This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52011PC0370
Proposal for a DIRECTIVE OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL on energy efficiency and repealing Directives 2004/8/EC and 2006/32/EC
Propunere de DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI privind eficienţa energetică şi de abrogare a Directivelor 2004/8/CE şi 2006/32/CE
Propunere de DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI privind eficienţa energetică şi de abrogare a Directivelor 2004/8/CE şi 2006/32/CE
/* COM/2011/0370 final - 2011/0172 (COD) */
Propunere de DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI privind eficienţa energetică şi de abrogare a Directivelor 2004/8/CE şi 2006/32/CE /* COM/2011/0370 final - 2011/0172 (COD) */
EXPUNERE DE MOTIVE
1.
CONTEXTUL PROPUNERII
1.1.
Motivele şi obiectivele propunerii
Uniunea şi-a
stabilit ca obiectiv pentru anul 2020 reducerea consumului său de energie
primară cu 20 %[1],
iar acest obiectiv a fost identificat drept unul dintre cele cinci obiective
principale ale Strategiei Europa 2020 pentru o creştere inteligentă,
durabilă şi favorabilă incluziunii[2]. Cele
mai recente estimări ale Comisiei, care iau în considerare obiectivele
naţionale de eficienţă energetică pentru 2020 stabilite de
statele membre în contextul Strategiei Europa 2020, sugerează că
Uniunea va realiza doar jumătate din obiectivul de 20 % până în
2020[3].
Consiliul European[4]
şi Parlamentul European[5]
au solicitat Comisiei să adopte o nouă strategie ambiţioasă
în materie de eficienţă energetică pentru a valorifica
potenţialul considerabil existent printr-o acţiune
hotărâtă. Pentru a oferi un nou
impuls eficienţei energetice, la 8 martie 2011 Comisia a prezentat un nou
Plan pentru eficienţă energetică (PEE), care stabileşte
măsurile de obţinere a viitoarelor economii în ceea ce priveşte
aprovizionarea şi consumul de energie. Prezenta
propunere legislativă transformă anumite aspecte ale PEE în
măsuri obligatorii. Principalul scop al propunerii constă în aducerea
unei contribuţii semnificative la îndeplinirea obiectivului UE de 20% în
materie de eficienţă energetică până în 2020. Pentru a avea
succes, propunerea trebuie să fie adoptată şi pusă în
aplicare imediat de către statele membre. De
asemenea, propunerea priveşte dincolo de obiectivul de 20 % şi
caută să stabilească un cadru comun pentru promovarea
eficienţei energetice în Uniune după 2020. Propunerea constituie o
prioritate strategică în cadrul programului de lucru al Comisiei pentru
anul 2011.
1.2.
Contextul general
Pe
fondul intensificării importurilor de energie ale Uniunii la preţuri
în creștere, accesul la resursele energetice va juca pe termen mediu un
rol mult mai important, cu riscul de a avea repercusiuni grave asupra
creşterii economice a UE. Aceasta explică de ce eficienţa energetică
este unul dintre principalele aspecte ale iniţiativei emblematice Europa
2020 pentru o Europă eficientă din punct de vedere al utilizării
resurselor[6].
Eficienţa energetică este modalitatea cea mai rentabilă şi
mai rapidă de creştere a securității aprovizionării,
fiind în același timp o modalitate eficientă de reducere a emisiilor
de gaze cu efect de seră responsabile de schimbările climatice.
Astfel cum se subliniază în Comunicarea Comisiei „Foaia de parcurs pentru
trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de
carbon până în 2050”[7],
eficienţa energetică poate ajuta Uniunea să atingă şi
chiar să depăşească obiectivul de reducere a emisiilor de
gaze cu efect de seră. Transformarea
economiei europene într-o economie mai eficientă din punct de vedere
energetic va avea, de asemenea, impacturi pozitive în ceea ce priveşte
creşterea economică şi crearea de locuri de muncă.
Economiile de energie eliberează resurse financiare care pot fi
reinvestite în alte sectoare ale economiei şi care pot reduce tensiunea
asupra bugetelor publice. Pentru cetăţeni, eficienţa
energetică echivalează cu facturi mai mici la energie.
Sărăcia energetică poate fi abordată în mod strategic prin
adoptarea unor măsuri de îmbunătăţire a eficienţei
energetice. În cele din urmă, o producţie mai mare cu un consum mai
mic ar trebui să îmbunătăţească competitivitatea
industriilor europene şi să le promoveze pe pieţele globale ale
tehnologiilor eficiente din punct de vedere energetic. Eficienţa
energetică şi economiile de energie avantajează economia Uniunii
ca întreg, sectorul public, comerţul şi persoanele particulare. Din
aceste motive, Strategia Energie 2020 a identificat eficienţa
energetică drept una dintre priorităţile cheie ale politicii
energetice a Uniunii pentru următorii ani.
1.3.
Dispoziţii în vigoare
Domeniul
de aplicare a celor două directive, Directiva privind cogenerarea
(2004/8/CE, Directiva PCCE) şi Directiva privind serviciile energetice
(2006/32/CE, DSE)[8],
se suprapune cu prezenta propunere. Niciuna dintre aceste directive nu a
reuşit să valorifice pe deplin potenţialul de economisire a
energiei. Prin urmare, se propune abrogarea celor două directive în
momentul intrării în vigoare a noii directive, cu excepţia
articolului 4 alineatele (1)-(4) şi a anexelor I, III şi IV la DSE.
Aceste dispoziţii se referă la realizarea până în 2017 a unui
obiectiv indicativ de economisire a energiei de 9% din consumul final de
energie din fiecare stat membru în cei 5 ani înainte de punerea în aplicare a
DSE. Acest obiectiv - deşi diferit ca domeniu de aplicare şi ca nivel
de ambiţie - contribuie la realizarea până în 2020 a obiectivului UE
de 20% privind eficienţa energetică şi, prin urmare, trebuie
să rămână în vigoare până în 2017. Alte
dispoziţii care se suprapun cu dispoziţiile noii directive apar la
articolul 9 alineatele (1) şi (2) din Directiva 2010/30/UE
privind etichetarea energetică[9],
care vor fi abrogate în momentul intrării în vigoare a noii directive.
1.4.
Coerenţa cu alte politici şi obiective
ale Uniunii
Prezenta
propunere se întemeiază pe Strategia Europa 2020 pentru o creştere
inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii[10],
întrucât obiectivul UE de 20 % în materie de eficienţă
energetică face parte din cele cinci obiective principale din cadrul
strategiei. Aceasta este una dintre propunerile planificate pentru anul 2011 în
cadrul uneia dintre cele şapte iniţiative cheie ale strategiei,
şi anume iniţiativa emblematică Europa 2020 pentru o Europă
eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor. Prezenta
propunere este coerentă cu politica UE în domeniul climei şi vine în
completarea acesteia. De
asemenea, obiectivul privind reducerea consumului de energie vizat de prezenta
propunere ar trebui să ajute statele membre să-şi atingă
obiectivele naţionale privind ponderea energiei obţinute din surse
regenerabile prevăzute de Directiva 2009/28/CE privind promovarea
utilizării energiei din surse regenerabile[11].
2.
Consultarea părţilor interesate şi evaluarea
impactului
2.1.
Consultarea, colectarea datelor şi utilizarea
expertizei
Propunerea
a fost elaborată pe baza numeroaselor contribuţii furnizate de
către statele membre şi părţile interesate cu diverse
ocazii, inclusiv în urma consultării online a publicului larg[12]. O
altă consultare amplă a fost lansată în ianuarie 2011 de către
grupurile de lucru ale forumului privind energia durabilă organizat la
Bucureşti (incluzând reprezentanţi şi părţi interesate
din statele membre)[13].
S-a efectuat o analiză exhaustivă a impactului opţiunilor
propuse pe baza rezultatelor a trei modele şi a numeroase studii. Analiza
respectivă a studiat impactul economic, social şi de mediu al
opţiunilor în cauză, luând în considerare principiul
subsidiarităţii şi al proporţionalităţii.
2.2.
Evaluarea impactului
Evaluarea
impactului explorează o serie de opţiuni împărţite pe trei
niveluri: - Opţiunile politice de la primul
nivel analizează modalităţile de îmbunătăţire
a cadrului politic actual. Analiza vizează în principal aspectele
referitoare la întrebarea dacă abordarea actuală a DSE privind
stabilirea obiectivelor de îndeplinit ar trebui prelungită până în
2020, dacă ar trebui adăugate obiective naţionale privind
economiile de energie pentru a atinge obiectivul UE de 20 % şi, în
caz afirmativ, dacă acestea ar trebui să aibă caracter
obligatoriu sau doar orientativ. Concluzia analizei este că obiectivele
Directivei privind serviciile energetice trebuie menţinute pentru
sectoarele utilizatorilor finali până la termenul limită al acestora,
în 2016, însă pentru atingerea obiectivului de 20 % în materie de
eficienţă energetică acestea trebuie completate cu obiective mai
ambiţioase privind economiile de energie în cadrul procesului Europa 2020.
Analiza indică faptul că, în prezent, obiectivele respective nu
trebuie să aibă un caracter obligatoriu şi că măsurile
obligatorii pot obţine rezultate echivalente sau chiar mai bune.
Măsurile obligatorii, împreună cu cadrul politic actual, ar trebui
să fie suficiente pentru a atinge obiectivul UE de 20 % până în
2020. Cu toate acestea, este necesară continuarea progresului şi
adoptarea din timp a acţiunilor corective corespunzătoare pentru a se
asigura îndeplinirea obiectivului de 20 % până în 2020 în cazul în
care progresul se dovedeşte a fi, în cele din urmă, inadecvat. -
Opţiunile politice de la cel de-al doilea nivel explorează diferitele
măsuri de abordare a potenţialului economic neexploatat în materie de
cerere şi ofertă. Evaluarea
impactului consideră sistemele de obligaţii în ceea ce privește
economiile de energie drept o opţiune posibilă de generare a
economiilor de energie în sectoarele utilizatorilor finali. Aceasta
concluzionează că obligaţiile în ceea ce privește
economiile de energie au drept scop atingerea de economii semnificative şi
că ar trebui consolidate dispoziţiile existente ale Directivei
privind serviciile energetice (în temeiul acesteia, obligaţiile sunt doar
una dintre opţiunile puse la dispoziţia statelor membre pentru a
asigura că utilităţile energetice înregistrează economii de
energie în sectoarele utilizatorilor finali). Problemele analizate în acest caz
se referă la nivelul economiilor de energie solicitate din partea
utilităţilor energetice şi la proiectarea sistemelor de
obligaţii, care ar putea fi decisă în totalitate de statele membre
sau ar putea fi armonizată în privința caracteristicilor esenţiale
ale proiectului. Evaluarea impactului sugerează introducerea sistemelor
naţionale de obligaţii în ceea ce priveşte economiile de energie
în toate statele membre, pentru a genera o reducere anuală finală a
consumului de energie de 1,5 %. În timp ce anumite caracteristici
esenţiale trebuie armonizate la nivelul Uniunii (sectoarele vizate,
nivelul de ambiţie şi metodele de calcul), statele membre ar trebui
să aibă posibilitatea de a adapta sistemele respective la propria situaţie
naţională sau de a-şi păstra, în mare măsură,
sistemele actuale. De asemenea, s-a luat în considerare opţiunea privind
introducerea unui sistem european de comercializare a certificatelor albe,
însă aceasta a fost respinsă din aceleaşi considerente ca
şi opţiunea privind armonizarea integrală a tuturor
caracteristicilor de proiectare ale sistemului. Un
alt set de opţiuni politice examinează măsurile care
implică sectorul public. Analiza concluzionează că două
măsuri pot fi benefice. În primul rând, 3 % din clădirile
deţinute de către organismele publice ar trebui renovate anual pentru
a atinge niveluri optime din punct de vedere al costurilor, ceea ce ar înseamna
o dublare a ratei actuale a renovărilor. În al doilea rând, ar trebui ca
organismele publice să achiziţioneze produse şi clădiri cu
un nivel înalt de performanţă energetică pe baza etichetelor
şi a certificatelor de performanţă energetică disponibile. Alte
opţiuni cu un impact pozitiv semnificativ în raport cu costurile sunt cele
care au drept scop promovarea pieţei de servicii energetice, informarea
mai detaliată şi mai frecventă a gospodăriilor şi a
societăţilor cu privire la consumul energetic real prin intermediul
facturilor şi al contoarelor inteligente, precum şi prin intermediul
auditurilor energetice obligatorii pentru întreprinderile mari. Evaluarea
impactului arată că toate aceste măsuri sunt importante pentru
reducerea decalajului informaţional care reprezintă una dintre
barierele din calea eficienţei energetice şi că acestea pot
genera economii energetice majore. Alte opţiuni de promovare a
eficienţei energetice prin intermediul măsurilor voluntare sunt
considerate insuficiente pentru valorificarea întregului potenţial
disponibil de economisire a energiei. De
asemenea, evaluarea impactului analizează măsurile care pot contribui
la valorificarea potenţialului de eficienţă energetică în
ceea ce priveşte transformarea şi distribuţia energiei.
Evaluarea respinge opţiunile care implică continuarea
dispoziţiilor Directivei PCCE actuale deoarece acestea nu promovează eficienţa
energetică în sectorul aprovizionării cu energie, ci doar în
legătură cu cogenerarea şi fără a asigura o aplicare
efectivă a Directivei PCCE (statele membre trebuie doar să colecteze
informaţii şi să înainteze un raport Comisiei). Analiza sugerează
că stabilirea cerinţelor minime de performanţă în ceea ce
priveşte generarea de energie (inclusiv în ceea ce priveşte PCEE
obligatorie şi cerinţele de încălzire/răcire
centralizată pentru noile instalaţii de generare a energiei
electrice, precum şi conectarea obligatorie şi accesul prioritar al
cogenerării cu randament ridicat la reţeaua de electricitate) ar
îmbunătăţi în mod considerabil eficienţa energetică în
cadrul procesului de generare. Stabilirea obligaţiilor de
eficienţă energetică pentru autorităţile de
reglementare energetică ar fi, de asemenea, importantă pentru
îmbunătăţirea eficienţei în ceea ce priveşte
transportul şi distribuţia energiei. Evaluarea
impactului examinează opţiunile de raportare şi monitorizare
naţională a punerii în aplicare. Pentru a se limita povara
administrativă, asigurându-se, în acelaşi timp, monitorizarea
corespunzătoare a progresului, evaluarea sugerează introducerea unei
forme sumare de raportare anuală în cadrul programelor naţionale anuale
de reformă pe baza unei selecţii a indicatorilor referitori la
eficienţa energetică şi la economiile de energie. Aceasta ar fi
completată de informaţii mai detaliate în privința
măsurilor şi programelor de eficienţă energetică, care
ar fi solicitate statelor membre doar la un interval de trei ani. -
Opţiunile politice de la cel de-al treilea nivel evaluează forma
juridică a măsurilor selectate de la primul şi cel de-al doilea
nivel. Evaluarea concluzionează că, pentru atingerea nivelului propus
al obiectivului UE de 20 % în materie de eficienţă
energetică, politicile UE trebuie să beneficieze de potenţialul
de economisire a energiei în fiecare sector, inclusiv în sectoarele excluse din
domeniul de aplicare a Directivei privind serviciile energetice. Din acest
motiv, se propune adoptarea unei noi propuneri legislative care să
reglementeze domeniul de aplicare a celor două directive şi să
îl extindă la toate sectoarele cu potenţial de economisire a
energiei. Combinarea celor două directive într-un singur text legislativ a
fost considerată drept cea mai bună opţiune de simplificare a
cadrului juridic existent şi de asigurare a unei mai bune coerenţe. Analiza
nu a fost atât de concludentă în ceea ce priveşte forma
juridică. Cu toate acestea, întrucât dispoziţiile specifice ale
propunerii legislative au fost completate, este clar că, având în vedere
conţinutul şi necesitatea adoptării unor măsuri
suplimentare de punere în aplicare la nivel naţional, o directivă
reprezintă cea mai adecvată formă juridică. Exerciţiul
de modelare privind evaluarea impactului global al opţiunilor politice
selectate arată că, pentru UE27, efectul net al măsurilor
propuse îndeplineşte obiectivul de reducere cu 20 % a consumului de
energie primară. De asemenea, evaluarea impactului indică faptul
că costurile suplimentare privind atingerea obiectivului global de
20 % prin intermediul setului de măsuri selectate sunt modeste în
comparaţie cu beneficiile. Impacturile globale economice, sociale şi
de mediu ale măsurilor vor aduce o contribuţie pozitivă
semnificativă la politicile UE şi vor sta la baza Strategiei Europa
2020. Eficienţa
energetică este una dintre principalele căi de atingere a
obiectivelor Foii de parcurs pentru o economie cu emisii reduse de dioxid de
carbon până în 2050. Preţurile cotelor ETS sunt un stimulent
important pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră. În timp ce
exerciţiile de modelare desfăşurate în vederea pregătirii
prezentei propuneri au arătat că măsurile sale vor oferi cu
siguranţă reduceri suplimentare ale emisiilor de gaze cu efect de
seră, acestea nu au fost concludente cu privire la eventualul impact
asupra preţului cotelor ETS. La punerea în aplicare a obiectivului de 20%
privind eficienţa energetică, Comisia va trebui să monitorizeze
impactul noilor măsuri asupra Directivei 2003/87/CE, stabilind directiva
UE privind comercializarea cotelor de emisii (ETS), pentru a menţine
stimulentele din sistemul de comercializare a emisiilor pentru
investiţiile cu emisii scăzute de carbon şi pentru a
pregăti sectoarele ETS pentru inovaţiile necesare în viitor. În
această privinţă, trebuie avute în vedere măsuri adecvate,
inclusiv recalibrarea sistemului de comercializare a emisiilor prin punerea
deoparte a unui număr corespunzător de cote din partea care
urmează să fie licitată în perioada 2013-2020, dacă se ia o
decizie politică în acest sens.
3.
ELEMENTELE JURIDICE ALE PROPUNERII
3.1.
Rezumatul acţiunii propuse
Propunerea
de directivă prevede un cadru comun pentru promovarea eficienţei
energetice în interiorul Uniunii pentru a asigura îndeplinirea obiectivului de
reducere cu 20 % a consumului de energie primară până în 2020
şi pentru a deschide drumul spre viitoarea eficienţă
energetică. Aceasta stabileşte norme menite să elimine barierele
şi să depăşească anumite carenţe ale pieţei
care frânează eficienţa în materie de aprovizionare şi consum de
energie. În
ceea ce priveşte sectoarele utilizatorilor finali, propunerea de
directivă se axează pe măsurile care stabilesc cerinţele
impuse sectorului public atât cu privire la renovarea clădirilor deţinute
de către acesta, cât şi la aplicarea standardelor privind randamentul
energetic ridicat în momentul achiziţionării de clădiri, produse
şi servicii. Propunerea solicită statelor membre să
stabilească sisteme naţionale de obligaţii în ceea ce
priveşte eficienţa energetică. Aceasta solicită efectuarea
periodică de audituri energetice obligatorii în cazul întreprinderilor
mari şi stabileşte o serie de cerinţe pentru
societăţile energetice referitoare la contorizare şi facturare. În
ceea ce priveşte sectorul aprovizionării cu energie, propunerea
solicită statelor membre să adopte planuri naţionale de
încălzire și răcire pentru a dezvolta potenţialul de
generare cu randament ridicat a energiei şi de încălzire şi
răcire centralizată eficientă și pentru a se asigura
că regulamentele privind amenajarea teritoriului se aliniază acestor
planuri. Statele membre trebuie să adopte criteriile de autorizare care
asigură amplasarea instalaţiilor în situri apropiate de locurile cu
cerere de energie termică şi dotarea cu unităţi PCCE cu
randamanent ridicat a tuturor instalaţiilor noi care generează
energie electrică şi a instalaţiilor existente substanțial
renovate. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea
de a stabili condiţii de scutire de la această obligaţie în
cazul în care au fost îndeplinite anumite condiţii. De asemenea,
propunerea solicită statelor membre să stabilească un inventar
al datelor privind eficienţa energetică pentru instalaţiile
bazate pe arderea combustibililor sau pe rafinarea țițeiului și
a gazului şi stabileşte cerinţe privind accesul
prioritar/garantat la reţea, repartizarea prioritară a enegiei
electrice produsă prin cogenerare cu randament ridicat şi conectarea
noilor instalaţii industriale care produc căldură reziduală
la reţelele de încălzire sau de răcire centralizată. Alte
măsuri propuse includ cerinţe de eficienţă pentru
autorităţile naţionale de reglementare din domeniul energiei,
acţiuni de informare și de sensibilizare a populaţiei,
cerinţe privind disponibilitatea sistemelor de certificare, acţiuni
de promovare a dezvoltării serviciilor energetice şi obligaţia
statelor membre de a elimina obstacolele din calea eficienţei energetice,
în special fragmentarea motivațiilor între proprietarul şi
chiriaşul unei clădiri sau între proprietarii unei clădiri. În
cele din urmă, propunerea prevede stabilirea obiectivelor naţionale
de eficienţă energetică pentru 2020 şi solicită
Comisiei să evalueze în 2014 dacă obiectivul UE de reducere cu
20 % a consumului de energie primară până în 2020 este
realizabil. Comisia are obligaţia să înainteze evaluarea
Parlamentului European şi Consiliului, urmată, după caz, de o
propunere legislativă care stabileşte obiective naţionale
obligatorii.
3.2.
Temeiul juridic
Propunerea
are la bază articolul 194 alineatul (2) din Tratatul privind
funcţionarea Uniunii Europene. În conformitate cu articolul 194 alineatul
(1), „în contextul stabilirii şi funcţionării pieţei
interne şi în ceea ce priveşte necesitatea de a conserva şi
îmbunătăţi mediul, politica Uniunii în materie de energie
vizează, în spiritul solidarităţii dintre statele membre,
să (…) c) promoveze eficienţa energetică şi economiile de
energie, precum şi dezvoltarea de noi forme de energie regenerabilă”.
Scopul propunerii constă în stabilirea unui cadru comun de promovare a
eficienţei energetice în Uniune.
3.3.
Principiul subsidiarităţii
Principiul
subsidiarităţii se aplică prezentei propuneri în măsura în
care politica energetică nu este de competenţa exclusivă a
Uniunii. Uniunea
şi-a stabilit ca obiectiv pentru anul 2020 reducerea consumului său
de energie primară cu 20 %, iar acest obiectiv a fost identificat
drept unul dintre cele cinci obiective esenţiale pentru Strategia Europa
2020. Cadrul actual privind eficienţa energetică, în special
Directiva privind serviciile energetice şi Directiva PCCE, nu a
reuşit să valorifice potenţialul existent de economiisire a
energiei. Măsurile adoptate în prezent de către statele membre sunt,
de asemenea, insuficiente pentru depăşirea barierelor existente pe
piață și în domeniul reglementării. Provocările
energetice abordate de prezenta propunere (securitatea aprovizionării cu
energie, durabilitatea şi schimbările climatice, precum şi
competitivitatea UE) sunt de interes la nivelul întregii Uniuni. Este necesar
un răspuns colectiv la nivelul UE pentru a se asigura coordonarea
acţiunilor şi îndeplinirea cu o mai mare eficienţă a
obiectivelor comune. Măsurile
propuse de noua directivă asigură contribuţia
corespunzătoare a statelor membre la eforturile necesare pentru atingerea
obiectivului de 20 % şi condiţii echitabile pentru toţi
actorii de pe piaţă, în special prin stabilirea cerinţelor
minime în materie de eficienţă energetică (de exemplu, în ceea
ce priveşte accesul la pieţele publice, obligaţiile privind
efectuarea de audituri energetice în cazul întreprinderilor, obligaţiile
în ceea ce privește economiile de energie impuse utilităţilor
energetice şi accesul la reţea pentru procedurile de cogenerare).
Propunerea oferă garanţii investitorilor în ceea ce priveşte îndeplinirea
obiectivului UE şi sprijinirea măsurilor de
îmbunătăţire a eficienţei energetice, cum ar fi cogenerarea
cu randament ridicat şi încălzirea şi răcirea
centralizată.
3.4.
