatice în 2012. Numărul statelor membre participante a crescut la șaisprezece. Acordul tehnic armonizează procedurile administrative (formularele și termenele) și oferă opțiunea de a acorda autorizații preventive. Toate statele membre implicate au ales să acorde autorizarea, permițând acordului tehnic să devină un veritabil catalizator pentru deplasările cotidiene rapide prin transport militar aerian în majoritatea cazurilor obișnuite.

NATO elaborează, de asemenea, o serie de activități pentru a facilita mobilitatea militară, cum ar fi cele privind instrumentele juridice menite să faciliteze libertatea de circulație, cunoașterea situațională a infrastructurii, îmbunătățirea mobilității aeriene rapide, precum și activitățile de pregătire și de asigurare a rezilienței civile.

De asemenea, sunt în curs inițiative multinaționale care încerca să reducă numărul de limitări și restricții în ceea ce privește mobilitatea militară și să găsească noi modalități de înlăturare a barierelor existente. Unele dintre părțile implicate sunt bine cunoscute și sprijină deja activități diverse cu cel mai înalt nivel de profesionalism, precum Centrul de coordonare a deplasării în Europa (MCCE), o organizație multinațională care organizează soluții de transport multimodal, Comandamentul european de transport aerian, care realizează, printre altele, planificarea și atribuirea de sarcini de transport aerian și Centrul Multinațional de Coordonare a Transportului Maritim de la Atena, care identifică mijloacele de transport adecvate fiecărei cereri de misiune. Există, de asemenea, și alte inițiative multinaționale în acest domeniu.

Orice acțiuni viitoare ale UE ar trebui să țină seama de aceste proiecte în curs și să urmărească sinergiile și coerența, evitând suprapunerile sau contradicțiile inutile.

3.    Necesități și cerințe privind mobilitatea militară

Recent, blocajele în materie de reglementare și de infrastructură rămase au fost scoase în evidență, dat fiind că ele îngreunează deplasarea militară în detrimentul necesităților de apărare ale statelor membre. Sunt necesare eforturi consolidate pentru a dezvolta o abordare mai coordonată care să maximizeze valoarea adăugată a sinergiilor civilo-militare ale UE.

Punctul de plecare pentru o abordare eficace în întreaga UE, cu scopul de a contribui la îmbunătățirea mobilității prin abordarea tuturor dimensiunilor militare implicate, este de a dezvolta o înțelegere comună a necesităților și a cerințelor.

Aceste cerințe și particularități vor trebui să fie examinate în continuare și să fie convenite de statele membre ca bază pentru noi acțiuni în cadrul UE. Acestea ar trebui să acopere cel puțin următoarele domenii:

-disponibilitatea infrastructurii fizice care respectă cerințele tehnice necesare pentru toate modurile de transport și nodurile multimodale;

-parametrii juridici pentru accesul la infrastructura de transport în cadrul UE, inclusiv pentru importul sau exportul forțelor și echipamentelor militare în afara Europei, inclusiv pentru mărfuri periculoase;

-protecția personalului, a echipamentelor și a datele restricționate militare;

-răspunderea forțelor militare și statutul forțelor;

-considerentele legate de timp, cum ar fi cerințele prioritare în ceea ce privește traficul civil, notificările și sloturile solicitate;

-cerințele în materie de sprijin pentru statele membre gazdă (combustibil, cazare, asistență logistică, întreținere și recuperare, achiziții publice, sănătate și medicină...);

-cerințele privind coordonarea, capacitățile și procesele dintre autoritățile militare și civile naționale și internaționale;

-schimbul de informații (date electronice/bază de date/hub-uri) dintre bazele de date civile și militare.

4.    Identificarea liniilor de acțiune

Pe baza necesităților și a cerințelor care trebuie să fie examinate în continuare de către statele membre și ținând seama de lucrările în curs, se vor putea identifica diferite direcții de acțiune pentru a aborda deficiențele.

Pentru a aborda deficiențele persistente și pentru a promova o mai bună coordonare și sinergii mai bune între toate părțile interesate, în cadrul Agenției Europene de Apărare a fost înființat recent un grup de lucru ad hoc de experți. Obiectivele grupului de lucru sunt de a identifica obstacolele și barierele din calea deplasărilor la sol transfrontaliere și de tranzit ale personalului și activelor militare, de a face bilanțul inițiativelor și al deficiențelor existente, de a identifica actorii vizați de la nivelul UE și de la nivel național și de a elabora un plan de acțiune cu sarcini și responsabilități specifice, inclusiv o foaie de parcurs cu termene. Printre principiile care trebuie respectate se numără evitarea suprapunerii și a incluziunii, pentru a se putea adresa tuturor părților interesate relevante.

În timp ce efectuarea acestor activități va necesita eforturi din partea diferiților actori la diferite niveluri, există domenii în care UE ar putea oferi posibile soluții în conformitate cu tratatele și în care ar putea să creeze sinergii bazate pe politicile și proiectele dezvoltate de-a lungul anilor în principal în scopuri civile. Aceste domenii fac obiectul legislației, procedurilor și instrumentelor de investiții care ar trebui să fie adaptate, inclusiv la nivelul UE, pentru a le face adecvate pentru utilizare în scopuri militare.

·Infrastructură: Deplasarea reală necesită o coordonare strânsă între statele membre ale UE. Este nevoie de o înțelegere comună cu privire la infrastructura care urmează să fie utilizată. Dată fiind calitatea infrastructurii și diferențele în materie de standarde, procesul de depunere a solicitărilor de deplasare este foarte îndelungat. Acest lucru ar putea duce la obstrucționări neașteptate în timpul executării deplasării.

