11/Volumul 83

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

263

---

42005X1216(02)

---

L 330/26

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

Regulamentul nr. 26 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) – Cerințe uniforme privind omologarea vehiculelor în ceea ce privește proeminențele lor exterioare

1.   DOMENIUL DE APLICARE ȘI SCOPUL

1.1.   Prezentul regulament se aplică proeminențelor exterioare ale vehiculelor din categoria M1  (1). Nu se aplică oglinzilor retrovizoare exterioare și nici sferelor dispozitivelor de remorcare.

1.2.   Scopul prezentului regulament este de a reduce riscul sau gravitatea leziunilor corporale suferite de o persoană lovită sau atinsă de caroserie în caz de coliziune. Această dispoziție este valabilă atât atunci când vehiculul este staționar, cât și în mișcare.

2.   DEFINIȚII

În sensul prezentului regulament, se înțelege:

2.1.   prin „omologarea vehiculului”, omologarea unui tip de vehicul în ceea ce privește proeminențele sale exterioare;

2.2.   prin „tip de vehicul”, autovehiculele care nu prezintă între ele diferențe esențiale, aceste diferențe putând consta, de exemplu, în forma suprafeței exterioare sau materialele din care aceasta este făcută;

2.3.   prin „suprafață exterioară”, exteriorul vehiculului, cuprinzând capota motorului, capacul de la portbagaj, portierele, aripile, acoperișul, dispozitivele de iluminare și de semnalizare luminoasă și elementele de rigidizare vizibile;

2.4.   prin „linia podelei”, o linie determinată după cum urmează:

În jurul unui vehicul încărcat se deplasează în mod repetat un con cu o axă verticală de înălțime nedefinită și un semiunghi de 30°, în așa fel încât să fie tangent, în mod constant și cât mai jos posibil, la suprafața exterioară a vehiculului. Linia podelei este linia geometrică ce unește aceste puncte de tangență. La stabilirea liniei podelei, nu se iau în considerare punctele de ridicare cu cricul, țevile de eșapament sau roțile. Spațiile de pasaj al roților se consideră a fi umplute de o suprafață imaginară care prelungește fără întrerupere suprafața exterioară înconjurătoare. Pentru stabilirea liniei podelei, se iau în considerare barele de protecție de la ambele capete ale vehiculului. În funcție de fiecare vehicul, linia podelei poate trece prin punctul cel mai exterior al secțiunii barei de protecție sau prin panourile caroseriei situate sub barele de protecție. Acolo unde apar simultan două sau mai multe puncte de tangență, linia podelei este determinată de punctul de tangență inferior;

2.5.   prin „rază de curbură”, raza arcului de cerc care se apropie cel mai mult de forma rotunjită a componentei considerate;

2.6.   prin „vehicul încărcat”, vehiculul încărcat la masa maximă admisă din punct de vedere tehnic. Vehiculele echipate cu suspensii hidropneumatice, hidraulice sau pneumatice sau cu un dispozitiv de stabilire automată a asietei în funcție de încărcătură trebuie supuse încercărilor în cele mai defavorabile condiții de rulare normală specificate de producător;

prin „muchie exterioară extremă” a vehiculului în raport cu părțile laterale, planul paralel cu planul longitudinal median al vehiculului și tangent la muchia sa exterioară laterală și în raport cu părțile din față și spate, planul transversal perpendicular al vehiculului și tangent la muchiile sale exterioare din față și din spate, neluând în considerare proeminențele:

2.7.1.   pneurilor lângă punctul lor de tangență cu solul și ale valvelor pentru controlul presiunii;

2.7.2.   oricărui dispozitiv antiderapare montat pe roți;

2.7.3.   oglinzilor retrovizoare;

2.7.4.   lămpilor semnalizatoare de direcție laterale, lămpilor de gabarit, lămpilor de poziție față și spate (lateral) și lămpilor de staționare;

2.7.5.   în ceea ce privește marginile din față și din spate, barele de protecție, ale dispozitivului de remorcare și ale țevii de eșapament;

2.8.   prin „dimensiunea proeminenței” unui element montat pe un panou, dimensiunea determinată prin metoda descrisă la punctul 2 din anexa 3 la prezentul regulament;

2.9.   prin „linia nominală a unui panou”, linia care trece prin cele două puncte reprezentate de către poziția centrului unei sfere atunci când suprafața sa vine în contact pentru prima și ultima oară cu o componentă, în timpul procedurii de măsurare descrise la punctul 2.2 din anexa 3 la prezentul regulament.

3.   CEREREA DE OMOLOGARE

Cererea de omologare a unui tip de vehicul în ceea ce privește proeminențele sale exterioare:

3.1.1.   Cererea de omologare a unui tip de vehicul în ceea ce privește proeminențele sale exterioare este prezentată de către producătorul vehiculului sau reprezentantul său acreditat în mod corespunzător.