Principiul proporţionalităţii
şi alegerea instrumentului juridic
Propunerea
nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului
privind eficienţa energetică. Aceasta stabileşte cerinţe
stricte în ceea ce priveşte eficienţa energetică într-o serie de
domenii, însă statele membre păstrează o marjă de
manevră importantă pentru a favoriza măsurile de
îmbunătăţire a eficienţei energetice într-un mod care
să fie cât mai adecvat situaţiei lor naţionale. Instrumentul
ales este o directivă pe care statele membre urmează să o
transpună în legislaţia naţională. Directiva defineşte
rezultatul final care urmează să fie obţinut şi
cerinţele generale, lăsând în acelaşi timp suficientă
flexibilitate statelor membre pentru a adapta punerea în aplicare la
specificităţile lor naţionale. În cazul de faţă,
directiva este suficientă pentru a îndeplini obiectivele propunerii. Prin
urmare, nivelul constrângerii impuse este proporţional cu obiectivul avut
în vedere.
4.
IMPLICAŢII BUGETARE
După cum se precizează în fișa
financiară care însoțește prezenta directivă, directiva va
fi pusă în aplicare în baza bugetului existent și nu va avea un
impact asupra cadrului financiar multianual.
5.
Informaţii suplimentare
5.1.
Simplificarea „acquis”-ului
Deşi
nu figurează pe lista măsurilor avute în vedere de planul de lucru
privind simplificarea, propunerea contribuie la simplificarea „acquis”-ului.
Ca rezultat al adoptării prezentei propuneri, Directiva privind serviciile
energetice şi Directiva PCCE vor fi înlocuite cu o singură
directivă, care oferă o abordare mai integrată în ceea ce
priveşte eficienţa energetică şi economiile de enegie. De
asemenea, ar trebui să rezulte o anumită simplificare
administrativă din necesitatea de a transpune o singură
directivă în loc de două. Obligaţiile
de raportare sunt în prezent prevăzute de ambele directive. Acestea vor fi
înlocuite cu un singur set de rapoarte anuale (detaliate la fiecare trei ani),
care au la bază procesul de raportare în temeiul Strategiei Europa 2020. De
asemenea, prezenta propunere simplifică cerinţele de măsurare a
economiilor de energie prevăzute de actuala directivă DSE. În acest
sens, aceasta ar trebui să contribuie la reducerea semnificativă a
poverii administrative cu care se confruntă în prezent statele membre.
5.2.
Abrogarea legislaţiei existente
Adoptarea
propunerii va conduce la abrogarea legislaţiei existente. Abrogarea
vizează articolul 9 alineatele (1) şi (2) din Directiva 2010/30/UE;
Directiva 2004/8/CE şi Directiva 2006/32/CE. Articolul 4 alineatele
(1)-(4) şi anexele I, III şi IV la Directiva 2006/32/CE se
abrogă doar de la 1 ianuarie 2017.
5.3.
Clauză de reexaminare/revizuire/caducitate
Propunerea
include o serie de clauze de revizuire.
5.4.
Reformare
Propunerea
nu implică reformare.
5.5.
Tabel de corespondenţă
Statele
membre trebuie să comunice Comisiei textul dispoziţiilor
naţionale de transpunere a directivei, precum şi un tabel de
corespondenţă între aceste dispoziţii şi prezenta
directivă.
5.6.
Spaţiul Economic European (SEE)
Propunerea
vizează un subiect care prezintă interes pentru SEE și, prin
urmare, trebuie să fie aplicabilă acestuia. 2011/0172 (COD) Propunere de DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN
ŞI A CONSILIULUI privind eficienţa energetică
şi de abrogare a Directivelor 2004/8/CE şi 2006/32/CE PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, având în vedere Tratatul privind
funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 194 alineatul (2), având în vedere propunerea Comisiei Europene[14], după transmiterea proiectului de act
legislativ către parlamentele naţionale, având în vedere avizul Comitetului Economic
şi Social European[15], având în vedere avizul Comitetului Regiunilor[16], hotărând în conformitate cu procedura
legislativă ordinară, întrucât: (1)
Uniunea se confruntă cu provocări
fără precedent cauzate de dependenţa crescândă
faţă de importurile de energie şi de cantitatea redusă de
resurse energetice, precum și de necesitatea de a limita schimbările
climatice şi de a depăşi criza economică. Eficienţa
energetică reprezintă o modalitate importantă prin care pot fi
abordate provocările în cauză. Aceasta îmbunătăţeşte
securitatea aprovizionării Uniunii prin reducerea consumului de energie
primară şi a importurilor de energie. Eficienţa energetică
contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră într-o
manieră rentabilă şi, prin urmare, la atenuarea
schimbărilor climatice. Trecerea la o economie mai eficientă din
punct de vedere energetic ar trebui, de asemenea, să accelereze difuzarea
soluţiilor inovatoare în plan tehnologic şi să
îmbunătăţească competitivitatea industriei în Uniune,
favorizând creşterea economică şi crearea de locuri de
muncă de înaltă calitate în anumite sectoare care au
legătură cu eficienţa energetică. (2)
Concluziile Preşedinţiei Consiliului
European din 8 şi 9 martie 2007 au subliniat necesitatea de a spori
eficienţa energetică în cadrul Uniunii în vederea îndeplinirii
obiectivului european de reducere cu 20% a consumului de energie primară
până în 2020 în raport cu previziunile pentru anul respectiv. Aceasta
echivalează cu o reducere a consumului european de energie primară de
368 Mtep până în 2020[17].
(3)
Concluziile Preşedinţiei Consiliului European
din 17 iunie 2010 au confirmat că obiectivul de eficienţă
energetică este unul dintre obiectivele esenţiale ale noii strategii
europene pentru crearea de locuri de muncă şi pentru creşterea
inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii (Strategia Europa
2020). În cadrul acestui proces şi pentru a pune în aplicare acest
obiectiv la nivel naţional, statele membre au obligaţia
să-şi stabilească obiectivele naţionale în strâns dialog cu
Comisia şi să indice, în programelor lor naţionale de
reformă, modalitatea prin care intenţionează să realizeze
obiectivele în cauză. (4)
Comunicarea Comisiei intitulată „Energie 2020”[18]
plasează eficienţa energetică la baza strategiei energetice a UE
pentru 2020 şi subliniază necesitatea unei noi strategii în materie
de eficienţă energetică care să permită tuturor
statelor membre să decupleze consumul energetic de creşterea
economică. (5)
În Rezoluţia sa din 15 decembrie 2010 privind
reexaminarea planului de acţiune pentru eficienţă
energetică[19],
Parlamentul European a solicitat Comisiei să includă în planul
revizuit de acţiune pentru eficienţă energetică măsuri
menite să reducă decalajul pentru a atinge obiectivul global al UE în
materie de eficienţă energetică în 2020. (6)
Una dintre iniţiativele emblematice ale
Strategiei Europa 2020 este „O Europă eficientă din punctul de vedere
al utilizării resurselor”, adoptată de către Comisie la 26
ianuarie 2011[20].
Aceasta identifică eficienţa energetică drept un element
esenţial în asigurarea durabilităţii consumului de energie. (7)
Concluziile Preşedinţiei Consiliului
European din 4 februarie 2011 au recunoscut că obiectivul UE în materie de
eficienţă energetică nu se află pe calea cea bună
şi că se impune o acţiune fermă care să valorifice
potenţialul semnificativ pentru economii mai mari de energie în ceea ce
priveşte clădirile, transportul, produsele şi procesele. (8)
La 8 martie 2011, Comisia a adoptat Planul 2011
pentru eficienţă energetică[21]. Acesta a confirmat că Uniunea nu
îşi poate îndeplini obiectivul privind eficienţa energetică.
Pentru a remedia acest aspect, Comisia a elaborat o serie de politici şi
măsuri în ceea ce priveşte eficienţa energetică care
reglementează întregul lanţ energetic, inclusiv generarea,
transportul şi distribuţia energiei; rolul principal al sectorului
public în ceea ce priveşte eficienţa energetică; clădirile
şi aparatele; industria şi necesitatea de a autoriza consumatorii
finali să-şi gestioneze propriul consum de energie. Eficienţa
energetică în sectorul transportului a fost analizată în paralel în
Cartea albă privind transporturile, adoptată la 28 martie 2011[22]. În
particular, iniţiativa 26 din cartea albă solicită standarde
corespunzătoare pentru emisiile de CO2 produse de vehiculele din toate
formele de transport care să fie completate, după caz, de
cerinţe privind randamentul energetic pentru a aborda toate tipurile de
sisteme de propulsie. (9)
La 8 martie 2011, Comisia a adoptat, de asemenea,
Foaia de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii
scăzute de dioxid de carbon în 2050[23], prin care identifica, din această
perspectivă, necesitatea de a se acorda o atenţie sporită
eficienţei energetice. (10)
În acest context, este necesară actualizarea
cadrului juridic al Uniunii pentru eficienţă energetică cu o
directivă care urmăreşte obiectivul global al UE de reducere cu
20% a consumului de energie primară până în 2020 şi
îmbunătăţiri ulterioare în materie de eficienţă
energetică după 2020. În acest scop, aceasta ar trebui să
stabilească un cadru comun pentru promovarea eficienţei energetice în
cadrul Uniunii, precum şi acţiuni specifice de punere în aplicare a
unora dintre propunerile incluse în Planul 2011 pentru eficienţă
energetică şi de îndeplinire a potenţialului semnificativ
nerealizat de economisire a energiei pe care îl identifică. (11)
Decizia privind partajarea eforturilor (nr.
406/2009/CE)[24]
solicită Comisiei să evalueze şi să raporteze până în
2012 progresul înregistrat de Uniune şi de statele sale membre în ceea ce
priveşte îndeplinirea obiectivului de reducere cu 20% a consumului de
energie până în 2020 în raport cu previziunile. De asemenea, decizia
prevede că, pentru a ajuta statele membre să îndeplinească
angajamentele Uniunii în ceea ce priveşte reducerea emisiilor de gaze cu
efect de seră, Comisia ar trebui să propună, până la 31
decembrie 2012, măsuri noi sau consolidate pentru a spori eficienţa
energetică. Prezenta directivă răspunde cerinţei în
cauză. De asemenea, aceasta contribuie la îndeplinirea obiectivelor
stabilite în Foaia de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu
emisii scăzute de dioxid de carbon în 2050, în special prin reducerea
emisiilor de gaze cu efect de seră din sectorul energiei şi la
atingerea până în 2050 a obiectivului de producere de energie
electrică cu emisii zero. (12)
Trebuie adoptată o abordare integrată
pentru a valorifica întregul potenţial existent de economisire a energiei,
care include economiile din sectorul aprovizionării cu energie şi,
respectiv, din sectorul utilizatorilor finali. În acelaşi timp, ar trebui
consolidate dispoziţiile Directivei 2004/8/CE privind promovarea
cogenerării pe baza cererii de energie termică utilă pe
piaţa internă a energiei[25]
şi ale Directivei 2006/32/CE privind eficienţa energetică la
utilizatorii finali şi serviciile energetice[26]. (13)
Ar fi preferabilă îndeplinirea obiectivului de
20% în materie de eficienţă energetică ca rezultat al punerii în
aplicare cumulative a măsurilor naţionale şi europene specifice
care promovează eficienţa energetică în diferite domenii.
Dacă abordarea în cauză nu reuşeşte acest lucru, s-ar
impune totuşi consolidarea cadrului politic prin adăugarea unui
sistem de obiective obligatorii. Prin urmare, într-o primă etapă,
statele membre trebuie să-şi stabilească obiectivele, schemele
şi programele naţionale în materie de eficienţă
energetică. Acestea ar trebui să decidă singure dacă
obiectivele respective ar trebui să aibă caracter obligatoriu sau
indicativ pe teritoriul lor. Într-o a doua etapă, obiectivele respective
şi eforturile individuale ale fiecărui stat membru ar trebui evaluate
de către Comisie, împreună cu datele privind progresul înregistrat,
pentru a evalua probabilitatea îndeplinirii obiectivului global al Uniunii
şi măsura în care eforturile individuale sunt suficiente pentru
realizarea obiectivului comun. Prin urmare, Comisia ar trebui să monitorizeze
îndeaproape punerea în aplicare a programelor naţionale de
eficienţă energetică prin intermediul cadrului său
legislativ revizuit şi în contextul procesului Europa 2020. În cazul în
care această evaluare va indica că realizarea obiectivului global al
Uniunii este improbabilă, Comisia ar trebui să propună obiective
naţionale obligatorii pentru 2020, luând în considerare punctele de
plecare individuale ale statelor membre, performanţa economică
şi măsurile iniţiale adoptate de către acestea. (14)
Volumul total al cheltuielilor publice
reprezintă 19% din produsul intern brut al Uniunii. Din acest motiv,
sectorul public constituie un stimulent important pentru orientarea pieţei
către produse, clădiri şi servicii mai eficiente din punct de
vedere energetic, precum şi în favoarea modificării comportamentului
de consum energetic al cetăţenilor şi întreprinderilor. De
asemenea, reducerea consumului energetic prin intermediul măsurilor de
eficienţă energetică poate elibera resursele publice în alte
scopuri. Organismele publice de la nivel naţional, regional şi local
ar trebui să îndeplinească un rol exemplar în ceea ce priveşte
eficienţa energetică. (15)
Rata renovărilor de clădiri trebuie
să crească deoarece doar stocul existent de clădiri constituie
sectorul cu cel mai mare potenţial de economisire a energiei. În plus,
clădirile reprezintă un element esenţial în ceea ce
priveşte îndeplinirea obiectivului UE de reducere cu 80-95% a emisiilor de
gaze cu efect de seră până în 2050 în raport cu 1990. Clădirile
deţinute de organismele publice reprezintă o pondere
semnificativă din stocul de clădiri şi au o vizibilitate
ridicată în viaţa publică. Prin urmare, se recomandă
stabilirea unei rate anuale a renovărilor pentru toate clădirile
deţinute de organismele publice pentru actualizarea performanţei
energetice a acestora. Rata renovărilor nu ar trebui să aducă
atingere obligaţiilor privind clădirile al căror consum de
energie este aproape egal cu zero, prevăzute de Directiva 2010/31/UE a Parlamentului
European şi a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanţa
energetică a clădirilor[27].
Obligaţia de renovare a clădirilor publice completează
dispoziţiile directivei în cauză, care solicită statelor membre
să se asigure că, atunci când clădirile existente suferă
renovări majore, randamentul enegetic al acestora este actualizat astfel
încât să îndeplinească cerinţele minime privind performanţa
energetică. (16)
O serie de municipalităţi şi de alte
organisme publice din statele membre au pus deja în aplicare abordări
integrate în ceea ce priveşte economiile de energie şi aprovizionarea
cu energie, de exemplu, prin intermediul planurilor durabile de acţiune în
domeniul energiei cum ar fi cele dezvoltate în temeiul iniţiativei Pactul
primarilor şi abordările urbane integrate care depăşesc
intervenţiile individuale referitoare la clădiri sau moduri de
transport. Statele membre ar trebui să încurajeze
municipalităţile şi alte organisme publice să adopte
planuri integrate şi durabile în materie de eficienţă
energetică cu obiective clare, să implice cetăţenii în
elaborarea şi punerea în aplicare a acestora şi să îi informeze
în mod corespunzător în legătură cu conţinutul acestora
şi progresul înregistrat în ceea ce priveşte atingerea obiectivelor
stabilite. Astfel de planuri pot genera economii semnificative de energie, în
special dacă sunt puse în aplicare prin sistemele de gestionare a energiei
care permit organismelor publice vizate să-şi gestioneze mai bine
propriul consum energetic. Ar trebui încurajat schimbul de experienţă
între oraşe şi alte organisme publice cu privire la experienţe
mai inovatoare. (17)
În ceea ce priveşte achiziţionarea
anumitor produse şi servicii, precum şi achiziţionarea şi
închirierea clădirilor, organismele publice care încheie contracte de
achiziţii publice de lucrări, bunuri sau servicii trebuie să
ofere un exemplu şi să ia decizii de cumpărare eficiente din
punct de vedere energetic. Cu toate acestea, nu trebuie să se aducă
atingere dispoziţiilor directivelor UE privind achiziţiile publice. (18)
Evaluarea posibilităţii de stabilire a
unui sistem de „certificate albe” la nivelul Uniunii a demonstrat că, în
situaţia actuală, un astfel de sistem ar genera costuri
administrative excesive, existând riscul ca economiile de energie să fie
concentrate exclusiv într-un anumit număr de state membre şi să
nu fie introduse uniform pe întreg teritoriul Uniunii. Cel de-al doilea
obiectiv poate fi realizat mai bine, cel puţin la acest nivel, prin
intermediul sistemelor naţionale de obligaţii în ceea ce
priveşte economiile de energie sau al altor măsuri alternative care
să atingă aceeași cantitate de economii de energie. Cu toate
acestea, Comisia ar trebui să definească, prin intermediul unui act
delegat, condiţiile în care un stat membru poate recunoaşte pe viitor
economiile de energie înregistrate într-un alt stat membru. Ar fi indicat ca
nivelul de ambiţie al acestor sisteme să fie stabilit într-un cadru
comun la nivelul Uniunii, oferindu-se în acelaşi timp statelor membre o
flexibilitate considerabilă pentru a ţine pe deplin seama de
organizarea naţională a actorilor pieţei, contextul specific al
sectorului energiei şi obiceiurile consumatorilor finali. Cadrul comun ar
trebui să ofere utilităţilor energetice posibilitatea de a
furniza servicii energetice tuturor consumatorilor finali, nu doar celor
cărora le vând energie. Aceasta ar creşte concurenţa pe
piaţa energetică deoarece utilităţile energetice îşi
pot diferenţia produsele prin furnizarea de servicii energetice
complementare. Cadrul comun ar trebui să permită statelor membre
să includă cerinţele în sistemul lor naţional care
urmăreşte un scop social, în special pentru a asigura că
consumatorii vulnerabili beneficiază de un randament energetic mai
ridicat. Acesta ar trebui să permită, de asemenea, statelor membre
să scutească societăţile mici de obligaţia în ceea ce
priveşte eficienţa energetică. Comunicarea Comisiei „Small
Business Act”[28]
stabileşte principiile care trebuie luate în considerare de către
statele membre care decid să se abţină de la aplicarea acestei
posibilități. (19)
Pentru a valorifica potenţialul de economisire
a energiei în anumite segmente ale pieţei unde auditurile energetice nu
sunt în general oferite din punct de vedere comercial (cum ar fi
gospodăriile sau întreprinderile mici şi mijlocii), statele membre
trebuie să se asigure că astfel de audituri energetice sunt
disponibile. Auditurile energetice trebuie să să aibă un
caracter obligatoriu şi regulat pentru întreprinderile mari, întrucât
economiile de energie pot fi semnificative. (20)
Aceste audituri trebuie să fie efectuate în
mod independent şi rentabil. Cerinţa de independenţă
permite ca auditurile să fie efectuate de către experţi interni,
cu condiţia ca aceștia să fie calificaţi sau
acreditați, să nu fie direct implicați în activitatea
auditată, şi ca statul membru să fi instituit un sistem de
asigurare şi control a calităţii acestora, care să aplice
sancţiuni atunci când este necesar. (21)
La elaborarea măsurilor de
îmbunătăţire a eficienţei energetice, trebuie luate în
considerare câștigurile în materie de eficiență și economiile
obţinute prin aplicarea la scară largă a inovaţiilor
tehnologice rentabile, cum ar fi contoarele inteligente. Pentru a maximiza
beneficiile economiei de energie în cazul acestor inovaţii, consumatorii
finali ar trebui să aibă posibilitatea de a vizualiza indicatorii de
cost şi consum şi să primească facturi individuale
periodice pe baza consumului real. (22)
La elaborarea măsurilor de
îmbunătăţire a eficienţei energetice, statele membre
trebuie să ţină seama de necesitatea de a se asigura buna
funcţionare a pieţei interne şi punerea în aplicare
coerentă a acquis-ului, în conformitate cu dispoziţiile
Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene. (23)
Cogenerarea cu randament ridicat (PCCE) şi
reţeaua de încălzire şi răcire centralizată deţin
un potenţial semnificativ de economisire a energiei primare care este în
general nevalorificat în Uniune. Statele membre ar trebui să elaboreze
planuri naţionale de dezvoltare a cogenerării cu randament ridicat de
căldură şi electricitate şi a reţelei centralizate de
încălzire şi răcire. Planurile trebuie să acopere o
perioadă de timp suficient de lungă pentru a se pune la
dispoziţia investitorilor informaţii privind planurile naţionale
de dezvoltare şi pentru a contribui la un mediu de investiţii stabil
şi încurajator. Noile instalaţii de generare a energiei electrice
şi instalaţiile existente substanţial renovate sau al căror
permis ori autorizaţie de funcţionare este actualizată trebuie
echipate cu unităţi de cogenerare cu randament ridicat care să
recupereze căldura reziduală rezultată în urma producţiei
de energie electrică. Căldura reziduală poate fi ulterior
transportată acolo unde este solicitată prin intermediul
reţelelor de încălzire centralizată. În acest scop, statele
membre trebuie să adopte criterii de autorizare pentru a asigura
amplasarea instalaţiilor în siturile apropiate de punctele cu cerere de
energie termică. Cu toate acestea, statele membre trebuie să
aibă posibilitatea de a stabili condiţii de scutire de la aceste
obligaţii în cazul în care au fost îndeplinite anumite condiţii. (24)
Cogenerarea cu randament ridicat ar trebui să
fie definită de economiile de energie obţinute din producţia
combinată în locul producţiei separate de căldură şi
electricitate. Definiţiile cogenerării şi ale cogenerării
cu randament ridicat utilizate în legislaţia europeană nu ar trebui
să aducă atingere utilizării diferitelor definiţii din
legislaţia naţională în alte scopuri decât cele vizate de
legislaţia europeană. Pentru a se maximiza economiile de energie
şi pentru a se evita pierderea oportunităţilor de economisire a
energiei, ar trebui acordată cea mai mare atenţie condiţiilor de
exploatare a unităţilor de cogenerare. (25)
Pentru a se spori transparenţa pentru
consumatorii finali cu scopul ca aceştia să poată alege între
energia electrică produsă prin cogenerare şi energia
electrică produsă prin alte tehnici, originea cogenerării cu
randament ridicat ar trebui garantată pe baza valorilor de
referinţă armonizate privind randamentul energetic. Sistemele privind
garanţiile de origine nu implică în sine dreptul de a beneficia de pe
urma mecanismelor naţionale de sprijin. Este important ca toate formele de
energie electrică produsă prin cogenerare cu randament ridicat
să fie reglementate de garanţiile de origine. Garanţiile de
origine ar trebui să fie diferenţiate de certificatele care pot fi
preschimbate. (26)
Ar trebui luată în considerare structura
specifică a cogenerării şi a sectoarelor de încălzire
şi răcire centralizată, care includ numeroşi
producători mici şi mijlocii, în special în momentul
reexaminării procedurilor administrative pentru obţinerea permisiunii
de a construi capacitatea de cogenerare sau reţele asociate, în aplicarea
principiului „Gândiţi mai întâi la scară mică”. (27)
Majoritatea întreprinderilor UE sunt întreprinderi
mici şi mijlocii (IMM-uri). Acestea prezintă un potenţial enorm
de economisire a energiei pentru UE. Pentru a le ajuta să adopte
măsuri privind eficienţa energetică, statele membre ar trebui
să stabilească un cadru favorabil menit să ofere IMM-urilor
asistenţă tehnică şi informaţii mai bine orientate. (28)
Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European
şi a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale[29] include
eficienţa energetică printre criteriile de determinare a celor mai
bune tehnici disponibile care servesc drept referinţă pentru
stabilirea condiţiilor de autorizare a instalaţiilor care se
încadrează în domeniul său de aplicare, inclusiv instalaţiile de
ardere cu o putere termică nominală totală de 50 MW sau mai
mare. Cu toate acestea, directiva în cauză oferă statelor membre
opţiunea de a nu impune cerinţe referitoare la eficienţa
energetică unităţilor de ardere sau altor unităţi care
eliberează dioxid de carbon în cadrul sitului pentru activităţile
enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare
a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul
Comunităţii[30].