Prin urmare, va fi necesară evaluarea infrastructurii existente și definirea de standarde în materie de infrastructură, care să țină seama, de asemenea, de cerințele militare. O astfel de analiză ar permite UE să elaboreze un standard în materie de infrastructură, care să integreze profilul militar pentru transportul multimodal. Acest obiectiv ar putea viza atât dezvoltarea de noi infrastructuri, cât și modernizarea celor existente. Trebuie să se stabilească o legătură strânsă cu investițiile pe termen lung în infrastructură ale Uniunii, dat fiind că implicațiile financiare ale acestui flux de lucru nu au fost cuantificate încă.

·Abordarea aspectelor de reglementare și procedurale:

-Vămi: Noua legislație vamală a UE, care se aplică din mai 2016, prevede ca toate formalitățile vamale să se efectueze, în principiu, în totalitate în format electronic. Pentru a simplifica și a armoniza formalitățile vamale necesare pentru deplasările militare în Uniune, aspectele vamale identificate sunt analizate în vederea stabilirii procedurilor vamale care să răspundă mai bine nevoilor specifice ale unor astfel de deplasări. Orice propuneri de modificare a cadrului de reglementare în domeniul vamal vor lua în considerare în special practicile relevante existente, cum ar fi formularul NATO 302.

-Mărfuri periculoase: Legislația UE privind transportul de mărfuri periculoase nu se aplică în prezent transportului militar. În cazul în care vehiculele militare respectă această legislație, ele ar trebui să beneficieze de aceleași avantaje ca și vehiculele civile. Acest lucru ar facilita deplasarea de trupe și echipamente militare.

-Proceduri naționale: Având în vedere faptul că mobilitatea militară depinde în foarte mare măsură de cerințele, procedurile și practicile impuse de statele membre la nivel național, ar trebui să se examineze instituirea unui schimb de informații pentru a înțelege mai bine cazurile în care norme comune ar fi posibile și în care ele ar asigura o mai mare coerență. De exemplu, s-ar putea lua în considerare o procedură unică pentru a asigura mobilitatea militară pentru toate statele membre ale UE. Activitatea amplă desfășurată în cadrul proiectelor Agenției Europene de Apărare oferă o bază în acest sens. Acțiunile UE ar putea facilita sau sprijini statele membre în acest demers, în cazul în care statele membre solicită acest lucru.

·Amenințări hibride: Ca urmare a unui cadru comun privind contracararea amenințărilor hibride, au fost identificate mai multe acțiuni privind reziliența la amenințările hibride a infrastructurilor critice europene, cum ar fi infrastructurile de transport. Această activitate va fi continuată și consolidată, inclusiv în cadrul cooperării permanente UE/NATO cu privire la contracararea amenințărilor hibride, astfel încât să se asigure reziliența infrastructurilor respective care sunt strategice din perspectiva măsurilor luate pentru îmbunătățirea mobilității militare în UE.

Legislația UE în alte domenii ar putea fi, de asemenea, luată în considerare, pentru a stabili potențiala sa relevanță în ceea ce privește mobilitatea militară.

5.    Coordonarea cu alte părți interesate

Aceleași obstacole din calea deplasării rapide și neîngrădite a forțelor și activelor militare pe teritoriul întregii Europe afectează statele membre și în alte contexte, în special în cadrul NATO. În această privință, coordonarea și dialogul cu NATO trebuie, de asemenea, continuate. Acest lucru se va realiza în condiții de deschidere și de transparență depline, de respectare în totalitate a autonomiei și a procedurilor decizionale ale ambelor organizații, de incluziune și reciprocitate, fără a se aduce atingere caracterului specific al politicii de securitate și apărare a statelor membre. Interacțiunea cu alte părți interesate și cu alți parteneri relevanți este, de asemenea, importantă pentru a optimiza eficacitatea, pentru a promova sinergii, acolo unde este posibil, și pentru a evita duplicarea inutilă în identificarea următoarelor etape de facilitare și accelerare a mobilității militare pe întreg teritoriul Europei.

6.    Calea de urmat

În martie 2018, Înaltul Reprezentant și Comisia vor prezenta un plan de acțiune privind mobilitatea militară spre aprobare de către statele membre. Acest plan se va baza pe rezultatele reuniunii Grupului ad hoc privind mobilitatea militară al Agenției Europene de Apărare, care va face recomandări în materie de acțiuni, actori responsabili cu implementarea și termene ambițioase cu privire la modalitatea de a aborda barierele identificate în calea mobilității militare de pe întreg teritoriul Uniunii Europene.

(1)

COM(2016) 950, 30.11.2016.

(2)

COM (2017) 315, 7.6.2017 „Se pun treptat bazele unei uniuni a securității și apărării europene. Numai dacă înaintăm cu fermitate pe această cale, cetățenii noștri se vor simți și vor fi în siguranță.”

(3)

Comunicarea comună „Cadrul comun privind contracararea amenințărilor hibride - Un răspuns al Uniunii Europene” (2016) și Comunicarea comună „O abordare strategică privind reziliența în cadrul acțiunii externe a UE” (2017).

(4)

Politica privind rețeaua transeuropeană de transport (TEN-T)

(5)

Regulamentul (UE) nr. 1316/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a Mecanismului pentru Interconectarea Europei, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 913/2010 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 680/2007 și (CE) nr. 67/2010; JO L348, 20.12.2013, p. 129.