Aceasta va fi însoțită de documentele enumerate mai jos, în triplu exemplar:

3.1.2.1.   fotografii ale părților din față, spate și laterale ale vehiculului luate la un unghi de 30°-45° față de planul longitudinal median, vertical al vehiculului;

3.1.2.2.   desene cu cote dimensionale ale barelor de protecție și, dacă este cazul;

3.1.2.3.   desenele ale anumitor proeminențe exterioare și, dacă este cazul, desenele menționate la punctul 6.9.1 ale anumitor părți ale suprafeței exterioare.

3.1.3.   Un vehicul reprezentativ pentru tipul de vehicul care trebuie omologat trebuie să se prezinte serviciului tehnic responsabil cu încercările de omologare. La cererea serviciului tehnic menționat anterior, trebuie, de asemenea, prezentate anumite elemente și anumite eșantioane de materiale utilizate.

Cerere de omologare pentru portbagaje, suporturi de schiuri, antene radio sau radiotelefonice, în calitate de unitate tehnică.

3.2.1.   Cererile de omologare pentru portbagaje, suporturi pentru schiuri, antene radio sau radiotelefonice în calitate de unități tehnice sunt prezentate de constructorul de autovehicule, producătorul acestor unități tehnice sau de către reprezentantul autorizat al acestora.

Pentru fiecare dintre dispozitivele menționate la punctul 3.2.1, cererea de omologare este însoțită de următoarele:

3.2.2.1.   documente, în trei exemplare, care cuprind descrierea caracteristicilor tehnice ale unităților tehnice. ca și instrucțiunile de montare care trebuie atașate fiecărei unități tehnice puse în vânzare;

3.2.2.2.   un model al tipului unității tehnice. Autoritatea competentă este abilitată, în cazul în care consideră necesar, să ceară un alt model.

4.   OMOLOGAREA

Omologarea unui tip de vehicul în ceea ce privește proeminențele sale exterioare

4.1.1.   Atunci când tipul de vehicul prezentat la omologare în conformitate cu prezentul regulament corespunde cerințelor punctelor 5 și 6 de mai jos, omologarea se acordă pentru acest tip de vehicul.

4.1.2.   Se atribuie fiecărui tip de vehicul omologat un număr de omologare ale cărui prime două cifre (în prezent, 02 corespunzând seriei 02 de amendamente care a intrat în vigoare la 13 decembrie 1996) indică seria de amendamente care include cele mai recente modificări tehnice majore aduse regulamentului la data acordării omologării. Aceeași parte contractantă nu poate atribui același număr unui alt tip de vehicul.

4.1.3.   Omologarea sau extinderea, sau refuzul, sau retragerea omologării, sau oprirea definitivă a producției unui tip de vehicul, în conformitate cu prezentul regulament, este notificată părților la Acordul din 1958, care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe conforme cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

Pe orice vehicul corespunzător unui tip de vehicul omologat în conformitate cu prezentul regulament se aplică în mod vizibil, într-un loc ușor accesibil și indicat pe fișa de omologare, o marcă de omologare internațională compusă:

4.1.4.1.   dintr-un cerc în interiorul căruia este plasată litera „E”, urmată de numărul distinctiv al țării care a acordat omologarea;

4.1.4.2.   din numărul prezentului regulament, urmat de litera „R”, de o cratimă și de numărul de omologare așezat la dreapta cercului prevăzut la punctul 4.1.4.1.

4.1.5.   În cazul în care vehiculul este corespunzător unui tip de vehicul omologat conform altui (altor) regulament (regulamente) anexat(e) la acord în aceeași țară care a acordat omologarea în conformitate cu prezentul regulament, simbolul prevăzut la punctul 4.1.4.1 nu trebuie repetat; în acest caz, numerele și simbolurile suplimentare ale tuturor regulamentelor pentru care s-a acordat omologarea, în țara care a acordat omologarea în conformitate cu prezentul regulament, trebuie să fie așezate în coloane verticale situate la dreapta simbolului prevăzut la punctul 4.1.4.1.

4.1.6.   Marca de omologare trebuie să fie lizibilă și de neșters.

4.1.7.   Marca de omologare se plasează în vecinătatea plăcii aplicate de constructor și indicând caracteristicile vehiculelor, sau pe această placă.

4.1.8.   Anexa 2 la prezentul regulament dă exemple de mărci de omologare.

4.1.9.   Autoritatea competentă trebuie să verifice existența dispozițiilor satisfăcătoare pentru asigurarea unui control eficace al calității conformității producției înainte de a fi acordată omologarea de tip.