Pentru a se asigura obţinerea de îmbunătăţiri semnificative
în ceea ce priveşte randamentul energetic al instalaţiilor de
generare a energiei electrice şi termice și al rafinăriilor de
uleiuri minerale şi gaze naturale, nivelurile reale de eficienţă
energetică trebuie monitorizate şi comparate cu nivelurile relevante
privind eficienţa energetică asociate cu aplicarea celor mai bune
tehnici disponibile. Comisia trebuie să compare nivelurile de
eficienţă energetică şi să ia în considerare
propunerea de măsuri suplimentare dacă există discrepanţe
semnificative între nivelurile reale de eficienţă energetică
şi nivelurile asociate cu aplicarea celor mai bune tehnici disponibile. De
asemenea, informaţiile colectate cu privire la valorile reale de
eficienţă energetică ar trebui utilizate în procesul de
reexaminare a valorilor de referinţă armonizate privind randamentul
energetic pentru producerea separată de căldură şi
electricitate, prevăzute în Decizia 2007/74/CE a Comisiei din 21
decembrie 2006[31].
(29)
Pe baza criteriilor obiective, transparente şi
nediscriminatorii, statele membre ar trebui să stabilească norme care
să reglementeze susţinerea şi împărţirea costurilor
privind conectările la reţea şi consolidările de
reţea, precum şi adaptările tehnice necesare pentru a integra
noii producători de energie electrică produsă prin cogenerare cu
randament ridicat, luând în considerare orientările şi codurile
dezvoltate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 714/2009 al Parlamentului
European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condiţiile de
acces la reţea pentru schimburile transfrontaliere de energie
electrică şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1228/2003[32] şi
Regulamentul (CE) 715/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din
13 iulie 2009 privind condiţiile de acces la reţelele pentru
transportul gazelor naturale şi de abrogare a Regulamentului (EC) nr.
1775/2005[33].
Producătorii de energie electrică produsă prin cogenerare cu
randament ridicat ar trebui să aibă posibilitatea de a emite o
invitaţie la licitaţie pentru lucrările de conectare. Ar trebui
facilitat accesul la sistemul reţelei pentru energia electrică
produsă prin cogenerare cu randament ridicat, în special pentru
unităţile de cogenerare la scară redusă sau pentru
unităţile de microgenerare. (30)
Ar trebui să fie disponibil un număr
suficient de profesionişti competenţi în domeniul eficienţei
energetice care să asigure punerea în aplicare eficientă şi în
timp util a prezentei directive, de exemplu, în legătură cu
respectarea cerinţelor privind auditurile energetice şi punerea în
aplicare a sistemelor de obligaţii în ceea ce priveşte eficienţa
energetică. Prin urmare, statele membre ar trebui să pună în
aplicare sisteme de certificare pentru furnizorii de servicii energetice,
audituri energetice şi alte măsuri de îmbunătăţire a
eficienţei energetice. (31)
Este necesar să se continue dezvoltarea
pieţei pentru servicii energetice pentru a se asigura disponibilitatea
cererii şi ofertei de servicii energetice. Transparenţa, de exemplu,
prin intermediul listelor cu furnizorii de servicii energetice, poate contribui
la aceasta. De asemenea, contractele şi orientările tip, în special
pentru contractarea performanţei energetice, pot contribui la stimularea
cererii. Ca şi în alte forme ale acordurilor de finanţare din partea
terţilor, în cazul unui contract privind performanţa energetică,
beneficiarul serviciilor energetice evită costurile pentru investiţii
prin utilizarea unei părţi din valoarea financiară a economiilor
de energie pentru a rambursa integral sau parţial investiţiile
efectuate de către un terţ. (32)
Trebuie identificate şi eliminate barierele de
reglementare, precum și cele de altă natură, apărute în
calea utilizării contractelor privind performanţa energetică
şi a altor acorduri de finanţare din partea terţilor pentru
economiile de energie. Acestea includ normele şi practicile contabile care
împiedică reflectarea corespunzătoare în conturi a investiţiilor
de capital şi a economiilor financiare anuale rezultate în urma
adoptării măsurilor de îmbunătăţire a eficienţei
energetice pentru întreaga durată de viaţă a investiţiilor.
De asemenea, ar trebui atenuate la nivel naţional obstacolele din calea
renovării stocului existent de clădiri bazate pe fragmentarea
motivațiilor între diferiţii actori vizaţi. (33)
Statele membre şi regiunile ar trebui
încurajate să exploateze la maximum fondurile structurale şi fondul
de coeziune pentru a stimula investiţiile în ceea ce priveşte
măsurile de îmbunătăţire a eficienţei energetice.
Investiţiile în materie de eficienţă energetică au potenţialul
de a contribui la creşterea economică, crearea de locuri de
muncă, inovare şi reducerea sărăciei energetice în
gospodării, având, prin urmare, o contribuţie pozitivă la
coeziunea economică, socială şi teritorială. Zonele cu
potenţial de finanţare includ măsurile privind eficienţa
energetică în clădirile publice şi locuinţele sociale
şi furnizarea de noi competenţe pentru promovarea locurilor de
muncă în sectorul eficienţei energetice. (34)
La punerea în aplicare a obiectivului de 20% în
materie de eficienţă energetică, Comisia va trebui să
monitorizeze impactul noilor măsuri asupra Directivei 2003/87/CE,
stabilind directiva UE privind comercializarea cotelor de emisii (ETS), pentru
a menţine stimulentele din sistemul de comercializare a emisiilor pentru
investiţiile cu emisii scăzute de carbon şi pentru a
pregăti sectoarele ETS în vederea inovaţiilor necesare în viitor. (35)
Directiva 2006/32/CE solicită statelor membre
să adopte şi să încerce să atingă obiectivul indicativ
naţional global de 9% în ceea ce priveşte reducerea consumului de
energie până în 2016 prin punerea în aplicare a serviciilor energetice
şi a altor măsuri de îmbunătăţire a eficienţei
energetice. Directiva în cauză prevede că cel de-al doilea plan
pentru eficienţă energetică adoptat de către statele membre
trebuie să fie urmat în mod corespunzător, după caz, de
propunerile Comisiei pentru măsuri suplimentare, inclusiv extinderea
perioadei de aplicare a obiectivelor. Dacă raportul concluzionează
că nu s-a înregistrat un progres suficient către atingerea
obiectivelor indicative naţionale prevăzute de directiva în
cauză, propunerile respective trebuie să abordeze nivelul şi
natura obiectivelor. Conform evaluării impactului care însoţeşte
prezenta directivă, statele membre urmează să realizeze
obiectivul de 9%, care este o opţiune mai puţin ambiţioasă
decât obiectivul de 20% adoptat ulterior privind reducerea consumului de
energie până în 2020, prin urmare, nu este necesară abordarea
nivelului obiectivelor. (36)
Deşi prezenta directivă abrogă
Directiva 2006/32/CE, articolul 4 din Directiva 2006/32/CE ar trebui să
fie aplicat în continuare până la termenul limită de realizare a
obiectivului de 9%. (37)
Întrucât scopul prezentei directive, care
constă în atingerea obiectivului UE de reducere cu 20% a consumului de
energie primară până în 2020 şi în a deschide calea pentru viitoarea
creştere a eficienţei energetice după 2020, nu va putea fi
realizat de către statele membre fără adoptarea de măsuri
suplimentare privind eficienţa energetică şi având în vedere
că acesta poate fi îndeplinit cu mai mare eficienţă la nivelul
Uniunii, Uniunea poate adopta anumite măsuri în conformitate cu principiul
subsidiarităţii, prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind
Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul
proporţionalităţii, prevăzut în articolul respectiv,
prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru
atingerea obiectivului în cauză. (38)
Pentru a permite adaptarea la progresul şi
modificările tehnice privind distribuţia surselor de energie,
competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul
privind funcţionarea Uniunii Europene ar trebuie delegată Comisiei în
ceea ce priveşte anumite aspecte. Este extrem de important ca Comisia
să desfăşoare consultări pe parcursul lucrărilor
pregătitoare, inclusiv la nivel de experţi. (39)
Toate dispoziţiile de fond ale Directivei
2004/8/CE şi ale Directivei 2006/32/CE, cu excepţia articolului 4
alineatele (1) - (4) şi a anexelor I, III şi IV la cea de-a doua
directivă, trebuie abrogate de urgenţă. De asemenea, trebuie
abrogat articolul 9 alineatele (1) şi (2) din Directiva 2010/30/UE din 19
mai 2010 privind indicarea, prin etichetare şi informaţii standard
despre produs, a consumului de energie şi de alte resurse al produselor cu
impact energetic[34],
care prevede obligaţia statelor membre de a depune eforturi să
achiziţioneze numai produsele care aparţin clasei cele mai ridicate
de eficienţă energetică. (40)
Obligaţia de a transpune prezenta
directivă în legislaţia naţională ar trebui limitată
la dispoziţiile care reprezintă o modificare de fond în raport cu
Directivele 2004/8/CE şi 2006/32/CE. Obligaţia de transpunere a
dispoziţiilor nemodificate decurge din directivele anterioare. (41)
Este necesar ca prezenta directivă să nu
aducă atingere obligaţiilor statelor membre legate de termenele de
transpunere în legislaţia naţională şi de aplicare a
Directivelor 2004/8/CE şi 2006/32/CE. ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ: CAPITOLUL
I
Obiectul, domeniul de aplicare, definiţii şi
obiective de eficienţă energetică Articolul 1
Obiectul şi domeniul de aplicare 1. Prezenta directivă prevede un
cadru comun pentru promovarea eficienţei energetice pe teritoriul Uniunii
cu scopul de a se asigura atingerea obiectivului UE privind reducerea cu 20% a
consumului de energie până în 2020 şi de a deschide calea pentru
viitoarea creştere a eficienţei energetice după această
dată. Prezenta directivă prevede
norme menite să elimine barierele existente pe piaţa energiei şi
să depăşească disfuncţionalităţile
pieţei care împiedică eficienţa în ceea ce priveşte aprovizionarea
şi utilizarea energiei, stabilind obiectivele naţionale în materie de
eficienţă energetică pentru 2020. 2. Cerinţele prevăzute de
prezenta directivă sunt cerinţe minime şi nu împiedică
niciun stat membru să menţină sau să introducă
măsuri mai stricte. Astfel de măsuri trebuie să fie compatibile
cu legislaţia Uniunii. Legislaţiile naţionale care prevăd
măsuri mai stricte sunt notificate Comisiei. Articolul 2
Definiţii În sensul prezentei directive, se aplică
următoarele definiţii: 1. „energie” înseamnă toate
formele de produse energetice, astfel cum sunt definite în Regulamentul (CE)
nr. 1099/2008[35]; 2. „consum de energie primară”
înseamnă consumul intern brut, cu excepţia utilizărilor neenergetice; 3. „serviciu energetic” înseamnă
beneficiu fizic, utilitate sau bun obţinut dintr-o combinaţie de
energie cu o tehnologie sau acţiune eficientă din punct de vedere
energetic care poate include activităţile de exploatare,
întreţinere şi control necesare pentru prestarea serviciului, care
este furnizat pe baza unui contract şi care, în condiţii normale, s-a
dovedit că duce la o îmbunătăţire a eficienţei
energetice sau economii de energie primară, în condiţii verificabile
şi măsurabile sau estimabile; 4. „organisme publice” înseamnă
„autorități contractante” așa cum sunt definite în
Directiva 2004/18/CE; 5. „sistem de gestionare a energiei”
înseamnă un set de elemente legate între ele sau care
interacţionează între ele aparţinând unui plan care
stabileşte obiectivul de eficienţă energetică şi
strategia de atingere a acestui obiectiv; 6. „părţi obligate”
înseamnă distribuitorii de energie sau societăţile de vânzare cu
amănuntul a energiei pentru care sunt obligatorii sistemele naţionale
de obligaţii în ceea ce priveşte eficienţa energetică,
prevăzute la articolul 6; 7. „distribuitor de energie”
înseamnă o persoană fizică sau juridică, inclusiv un
operator de distribuţie, responsabilă de transportul energiei în
vederea livrării acesteia la consumatorii finali sau la staţiile de
distribuţie care vând energie consumatorilor finali; 8. „operator de distribuţie”
înseamnă „operator de distribuţie” așa cum este definit în
Directiva2009/72/CE și Directiva 2009/73/CE; 9. „societate de vânzare cu
amănuntul a energiei” înseamnă o persoană fizică sau
juridică care vinde energie consumatorilor finali; 10. „consumator final” înseamnă o
persoană fizică sau juridică ce achiziţionează energie
pentru propriul său consum final; 11. „furnizor de servicii energetice”
înseamnă o persoană fizică sau juridică ce furnizează
servicii energetice sau alte măsuri de îmbunătăţire a
eficienţei energetice către facilitatea sau sediul consumatorului
final; 12. „audit energetic” înseamnă o
procedură sistematică de obţinere a unor cunoştinţe
corespunzătoare despre profilul consumului energetic existent al unei
clădiri sau al unui grup de clădiri, al unei operaţiuni sau
instalaţii industriale sau comerciale sau al unui serviciu privat sau
public, de identificare şi de cuantificare a oportunităţilor
rentabile de economisire a energiei şi de raportare a rezultatelor; 13. „contract de performanţă
energetică” înseamnă un acord contractual între beneficiarul şi
furnizorul unei măsuri de îmbunătăţire a eficienţei
energetice, conform căruia investiţiile în această
măsură sunt plătite de către furnizor proporţional cu
un nivel al îmbunătăţirii eficienţei energetice convenit
prin contract sau cu alte criterii convenite privind performanţa
energetică, cum ar fi economiile financiare; 14. „operator de sistem de transport”
înseamnă „operator de sistem de transport” așa cum este definit în
Directiva 2009/72/CE[36]
și Directiva 2009/73/CE[37]; 15. „cogenerare” înseamnă producerea
simultană, în acelaşi proces, a energiei electrice şi a energiei
termice sau mecanice; 16. „cerere justificată din punct de
vedere economic” înseamnă cererea care nu depăşeşte
necesarul de încălzire sau răcire şi care ar putea fi
satisfăcută altfel în condiţiile pieţei, prin alte procese
de producere a energiei, în afară de cogenerare; 17. „energie termică utilă”
înseamnă energia termică produsă într-un proces de cogenerare,
pentru a satisface o cerere de încălzire sau răcire, justificată
din punct de vedere economic; 18. „energie electrică produsă
prin cogenerare” înseamnă energia electrică produsă într-un
proces legat de producerea de energie termică utilă şi
calculată în conformitate cu metodologia prezentată în anexa I; 19. „cogenerare cu randament ridicat”
înseamnă cogenerarea care îndeplineşte criteriile stabilite în anexa
II; 20. „randament global” înseamnă suma
anuală a producţiei de energie electrică şi mecanică
şi a producţiei de energie termică utilă,
împărţită la cantitatea de combustibil folosită pentru
producerea energiei termice într-un proces de cogenerare şi în
producţia brută de energie electrică şi mecanică; 21. „raportul dintre energia
electrică şi energia termică” înseamnă raportul dintre
energia electrică produsă prin cogenerare şi energia
termică utilă la funcţionare exclusiv în regim de cogenerare,
utilizând datele operaţionale ale unei unităţi specifice; 22. „unitate de cogenerare” înseamnă
acea unitate care poate funcţiona în regim de cogenerare; 23. „cogenerare la scară
redusă” înseamnă unităţi de cogenerare cu capacitate
instalată mai mică de 1 MWe; 24. „unitate de microgenerare”
înseamnă o unitate de cogenerare cu o capacitate maximă mai mică
de 50 kWe; 25. „raportul dintre suprafeţe”
înseamnă raportul dintre suprafaţa terenului şi suprafaţa
totală a clădirilor dintr-un anumit teritoriu; 26. „încălzire şi răcire
centralizată eficientă” înseamnă un sistem de încălzire sau
răcire centralizată care utilizează cel puţin 50% energie
termică din surse regenerabile, căldură reziduală sau
energie termică cogenerată sau o combinaţie între acestea
şi care are un factor de energie primară, astfel cum se
menţionează în Directiva 2010/31/UE, de cel puţin 0,8; 27. „renovare substanţială”
înseamnă renovarea a cărei costuri depăşesc 50% din
costurile de investiţii pentru o nouă unitate comparabilă, în
conformitate cu Decizia 2007/74/CE, sau care necesită actualizarea
autorizaţiei acordate în temeiul Directivei 2010/75/UE. Articolul 3
Obiective de eficienţă energetică 1. Statele membre stabilesc un obiectiv
naţional în materie de eficienţă energetică exprimat ca
nivel absolut al consumului de energie primară până în 2020. În
momentul stabiliri acestor obiective, statele membre iau în considerare obiectivul
UE de reducere cu 20 % a consumului de energie, măsurile
prevăzute de prezenta directivă, măsurile adoptate în vederea
realizării obiectivelor naţionale privind economiile de energie
adoptate în temeiul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2006/32/CE
şi alte măsuri de promovare a eficienţei energetice în cadrul
statelor membre şi la nivelul Uniunii. 2. Până la 30 iunie 2014, Comisia
evaluează dacă obiectivul Uniunii privind reducerea cu 20 % a
consumului de energie primară până în 2020 este realizabil,
necesitând reducerea cu 368 Mtep a acestui consum până în 2020, luând în
considerare seria de obiective naţionale prevăzute la alineatul (1)
şi evaluarea menţionată la articolul 19 alineatul (4). CAPITOLUL
II
Consumul energetic eficient Articolul 4
Organisme publice 1. Fără a aduce atingerea
articolului 7 din Directiva 2010/31/UE, statele membre se asigură că,
începând cu 1 ianuarie 2014, 3% din suprafaţa totală a
clădirilor deţinute de organismele publice este renovată anual
pentru a îndeplini cel puţin cerinţele minime în materie de
performanţă energetică stabilite de statul membru în cauză
cu privire la punerea în aplicare a articolului 4 din Directiva 2010/31/UE.
Ponderea de 3% se calculează la suprafaţa totală a
clădirilor cu o suprafață totală utilă de peste 250 m2,
deţinute de organismele publice ale statului membru în cauză,
neîndeplinind la data de 1 ianuarie a fiecărui an cerinţele
naţionale minime privind eficienţa energetică prevăzute
pentru punerea în aplicare a articolului 4 din Directiva 2010/31/UE. 2. Statele membre pot permite
organismelor lor publice să contabilizeze, din rata lor de renovare
anuală, excedentul suprafeței totale a clădirilor renovate
într-un anumit an, ca și cum acest excedent ar fi fost renovat în oricare
din cei doi ani anteriori sau următori. 3. În sensul alineatului (1), până
la 1 ianuarie 2014, statele membre stabilesc şi pun la dispoziţia
publicului un inventar al clădirilor deţinute de organismele lor
publice, care indică: (a) suprafaţa totală în m2; şi (b) performanţa energetică a
fiecărei clădiri în parte. 4. Statele membre încurajează
organismele publice: (a) să adopte un plan pentru
eficienţă energetică, de sine stătător sau ca parte a
unui plan cuprinzător privind clima sau mediul, care să
conţină obiective specifice privind economia de energie în vederea
creşterii continue a eficienţei energetice a organismelor în
cauză; (b) să pună în aplicare un sistem
de gestionare a energiei ca parte din punerea în aplicare a planului lor. Articolul 5
Achiziţii efectuate de organismele publice Statele membre se asigură că
organismele publice achiziţionează doar produse, servicii şi
clădiri cu performanțe înalte de eficienţă energetică,
astfel cum se menţionează în anexa III. Articolul 6
Sisteme de obligaţii în ceea ce priveşte eficienţa
energetică 1. Fiecare stat membru stabileşte
un sistem de obligaţii în ceea ce priveşte eficienţa
energetică. Acest sistem asigură că distribuitorii de
energie sau societăţile de vânzare cu amănuntul a energiei care
îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul statelor membre
realizează economii anuale de energie egale cu 1,5%, în volum, din cota de
piaţă a acestora în anul calendaristic precedent în statul membru în
cauză, cu excepţia energiei folosite în transport. Această
cantitate a economiilor de energie trebuie realizată, de către
părţile obligate, în rândul consumatorilor finali. 2. Statele membre exprimă
cantitatea de economii de energie solicitată din partea fiecărei
părţi obligate în ceea ce priveşte consumul de energie
finală sau primară al acestora. Metoda selectată pentru
exprimarea cantităţii solicitate de economii de energie trebuie
utilizată, de asemenea, pentru calcularea economiilor solicitate de
părţile obligate. Se aplică factorii de conversie de la anexa
IV. 3. Măsurile care vizează
economiile pe termen scurt, astfel cum sunt definite la anexa V alineatul (1),
nu reprezintă mai mult de 10% din cantitatea de economii de energie
solicitată din partea fiecărei părţi obligate şi sunt
eligibile doar în măsura în care contribuie la îndeplinirea
obligaţiei menţionate la alineatul (1) în combinaţie cu
măsurile la care sunt atribuite economiile de energie pe termen lung. 4. Statele membre se
asigură că economiile solicitate de către părţile
obligate sunt calculate în conformitate cu anexa V alineatul (2). Acestea pun
în aplicare sisteme de control în temeiul cărora se verifică în mod
independent cel puţin o parte semnificativă din punct de vedere
statistic din măsurile de îmbunătăţire a eficienţei
energetice puse în practică de către părţile obligate. 5. În cadrul sistemului de
obligaţii în ceea ce priveşte eficienţa energetică, statele
membre pot: (a) să includă cerinţe cu scop
social în cadrul obligaţiilor de economisire a energiei pe care le impun,
solicitând ca măsurile să fie puse în aplicare în gospodăriile
afectate de sărăcia energetică sau în locuinţele sociale; (b) să permită părţilor
obligate să-şi îndeplinească obligaţia privind economiile
certificate de energie înregistrate de furnizorii de servicii energetice sau de
alte părţi terţe; în acest caz, acestea ar trebui să
stabilească un proces de acreditare clar, transparent şi deschis
pentru toţi actorii de pe piaţă, vizând reducerea la minimum a
costurilor de certificare; (c) să permită părţilor
obligate să contabilizeze economiile obţinute într-un anumit an ca
şi când acestea ar fi fost obţinute în oricare dintre ultimii sau
următorii doi ani. 6. Statele membre publică
economiile de energie realizate de fiecare parte obligată şi datele
privind tendinţa anuală a economiilor de energie în cadrul
sistemului. În vederea publicării şi verificării economiilor de
energie realizate, statele membre solicită părţilor obligate
să le fie înaintate cel puţin următoarele date: a) economiile de energie realizate; b) informaţiile statistice agregate
referitoare la consumatorii lor finali (identificând modificările
semnificative ale informaţiilor transmise anterior); şi c) informaţiile curente privind
consumul de energie la consumatorul final, inclusiv, după caz, profilurile
de sarcină, segmentarea consumatorilor şi localizarea geografică
a consumatorilor, păstrând, în acelaşi timp, integritatea şi
confidenţialitatea informaţiilor cu caracter privat sau
confidenţial din punct de vedere comercial în conformitate cu
legislaţia aplicabilă a Uniunii Europene. 7. Statele membre se asigură
că actorii de pe piaţă se abţin de la orice
activităţi care pot împiedica cererea şi furnizarea de servicii
energetice sau alte măsuri de îmbunătăţire a
eficienţei energetice sau care pot împiedica dezvoltarea pieţelor
pentru serviciile energetice sau alte măsuri de
îmbunătăţire a eficienţei energetice, inclusiv blocarea
pieţelor pentru concurenţi sau abuzul de poziţie dominantă.
8. Statele membre pot scuti de la
aplicarea prezentului articol distribuitorii mici de energie şi
societăţile de vânzare cu amănuntul a energiei, şi anume
cele care distribuie sau comercializează mai puţin decât echivalentul
a 75 GWh de energie pe an, au mai puţin de 10 angajați sau a căror
cifră de afaceri anuală sau total al bilanțului anual nu
depășește 2 000 000 EUR. Energia produsă pentru utilizare
proprie nu este luată în considerare pentru aceste praguri. 9. Ca alternativă la alineatul 1,
statele membre pot opta să adopte alte măsuri pentru a atinge
economii de energie în rândul consumatorilor finali. Valoarea anuală a
economiilor de energie realizate prin această abordare trebuie să fie
echivalentă cu valoarea economiilor de energie prevăzute la alineatul
1. Statele membre care aleg această opţiune
notifică Comisiei, până la 1 ianuarie 2013 cel târziu, măsurile
alternative pe care intenţionează să le adopte, inclusiv normele
privind sancţiunile prevăzute la articolul 9, indicând modul în care
acestea vor realiza cantitatea necesară de economii. Comisia poate să
refuze aceste măsuri sau să facă sugestii de modificare în
termen de 3 luni de la notificare. În acest caz, abordarea alternativă nu
se aplică de către statul membru în cauză decât după
acceptarea expresă de către Comisie a măsurilor retrimise sau
modificate. 10. Dacă este cazul, Comisia
stabileşte, pe baza unui act delegat în conformitate cu articolul 18, un
sistem de recunoaştere reciprocă a economiilor de energie realizate
în cadrul sistemelor naţionale de obligaţii în ceea ce priveşte
eficienţa energetică. Un astfel de sistem autorizează
părţile obligate să contabilizeze economiile de energie
realizate şi certificate într-un anumit stat membru pentru
obligaţiile lor din alt stat membru. Articolul 7
Audituri energetice şi sisteme de gestionare a energiei 1. Statele membre promovează
pentru toţi consumatorii finali disponibilitatea auditurilor energetice
accesibile şi efectuate într-o manieră independentă de
către experţii calificaţi sau acreditaţi. Statele membre dezvoltă programe pentru a
încuraja gospodăriile şi întreprinderile mici şi mijlocii
să se supună auditurilor energetice. Statele membre aduc în atenţia
întreprinderilor mici şi mijlocii exemple concrete privind modul în care
sistemele de gestionare a energiei le pot îmbunătăţi
activitatea. 2. Statele membre se asigură
că întreprinderile care nu sunt incluse la alineatul (1) al doilea
paragraf fac obiectul unui audit energetic efectuat într-o manieră
independentă şi rentabilă din punct de vedere al costurilor de
către experţii calificaţi sau acreditaţi cel mai târziu
până la 30 iunie 2014 şi la fiecare trei ani de la data ultimului
audit energetic. 3. Auditurile energetice efectuate în
mod independent rezultate din sistemele de gestionare a energiei sau puse în
aplicare în temeiul acordurilor voluntare încheiate între anumite
organizaţii ale părţilor interesate şi un organism numit
şi supravegheat de către statul membru în cauză sau de
către Comisie sunt considerate ca îndeplinind cerinţele de la
alineatul (2). 4. Auditurile energetice pot fi de sine
stătătoare sau pot face parte dintr-un audit de mediu mai vast. Articolul 8
Contorizarea şi facturarea detaliată a consumului de energie 1. Statele membre se asigură
că consumatorii finali de energie electrică, gaze naturale, servicii
de încălzire sau răcire centralizată şi apă caldă
menajeră centralizată sunt dotaţi cu contoare individuale care
indică exact consumul real de energie al consumatorilor finali şi
care furnizează informaţii despre timpul efectiv de utilizare, în
conformitate cu anexa VI. Atunci când statele membre pun în aplicare
introducerea generalizată a contorizării inteligente
prevăzută de Directivele 2009/72/CE şi 2009/73/CE privind
piaţa de energie electrică şi de gaze, acestea trebuie să
se asigure că obiectivele privind eficienţa energetică şi
beneficiile pentru consumatorii finali sunt luate în considerare pe deplin în
momentul stabilirii funcţionalităţilor minime de contorizare
şi a obligaţiilor impuse participanţilor de pe piaţă. În ceea ce priveşte energia electrică
şi la cererea consumatorului final, operatorii contoarelor se asigură
că acestea contorizează energia electrică produsă pe
teritoriul consumatorului final şi exportată către reţea.
Statele membre se asigură că, la cererea consumatorilor finali,
datele contoarelor privind producţia sau consumul în timp real al acestora
sunt puse la dispoziţia unei părţi terţe care
acţionează în numele consumatorilor finali. În ceea ce priveşte serviciile de
încălzire şi răcire, în cazul în care o clădire este
aprovizionată de o reţea de încălzire centralizată, se
instalează un contor de energie termică la intrarea în clădire.
În ceea ce priveşte clădirile cu mai multe apartamente, se
instalează, de asemenea, contoare care măsoară consumul
individual de căldură sau răcire pentru fiecare apartament. În
cazul în care utilizarea de contoare care măsoară consumul individual
de energie termică nu este fiabilă din punct de vedere tehnic, se
utilizează repartitoare individuale de costuri pentru energia
termică, în conformitate cu specificaţiile de la anexa VI punctul
1.2, pentru măsurarea consumului de energie termică al fiecărui
radiator. Statele membre introduc norme privind alocarea
costurilor pentru consumul de energie termică în clădirile cu mai
multe apartamente aprovizionate cu încălzire sau răcire centralizată.
Normele respective includ orientări privind factorii de corecţie
pentru a reflecta caracteristicile clădirilor, cum ar fi transferurile de
energie termică între apartamente. 2. În afara obligaţiilor care
rezultă din Directiva 2009/72/CE şi Directiva 2009/73/CE cu privire
la facturare, statele membre se asigură, cel mai târziu până la 1
ianuarie 2015, că facturarea este exactă şi că aceasta are
la bază consumul real în cazul tuturor sectoarelor reglementate de prezenta
directivă, inclusiv distribuitorii de energie, operatorii de sisteme de
distribuţie şi societăţile de vânzare cu amănuntul a
energiei, în conformitate cu frecvenţa minimă stabilită în anexa
VI punctul 2.1: Împreună cu factura sunt puse la dispoziţie
informaţii adecvate pentru a oferi consumatorilor finali o
perspectivă cuprinzătoare asupra costurilor actuale ale energiei, în
conformitate cu anexa VI punctul 2.2. Statele membre se asigură că
consumatorii finali pot alege să primească fie o factură
electronică, fie o factură pe hârtie şi că aceştia pot
accesa cu uşurinţă informaţiile suplimentare care permit
autoverificarea detaliată a consumului anterior, astfel cum se prevede la
punctul 1.1 din anexa VI. La cererea consumatorului final, statele membre
solicită ca informaţiile privind facturile la energie şi
consumul anterior al acestora să fie puse la dispoziţia unui furnizor
de servicii energetice numit de către consumatorul final. 3. Informaţiile privind
contorizarea şi facturarea consumului individual de energie, precum
şi celelalte informaţii menţionate la alineatele (1), (2), (3)
şi în anexa VI sunt furnizate consumatorilor finali în mod gratuit. Articolul
9
Sancţiuni Statele membre stabilesc norme privind
sancţiunile aplicabile în caz de nerespectare a dispoziţiilor
naţionale adoptate în conformitate cu articolele 6 – 8 şi iau
măsurile necesare pentru a asigura aplicarea dispoziţiilor
respective. Sancţiunile prevăzute trebuie să fie eficiente,
proporţionale şi cu efect de descurajare. Statele membre
notifică dispoziţiile menţionate anterior Comisiei până la
[12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive] şi orice
modificare ulterioară a acestora în cel mai scurt timp. CAPITOLUL
III
Eficienţa aprovizionării cu energie Articolul 10
Promovarea eficienţei energetice în ceea ce priveşte serviciile de
încălzire şi răcire 1. Până la 1 ianuarie 2014,
statele membre elaborează şi comunică Comisiei planul
naţional de încălzire şi răcire pentru dezvoltarea
potenţialului de punere în aplicare a cogenerării cu randament
ridicat şi a serviciilor eficiente de încălzire şi răcire
centralizată, care să conţină informaţiile
prevăzute în anexa VII. Planurile trebuie actualizate şi notificate
Comisiei la fiecare cinci ani. Statele membre se asigură, prin intermediul
cadrului reglementativ, că planurile naţionale de încălzire
şi răcire sunt luate în considerare în cadrul planurilor locale
şi regionale de dezvoltare, inclusiv în cadrul planurilor urbane şi
rurale de amenajare a teritoriului, şi că acestea îndeplinesc
criteriile de proiectare din anexa VII. 2. Statele membre iau măsurile
necesare în vederea dezvoltării infrastructurii eficiente de
încălzire şi răcire centralizată cu scopul de a favoriza
cogenerarea cu randament ridicat şi serviciile de încălzire şi răcire
rezultate din căldura reziduală şi sursele de energie
regenerabilă în conformitate cu alineatele (1), (3), (6) şi (7). În
momentul dezvoltării infrastructurii de încălzire şi răcire
centralizată, acestea trebuie, în măsura în care acest lucru este
posibil, să opteze pentru cogenerarea cu randament ridicat în detrimentul
generării simple de energie termică. 3. Statele membre se asigură
că toate instalaţiile noi de generare a energiei termice şi
electrice cu o putere termică totală mai mare de 20 MW: a) sunt dotate cu echipamente care permit
valorificarea căldurii reziduale prin intermediul unităţii de
cogenerare cu randament ridicat; şi b) sunt amplasate într-un loc în care
căldura reziduală poate fi utilizată de punctele cu cerere de
energie termică. Statele membre adoptă criteriile de
autorizare menţionate la articolul 7 din Directiva 2009/72/CE sau
criteriile echivalente de certificare pentru a asigura îndeplinirea
dispoziţiilor de la primul paragraf. În special, acestea se asigură
că locaţia noilor instalaţii ia în considerare disponibilitatea
sarcinilor termice corespunzătoare pentru cogenerare în conformitate cu
anexa VIII. 4. Statele membre pot stabili
condiţii de scutire de la dispoziţiile alineatului (3) în cazul în
care: a) nu sunt îndeplinite condiţiile
privind pragurile aplicabile în legătură cu disponibilitatea sarcinii
termice prevăzute la punctul 1 din anexa VIII; b) cerinţa de la alineatul (3) litera
(b) referitoare la locaţia instalaţiei nu poate fi îndeplinită
din cauza necesităţii de a amplasa instalaţia în apropierea sitului
de stocare geologică autorizat în temeiul Directivei 2009/31/CE; or c) o analiză consturi-beneficii
arată că costurile sunt mai mari decât beneficiile în raport cu
costurile întregului ciclu de viaţă, inclusiv investiţiile în
infrastructură, privind furnizarea aceleiaşi cantităţi de
energie electrică şi termică cu încălzire sau răcire
separată. Statele membre notifică Comisiei
condiţiile de scutire până la 1 ianuarie 2014. Comisia poate refuza
condiţiile sau poate face propuneri de modificare în termen de 6 luni de
la data notificării. În astfel de cazuri, condiţiile de exceptare nu
se aplică de către statul membru în cauză decât după
acceptarea expresă de către Comisie a măsurilor retrimise sau
modificate. 5. Statele membre se asigură
că regulamentele naţionale privind amenajarea teritoriului urban
şi rural sunt adaptate la criteriile de autorizare menţionate la
alineatul (3) şi că acestea sunt compatibile cu planurile
naţionale de încălzire şi răcire prevăzute la
alineatul (1). 6. Statele membre se asigură
că, atunci când instalaţia existentă care generează energie
electrică cu o putere termică nominală totală mai mare de
20 MW este renovată substanţial sau dacă, în conformitate cu
articolul 21 din Directiva 2010/75/CE, permisul său de funcţionare
este actualizat, conversia care permite exploatarea acesteia ca instalaţie
de cogenerare cu randament ridicat este stabilită drept condiţie în
permisul sau autorizaţia nouă sau actualizată, cu condiţia
ca instalaţia să fie amplasată într-o locaţie în care
căldura reziduală poate fi utilizată de punctele cu cerere de
căldură în conformitate cu punctul 1 de la anexa VIII. Echiparea instalaţiilor de generare a
electricităţii cu facilităţi de captare şi stocare a
carbonului nu trebuie considerate renovări în sensul prezentelor
dispoziţii. 7. Statele membre pot stabili
condiţii de scutire de la dispoziţiile alineatului (6) în cazul în
care: a) nu sunt îndeplinite condiţiile
privind pragurile aplicabile în legătură cu disponibilitatea sarcinii
termice prevăzute la punctul 1 din anexa VIII; sau b) o analiză consturi-beneficii
arată că costurile sunt mai mari decât beneficiile în raport cu
costurile întregului ciclu de viaţă, inclusiv investiţiile în
infrastructură, privind furnizarea aceleiaşi cantităţi de
energie electrică şi termică cu încălzire sau răcire
separată. Statele membre notifică Comisiei
condiţiile de scutire până la 1 ianuarie 2014. Comisia poate refuza
condiţiile sau poate face propuneri de modificare în termen de 6 luni de
la data notificării. În astfel de cazuri, condiţiile de scutire nu se
aplică de către statul membru în cauză decât după
acceptarea expresă de către Comisie a măsurilor retrimise sau
modificate. 8. Statele membre adoptă criterii
de autorizare sau criterii echivalente de certificare pentru a se asigura
că instalaţiile industriale cu o putere termică totală mai
mare de 20 MW care generează căldură reziduală şi care
sunt construite sau renovate substanţial după [intrarea în vigoare a
prezentei directive] captează şi utilizează căldura reziduală
produsă. Statele membre stabilesc mecanisme pentru a
asigura conectarea acestor instalaţii la reţelele de încălzire
şi răcire centralizate. Acestea pot solicita ca instalaţiile
respective să suporte costurile de conectare şi costurile de
dezvoltare a reţelelor de încălzire şi răcire
centralizată necesare pentru transportarea căldurii reziduale
către consumatori. Statele membre pot stabili condiţii de
scutire de la dispoziţiile menţionate la primul paragraf în cazul în
care: a) nu sunt îndeplinite condiţiile
privind pragurile aplicabile în legătură cu disponibilitatea sarcinii
termice prevăzute la punctul 2 din anexa VIII; sau b) o analiză costuri-beneficii
arată că costurile sunt mai mari decât beneficiile în raport cu
costurile întregului ciclu de viaţă, inclusiv investiţiile în
infrastructură, furnizând aceeaşi cantitate de energie termică
cu încălzire sau răcire separată. Statele membre notifică Comisiei
condiţiile de scutire până la 1 ianuarie 2014. Comisia poate refuza
condiţiile sau poate face propuneri de modificare în termen de 6 luni de
la data notificării. În astfel de cazuri, condiţiile de scutire nu se
aplică de către statul membru în cauză decât după
acceptarea expresă de către Comisie a măsurilor retrimise sau
modificate. 9. Comisia stabileşte până la
1 ianuarie 2013, prin intermediul unui act delegat în conformitate cu articolul
18, o metodologie privind analiza costuri-beneficii menţionată la
alineatul (4) litera (c), alineatul (7) litera (b) şi alineatul (8) litera
(b). 10. Pe baza valorilor de
referinţă armonizate ale randamentului menţionate în anexa II
litera (f), statele membre se asigură că originea energiei electrice
produse prin cogenerare cu randament ridicat poate fi garantată în
conformitate cu criteriile obiective, transparente şi nediscriminatorii
stabilite de fiecare stat membru în parte. Statele membre se asigură
că garanţia de origine respectă cerinţele şi
conţine cel puţin informaţiile prevăzute în anexa IX. Statele membre îşi recunosc reciproc
garanţiile de origine, exclusiv ca dovadă a elementelor
prevăzute în prezentul alineat. Orice refuz de recunoaştere a
garanţiei de origine ca dovadă, în special din motive ce ţin de
prevenirea fraudelor, trebuie să se bazeze pe criterii obiective,
transparente şi nediscriminatorii. Statele membre notifică Comisiei
un astfel de refuz şi motivele acestuia. În cazul unui refuz de a
recunoaşte o garanţie de origine, Comisia poate obliga partea în
cauză să o recunoască, ţinând cont, în special, de
criteriile obiective, transparente şi nediscriminatorii pe care se
bazează această recunoaştere. Comisia este împuternicită să
reexamineze, prin intermediul actelor delegate, în conformitate cu articolul
18, valorile de referinţă armonizate ale randamentului prevăzute
în Decizia Comisiei [numărul deciziei], în temeiul Directivei 2004/8/CE,
prima dată până la 1 ianuarie 2015, iar ulterior la fiecare zece ani. 11. Statele membre se asigură
că orice sprijin disponibil pentru cogenerare face obiectul energiei
electrice produsă prin cogenerare cu randament ridicat şi că
căldura reziduală este utilizată în mod eficient pentru
realizarea economiilor de energie primară. Acestea nu fac diferenţa
între electricitatea consumată în cadrul sitului şi electricitatea
exportată către reţea. După caz, sprijinul public pentru
cogenerare, precum şi generarea şi reţelele de încălzire
centralizată fac obiectul normelor privind ajutoarele de stat. Articolul 11
Transformarea energiei Statele membre elaborează un inventar de
date, în conformitate cu anexa X, pentru toate instalaţiile care se
ocupă cu arderea combustibililor cu o putere termică nominală
totală de 50 MW sau mai mare şi pentru cele care rafinează
uleiuri minerale şi gaze naturale pe teritoriul naţional. Acesta este
actualizat o dată la trei ani. Datele anuale specifice instalaţiilor
incluse în inventarele respective sunt puse la dispoziţia Comisiei, la
cerere. Statele membre includ un rezumat neconfidenţial care conţine
informaţii agregate ale inventarelor în rapoartele menţionate la
articolul 19 alineatul (2). Articolul 12
Transportul şi distribuţia energiei 1. Statele membre se asigură
că autorităţile naţionale de reglementare în domeniul
energiei acordă atenţia cuvenită eficienţei energetice în
deciziile adoptate cu privire la exploatarea infrastructurii de gaze naturale
şi energie electrică. Acestea se asigură, în special, că
tarifele şi regulamentele privind reţeaua stimulează operatorii
de reţea să ofere servicii de sistem utilizatorilor de reţea care
le permit să pună în aplicare măsuri de
îmbunătăţire a eficienţei energetice în contextul
dezvoltării continue a reţelelor inteligente. Statele membre se asigură că
regulamentele privind reţeaua şi tarifele de reţea stabilite sau
aprobate de către autorităţile de reglementare în domeniul
energiei îndeplinesc criteriile de la anexa XI, luându-se în considerare
orientările şi codurile dezvoltate în conformitate cu Regulamentele
nr. 714/2009 şi 715/2009. 2. Până la 30 iunie 2013, statele
membre adoptă planuri: a) care evaluează potenţialul de
eficienţă energetică al infrastructurii naţionale de gaze,
electricitate şi încălzire şi răcire centralizată, în
special în ceea ce priveşte transportul, distribuţia, gestiunea
sarcinii şi interoperabilitatea, precum şi conectarea la
instalaţiile care generează energie electrică; b) care identifică măsuri şi
investiţii concrete pentru introducerea unor îmbunătăţiri
ale randamentului energetic rentabile din punct de vedere al costurilor în
cadrul infrastructurii reţelei, cu un orar detaliat. 3. Statele membre pot permite componente
de sisteme şi structuri tarifare cu scop social pentru transportul şi
distribuţia energiei furnizate în reţea, cu condiţia ca orice
efecte de subminare asupra sistemului de transport şi distribuţie
să fie păstrate la nivelul minim necesar şi să nu fie
disproporţionate în raport cu obiectivul social. 4. Statele membre asigură
eliminarea stimulentelor în ceea ce priveşte tarifele de transport şi
distribuţie care conduc la creşterea nejustificată a volumului
de energie distribuită sau transportată. În această
privinţă, în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Directiva
2009/72/CE şi articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/73/CE, statele
membre pot impune obligaţii de serviciu public legate de eficienţa
energetică a întreprinderilor care îşi desfăşoară
activitatea în sectorul electricităţii, respectiv în sectorul
gazului. 5. Statele membre se asigură
că, în temeiul cerinţelor referitoare la menţinerea
fiabilităţii şi securităţii reţelei, bazate pe
criteriile transparente şi nediscriminatorii definite de către
autorităţile naţionale competente, operatorii de sisteme de
transport şi operatorii de sisteme de distribuţie din teritoriu: a) garantează transportul şi
distribuţia energiei electrice produse prin cogenerare cu randament
ridicat; b) oferă acces prioritar sau garantat
la reţeaua de energie electrică produsă prin cogenerare cu
randament ridicat; c) în momentul repartizării
instalaţiilor de generare a energiei electrice, acordă prioritate
repartizării de energie electrică produsă prin cogenerare cu
randament ridicat. Pe lângă obligaţiile
prevăzute la primul paragraf, operatorii de sisteme de transport şi
operatorii de sisteme de distribuţie respectă cerinţele
prevăzute în anexa XII. În special, statele membre pot facilita conectarea
la sistemul de reţea al energiei electrice produse prin cogenerare cu
randament ridicat în unităţi de cogenerare la scară mică
sau în unităţi de microgenerare. 6. Statele membre iau măsurile
corespunzătoare pentru a se asigura că operatorii instalaţiilor
de cogenerare cu randament ridicat pot oferi servicii echilibrate şi alte
servicii operaţionale la nivelul operatorilor de sisteme de transport sau
al operatorilor de sisteme de distribuţie dacă acestea sunt
compatibile cu modul de operare al instalaţiilor de cogenerare cu
randament ridicat. Operatorii de sisteme de transport şi operatorii de
sisteme de distribuţie se asigură că aceste servicii fac parte
dintr-un proces de atribuire a serviciilor transparent şi care permite
efectuarea de controale. După caz, statele membre pot solicita
operatorilor de sisteme de transport şi operatorilor de sisteme de
distribuţie să încurajeze amplasarea cogenerării cu randament
ridicat în apropierea zonelor cu necesităţi prin reducerea taxelor
privind conectarea şi utilizarea sistemului. 7. Statele membre pot permite
producătorilor de energie electrică produsă prin cogenerare cu
randament ridicat care doresc să fie conectaţi la reţea să
emită o invitaţie la licitaţie pentru lucrările de
conectare. CAPITOLUL
IV
Dispoziţii orizontale Articolul 13
Disponibilitatea sistemelor de certificare 1. În vederea atingerii unui nivel
ridicat de competenţă tehnică, obiectivitate şi
fiabilitate, statele membre asigură, până la 1 ianuarie 2014,
disponibilitatea sistemelor de certificare sau a unor sisteme echivalente de
calificare pentru furnizorii de servicii energetice, audituri energetice
şi măsuri de îmbunătăţire a eficienţei
energetice, inclusiv pentru instalatorii de elemente de clădiri, astfel
cum se prevede la articolul 2 alineatul (9) din Directiva 2010/31/UE. 2. Statele membre pun la
dispoziţia publicului sistemele de certificare sau sistemele echivalente
de calificare menţionate la alineatul (1) şi cooperează între
ele şi cu Comisia în vederea comparării şi recunoaşterii acestor
sisteme. Articolul 14
Servicii energetice Statele membre promovează piaţa
serviciilor energetice şi accesul întreprinderilor mici şi mijlocii
la această piaţă prin: a) punerea la dispoziţia
publicului, verificarea şi actualizarea periodică a listei cu
furnizorii disponibili de servicii energetice şi serviciile energetice pe
care le oferă aceştia; b) furnizarea de contracte-tip pentru
contractele de performanţă energetică în sectorul public;
acestea trebuie să includă cel puţin elementele menţionate
în anexa XIII; c) diseminarea informaţiilor
privind contractele disponibile de servicii energetice şi clauzele care
trebuie incluse în aceste contracte pentru a se garanta economiile de energie
şi drepturile consumatorilor finali; d) încurajarea dezvoltării
etichetelor de calitate voluntare; e) diseminarea informaţiilor
privind instrumentele financiare, stimulentele, granturile şi
împrumuturile menite să susţină proiectele de servicii
energetice. Articolul 15
Alte măsuri de promovare a eficienţei energetice 1. Statele membre evaluează
şi iau măsurile adecvate pentru eliminarea barierelor de
reglementare, precum și a celor de altă natură apărute în
calea eficienţei energetice, în special cu privire la: a) fragmentarea motivațiilor între
proprietarul şi chiriaşul unei clădiri sau între proprietari,
pentru a se evita ca aceste părți să renunțe la efectuarea
de investiţii de îmbunătăţire a eficienţei energetice,
pe care le-ar fi efectuat în alte condiții, din cauza faptului că nu
vor obţine beneficii individuale complete sau din cauza absenţei
normelor privind împărţirea costurilor şi a beneficiilor între
ele; b) dispoziţiile juridice şi
reglementative şi practicile administrative privind achiziţiile
publice şi bugetele şi exerciţiile financiare anuale, cu scopul
de a se asigura că organismele publice individuale nu sunt împiedicate
să facă investiţii menite să
îmbunătăţească eficienţa energetică. Măsurile de eliminare a barierelor pot
include furnizarea de stimulente, abrogarea sau modificarea dispoziţiilor
juridice sau reglementative sau adoptarea orientărilor şi a
comunicărilor interpretative. Aceste măsuri pot fi combinate cu
dispoziţia privind educarea, formarea profesională şi
informaţiile specifice, precum şi asistenţa tehnică în
materie de eficienţă energetică. 2. Evaluarea barierelor şi a
măsurilor menţionate la alineatul (1) sunt notificate Comisiei în
primul raport suplimentar prevăzut la articolul 19 alineatul (2). Articolul 16
Factori de conversie În vederea comparării economiilor de
energie şi a conversiei într-o unitate comparativă, se aplică
factorii de conversie prevăzuţi în anexa IV, cu excepţia cazului
în care se poate justifica folosirea altor factori de conversie. CAPITOLUL
V
Dispoziţii finale Articolul 17
Acte delegate şi adaptarea anexelor 1. Comisia ar trebui să fie
împuternicită să adopte un act delegat în conformitate cu articolul
18 pentru a stabili sistemul de recunoaştere reciprocă a economiilor
de energie realizate în temeiul sistemelor naţionale de obligaţii în
ceea ce priveşte eficienţa energetică menţionate la
articolul 6 alineatul (9). Comisia ar trebui să fie împuternicită
să adopte un act delegat în conformitate cu articolul 18 pentru a stabili
metodologia analizei costuri-beneficii menţionate la articolul 10
alineatul (9). Comisia ar trebui să fie împuternicită
să adopte un act delegat în conformitate cu articolul 18 pentru a stabili
metodologia analizei costuri-beneficii menţionate la articolul 10
alineatul (10) a treia liniuță. 2. Comisia este împuternicită
să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 18 pentru a adapta la
progresul tehnic valorile, metodele de calcul, coeficientul de energie
primară implicit şi cerinţele menționate la anexele I-XV
şi pentru a adapta la condiţiile de concurenţă
cerinţele de performanţă din anexa III. . Articolul 18
Exercitarea dreptului de delegare 1. Competenţa de a adopta acte
delegate este conferită Comisiei în temeiul condiţiilor
prevăzute în prezentul articol. 2. Delegarea competenţei
prevăzute la articolul 17 este conferită Comisiei pentru o
perioadă nedeterminată, începând de la [data intrării în vigoare
a prezentei directive]. 3. Delegarea competenţei
prevăzute la articolul 17 poate fi revocată în orice moment de
către Parlamentul European sau de către Consiliu. Decizia de revocare
anulează dreptul de delegare a competenţei specificate în decizia
respectivă. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare
publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la
o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu
afectează validitatea actelor delegate aflate deja în vigoare. 4 De îndată ce adoptă un act
delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European şi
Consiliului. 5. Un act delegat adoptat în
conformitate cu articolul 17 intră în vigoare doar dacă Parlamentul
European sau Consiliul nu formulează obiecţii în termen de 2 luni de
la notificarea actului respectiv sau dacă, înainte de expirarea perioadei
în cauză, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia
că nu vor prezenta obiecţii. Perioada de obiecţii se
extinde cu 2 luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului. Articolul 19
Reexaminarea şi monitorizarea punerii în aplicare 1. Până la data de 30 aprilie a
fiecărui an, statele membre prezintă un raport privind progresul
înregistrat în legătură cu îndeplinirea obiectivelor de
eficienţă energetică, în conformitate cu anexa XIV punctul 1. 2. Până la 30 aprilie 2014, iar
ulterior la fiecare trei ani după această dată, statele membre
prezintă rapoarte suplimentare care conţin informaţii privind
politicile naţionale de eficienţă energetică, planurile de
acţiune, programele şi măsurile puse în aplicare sau planificate
la nivel naţional, regional şi local pentru a
îmbunătăţi eficienţa energetică în vederea atingerii
obiectivelor naţionale în materie de eficienţă energetică
prevăzute la articolul 3 alineatul (1). Rapoartele respective vor fi
completate cu estimări actualizate privind consumul global de energie
primară preconizat pentru 2020, precum şi nivelurile estimate ale
consumului de energie primară în sectoarele menţionate în anexa XIV
punctul 1. Comisia furnizează, până la 1 ianuarie
2014, un model orientativ pentru rapoartele suplimentare. Acest model se
adoptă în conformitate cu procedura de consultare menţionată la
articolul 20 (2). În orice caz, rapoartele suplimentare includ
informaţiile prevăzute în anexa XIV. 3. Rapoartele menţionate la
alineatul (1) pot face parte din programele naţionale de reformă
prevăzute în Recomandarea Consiliului 2010/410/UE. 4. Comisia analizează rapoartele
anuale şi rapoartele suplimentare şi evaluează măsura în
care statele membre au progresat în ceea ce priveşte obiectivele
naţionale în materie de eficienţă energetică solicitate în
temeiul articolului 3 alineatul (1) şi în ceea ce priveşte prezenta
directivă. Comisia transmite evaluarea Parlamentului European şi
Consiliului. Pe baza evaluării rapoartelor, Comisia poate emite
recomandări către statele membre. 5. Evaluarea Comisiei privind primul
raport suplimentar include o evaluare a nivelurilor de eficienţă energetică
ale instalaţiilor actuale şi noi care se ocupă cu arderea
combustibililor cu o putere termică nominală totală de 50 MW sau
mai mare şi ale instalaţiilor care se ocupă cu rafinarea
uleiurilor minerale şi a gazelor în lumina celor mai bune tehnici
disponibile, astfel cum au fost dezvoltate în conformitate cu Directiva
2010/75/UE şi Directiva 2008/1/CE. În cazul în care evaluarea
identifică discrepanţe semnificative între nivelurile reale de
eficienţă energetică ale instalaţiilor şi nivelurile
de eficienţă energetică asociate cu aplicarea celor mai bune
tehnici relevante disponibile, Comisia propune, după caz, cerinţe
privind îmbunătăţirea nivelurilor de eficienţă
energetică realizate de instalaţiile în cauză sau ca utilizarea
acestor tehnici să devină în viitor o condiţie privind
autorizarea noilor instalaţii şi reexaminarea periodică a
permiselor de funcţionare pentru instalaţiile existente. De asemenea, Comisia monitorizează impactul
punerii în aplicare a prezentei directive asupra Directivelor 2003/87/CE
și 2009/28/CE, precum și asupra Directivei 2010/31/CE. 6. Statele membre înaintează
Comisiei, până la data de 30 noiembrie a fiecărui an, statistici
privind producţia naţională de energie electrică şi
termică din cogenerarea cu randament ridicat şi scăzut, în
conformitate cu metodologia menţionată la anexa I, în
legătură cu capacităţile totale de energie termică
şi electrică. De asemenea, acestea înaintează statistici anuale
privind capacităţile de cogenerare a energiei termice şi
electrice şi combustibilii folosiţi pentru cogenerare, precum şi
producţia şi capacitatea de încălzire şi răcire
centralizată în legătură cu capacităţile totale de
energie termică şi electrică. Statele membre înaintează
statistici privind economiile de energie primară realizate prin aplicarea
cogenerării în conformitate cu metodologia prevăzută în anexa
II. 7. Până la 30 iunie 2014, Comisia
înaintează Parlamentului European şi Consiliului evaluarea
prevăzută la articolul 3 alineatul (2), urmată, după caz,
de o propunere legislativă care stabileşte obiective naţionale
obligatorii. 8. Până la 30 iunie 2018, Comisia
înaintează Parlamentului European şi Consiliului un raport privind
punerea în aplicare a articolului 6. Raportul este urmat, după caz, de o
propunere legislativă pentru unul sau mai multe din scopurile
următoare: a) modificarea ratei de economisire a
energiei prevăzută la articolul 6 alineatul (1); b) stabilirea unor cerinţe comune
suplimentare, în special în ceea ce priveşte aspectele prevăzute la
articolul 6 alineatul (5). 9. Până la 30 iunie 2018, Comisia
evaluează progresul înregistrat de statele membre în ceea ce priveşte
eliminarea barierelor de reglementare şi de altă natură
menţionate la articolul 15 alineatul (1); evaluarea este urmată,
după caz, de o propunere legislativă. 10. Comisia pune la dispoziţia
publicului rapoartele menţionate la alineatele (1) şi (2). Articolul
20 Procedura comitetului 1. Comisia este asistată de un
comitet. 2. În cazul în se face trimitere la
prezentul alineat, se aplică articolele 3, 4 și 9 din
Regulamentul 182/2011/UE, având în vedere dispozițiile articolului
11. Articolul 21
Abrogare Directiva 2006/32/CE se abrogă de la
[data termenului de transpunere a prezentei directive], cu excepţia
articolului 4 alineatele (1)-(4) şi a anexelor I, III şi IV,
fără a aduce atingere obligaţiilor statelor membre referitoare
la termenul de transpunere în legislaţia naţională. Articolul 4
alineatele (1) - (4) şi anexele I, III şi IV la Directiva 2006/32/CE
se abrogă de la 1 ianuarie 2017. Directiva 2004/8/CE se abrogă de la [data
termenului de transpunere a prezentei directive], fără a aduce
atingere obligaţiilor statelor membre referitoare la termenul de
transpunere în legislaţia naţională. Articolul 9 alineatele (1) şi (2) din
Directiva 2010/30/UE se abrogă de la [data termenului de transpunere a
prezentei directive]. Trimiterile la Directiva 2006/32/EC şi
Directiva 2004/8/CE se interpretează ca trimiteri la prezenta
directivă şi se citesc în conformitate cu tabelul de
corespondenţă din anexa XV. Articolul 22
Transpunere 1. Statele membre pun în aplicare
actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se
conforma prezentei directive cel târziu până la [12 luni de la intrarea în
vigoare a prezentei directive]. Comisiei îi sunt comunicate de îndată de
către statele membre textele acestor acte, precum şi un tabel de
corespondenţă între actele respective şi prezenta
directivă. Atunci când statele membre adoptă aceste
acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite
de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre
stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri. 2. Comisiei îi sunt comunicate de
către statele membre textele principalelor dispoziţii de drept intern
pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă. Articolul 23
Intrarea în vigoare Prezenta directivă intră în vigoare
în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene. Articolul 24
Destinatari Prezenta
directivă se adresează statelor membre. Adoptată la Bruxelles Pentru Parlamentul European, Pentru
Consiliu, Preşedintele Preşedintele
ANEXA I
Principii generale pentru calculul energiei electrice produse prin cogenerare PARTEA I. Principii generale Valorile folosite pentru calculul energiei
electrice produse prin cogenerare se determină pe baza exploatării
estimate sau efective a unităţii în condiţii normale de
utilizare. Pentru unităţile de microcogenerare, calculul se poate
baza pe valori certificate. (a) Producţia de energie electrică
din cogenerare se consideră egală cu producţia totală
anuală de energie electrică a unităţii respective,
măsurată la ieşirea din generatoarele principale. (i) în unităţile de cogenerare de
tip (b), (d), (e), (f), (g) şi (h) menţionate în partea II, cu un
randament global anual stabilit de statele membre la un nivel minim de cel
puţin 75%, şi (ii) în unităţi de cogenerare de
tip (a) şi (c) menţionate în partea II, cu un randament global anual
stabilit de statele membre la un nivel de minim 80%. (b) În unităţile de cogenerare
cu un randament global anual mai mic decât valoarea prevăzută la
litera (a) punctul (i) [unităţi de cogenerare de tipul (b), (d), (e),
(f), (g) şi (h) menţionate în partea II] sau cu un randament global
anual sub valoarea menţionată la litera (a) punctul (ii)
[unităţi de cogenerare de tip (a) şi (c) menţionate în
partea II], cogenerarea se calculează cu următoarea formulă: ECHP=HCHP*C unde: ECHP este cantitatea de energie
electrică produsă prin cogenerare C este raportul dintre energia electrică
şi energia termică HCHP este cantitatea de energie termică utilă produsă prin
cogenerare (calculată, în acest sens, ca producţia totală de
energie termică minus orice cantitate de energie termică produsă
în cazane separate sau prin extracţie de abur viu din generatorul de abur,
înainte de turbină). Calculul energiei electrice produse prin
cogenerare trebuie să aibă la bază raportul efectiv dintre
energia electrică şi energia termică. Dacă nu se
cunoaşte raportul efectiv dintre energia electrică şi energia
termică a unei unităţi de cogenerare, se pot folosi
următoarele valori implicite, în special pentru scopuri statistice, pentru
unităţi de tip (a), (b), (c), (d) şi (e) menţionate în
partea II, cu condiţia ca energia electrică produsă în cogenerare
să fie mai mică sau egală cu producţia de energie
electrică totală a unităţii: Tipul unităţii || Raportul energie electrică/energie termică, C (valori implicite) Turbină de gaz în ciclu combinat, cu recuperare de căldură || 0,95 Turbină de abur cu contrapresiune || 0,45 Turbină de abur cu condensaţie || 0,45 Turbină de gaz cu recuperare de căldură || 0,55 Motor cu ardere internă || 0,75 Dacă statele membre introduc valori implicite
pentru raportul dintre energia electrică şi energia termică
pentru unităţile de tipul (f), (g), (h), (i), (j) şi (k)
menţionate în partea II, aceste valori implicite trebuie să fie
publicate şi notificate Comisiei. (d) Dacă o parte din
conţinutul de energie al consumului de combustibil din procesul de
cogenerare este recuperată sub formă de produse chimice şi
reciclată, această parte poate fi scăzută din consumul de
combustibil înainte de calcularea randamentului global utilizat la literele (a)
şi (b). (e) Statele membre pot determina
raportul dintre energia electrică şi energia termică utilă
în cazul funcţionării în regim de cogenerare la o capacitate
scăzută, utilizând datele operaţionale ale unei
unităţi specifice. (f) Statele membre pot utiliza alte
perioade de raportare în afară de cea anuală, pentru calculele de la
literele (a) şi (b). PARTEA II Tehnologii de cogenerare care intră sub
incidenţa prezentei directive (a) Turbină de gaz în ciclu
combinat, cu recuperare de căldură (b) Turbină de abur cu
contrapresiune (c) Turbină de abur cu
condensaţie (d) Turbină de gaz cu recuperare de
căldură (e) Motor cu ardere internă (f) Microturbine (g) Motoare Stirling (h) Pile de combustie (i) Motoare cu abur (j) Cicluri Rankine pentru biomasă (k) Orice alt tip de tehnologie sau combinaţii
ale acestora, care intră sub incidenţa definiţiei stabilite la
articolul 2 alineatul (19). PARTEA III Principii detaliate În momentul punerii în aplicare a principiilor
generale pentru calcularea energiei electrice produsă prin cogenerare,
statele membre utilizează orientările detaliate prevăzute în
Decizia 2008/952/CE[38]. ANEXA II
Metodologia de determinare a randamentului procesului de cogenerare Valorile utilizate pentru calculul
randamentului cogenerării şi al economiilor de energie primară
se determină pe baza exploatării estimate sau efective a
unităţii, în condiţii normale de utilizare. (a) Cogenerarea cu randament ridicat În sensul prezentei directive, cogenerarea cu
randament ridicat îndeplineşte următoarele criterii: –
producţia în sistem de cogenerare de la
unităţile de cogenerare asigură economii de energie primară
calculate în conformitate cu litera (b) de cel puţin 10%, comparativ cu
valorile de referinţă pentru producerea separată de energie
electrică şi termică, –
producţia de la unităţile la
scară redusă şi de la unităţile de microcogenerare
care asigură economii de energie primară poate fi considerată
drept cogenerare cu randament ridicat. (b) Calculul economiilor de energie
primară Cantitatea de economii de energie primară
rezultată în urma producerii în sistem de cogenerare, definită în conformitate
cu anexa I, se calculează pe baza următoarei formule: unde: PES reprezintă economiile de energie
primară. CHP Hη reprezintă randamentul termic
al producţiei prin cogenerare, definit ca raport între producţia
anuală de energie termică utilă şi consumul de combustibil
utilizat pentru producerea de energie termică utilă şi energie
electrică din cogenerare. Ref Hη reprezintă valoarea de
referinţă a randamentului pentru producerea separată de energie
termică. CHP Eη reprezintă randamentul
electric al producţiei prin cogenerare, definit ca raport între
producţia anuală de energie electrică produsă prin
cogenerare şi consumul de combustibil utilizat pentru producerea sumei
dintre producţia de energie termică utilă şi energie
electrică din cogenerare. În cazul în care o unitate de cogenerare produce
energie mecanică, cantitatea anuală de energie electrică
produsă prin cogenerare poate fi mărită cu un factor
suplimentar, care reprezintă cantitatea de energie electrică
echivalentă cu cea de energie mecanică. Acest element suplimentar nu
va crea dreptul de emitere a garanţiilor de origine, în conformitate cu
articolul 10 litera (10). Ref Eη reprezintă valoarea de
referinţă a randamentului pentru producerea separată de energie
electrică. (c) Calculul economiilor de energie
primară în cazul utilizării metodei de calcul alternativ Statele membre pot calcula economiile de
energie primară rezultate ca urmare a producerii de energie termică
şi energie electrică şi mecanică după exemplul de mai
jos fără a utiliza anexa I pentru a exclude din acest proces
cantităţile de energie termică şi energie electrică ce
nu sunt rezultate din cogenerare. O astfel de producţie poate fi
considerată ca fiind cogenerare cu randament ridicat, cu condiţia
să îndeplinească criteriile de randament stabilite la litera (a) din
prezenta anexă şi – pentru unităţile de cogenerare cu
capacitate electrică mai mare de 25 MW – randamentul global să fie
peste 70%. Cu toate acestea, specificarea cantităţii de energie
electrică produsă prin cogenerare în contextul acestei
producţii, pentru emiterea unei garanţii de origine şi în scop
statistic, se determină în conformitate cu anexa I. Dacă economiile de energie primară
pentru un proces se calculează utilizând metoda de calcul alternativ de
mai sus, economiile de energie primară se calculează pe baza formulei
menţionate la litera (b) din prezenta anexă, înlocuind: „CHP Hη”
cu „Hη” și „CHP Eη” cu „Eη”, unde: Hη reprezintă randamentul termic al
procesului, definit ca raport între producţia anuală de energie
termică şi consumul de combustibil utilizat pentru producerea sumei
dintre producţia de energie termică şi producţia de energie
electrică. Eη reprezintă randamentul electric
al procesului, definit ca raport între producţia anuală de energie
electrică şi consumul de combustibil utilizat pentru producerea sumei
dintre producţia de energie termică şi producţia de energie
electrică. În cazul în care o unitate de cogenerare generează energie
mecanică, energia electrică produsă anual prin cogenerare poate
fi mărită printr-un element suplimentar, care reprezintă
cantitatea de energie electrică echivalentă cu cea de energie
mecanică. Acest element suplimentar nu va crea dreptul de emitere a
garanţiilor de origine, în conformitate cu articolul 10 litera (10). (d) Statele membre pot utiliza alte
perioade de raportare, în afară de cea anuală, pentru calculele
efectuate în conformitate cu literele (b) și (c) din prezenta anexă. (e) Pentru unităţi de
microcogenerare, calculul economiilor de energie primară se poate baza pe
date certificate. (f) Valorile de referinţă
ale randamentului pentru producerea separată de energie electrică
şi termică Aceste valori de referinţă
armonizate ale randamentului constau dintr-o matrice de valori
diferenţiate prin factori relevanţi, printre care anul
construcţiei şi tipurile de combustibil şi trebuie să se
bazeze pe o analiză bine fundamentată care să ia în considerare,
între altele, datele de exploatare în condiţii realiste, combinaţia de
combustibili şi condiţiile climatice, precum şi tehnologiile de
cogenerare aplicate. Valorile de referinţă ale
randamentului pentru producerea separată de energie termică şi
electrică în conformitate cu formula prezentată la litera (b)
stabilesc randamentul de exploatare a producerii separate de energie
termică şi electrică pe care cogenerarea intenţionează
să o înlocuiască. Valorile de referinţă ale
randamentului se calculează în conformitate cu principiile următoare: 1. Pentru unităţile de
cogenerare definite la articolul 2 alineatul (24), compararea cu producerea
separată de energie electrică trebuie să aibă la bază
principiul comparării aceloraşi tipuri de combustibil. 2. Fiecare unitate de cogenerare se
compară cu tehnologia cea mai bună şi justificabilă din
punct de vedere economic pentru producerea separată de energie
termică şi electrică disponibilă pe piaţă în anul
construirii unităţii de cogenerare. 3. Valorile de referinţă ale
randamentului pentru unităţile de cogenerare mai vechi de 10 ani se
stabilesc pe baza valorilor de referinţă pentru unităţile
cu vechime de 10 ani. 4. Valorile de referinţă ale
randamentului pentru producerea separată de energie electrică şi
termică reflectă diferenţele climatice dintre statele membre. ANEXA III
Cerințele de eficienţă energetică pentru
achiziţionarea de produse, servicii şi clădiri de către
organismele publice Organismele publice care
achiziţionează produse, servicii sau clădiri trebuie: a) în cazul în care un produs este
reglementat de un act delegat adoptat în temeiul Directivei 2010/30/EU sau în
temeiul Directivei Comisiei de punere în aplicare a Directivei 92/75/CEE,
să achiziționeze numai produsele care respectă criteriul de
apartenenţă la cea mai înaltă clasă de eficienţă
energetică, ţinând cont de raportul cost-eficacitate, de
fezabilitatea economică şi de adecvarea tehnică, precum şi
de concurenţa suficientă; b) b) în cazul în care un produs
nereglementat în conformitate cu litera a) este reglementat de o
măsură de punere în aplicare în temeiul Directivei 2009/125/CE
adoptate după intrarea în vigoare a prezentei directive, să
achiziționeze numai produse care respectă valorile de
referință privind eficiența energetică specificate în
respectiva măsură de punere în aplicare; c) să achiziţioneze numai
produsele reprezentând echipamente de birou reglementate de Decizia Consiliului
[2006/1005/CE[39]]
care respectă cerinţele privind eficienţa energetică
şi care să fie la fel de stricte precum cele enumerate în anexa C la
acordul ataşat la decizia în cauză; d) să achiziţioneze numai
pneurile care îndeplinesc criteriul de apartenență la clasa cea mai
ridicată de eficienţă a consumului de combustibil, în
conformitate cu definiţia din Regulamentul (CE) nr. 1222/2009[40].
Această cerinţă nu împiedică organismele publice să
achiziţioneze pneuri cu cea mai ridicată clasă de
aderenţă sau clasă de zgomot exterior de rulare justificată
prin motive de siguranţă şi de sănătate publică; e) să solicite în cadrul
licitaţiilor pentru contracte de servicii ca furnizorii de servicii
să utilizeze, în cadrul furnizării serviciilor în cauză, doar
produse care îndeplinesc cerinţele menţionate la literele (a) - (d)
în momentul furnizării serviciilor respective; f) să achiziţioneze sau
să închirieze doar clădirile care îndeplinesc cel puţin
cerinţele minime privind randamentul energetic, menţionate la
articolul 4 alineatul (1). Gradul de respectare a acestor cerinţe se
verifică pe baza certificatelor de randament energetic menţionate la
articolul 11 din Directiva 2010/31/UE. ANEXA IV
Conţinutul energetic al combustibililor selectaţi pentru utilizare
finală – tabel de conversie[41] Produs energetic || kJ (NCV) || kgoe (NCV) || kWh (NCV) 1 kg cocs || 28500 || 0,676 || 7,917 1 kg antracit || 17200 — 30700 || 0,411 — 0,733 || 4,778 — 8,528 1 kg brichete lignit || 20000 || 0,478 || 5,556 1 kg lignit superior || 10500 — 21000 || 0,251 — 0,502 || 2,917 — 5,833 1 kg lignit || 5600 — 10500 || 0,134 — 0,251 || 1,556 — 2,917 1 kg şisturi bituminoase || 8000 — 9000 || 0,191 — 0,215 || 2,222 — 2,500 1 kg turbă || 7800 — 13800 || 0,186 — 0,330 || 2,167 — 3,833 1 kg brichete turbă || 16000 — 16800 || 0,382 — 0,401 || 4,444 — 4,667 1 kg ţiţei greu || 40000 || 0,955 || 11,111 1 kg păcură || 42300 || 1,010 || 11,750 1 kg benzină || 44000 || 1,051 || 12,222 1 kg parafină || 40000 || 0,955 || 11,111 1 kg gaz petrolier lichefiat || 46000 || 1,099 || 12,778 1 kg gaz natural[1] || 47200 || 1,126 || 13,10 1 kg gaz natural lichefiat || 45190 || 1,079 || 12,553 1 kg lemn (umiditate 25 %)[2] || 13800 || 0,330 || 3,833 1 kg pelete/brichete din lemn || 16800 || 0,401 || 4,667 1 kg deşeuri || 7400 — 10700 || 0,177 — 0,256 || 2,056 — 2,972 1 MJ căldură derivată || 1000 || 0,024 || 0,278 1 kWh energie electrică || 3600 || 0,086 || 1 [3] Sursa: Eurostat. [1] 93 %
metan. [2] Statele
membre pot aplica alte valori, în funcţie de tipul de lemn utilizat cel
mai mult în statul membru respectiv. [3] Aplicabil
în cazul în care economiile de energie sunt calculate ca energie primară
prin intermediul unei abordări ascendente bazate pe consumul energetic
final. Pentru economiile de electricitate în kWh, statele membre pot aplica un
coeficient implicit de 2,5. Statele membre pot aplica un alt coeficient, cu
condiţia de a putea justifica valoarea acestuia. ANEXA V
Sisteme de obligaţii în ceea ce priveşte eficienţa
energetică 1. Măsuri
care vizează economiile de energie pe termen scurt Următoarele
măsuri trebuie considerate drept economii de energie vizate pe termen
scurt: a) distribuţia sau instalarea de becuri
fluorescente compacte eficiente din punct de vedere energetic; b) distribuţia sau instalarea de duze de
duş eficiente din punct de vedere energetic; c) audituri energetice; d) campanii de informare. 2. Calculul economiilor de energie Calculul economiilor de energie din cadrul
sistemelor naţionale de obligaţii în ceea ce priveşte
eficienţa energetică trebuie să ia în considerare durata de
viaţă a măsurilor. În cazul în care nu există valori
naţionale pentru fixarea duratei de viaţă a măsurilor, se
aplică valorile standard menţionate la punctul 4. Părţile obligate pot utiliza una sau
mai multe dintre următoarele metode de calcul al economiilor de energie în
scopul articolului 6 alineatul (2): a) estimări tehnice; b) contorizare; c) valorile standard şi duratele
de viaţă adoptate de statele membre pe o bază clară şi
solidă. Aceste valori se notifică Comisiei. Comisia poate solicita
modificarea valorilor respective în cazul în care există posibilitatea ca
acestea să denatureze concurenţa sau dacă acestea se dovedesc a
fi mai puţin ambiţioase decât valorile standard şi duratele de
viaţă de la punctele 3 şi 4. d) valorile standard şi duratele
de viaţă de la punctele 3 şi 4, în cazul în care nu s-au
stabilit valori standard şi durate de viaţă la nivel
naţional; 3. Valori europene standard în
funcţie de tipul de echipament 3.1. Aparate de uz casnic a. CONGELATOARE ŞI Frigidere și congelatoare combinate
DIFERENŢIATE || Frigidere și congelatoare combinate || Congelatoare *Clasa A+ economii preconizate (kWh/an) || 64 || 62 **Clasa A+ economii preconizate (kWh/an) || 76 || 73 Clasa A++ economii preconizate (kWh/an) || 129 || 123 Clasa A+++ economii preconizate (kWh/an) || 193 || 185 b. CONGELATOARE
ŞI FRIGIDERE ȘI CONGELATOARE COMBINATE NEDIFERENŢIATE || Frigidere și congelatoare combinate şi congelatoare || *Clasa A+ economii preconizate (kWh/an) || 64 || **Clasa A+ economii preconizate (kWh/an) || 75 || Clasa A++ economii preconizate (kWh/an) || 128 || Clasa A+++ economii preconizate (kWh/an) || 191 || c. MAŞINI DE SPĂLAT DE UZ CASNIC *Până la 30 noiembrie 2013 || Clasa A+ economii preconizate (kWh/an) || 26 Clasa A++ economii preconizate (kWh/an) || 46 Clasa A+++ economii preconizate (kWh/an) || 63 *De la 1 decembrie 2013 || Clasa A++ economii preconizate (kWh/an) || 20 || Clasa A+++ economii preconizate (kWh/an) || 37 || * De la 1 decembrie 2013 Pentru toate
maşinile de spălat de uz casnic cu o capacitate nominală
egală cu sau mai mare de 4 kg, indicele de eficienţă
energetică (EEI) trebuie să fie mai mic de 59 [a se vedea anexa I la
Regulamentul Comisiei (UE) nr. 1015/2010]. d. MAŞINI DE SPĂLAT VASE DE UZ
CASNIC Până la 30 noiembrie 2013** || Clasa A+ economii preconizate (kWh/an) || 37 Clasa A++ economii preconizate (kWh/an) || 69 Clasa A+++ economii preconizate (kWh/an) || 97 **De la 1 decembrie 2013 || Clasa A++ economii preconizate (kWh/an) || 32 || Clasa A+++ economii preconizate (kWh/an) || 60 || **De la 1 decembrie 2013 Pentru toate
maşinile de spălat vase de uz casnic cu o capacitate nominală
egală cu sau mai mare de 11 seturi şi pentru cele cu o capacitate nominală
de 10 seturi şi o lăţime mai mare de 45 cm, indicele de
eficienţă energetică (EEI) trebuie să fie mai mic de 63 [a
se vedea anexa I la REGULAMENTUL COMISIEI (UE) nr. 1016/2010]. 3.2. Iluminat rezidenţial Economii de energie unitare de la GLS[42] la CFL 16
kWh/an Economii de energie unitare de la GLS[43] la LED 17
kWh/an 4. Durate de viaţă
standard Măsură de îmbunătăţire a eficienţei energetice prin înlocuirea componentei || Durate standard de viaţă în ani || Boiler – condensare || 20 || Boiler – evacuare directă || 20 || Duze de injecţie, petrol şi gaze || 10 || Echipamente de control || 15-20 || Sistem de control – central || 15-25 || Sistem de control – cameră de comandă || 15-25 || Comenzi ale sistemelor de încălzire: supape de comandă, automate || 10 || Contoare || 10 || ANEXA VI
Cerinţe minime pentru contorizarea consumului individual de energie
şi frecvenţa facturării pe baza consumului real 1. Cerinţe minime pentru
contorizarea consumului individual de energie 1.1. Contoare individuale În momentul instalării unui contor
individual, statele membre se asigură că acesta este conectat la o
interfaţă care oferă consumatorului final o comunicare
securizată, permiţând contorului să exporte date metrologice
private către consumatorul final sau către o parte terţă
desemnată de consumatorul final. Interfaţa furnizează informaţii
private care permit consumatorilor finali să îşi controleze cu o mai
mare eficienţă consumul individual de energie şi să
utilizeze informaţiile respective pentru o posibilă viitoare
analiză. Aceste informaţii trebuie să indice cel puţin rata
actuală a consumului (de exemplu, kWh, kJ, m3) şi costurile aferente
și să fie comunicate într-un format care să promoveze
acțiunile consumatorilor în materie de eficiență energetică. Autoritatea naţională de
reglementare se asigură că interfaţa furnizează, de
asemenea, date publice care permit consumatorului final să consulte
şi să utilizeze tarifele aplicabile duratei utilizării, cu
tarifare în timp real, tarifare la orele de vârf şi reduceri pentru orele
de vârf. Datele private exportate prin intermediul
interfeţei oferă consumatorului final posibilitatea de a-şi
consulta nivelurile de consum anterioare (în monedă naţională
şi în kWh, kJ sau m3): a) din ultimele şapte zile,
zilnic; b) din ultima săptămână
completă; c) din ultima lună completă; d) din aceeaşi lună
completă a anului precedent; e) din ultimul an complet. Perioadele anterioare corespund perioadelor de
facturare pentru a fi compatibile cu facturile casnice. Informaţiile suplimentare privind
consumul anterior (orice zi, săptămână, lună, an de la
începutul contorizării inteligente) şi alte informaţii utile
care permit consumatorului să efectueze pe cont propriu verificări
mai detaliate (de exemplu, evoluţia grafică a consumului individual;
informaţii etalon, consumul/economiile/cheltuielile cumulative pentru
începutul fiecărui contract, ponderea consumului individual din surse de
energie regenerabilă şi economiile conexe de CO2 etc.) sunt puse la
dispoziţia consumatorului fie prin intermediul interfeţei, fie prin
intermediul internetului. 1.2. Repartitoare de costuri pentru
energie termică Repartitoarele de costuri pentru energie
termică sunt dotate cu afişaje uşor de citit care permit
consumatorului final să consulte rata actuală a consumului, precum
şi nivelurile de consum anterioare. Perioadele anterioare afişate de
repartitoarele de costuri pentru energie termică trebuie să
corespundă perioadelor de facturare. 2. Cerinţe minime pentru
facturare 2.1 Frecvenţa facturării pe
baza consumului real Pentru a permite consumatorilor finali
să-şi regleze propriul consum de energie, facturarea pe baza
consumului real se efectuează cu următoarea frecvenţă: a) Lunar
pentru consumul de energie electrică. b) La cel
puţin fiecare două luni pentru consumul de gaze naturale. În cazul în
care sunt utilizate gaze pentru încălzirea individuală, facturile
sunt furnizate lunar. c) În cazul
încălzirii şi răcirii centralizate, facturile sunt furnizate
lunar în timpul anotimpului cald/rece. d) La cel puţin fiecare două
luni pentru facturarea apei calde. Facturarea care are la bază
măsurarea consumului de energie termică care utilizează
repartitoare de costuri pentru energie termică este însoţită de
explicaţii privind numerele disponibile pe afişajul repartitoarelor
de costuri pentru energie termică, luându-se în considerare
caracteristicile standard ale repartitoarelor de costuri pentru energie
termică (EN 834)[44]. 2.2. Informaţii minime incluse în
factură Statele membre se asigură că
următoarele informaţii sunt puse la dispoziţia consumatorilor
finali, într-o formă clară şi uşor de înţeles, prin
intermediul facturilor, contractelor, tranzacţiilor şi
chitanţelor emise în staţiile de distribuţie: (a) preţurile
reale actuale şi consumul real de energie; (b) comparaţii
între consumul actual de energie al consumatorului final şi consumul
corespunzător aceleiaşi perioade a anului anterior, preferabil sub
formă grafică; (c) comparaţii
cu un utilizator mediu de energie normalizat sau etalonat, din aceeaşi
categorie de consum; (d) informaţii de contact pentru organizaţiile
consumatorilor finali, agenţiile pentru energie sau organisme similare,
inclusiv adrese de site-uri internet de unde se pot obţine informaţii
privind măsurile disponibile de îmbunătăţire a
randamentului energetic, profiluri comparative ale utilizatorilor finali
şi specificaţii tehnice obiective privind echipamentele energetice. 2.3 Consiliere cu privire la
eficienţa facturilor însoţitoare şi alte forme de feedback
pentru consumatorii finali În momentul trimiterii contractelor şi a
modificărilor aduse acestora, precum şi în facturile trimise
consumatorilor sau prin intermediul site-urilor internet care se adresează
consumatorilor individuali, distribuitorii de energie, operatorii de sisteme de
distribuţie şi societăţile de vânzare cu amănuntul a energiei
notifică clienţilor, într-o manieră cât mai clară şi
uşor de înţeles, informaţiile de contact privind centrele de
consiliere a consumatorilor independenţi, agenţiile energetice sau
alte instituţii similare, inclusiv adresele de internet ale acestora, unde
consumatorii pot obţine consiliere cu privire la măsurile disponibile
în materie de eficienţă energetică, profilurile de
referinţă privind consumul individual de energie şi alte
specificaţii tehnice ale aparatelor energetice care pot contribui la reducerea
consumului energetic al aparatelor.
ANEXA VII
Planificarea eficienţei energetice în ceea ce priveşte serviciile de
încălzire şi răcire 1. Planurile naţionale de
încălzire şi răcire menţionate la articolul 10 alineatul
(1) trebuie să includă: (a) o descriere a necesităţii de
încălzire şi răcire; (b) o previziune privind modul în care
această necesitate se va modifica în următorii 10 ani, luându-se în
considerare în special evoluţia necesităţii de încălzire
şi răcire a clădirilor şi diferitele sectoare industriale; (c) o hartă a teritoriului
naţional, în care sunt identificate: (i) punctele cu necesitate de încălzire
şi răcire, inclusiv: –
municipalităţile şi
conurbaţiile cu un raport al suprafeţelor de cel puţin 0,3;
şi –
zonele industriale cu un consum anual total pentru
încălzire şi răcire de peste 20 GWh; (ii) infrastructura existentă şi
planificată de încălzire şi răcire centralizată; (iii) punctele potenţiale cu surse de
încălzire şi răcire, inclusiv: –
instalaţiile de generare a energiei electrice cu
o producţie energetică anuală totală de peste 20 GWh;
şi –
instalaţiile de incinerare a deşeurilor; –
instalaţiile de cogenerare existente şi
planificate, clasificate în conformitate cu anexa VII, şi
instalaţiile de încălzire centralizată. (d) identificarea necesităţii de
încălzire şi răcire care poate fi satisfăcută prin
cogenerare cu randament ridicat, inclusiv prin microcogenerare
rezidenţială, şi prin intermediul reţelei de încălzire
şi răcire centralizată; (e) identificarea potenţialului de
cogenerare suplimentară cu randament ridicat, inclusiv în urma
renovării instalaţiilor industriale şi de generare existente
şi a construirii de noi astfel de instalaţii sau a altor
facilităţi care generează căldură reziduală; (f) măsuri care urmează să
fie adoptate până în 2020 şi 2030 cu scopul de a se realiza
potenţialul menţionat la litera (e) şi de a se îndeplini cererea
de la litera (d), inclusiv: (i) măsuri de
creştere a ponderii cogenerării în ceea ce priveşte sistemele de
încălzire şi răcire şi producţia de energie
electrică; şi (ii) măsuri de dezvoltare
a infrastructurii de încălzire şi răcire centralizată
eficientă din punct de vedere energetic pentru a se permite dezvoltarea
cogenerării cu randament ridicat şi utilizarea serviciilor de încălzire
şi răcire rezultate din căldura reziduală şi sursele
de energie regenerabilă; (g) ponderea cogenerării cu randament
ridicat şi a potenţialului stabilit, precum şi a progresului
înregistrat în temeiul Directivei 2004/8/CE. (h) o estimare a energiei primare care
urmează să fie economisită; (i) o estimare a măsurilor de
susţinere publică pentru serviciile de încălzire şi
răcire, dacă acestea există, cu menţionarea bugetului anual
şi identificarea potenţialului element de sprijin. Aceasta nu aduce
atingere unei notificări separate a sistemelor de sprijin public pentru
evaluarea ajutoarelor de stat. 2. În mod corespunzător, planul
poate fi alcătuit dintr-un ansamblu de planuri regionale sau locale. 3. Amenajarea teritoriului urban
trebuie proiectată astfel încât să se asigure că: a) noile instalaţii de generare a
energiei termice şi electrice şi instalaţiile industriale care
produc căldură reziduală sunt localizate în situri unde se
recuperează cantitatea maximă de căldură reziduală
disponibilă pentru a se îndeplini necesitatea existentă sau
preconizată de încălzire şi răcire; b) noile zone rezidenţiale sau noile
instalaţii industriale care consumă căldură în cadrul
proceselor de producţie sunt localizate în situri unde o cantitate
maximă din cererea de energie termică este îndeplinită pe baza
căldurii reziduale disponibile, astfel cum se prevede în planurile
naţionale de încălzire şi răcire. Pentru a asigura
corespondenţa optimă între cererea şi oferta de servicii de
încălzire şi răcire, amenajarea teritoriului trebuie să favorizeze
înfiinţarea mai multor instalaţii industriale în aceeaşi
locaţie; c) instalaţiile de generare a energiei
termice şi electrice, instalaţiile industriale care produc
căldură reziduală, instalaţiile de incinerare a
deşeurilor şi alte instalaţii de transformare a deşeurilor
în energie sunt conectate la reţeaua locală de încălzire sau
răcire centralizată; d) zonele rezidenţiale şi
instalaţiile industriale care consumă căldură în procesele
de producţie sunt conectate la reţeaua locală de încălzire
sau răcire centralizată. ANEXA VIII
Orientări privind amplasarea instalaţiilor de producere a energiei
termice şi electrice şi a instalaţiilor industriale 1. Amplasarea instalaţiilor de producere
a energiei termice şi electrice, în conformitate cu articolul 10 alineatele
(3) şi (6) În cazul în care există un punct cu
cerere de energie termică cu capacitatea prevăzută în coloana C
sau dacă există un punct cu cerere potenţială de energie
termică, centrala energetică trebuie amplasată la o
distanţă mai mică decât distanţa corespunzătoare din
coloana A. Un punct cu cerere potenţială de energie termică este
definit drept un punct care poate fi construit în mod rezonabil, de exemplu
prin construirea unei reţele de încălzire centralizată. De
exemplu, dacă prin intermediul tehnicilor standard de estimare se poate
demonstra că există o sarcină termică agregată în
exces de 15 MW / km2, aceasta este considerată drept un punct
cu cerere de energie termică. Suma totală a acestor sarcini în
kilometri pătraţi care pot fi conectate se consideră a fi
capacitatea cererii de astfel de puncte cu cerere de energie termică. Distanţa A este o rută de conducte,
nu o linie dreaptă, de-a lungul căreia experţii ingineri care
utilizează tehnicile standard de estimare, cum ar fi studiul privind
cantităţile şi costurile, consideră că ar fi
fiabilă construirea unei conducte de apă de dimensiune
corespunzătoare la un cost moderat. Aceasta exclude obstacole cum ar fi
lanţuri muntoase, zone centrale, traversarea dificilă de râuri sau
mări etc. A || B || C Distanţa maximă între instalaţia propusă de producere a energiei electrice şi punctul cu cerere de energie termică || Capacitatea electrică a centralei energetice || Consumul anual estimat al punctului cu cerere de energie termică < 100 km || > 1999* MWe || > 7500 TJ/an < 65 km || >500 || > 1875 TJ/an < 15 km || > 20 MW || > 50 TJ/an * Noua
instalaţie va opera în general la un coeficient de sarcină de 90%.
2.
Amplasarea surselor industriale de căldură reziduală
menţionate la articolul 10 alineatul (8). A || B || C Distanţa maximă între instalaţia industrială propusă şi punctul cu cerere de energie termică || Capacitate || Consumul anual estimat al punctului cu cerere de energie termică < 75 km || > 75 MW (cu un coeficient de sarcină de 60-70%) || > 1600 TJ/an < 60 km || > 50 MW cu un coeficient de sarcină de 60% || > 1000 TJ/an < 25 km || > 50 MW (> 85% coeficient de sarcină ) || > 400 TJ/an < 15 km || > 20 MW || > 100 TJ/an ANEXA IX
Garanţia de origine privind energia electrică produsă prin
cogenerare cu randament ridicat a) Statele membre adoptă
măsuri pentru a se asigura că: i) garanţia de origine a energiei
electrice produsă prin cogenerare cu randament ridicat: –
permite producătorilor să demonstreze
că energia electrică pe care o vând este produsă prin cogenerare
cu randament ridicat şi este emisă în acest scop ca răspuns la o
solicitare din partea producătorului; –
este corectă, fiabilă şi
rezistentă la contrafacere; –
este emisă, transferată şi
anulată electronic; ii) o unitate de energie produsă prin
cogenerare cu randament ridicat este luată în considerare o singură
dată. b) Garanţia de origine
menţionată la articolul 10 alineatul (7) trebuie să
conţină cel puţin următoarele informaţii: –
identitatea, amplasarea, tipul şi capacitatea
(termică şi electrică) a instalaţiei unde a fost produsă
energia în cauză; –
data şi locul producţiei; –
puterea calorifică inferioară a sursei de
combustibil din care a fost produsă energia electrică; –
cantitatea de energie termică generată
împreună cu energia electrică şi utilizarea acesteia; –
cantitatea de energie electrică produsă
prin cogenerare cu randament ridicat, în conformitate cu anexa II, pe care o
reprezintă garanţia; –
economiile de energie primară calculate în
conformitate cu anexa II pe baza valorilor de referinţă armonizate
ale randamentului menţionate la anexa II litera (f); –
randamentul nominal de producere a energiei
electrice şi termice al instalaţiei; –
dacă şi în ce măsură
instalaţia a beneficiat de sprijin pentru investiţii; –
dacă şi în ce măsură unitatea
de energie a beneficiat în orice alt mod de o schemă de sprijin
naţional şi tipul schemei de sprijin; –
data la care instalaţia a fost dată în
exploatare; şi –
data şi ţara emiterii şi un
număr de identificare unic. Garanţia de origine trebuie să
aibă dimensiunea standard de 1 MWh. Aceasta face referire la
producţia brută de energie electrică măsurată în
cadrul staţiei şi exportată către reţea. ANEXA X
Inventarul datelor privind eficienţa energetică pentru
instalațiile de transformare a energiei Inventarul menţionat la articolul 11
alineatul include: a) o listă nenominală a
instalaţiilor care generează exclusiv energie electrică cu o
putere termică nominală de 50 MW sau mai mare, care indică
pentru fiecare în parte: –
producţia de energie electrică medie
anuală a instalaţiei (MWe) şi puterea termică
nominală totală (MWth); –
media anuală de combustibili primari şi
combinaţia de combustibili (după caz); –
tipul instalaţiei şi tehnologia
utilizată în cadrul acesteia; –
randamentul nominal şi condiţiile sale; –
data începerii exploatării; –
data ultimei renovări substanţiale; –
numărul orelor de exploatare medii anuale; –
randamentul operaţional brut mediu anual. b) o listă nenominală a
instalaţiilor care generează exclusiv energie termică cu o
putere termică nominală de 50 MW sau mai mare, care indică
pentru fiecare în parte: –
producţia de energie termică medie
anuală a instalației şi puterea termică nominală
totală (MWth); –
media anuală de combustibili primari şi
combinaţia de combustibili (după caz); –
tipul instalaţiei şi tehnologia
utilizată în cadrul acesteia; –
randamentul nominal şi condiţiile sale; –
configurarea sarcinii termice; –
data începerii exploatării; –
data ultimei renovări substanţiale; –
numărul orelor de exploatare medii anuale; –
randamentul operaţional brut mediu anual; c) o listă nenominală a
instalaţiilor de cogenerare cu o putere termică nominală de 50
MW sau mai mare, care indică pentru fiecare în parte: –
producţia de energie termică şi
electrică medie anuală a instalaţiilor (MWe și
MWth) şi capacitatea puterii termice nominale totale (MWth); –
media anuală de combustibili primari şi
combinaţia de combustibili, în conformitate cu Decizia 2007/74/CE privind
valorile de referinţă armonizate, după caz; –
tipul instalaţiei şi tehnologia
utilizată în cadrul acesteia, în conformitate cu anexa VII; –
randamentul nominal şi condiţiile sale; –
randamentele nominale indicate separat pentru
energia electrică şi pentru energia termică; –
raportul mediu anual dintre energia electrică
şi energia termică; –
data începerii exploatării; –
data ultimei renovări substanţiale; –
numărul orelor de exploatare medii anuale; –
randamentul operaţional brut mediu anual. d) o listă nenominală a instalaţiilor
care rafinează uleiuri minerale şi gaze naturale, care
indică pentru fiecare în parte: –
consumul de energie mediu anual al instalaţiei
(MWth); –
producţia de energie medie anuală a
instalaţiei (conţinutul energetic al amestecului de combustibili MWth);
–
materiile prime medii anuale; –
tipul instalaţiei şi tehnologia
utilizată în cadrul acesteia; –
randamentul nominal (teoretic); –
data începerii exploatării; –
data ultimei renovări substanţiale; –
numărul orelor de exploatare medii anuale; –
randamentul operaţional brut mediu anual. ANEXA XI
Criterii de eficienţă energetică pentru reglementarea
reţelelor energetice şi pentru tarifele de reţea stabilite sau
aprobate de către autorităţile de reglementare în domeniul
energiei 1. Tarifele de reţea reflectă
cu exactitate economiile de energie electrică şi de costuri în
reţele rezultate în urma măsurilor de gestionare a cererii şi a
răspunsului la cerere, precum şi a generării distribuite,
inclusiv economiile rezultate în urma scăderii preţurilor de livrare
sau a investiţiilor în reţea şi a unei exploatări mai
eficiente a reţelei. 2. Reglementările privind
reţelele şi tarifele permit operatorilor de reţea să ofere
servicii de sistem şi tarife de sistem pentru măsurile de gestionare
a răspunsului la cerere, gestionarea cererii şi generarea
distribuită privind pieţele organizate de energie electrică, în
special: a) trecerea sarcinii din perioadele de vârf
în cele mai puţin aglomerate de către consumatorii finali, luându-se
în considerare disponibilitatea energiei regenerabile, energia din cogenerare
şi generarea distribuită; b) economiile de energie din răspunsul
la cerere al consumatorilor distribuiţi de către agregatorii energetici;
c) reducerea cererii din măsurile de
eficienţă energetică adoptate de către furnizorii de
servicii energetice, inclusiv companiile de furnizare a serviciilor energetice; d) conectarea şi repartizarea surselor
de generare la tensiuni mai scăzute; e) conectarea surselor de generare dintr-o
locaţie mai apropiată la consum; şi f) stocarea energiei. În sensul prezentei dispoziţii, termenul
„pieţe organizate de energie electrică” include pieţele
nereglementate şi schimburile de energie electrică pentru
comercializarea energiei, capacităţii, compensaţiilor şi
serviciilor de sprijin în toate intervalurile de timp, inclusiv pieţele de
transport, pieţele pentru ziua următoare şi pieţele din
aceeaşi zi. 3. Trebuie să fie disponibile
tarife de reţea care sprijină preţurile dinamice pentru
măsurile de gestionare a răspunsului la cerere adoptate de către
consumatorii finali, inclusiv: a) tarifele corespunzătoare duratei de
utilizare; b) preţurile din momentele
esenţiale; c) preţurile în timp real; şi d) reducerile de preţ pentru perioadele
de vârf. ANEXA XII
Cerinţe de eficienţă energetică pentru operatorii
sistemelor de transport şi operatorii sistemelor de distribuţie Operatorii sistemelor de transport şi
distribuţie trebuie: a) să
stabilească şi să facă publice normele standard referitoare
la suportarea şi punerea în comun a costurilor adaptărilor tehnice,
cum ar fi conectările la reţea şi consolidările
reţelei, exploatarea mai eficientă a reţelei şi normele
privind punerea în aplicare nediscriminatorie a codurilor de reţea, care
sunt necesare pentru integrarea noilor producători de energie
rezultată din cogenerarea cu randament ridicat în cadrul reţelei
interconectate; b) să pună la dispoziţia
noilor producători de energie electrică rezultată din
cogenerarea cu randament ridicat care doresc să se conecteze la sistem
informaţiile cuprinzătoare şi necesare solicitate de către
aceştia, inclusiv: (i) o estimare cuprinzătoare şi
detaliată a costurilor asociate cu conectarea; (ii) un orar rezonabil şi precis pentru
primirea şi prelucrarea cererii în ceea ce priveşte conectarea la
reţea; (iii) un orar indicativ rezonabil pentru
orice propunere de conectare la reţea. Procesul global care urmează
să fie conectat la reţea nu trebuie să dureze mai mult de 12
luni. (c) furnizarea de proceduri standard şi
simplificate în ceea ce priveşte conectarea producătorilor
distribuiţi de energie electrică produsă prin cogenerare cu
randament ridicat cu scopul de a facilita conectarea acestora la reţea. Normele standard prevăzute la litera (a)
se bazează pe criterii obiective, transparente şi nediscriminatorii,
ţinându-se în special seama de costurile şi beneficiile asociate cu
conectarea producătorilor respectivi la reţea. Aceste norme pot
prevedea diferite tipuri de conectare la reţea. ANEXA XIII
Lista minimă de elemente care trebuie incluse în contractele privind
performanţa energetică încheiate cu sectorul public ·
Lista clară şi transparentă a
măsurilor privind eficienţa energetică care urmează să
fie puse în aplicare ·
Economiile garantate care urmează să fie
realizate prin punerea în aplicare a măsurilor contractului. ·
Durata şi etapele de referinţă ale
contractului, termenii şi perioada de preaviz. ·
Lista clară şi transparentă a
obligaţiilor fiecărei părţi contractante. ·
Data (datele) de referinţă care
stabileşte (stabilesc) economiile realizate. ·
Lista clară şi transparentă a
etapelor care urmează să fie efectuate pentru a se pune în aplicare
măsurile şi costurile asociate. ·
Obligaţia de îndeplinire în totalitate a
măsurilor prevăzute în contract şi de documentare a tuturor
schimbărilor efectuate pe parcursul proiectului. ·
Reglementările care specifică includerea
părţilor terţe (subcontractare). ·
Afişarea clară şi transparentă
a implicaţiilor financiare ale proiectului şi distribuirea contribuţiei
fiecărei părţi la economiile monetare realizate (şi anume,
remunerarea furnizorilor de servicii). ·
Dispoziţii clare şi transparente privind
măsurarea şi verificarea economiilor garantate obţinute,
verificările şi garanţiile privind calitatea. ·
Dispoziţii care clarifică procedura de
abordare a condiţiilor de modificare a cadrului care afectează
conţinutul şi rezultatele contractului (şi anume, modificarea
preţurilor la energie, intensitatea utilizării unei instalaţii). ·
Informaţii detaliate privind obligaţiile
fiecărei părţi contractante. ANEXA XIV
Cadrul general pentru raportare PARTEA 1. Cadrul general pentru
rapoartele anuale Rapoartele anuale prevăzute la articolul
19 alineatul (1) constituie baza pentru monitorizarea progresului spre
obiectivele naţionale pentru anul 2020. Statele membre se asigură
că rapoartele includ următoarele informaţii minime: a) o estimare a următorilor indicatori
pentru anul precedent: (i) consumul de energie primară, astfel
cum este definit la articolul 2 alineatul (2) (ii) consumul energetic final total (iii) consumul energetic final în sectorul ·
industriei ·
transporturilor (împărţite între
transportul de persoane şi de mărfuri) ·
gospodăriilor ·
serviciilor (iv) valoarea adăugată brută
în sectorul ·
industriei ·
serviciilor (v) venitul total disponibil al
gospodăriilor (vi) produsul intern brut (PIB) (vii) generarea electricităţii pe
baza generării de energie termică (viii) generarea căldurii pe baza
generării de energie termică (ix) consumul de combustibil pentru generarea
energiei termice (x) călători-kilometri (pkm) (xi) tone-kilometri (tkm) (xii) populaţie În sectoarele în care consumul energetic
rămâne stabil sau indică o anumită creştere, statele membre
analizează cauzele şi ataşează evaluarea la estimări. b) actualizări ale principalelor
măsuri legislative şi fără caracter legislativ puse în
aplicare în anul precedent care contribuie la îndeplinirea obiectivelor
naţionale generale în materie de eficiencţă energetică
pentru 2020. c) suprafaţa totală a
clădirilor cu o suprafață totală utilă de peste 250 m2
deţinute de către organismele publice care, la data de 1 ianuarie a
anului în care trebuie prezentat raportul, nu au respectat cerinţele
privind randamentul energetic menţionate la articolul 4 alineatul (1); d) suprafaţa totală a
clădirilor deţinute de către organismele publice ale statelor
membre, renovate în anul precedent. e) economiile de energie obţinute prin
intermediul sistemelor naţionale de obligaţii în ceea ce
priveşte randamentul energetic, menţionate la articolul 6 alineatul
(1) sau măsurile alternative adoptate în temeiul articolului 6 alineatul
(9). Primul raport trebuie să includă, de
asemenea, obiectivul naţional menţionat la articolul 3 alineatul (1). PARTEA 2. Cadrul general pentru rapoarte
suplimentare Rapoartele menţionate la articolul 19
alineatul (2) trebuie să furnizeze un cadru pentru dezvoltarea
strategiilor naţionale de eficienţă energetică. Rapoartele acoperă măsurile
semnificative de îmbunătăţire a eficienţei energetice
şi economiile de energie preconizate/înregistrate, inclusiv cele privind
aprovizionarea, transportul şi distribuţia de energie, precum şi
eficienţa energetică la utilizatorii finali. Statele membre se
asigură că rapoartele includ următoarele informaţii minime: 1. Obiective şi strategii - Obiectivul naţional de
eficienţă energetică pentru 2020, solicitat în temeiul
articolului 3 alineatul (1); - Obiectivul indicativ naţional
privind economiile de energie, prevăzut la articolul 4 alineatul (1) din
Directiva 2006/32/CE; - Alte obiective existente în materie
de eficienţă energetică care vizează întreaga economie sau
sectoare specifice. 2. Măsuri şi economii
de energie Rapoartele furnizează informaţii
referitoare la măsurile adoptate sau care urmează să fie
adoptate în vederea punerii în aplicare a principalelor elemente ale prezentei
directive şi la economiile care au legătură cu acestea. a) Economii
de energie primară Rapoartele enumeră măsurile şi
acţiunile semnificative adoptate în vederea economisirii energiei primare
în toate sectoarele economiei. Se furnizează estimările privind
măsurile sau pachetele de măsuri/acţiuni privind economiile
preconizate pentru 2020 şi economiile realizate până la momentul
redactării raportului. După caz, se furnizează
informaţii privind alte impacturi/beneficii ale măsurilor (reducerea
emisiilor de gaze cu efect de seră, îmbunătăţirea
calităţii aerului, crearea de locuri de muncă etc.) şi
bugetul pentru punerea în aplicare. b) Economii de energie
finală Primul şi cel de-al doilea raport trebuie
să includă rezultatele referitoare la îndeplinirea obiectivului final
privind economiile de energie prevăzut la articolul 4 alineatele (1)
şi (2) din Directiva 2006/32/CE. În cazul în care nu este posibilă
calcularea/estimarea economiilor pentru fiecare măsură în parte,
trebuie precizată reducerea consumului de energie la nivel de sector pe
baza (combinării) măsurilor. De asemenea, primul şi cel de-al doilea
raport trebuie să includă metodologia de măsurare şi/sau
calcul necesară pentru calcularea economiilor de energie. Dacă se
aplică „metodologia recomandată”[45], raportul trebuie să facă
trimiteri la aceasta. 3. Informaţii specifice
referitoare la dispoziţiile prezentei directive 3.1. Organisme publice (articolul
4) Rapoartele suplimentare trebuie să
includă lista organismelor publice care au elaborat un plan de
eficienţă energetică în conformitate cu articolul 4 alineatul
(3). 3.2. Obligaţii în ceea ce
privește eficienţa energetică (articolul 6) Rapoartele suplimentare trebuie să
includă coeficienţii naţionali selectaţi în conformitate cu
anexa IV. Primul raport suplimentar trebuie să
includă o scurtă descriere a sistemului naţional menţionat
la articolul 6 alineatul (1) sau măsurile alternative adoptate în temeiul
articolului 6 alineatul (9). . 3.3. Audituri energetice şi
sisteme de gestionare (articolul 7) Rapoartele suplimentare trebuie să
includă: a) numărul de audituri energetice
desfăşurate în ultimii 3 ani; b) numărul de audituri energetice
desfăşurate în întreprinderile mari în ultimii 3 ani; c) numărul de întreprinderi mari
din teritoriul lor, cu indicarea numărului de audituri pentru care se
aplică articolul 7 alineatul (3). 3.4. Promovarea serviciilor
eficiente de încălzire şi răcire (articolul 10) Rapoartele suplimentare trebuie să
includă o evaluare a progreselor întregistrate în ceea ce priveşte
punerea în aplicare a planului naţional de încălzire şi
răcire menţionat la articolul 10 alineatul (1). 3.5. Transformarea energiei
(articolul 11) - Rapoartele suplimentare trebuie
să includă un rezumat neconfidenţial al inventarelor de date
menţionat la articolul 11, în conformitate cu cerinţele
prevăzute la anexa X. 3.6. Transportul şi
distribuţia energiei (articolul 12) - Primul raport suplimentar şi
rapoartele ulterioare care trebuie întocmite la fiecare 10 ani trebuie să
includă planurile privind potenţialul de eficienţă
energetică al infrastructurii de gaze naturale şi energie
electrică menţionată la articolul 12 alineatul (2). 3.7. Disponibilitatea sistemelor de
certificare (articolul 13) Rapoartele suplimentare trebuie să
includă informaţii referitoare la sistemele naţionale de
certificare disponibile sau la sistemele echivalente de calificare pentru
furnizorii de servicii energetice, auditurile energetice şi măsurile
de îmbunătăţire a eficienţei energetice. 3.8. Servicii energetice (articolul
14) Rapoartele suplimentare trebuie să
includă un link internet către site-ul web unde pot fi accesate
listele şi registrele naţionale cu furnizorii de servicii energetice
menţionate la articolul 14. 3.9. Alte măsuri de promovare
a eficienţei energetice (articolul 15) Primul raport suplimentar trebuie să
includă o listă cu măsurile menţionate la
articolul 15 alineatul (2). ANEXA XV
Tabel de corespondenţă Directiva 2006/32/CE || Prezenta directivă Articolul 1 || Articolul 1 Articolul 2 || Articolul 1 Articolul 3 litera (a) || Articolul 1 punctul 1 Articolul 3 litera (b) || -- Articolul 3 litera (c) || -- Articolul 3 litera (d) || -- -- || Articolul 2 punctul 2 Articolul 3 litera (e) || Articolul 2 punctul 3 Articolul 3 litera (f) || -- Articolul 3 litera (g) || -- Articolul 3 litera (h) || -- Articolul 3 litera (i) || -- -- || Articolul 2 punctul 4 -- || Articolul 2 punctul 5 -- || Articolul 2 punctul 6 Articolul 3 litera (j) || Articolul 2 punctul 13 Articolul 3 litera (k) || -- Articolul 3 litera (l) || Articolul 2 punctul 12 Articolul 3 litera (m) || -- Articolul 3 litera (n) || Articolul 2 punctul 10 Articolul 3 litera (o) || Articolul 2 punctul 7 Articolul 3 litera (p) || Articolul 2 punctul 8 Articolul 3 litera (q) || Articolul 2 punctul 9 Articolul 3 litera (r) || -- Articolul 3 litera (s) || -- -- || Articolul 2 punctul 11 -- || Articolul 2 punctul 14 -- || Articolul 3 Articolul 4 || -- Articolul 5 || Articolul 4, articolul 5 Articolul 6 alineatul (1) litera (a) || Articolul 6 alineatul (6) literele (b) și (c) Articolul 6 alineatul (1) litera (b) || Articolul 6 alineatul (7) Articolul 6 alineatul (2) || Articolul 6 alineatele (1)-(5), alineatul (6) litera (a), alineatele (8)-(10) Articolul 7 alineatul (1) || -- Articolul 7 alineatul (2) || Articolul 15 alineatul (1) ultima liniuță Articolul 7 alineatul (3) || -- Articolul 8 || Articolul 13 alineatul (1) -- || Articolul 13 alineatul (2) Articolul 9 alineatul (1) || -- Articolul 9 alineatul (2) || Articolul 14 literele (b), (c) și (e) Articolul 10 alineatul (1) || Articolul 12 alineatul (4) Articolul 10 alineatul (2) || Articolul 12 alineatul (3) Articolul 11 || -- Articolul 12 alineatul (1) || Articolul 7 alineatul (1) Articolul 12 alineatul (2) || -- -- || Articolul 7 alineatul (2) Articolul 12 alineatul (3) || Articolul 7 alineatul (3) Articolul 13 alineatul (1) || Articolul 8 alineatul (1) Articolul 13 alineatul (2) || Articolul 8 alineatul (2) -- || Articolul 9 -- || Articolul 11 -- || Articolul 12 alineatele (1) și (2) -- || Articolul 14 literele (a) și (d) -- || Articolul 15 alineatul (1) literele (a) și (b) -- || Articolul 15 alineatul (2) -- || Articolul 16 Articolul 14 alineatele (1) și (2) || Articolul 19 alineatele (1)-(3) Articolul 14 alineatul (3) || -- Articolul 14 alineatele (4) și (5) || Articolul 19 alineatele (4) și (5) -- || Articolul 17 alineatul (1) Articolul 15 alineatul (1) || Articolul 17 alineatul (2) Articolul 15 alineatul (2) || -- Articolul 15 alineatul (3) || -- Articolul 15 alineatul (4) || -- -- || Articolul 18 -- || Articolul 19 alineatul (7) -- || Articolul 19 alineatul (8) -- || Articolul 19 alineatul (9) -- || Articolul 19 alineatul (10) Articolul 16 || Articolul 20 Articolul 17 || Articolul 21 Articolul 18 || Articolul 22 Articolul 19 || Articolul 23 Articolul 20 || Articolul 24 Anexa I || -- Anexa II || Anexa IV Anexa III || -- Anexa IV || -- Anexa V || -- Anexa VI || Anexa III -- || Anexa V -- || Anexa VI -- || Anexa VII -- || Anexa VIII -- || Anexa IX -- || Anexa X -- || Anexa XI -- || Anexa XII -- || Anexa XIII -- || Anexa XIV -- || Anexa XV Directiva 2004/8/CE || Prezenta directivă Articolul 1 || Articolul 1 Articolul 2 || Articolul 1 Articolul 3 litera (a) || Articolul 2 punctul 15 Articolul 3 litera (b) || Articolul 2 punctul 17 Articolul 3 litera (c) || Articolul 2 punctul 16 Articolul 3 litera (d) || Articolul 2 punctul 18 Articolul 3 litera (e) || -- Articolul 3 litera (f) || -- Articolul 3 litera (g) || Articolul 2 punctul 20 Articolul 3 litera (h) || -- Articolul 3 litera (i) || Articolul 2 punctul 19 Articolul 3 litera (j) || -- Articolul 3 litera (k) || Articolul 2 punctul 21 Articolul 3 litera (l) || Articolul 2 punctul 22 Articolul 3 litera (m) || Articolul 2 punctul 24 Articolul 3 litera (n) || Articolul 2 punctul 23 Articolul 3 litera (o) || -- -- || Articolul 2 punctul 25 -- || Articolul 2 punctul 26 -- || Articolul 2 punctul 27 Articolul 4 alineatul (1) || Anexa II litera (f) prima liniuță -- || Articolul 10 alineatele (1)-(9) Articolul 4 alineatul (2) || Articolul 10 alineatul (10) a treia liniuță Articolul 4 alineatul (3) || -- Articolul 5 || Articolul 10 alineatul (10) prima și a doua liniuță Articolul 6 || -- Articolul 7 alineatul (1) || Articolul 10 alineatul (11) Articolul 7 alineatul (2) || -- Articolul 7 alineatul (3) || -- Articolul 8 || Articolul 12 alineatul (5) -- || Articolul 12 alineatul (6) -- || Articolul 12 alineatul (7) Articolul 9 || -- Articolul 10 alineatele (1) și (2) || -- Articolul 10 alineatul (3) || Articolul 19 alineatul (6) Articolul 11 || -- Articolul 12 || -- Articolul 13 || Articolul 17 alineatul (2) Articolul 14 || -- Articolul 15 || Articolul 22 Articolul 16 || -- Articolul 17 || Articolul 23 Articolul 18 || Articolul 24 Anexa I || Anexa I partea II Anexa II || Anexa I partea I -- || Anexa I partea III Anexa III || Anexa II Anexa IV || -- FIŞĂ
FINANCIARĂ LEGISLATIVĂ PENTRU PROPUNERI 1. CADRUL PROPUNERII/INIŢIATIVEI 1.1. Denumirea
propunerii/iniţiativei Directiva
Parlamentului European şi a Consiliului privind eficienţa
energetică şi de abrogare a Directivelor 2004/8/CE şi 2006/32/CE 1.2. Domeniul (domeniile) de
politică în cauză în structura ABM/ABB[46] ENERGIE
[32] 1.3. Tipul
propunerii/iniţiativei ¨
Propunere/inițiativă care se referă la o acțiune
nouă ¨
Propunere/inițiativă care se referă la o acțiune
nouă ca urmare a unui proiect-pilot/a unei acțiuni pregătitoare[47] ¨
Propunere/inițiativă care se referă la prelungirea unei
acțiuni existente x Propunere/inițiativă care
se referă la o acțiune reorientată către o acțiune
nouă. 1.4. Obiective 1.4.1. Obiectiv(e) strategic(e)
multianual(e) al(e) Comisiei vizat(e) de propunere/iniţiativă Prezenta
propunere îşi are originea în Strategia Europa 2020 pentru o creştere
inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii. Aceasta
contribuie în mod direct la atingerea unuia dintre cele cinci obiective
principale ale strategiei, în special îndeplinirea obiectivului de 20% în
materie de eficienţă energetică în 2020. 1.4.2. Obiectiv(e) specific(e)
şi activitatea (activităţile) ABM/ABB în cauză Obiectivul specific nr.: Nr.
3: Realizarea obiectivului de reducere cu 20% a consumului de energie al UE Nr.
4: Promovarea energiilor regenerabile şi creşterea eficienţei
energetice în sectorul transporturilor, rezidenţial/terţiar şi
industrial prin abordarea barierelor netehnologice (programul „Energie
inteligentă - Europa”) Activitatea (activităţile) ABM/ABB în cauză: Nr.
3: 32 04 03 Nr.
4: 32 04 06 1.4.3. Rezultatul (rezultatele)
şi impactul preconizate A se preciza efectele
pe care propunerea/iniţiativa ar trebui să le aibă asupra
beneficiarilor vizaţi/grupurilor vizate. Propunerea
va avea efecte pozitive în ceea ce priveşte securitatea
aprovizionării în Europa, va contribui la atenuarea schimbărilor
climatice şi va avea un impact pozitiv cu privire la creşterea economică
şi crearea de locuri de muncă. Economiile de energie eliberează
resurse financiare care pot fi reinvestite în alte sectoare ale economiei
şi care pot reduce tensiunea asupra bugetelor publice. Pentru
cetăţeni, eficienţa energetică echivalează cu facturi
mai mici la energie. De asemenea, eficienţa energetică
furnizează măsuri de combatere a problemei privind sărăcia
energetică. În cele din urmă, o producţie mai mare cu un consum
mai mic ar trebui să contribuie la îmbunătăţirea
competitivităţii industriilor UE şi să le plaseze într-o
poziţie de lider pe pieţele globale ale tehnologiilor eficiente din
punct de vedere energetic. 1.4.4. Indicatori de rezultat şi
de impact A se preciza
indicatorii care permit monitorizarea punerii în aplicare a propunerii/iniţiativei. În
temeiul prezentei propuneri, statele membre vor înainta Comisiei un raport
anual privind progresul întregistrat cu privire la punerea în aplicare a
directivei pe baza unui număr de indicatori (de exemplu, consumul de
energie primară, indicatorii de activitate dintr-o serie de sectoare, cum
ar fi sectorul industrial, rezidenţial şi terţiar, sectorul
transporturilor, aprovizionarea cu energie, suprafaţa totală de
clădiri deţinute şi renovate de către organismele publice
într-un anumit an). De asemenea, statele membre trebuie să prezinte, la
fiecare trei ani, un raport privind diferiți indicatori de punere în
aplicare. 1.5. Motivele
propunerii/iniţiativei 1.5.1. Cerințe de îndeplinit pe
termen scurt sau lung Obiectivul
pe termen scurt al prezentei propuneri constă în contribuţia
semnificativă la obiectivul UE privind eficienţa energetică
pentru 2020 şi îndeplinirea Strategiei UE 2020. Propunerea are, de
asemenea, un obiectiv pe termen lung, şi anume creşterea
eficienţei energetice pe teritoriul UE după 2020. 1.5.2. Valoarea adăugată a
implicării UE Uniunea
şi-a stabilit ca obiectiv pentru anul 2020 reducerea consumului său
de energie primară cu 20 %, iar acest obiectiv a fost identificat
drept unul dintre cele cinci obiective esenţiale pentru Strategia Europa
2020. Cadrul politic actual la nivelul UE și al statelor membre nu a
reuşit să valorifice potenţialul existent de economisire a
energiei. Provocările
din domeniul energetic abordate de prezenta propunere (securitatea
aprovizionării cu energie, durabilitatea şi schimbările
climatice, precum şi competitivitatea UE) preocupă întreaga
comunitate europeană şi, prin urmare, este necesar un răspuns
colectiv la nivelul UE pentru a se asigura coordonarea acţiunilor şi
îndeplinirea cât mai eficientă a obiectivelor comune. 1.5.3. Învăţăminte
desprinse din experienţele anterioare similare Cadrul
actual în materie de eficienţă energetică abrogat de prezenta
directivă, și anume Directiva privind serviciile energetice şi
Directiva privind cogenerarea, nu a reuşit să valorifice pe deplin
potenţialul existent în ceea ce priveşte economiile de energie din
cauza formulării prea permisive. Prezenta propunere vizează să
remedieze lacunele şi neajunsurile celor două directive prin
consolidarea şi clarificarea conţinutului şi stabilirea de
obligaţii clare. 1.5.4. Coerenţa şi posibila
sinergie cu alte instrumente relevante Propunerea
are legătură directă cu strategia şi iniţitativa
emblematică Europa 2020 pentru o Europă eficientă din punct de
vedere al utilizării resurselor. Aceasta este compatibilă şi
completează politicile climatice, energetice şi sociale ale UE. 1.6. Durata acţiunii şi
a impactului financiar al acesteia ¨ Propunere/iniţiativă
cu durată limitată –
¨ Propunere/iniţiativă în vigoare de la [ZZ/LL]AAAA până
la [ZZ/LL]AAAA –
¨ Impact financiar din AAAA până în AAAA x Propunere/iniţiativă
cu durată nelimitată –
punerea în aplicare va începe probabil în 2012, în
funcţie de evoluția procesului legislativ –
urmată de o perioadă de funcţionare
în regim de croazieră. 1.7. Tipul (tipurile) de gestiune
preconizat(e)[48] x Gestiune centralizată
directă de către Comisie ¨ Gestiune centralizată
indirectă, prin delegarea sarcinilor de execuție: –
¨ agenţilor executive –
¨ organismelor instituite de Comunităţi[49] –
¨ organismelor publice naţionale/organismelor cu misiune de
serviciu public –
¨ persoanelor cărora li se încredințează executarea unor
acțiuni specifice în temeiul titlului V din Tratatul privind Uniunea
Europeană, identificate în actul de bază relevant în sensul
articolului 49 din Regulamentul financiar ¨ Gestiune partajată cu state membre ¨ Gestiune descentralizată împreună cu ţări terţe ¨ Gestiune în comun cu
organizaţii internaţionale (de precizat) Dacă se
indică mai multe tipuri de gestiune, se furnizează detalii
suplimentare în secţiunea „Observaţii”. Observaţii Rolul
principal privind punerea în aplicare a prezentei propuneri revine statelor
membre. Comisia va efectua o serie de studii şi evaluări şi va
monitoriza şi sprijini (printr-un număr de iniţiative de
cooperare cum ar fi proiectul „Acţiune concertată”) punerea în
aplicare la nivel naţional. 2. MĂSURI DE GESTIONARE 2.1. Dispoziţii în materie de
monitorizare şi raportare A se preciza
frecvenţa şi condiţiile. Statele
membre trebuie să furnizeze: (i) un raport anual privind anumiți
indicatori de bază privind energia şi punerea în aplicare; şi
(ii) un raport pe trei ani privind informaţii mai detaliate referitoare la
punerea în aplicare a directivei, precum şi la măsurile şi
strategiile naţionale în materie de eficienţă energetică. 2.2. Sistemul de gestiune şi
control 2.2.1. Riscul (riscurile)
identificat(e) Riscurile
referitoare la punerea în aplicare a directivei sunt identificate în planul de
punere în aplicare care însoţeşte propunerea. Acestea vizează
atât riscurile privind etapa de transpunere şi de punere în aplicare, cât
şi riscurile interne şi externe. 2.2.2. Metoda (metodele) de control
preconizată(e) Planul
de punere în aplicare prevede măsuri corective pentru a face
faţă riscurilor identificate. Acesta include, de exemplu, dialogul
şi cooperarea consolidată cu statele membre, inclusiv în contextul
„Acţiunii concertate” şi la nivel bilateral, cerinţe privind
tabelele de corespondenţă, stabilirea de sancţiuni în cazul
nerespectării. Planul prevede, de asemenea, o evaluare de către
Comisie a rapoartelor naţionale anuale şi trienale. De asemenea,
Comisia poate face recomandări. 2.3. Măsuri de prevenire a
fraudelor şi a neregulilor A se preciza
măsurile de prevenire şi de protecţie existente sau preconizate. Prezenta
propunere nu are niciun impact asupra părţii operaţionale a
bugetului UE. Nu au fost identificate riscuri. 3. IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL
PROPUNERII/INIŢIATIVEI 3.1. Rubrica (rubricile) din
cadrul financiar multianual şi linia bugetară (liniile bugetare)
afectată (afectate) · Linii bugetare de cheltuieli existente În ordinea rubricilor
din cadrul financiar multianual și a liniilor bugetare. Rubrica din cadrul financiar multianual || Linia bugetară || Natura cheltuielilor || Contribuţie Număr [Descriere…………………...……….] || CD/CND ([50]) || Țări AELS[51] || Țări candidate[52] || Țări terţe || În sensul articolului 18 alineatul (1) litera (aa) din Regulamentul Financiar 1A || 32.04.03 [Activităţi de sprijinire a politicii europene în domeniul energiei şi a pieţei interne a energiei] || CD || NU || NU || NU || NU 1A || 32.04.06 [[Programul-cadru pentru competitivitate şi inovaţie — programul „Energie inteligentă - Europa”] || CD || DA || DA || NU || NU · Noi linii bugetare solicitate – NU În ordinea rubricilor din cadrul financiar multianual
și a liniilor bugetare. Rubrica din cadrul financiar multianual || Linia bugetară || Natura cheltuielilor || Contribuţie Număr [Rubrică……………………………………..] || CD/CND || Țări AELS || Țări candidate || Țări terţe || În sensul articolului 18 alineatul (1) litera (aa) din Regulamentul Financiar || [XX.YY.YY.YY] || || DA/NU || DA/NU || DA/NU || DA/NU 3.2. Impactul estimat asupra
cheltuielilor 3.2.1. Sinteza impactului estimat
asupra cheltuielilor PROPUNEREA VA FI PUSĂ ÎN APLICARE ÎN BAZA
BUGETULUI EXISTENT ŞI NU ARE IMPLICAŢII BUGETARE ASUPRA CADRULUI
FINANCIAR MULTIANUAL. milioane EUR (cu 3 zecimale) Rubrica din cadrul financiar multianual: || Număr || [Rubrica 1A] DG: <ENER> || || || Anul N[53] || Anul N+1 || Anul N+2 || Anul N+3 || … a se introduce numărul de ani necesar pentru a reflecta durata impactului (cf. punctul 1.6) || TOTAL Credite operaționale || || || || || || || || Numărul liniei bugetare 32.04.03 || Angajamente || (1) || 0,2 || 0,2 || 0,2 || 0,2 || 0,2 || 0,2 || 0,2 || 1,4 Plăţi || (2) || 0,06 || 0,2 || 0,2 || 0,2 || 0,2 || 0,2 || 0,2 || 1,26 Numărul liniei bugetare 32.04.06 || Angajamente || (1a) || 4,8 || 4,8 || 4,8 || 4,8 || 4,8 || 4,8 || 4,8 || 33,6 Plăţi || (2a) || 1,44 || 3,36 || 4,8 || 4,8 || 4,8 || 4,8 || 4,8 || 28,8 Credite cu caracter administrativ finanţate din bugetul anumitor programe[54] || || || || || || || || Numărul liniei bugetare 32010406 || || (3) || || || || || || || || TOTAL credite pentru DG <ENER> || Angajamente || =1+1a +3 || 5 || 5 || 5 || 5 || 5 || 5 || 5 || 35,0 Plăţi || =2+2a +3 || 1,5 || 3,56 || 5 || 5 || 5 || 5 || 5 || 30,06 TOTAL credite operaționale || Angajamente || (4) || 5 || 5 || 5 || 5 || 5 || 5 || 5 || 35,0 Plăţi || (5) || 1,5 || 3,56 || 5 || 5 || 5 || 5 || 5 || 30,06 TOTAL credite cu caracter administrativ finanţate din bugetul anumitor programe || (6) || || || || || || || || TOTAL credite în cadrul RUBRICII <1A> din cadrul financiar multianual || Angajamente || =4+ 6 || 5 || 5 || 5 || 5 || 5 || 5 || 5 || 35,0 Plăţi || =5+ 6 || 1,5 || 3,56 || 5 || 5 || 5 || 5 || 5 || 30,06 În cazul în care propunerea / iniţiativa
afectează mai multe rubrici: TOTAL credite operaționale || Angajamente || (4) || || || || || || || || Plăţi || (5) || || || || || || || || TOTAL credite cu caracter administrativ finanţate din bugetul anumitor programe || (6) || || || || || || || || TOTAL credite în cadrul RUBRICILOR 1 - 4 din cadrul financiar multianual (suma de referinţă) || Angajamente || =4+ 6 || 5 || 5 || 5 || 5 || 5 || 5 || 5 || 35,0 Plăţi || =5+ 6 || 1,5 || 3,56 || 5 || 5 || 5 || 5 || 5 || 30,06 Rubrica din cadrul financiar multianual: || 5 || „Cheltuieli administrative” milioane EUR (cu 3 zecimale) || || || Anul N || Anul N+1 || Anul N+2 || Anul N+3 || … a se introduce numărul de ani necesar pentru a reflecta durata impactului (cf. punctul 1.6) || TOTAL DG: <ENER> || Resurse umane || 0,727 || 0,727 || 0,727 || 0,727 || 0,727 || 0,727 || 0,727 || 5,089 Alte cheltuieli administrative || 0,086 || 0,086 || 0,086 || 0,086 || 0,086 || 0,086 || 0,086 || 0,602 TOTAL DG <ENER> || Credite || 0,813 || 0,813 || 0,813 || 0,813 || 0,813 || 0,813 || 0,813 || 5,691 TOTAL credite în cadrul RUBRICII 5 din cadrul financiar multianual || (Total angajamente = Total plăţi) || 0,813 || 0,813 || 0,813 || 0,813 || 0,813 || 0,813 || 0,813 || 5,691 milioane EUR (cu 3 zecimale) || || || Anul N[55] || Anul N+1 || Anul N+2 || Anul N+3 || … a se introduce numărul de ani necesar pentru a reflecta durata impactului (cf. punctul 1.6) || TOTAL TOTAL credite în cadrul RUBRICILOR 1 - 5 din cadrul financiar multianual || Angajamente || 5,813 || 5,813 || 5,813 || 5,813 || 5,813 || 5,813 || 5,813 || 40,691 Plăţi || 2,313 || 4,373 || 5,813 || 5,813 || 5,813 || 5,813 || 5,813 || 35,751 3.2.2. Impactul estimat asupra
creditelor operaţionale –
x Propunerea/iniţiativa nu implică utilizarea de credite
operaţionale noi (iniţiativa face parte din cadrul financiar actual) –
¨ Propunerea/iniţiativa implică utilizarea de credite
operaţionale, conform explicaţiilor de mai jos: Credite de angajament în milioane EUR (cu 3 zecimale) Obiectivele şi realizările ò || || || Anul N || Anul N+1 || Anul N+2 || Anul N+3 || … a se introduce numărul de ani necesar pentru a reflecta durata impactului (cf. punctul 1.6) || TOTAL REALIZĂRI Tipul realizării[56] || Costul mediu al realizării || Nr. realizări || Costuri || Nr. realizări || Costuri || Nr. realizări || Costuri || Nr. realizări || Costuri || Nr. realizări || Costuri || Nr. realizări || Costuri || Nr. realizări || Costuri || Număr total de realizări || Costuri totale OBIECTIVUL SPECIFIC nr. 3 Reducerea cu 20 % a consumului de energie în UE în raport cu previziunile PRIMES 2007 pentru 2020 - Realizare || studiu || 1 || 1 || 0,2 || 1 || 0,2 || 1 || 0,2 || 1 || 0,2 || 1 || 0,2 || 1 || 0,2 || 1 || 0,2 || 7 || 1,4 Subtotalul pentru obiectivul specific nr. 3 || || 0,2 || || 0,2 || || 0,2 || || 0,2 || || 0,2 || || 0,2 || || 0,2 || 7 || 1,4 OBIECTIVUL SPECIFIC nr. 4 – Promovarea energiilor regenerabile şi creşterea eficienţei energetice în sectorul transporturilor, rezidenţial/terţiar şi industrial prin abordarea barierelor netehnologice (programul „Energie inteligentă - Europa”)… - Realizare || studiu || 1,4 || 2 || 2,8 || 2 || 2,8 || 2 || 2,8 || 2 || 2,8 || 2 || 2,8 || 2 || 2,8 || 2 || 2,8 || 14 || 19,6 - Realizare || Acţiune concertată || 2 || 0.3 || 2 || 0.3 || 2 || 0,3 || 2 || 0,3 || 2 || 0,3 || 2 || 0,3 || 2 || 0,3 || 2 || 2,1 || 14 Subtotalul pentru obiectivul specific nr. 4 || 2.3 || 4,8 || 2.3 || 4,8 || 2,3 || 4,8 || 2,3 || 4,8 || 2,3 || 4,8 || 2,3 || 4,8 || 2,3 || 4,8 || 16,1 || 33,6 COSTURI TOTALE || || 5 || || 5 || || 5 || || 5 || || 5 || || 5 || || 5 || || 35 3.2.3. Impactul estimat asupra
creditelor cu caracter administrativ 3.2.3.1. Rezumat –
¨ Propunerea/iniţiativa nu implică utilizarea de credite
administrative –
x Propunerea/iniţiativa implică utilizarea de credite
administrative, conform explicaţiilor de mai jos: (iniţiativa face
parte din cadrul financiar actual) Necesarul de credite administrative se
asigură în cadrul alocării deja acordate pentru gestionarea acestei
acțiuni și/sau redistribuite în cadrul DG, completată, dacă
este cazul, cu orice alocare suplimentară care ar putea fi acordată
DG responsabile cu gestionarea în cadrul procedurii de alocare anuală,
ținând seama de constrângerile bugetare. milioane EUR (cu 3
zecimale) || Anul N[57] || Anul N+1 || Anul N+2 || Anul N+3 || … a se introduce numărul de ani necesar pentru a reflecta durata impactului (cf. punctul 1.6) || TOTAL RUBRICA 5 din cadrul financiar multianual || || || || || || || || Resurse umane || 0,727 || 0,727 || 0,727 || 0,727 || 0,727 || 0,727 || 0,727 || 5,089 Alte cheltuieli administrative || 0,086 || 0,086 || 0,086 || 0,086 || 0,086 || 0,086 || 0,086 || 0,602 Subtotal RUBRICA 5 din cadrul financiar multianual || 0,813 || 0,813 || 0,813 || 0,813 || 0,813 || 0,813 || 0,813 || 5,691 În afara RUBRICII 5[58] din cadrul financiar multianual || || || || || || || || Resurse umane || || || || || || || || Alte cheltuieli cu caracter administrativ || || || || || || || || Subtotal în afara RUBRICII 5 din cadrul financiar multianual || || || || || || || || TOTAL || 0,813 || 0,813 || 0,813 || 0,813 || 0,813 || 0,813 || 0,813 || 5,691 3.2.3.2. Necesarul de resurse umane
estimat –
¨ Propunerea/iniţiativa nu implică utilizarea de resurse
umane –
x Propunerea/iniţiativa implică utilizarea de resurse umane
alocate în prezent, conform explicaţiilor de mai jos: Estimarea trebuie exprimată în valoare
întreagă (sau cel mult cu o zecimală) || || Anul N || Anul N+1 || Anul N+2 || Anul N+3 || … a se introduce numărul de ani necesar pentru a reflecta durata impactului (cf. punctul 1.6) Posturi din schema de personal (posturi de funcționari și de agenți temporari) || || XX 01 01 01 (la sediu şi în birourile de reprezentare ale Comisiei) || 0,727 || 0,727 || 0,727 || 0,727 || 0,727 || 0,727 || 0,727 || XX 01 01 02 (în delegaţii) || || || || || || || || XX 01 05 01 (cercetare indirectă) || || || || || || || || 10 01 05 01 (cercetare directă) || || || || || || || || Personal extern (în echivalent normă întreagă: ENI)[59] || || XX 01 02 01 (AC, INT, END din „pachetul global”) || || || || || || || || XX 01 02 02 (AC, INT, JED, AL şi END în delegaţii) || || || || || || || || XX 01 04 yy[60] || - la sediu[61] || || || || || || || || - în delegaţii || || || || || || || || XX 01 05 02 (AC, INT, END în cadrul cercetării indirecte) || || || || || || || || 10 01 05 02 (AC, INT, END în cadrul cercetării directe) || || || || || || || || Altă linie bugetară (a se preciza) || || || || || || || || TOTAL || 0,727 || 0,727 || 0,727 || 0,727 || 0,727 || 0,727 || 0,727 XX este domeniul
de politică sau titlul din buget în cauză. Necesarul de resurse
umane va fi acoperit de efectivele de personal ale DG-ului în cauză
alocate deja gestionării acțiunii și/sau realocate intern în
cadrul DG-ului, completate, după caz, prin resurse suplimentare, care ar
putea fi alocate DG-ului care gestionează acțiunea în cadrul
procedurii de alocare anuală și luând în considerare constrângerile
bugetare. Descrierea sarcinilor
care trebuie efectuate: Funcţionari şi agenţi temporari || Adoptarea măsurilor corespunzătoare pentru punerea în aplicare a diverselor cerinţe care revin Comisiei (de exemplu, revizuirea rapoartelor statelor membre, iniţierea şi supravegherea studiilor, efectuarea de analize, dezvoltarea programelor de sprijin privind punerea în aplicare, monitorizarea punerii în aplicare) Personal extern || 3.2.4. Compatibilitatea cu cadru
financiar multianual actual –
x Propunerea/iniţiativa este compatibilă cu cadrul financiar
multianual existent. –
¨ Propunerea/iniţiativa necesită o reprogramare a rubricii
corespunzătoare din cadrul financiar multianual. A se explica reprogramarea necesară,
precizându-se liniile bugetare în cauză și sumele aferente. …. –
¨ Propunerea/inițiativa necesită recurgerea la instrumentul
de flexibilitate sau la revizuirea cadrului financiar multianual[62]. A se explica necesitatea efectuării acestei
acțiuni, precizând rubricile și liniile bugetare în cauză,
precum și sumele aferente. …….. 3.2.5. Participarea terţilor la
finanţare –
x Propunerea/iniţiativa nu prevede cofinanţare din partea
terţilor –
Propunerea/iniţiativa prevede
cofinanţare, estimată în cele ce urmează: Credite de angajament în milioane EUR (cu 3 zecimale) || Anul N || Anul N+1 || Anul N+2 || Anul N+3 || … a se introduce numărul de ani necesar pentru a reflecta durata impactului (cf. punctul 1.6) || Total A se preciza organismul care asigură cofinanţarea || || || || || || || || TOTAL credite cofinanţate || || || || || || || || 3.3. Impactul estimat asupra veniturilor
–
x Propunerea/iniţiativa nu are impact financiar asupra veniturilor. –
¨ Propunerea/iniţiativa are următorul impact financiar: –
¨ asupra resurselor proprii –
¨ asupra diverselor venituri milioane EUR (cu 3 zecimale) Linia bugetară pentru venituri: || Credite disponibile pentru exerciţiul bugetar în curs || Impactul propunerii/iniţiativei[63] Anul N || Anul N+1 || Anul N+2 || Anul N+3 || … se introduce numărul de coloane necesar pentru a reflecta durata impactului (cf. punctul 1.6) Articolul …………. || || || || || || || || Pentru diversele venituri
alocate, a se preciza linia bugetară (liniile bugetare) de cheltuieli
afectată (afectate). …. A se preciza metoda de
calcul a impactului asupra veniturilor. …. [1] 7224/1/07,
REV 1. [2] COM(2010)2020. [3] SEC(2011)277. [4] EUCO
2/1/11. [5] 2010/2107(INI). [6] COM(2011)21. [7] COM(2011)112. [8] JO L 144,
27.4.2008, p. 64. [9] JO L 153,
18.6.2010, p. 1. [10] EUCO
13/10. [11] JO L 140,
23.4.2009, p. 16. [12] Pentru mai
multe detalii, a se consulta secţiunea 1.2 din evaluarea impactului,
precum şi anexele I şi II. [13] Proiectele de raport sunt disponibile la:
http://ec.europa.eu/energy/efficiency/bucharest. [14] JO C , ,
p. . [15] JO C , ,
p. . [16] JO C , ,
p. . [17] Previziunile
din 2007 au indicat un consum de energie primară de 1842 Mtep până în
2020. Rezultă o reducere de 20% echivalentă cu 1474 Mtep până în
2020, şi anume o reducere de 368 Mtep în raport cu previziunile. [18] COM/2010/0639
final. [19] 2010/2107(INI). [20] COM(2011)21. [21] COM(2011)
109 final. [22] COM(2011)
144 final. [23] COM(2011)
112 final [24] JO L 140,
5.6.2009, p.136. [25] JO L 52,
21.2.2004, p. 50. [26] JO L 144,
27.4.2008, p. 64. [27] JO L 153,
18.6.2010, p. 13. [28] COM(2008) 394 Final. [29] JO L 334,
17.12.2010, p.17. [30] JO L 275,
25.10.2003, p. 32. [31] JO L 32,
6.2.2007, p. 183. [32] JO L 211,
14.8.2009, p. 15. [33] JO L 309, 24.11.2009, p. 87. [34] JO L 153,
18.6.2010, p. 1. [35] JO L 304,
14.11.2008, p. 1. [36] JO L 211,
14.8.2009, p. 55. [37] JO L 211,
14.8.2009, p. 94. [38] JO L 338,
17.12.2008, p. 55. [39] JO L 381,
28.12.2006, p. 24. [40] JO L 342,
22.12.2009, p. 46. [41] Statele
membre pot aplica factori de conversie diferiţi, în cazul în care
aceştia pot fi justificaţi. [42] Serviciu
de iluminat general (GLS) sau lămpi cu filament din tungsten (CFL) [43] Serviciu
de iluminat general (GLS) sau lămpi cu filament din tungsten (CFL) [44] Standardul EN 834 privind repartitoarele de costuri pentru energie
termică necesar pentru determinarea consumului radiatoarelor domestice de
încălzire – aparate care funcţionează exclusiv pe bază de
energie electrică. [45] Recomandări
privind metodele de măsurare şi verificare din cadrul Directivei
2006/32/CE privind eficienţa energetică la utilizatorii finali
şi serviciile energetice. [46] ABM:
gestiune pe activităţi – ABB: întocmirea bugetului pe
activităţi. [47] Astfel cum
sunt menţionate la articolul 49 alineatul (6) litera (a) sau (b) din
Regulamentul financiar. [48] Explicațiile
privind tipurile de gestiune, precum și trimiterile la Regulamentul
financiar sunt disponibile pe site-ul BudgWeb: http://www.cc.cec/budg/man/budgmanag/budgmanag_en.html [49] Astfel cum
sunt menţionate la articolul 185 din Regulamentul financiar. [50] CD=
credite diferențiate / CND = credite nediferențiate. [51] AELS:
Asociaţia Europeană a Liberului Schimb. [52] Țările
candidate și, după caz, țările potențial candidate din
Balcanii de Vest. [53] Anul N
este anul în care începe punerea în aplicare a propunerii/iniţiativei. [54] Asistenţă
tehnică şi/sau administrativă şi cheltuieli de sprijin
pentru punerea în aplicare a programelor şi/sau a acţiunilor UE
(fostele linii „BA”), cercetare indirectă şi cercetare directă. [55] Anul N
este anul în care începe punerea în aplicare a propunerii/iniţiativei. [56] Realizările
se referă la produsele și serviciile care vor fi furnizate (de ex.:
numărul de schimburi de studenți finanțate, numărul de km
de străzi construiți etc.). [57] Anul N
este anul în care începe punerea în aplicare a propunerii/iniţiativei. [58] Asistenţă
tehnică şi/sau administrativă şi cheltuieli de sprijin
pentru punerea în aplicare a programelor şi/sau a acţiunilor UE
(fostele linii „BA”), cercetare indirectă şi cercetare directă. [59] AC= agent
contractual; INT= personal interimar ("Intérimaire"); JED= „Jeune
Expert en Délégation” (expert tânăr în delegaţii); AL= agent
local; END = expert naţional detaşat. [60] Sub
plafonul pentru personal extern din credite operaţionale (fostele linii
„BA”). [61] În special
pentru fonduri structurale, Fondul european agricol pentru dezvoltare
rurală (FEADR) şi Fondul european pentru pescuit (FEP). [62] A se vedea
punctele 19 şi 24 din Acordul Interinstituţional. [63] În ceea ce
priveşte resursele proprii tradiţionale (taxe vamale, cotizaţii
pentru zahăr), sumele indicate trebuie să fie sume nete, şi
anume sume brute după deducerea a 25% pentru costuri de colectare.