Omologarea portbagajelor, a suporturilor de schiuri, a antenelor radio sau a radiotelefonice în calitate de unități tehnice

4.2.1.   În cazul în care tipul de portbagaje, suporturi de schiuri, antene radio sau radiotelefonice prezentate pentru omologare în calitate de unități tehnice în conformitate cu prezentul regulament satisface cerințele punctelor 6.16-6.18 de mai jos, omologarea este acordată pentru acest tip de unitate tehnică.

4.2.2.   Fiecare omologare a unui tip de unitate tehnică presupune atribuirea unui număr de omologare ale cărui prime două cifre (în prezent 02 corespunzând seriei 02 de amendamente care a intrat în vigoare la 13 decembrie 1996) indică seria de amendamente care corespunde celor mai recente modificări tehnice majore aduse regulamentului la data acordării omologării. O aceeași parte contractantă nu poate atribui același număr unei alte unități tehnice.

4.2.3.   Omologarea sau extinderea, sau refuzul, sau retragerea omologării, sau oprirea definitivă a producției unui tip de unitate tehnică în conformitate cu prezentul regulament este notificată părților la Acordul din 1958, care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe conforme cu modelul din anexa 4 la prezentul regulament.

Pe fiecare unitate tehnică conformă unui tip de entitate tehnică omologat în conformitate cu prezentul regulament se aplică în mod vizibil, într-un loc ușor accesibil și indicat pe fișa de omologare, o marcă de omologare internațională compusă:

4.2.4.1.   dintr-un cerc în interiorul căruia este plasată litera „E”, urmată de numărul distinctiv al țării care a acordat omologarea (2);

4.2.4.2.   numărul prezentului regulament urmat de litera „R”, de o cratimă și de numărul de omologare situat în dreapta cercului prevăzut la punctul 4.2.4.1.

4.2.5.   Marca de omologare trebuie să fie lizibilă și de neșters.

4.2.6.   Marca de omologare este plasată pe placa signalectică a unității tehnice, fixată de constructor sau în apropiere.

4.2.7.   Anexa 2 la prezentul regulament prezintă exemple de mărci de omologare.

4.2.8.   Autoritatea competentă trebuie să verifice existența dispozițiilor satisfăcătoare pentru a asigura un control eficace al calității conformității producției înainte de acordarea omologării de tip.

5.   CERINȚE GENERALE

Dispozițiile prezentului regulament nu se aplică părților de la suprafața exterioară care, atunci când vehiculul este încărcat și ușile, ferestrele și capacele de acces etc. sunt în poziție închisă, se găsesc:

5.1.1.   la mai mult de 2,00 m înălțime;

5.1.2.   sub linia podelei;

5.1.3.   situate astfel încât să nu poată fi atinse, atât în condiții statice, cât și în mișcare, de o sferă cu un diametru de 100 mm.

5.2.   Suprafața exterioară a vehiculelor nu trebuie să prezinte nici părți ascuțite sau tăioase, nici proeminențe îndreptate către exterior care, din cauza formei, a dimensiunilor, a orientării sau a durității lor, ar fi susceptibile să mărească riscul sau gravitatea leziunilor corporale suferite de o persoană lovită sau atinsă de caroserie în caz de coliziune.

5.3.   Suprafața exterioară a vehiculelor nu trebuie să prezinte părți orientate către exterior susceptibile să agațe pietonii, cicliștii sau motocicliștii.

5.4.   Nici o parte proeminentă a suprafeței exterioare nu trebuie să aibă o rază de curbură mai mică de 2,5 mm. Această cerință nu se aplică părților suprafeței exterioare a căror proeminență e mai mică de 5 mm; unghiurile acestor părți orientate spre exterior trebuie, cu toate acestea, să fie netezite, cu excepția cazului în care proeminențele care rezultă sunt mai mici de 1,5 mm.

5.5.   Părțile proeminente ale suprafeței exterioare realizate dintr-un material a cărui duritate nu depășește 60 Shore A vor putea avea o rază de curbură mai mică de 2,5 mm.

Măsurarea durității se efectuează pe un element montat pe vehicul. În cazul în care este imposibil a se efectua o măsurare a durității prin metoda Shore A, se pot folosi măsurări comparabile în scopul evaluării.

5.6.   Dispozițiile de la punctele 5.1-5.5 se aplică suplimentar față de cerințele speciale ale punctului 6 următor, cu excepția existenței unor dispoziții contrare acestor cerințe speciale.

6.   CERINȚE SPECIALE

6.1.   Motive ornamentale

6.1.1.   Motivele ornamentele adăugate, care ies în afară cu peste 10 mm față de suportul lor, trebuie să se retragă, să se detașeze sau să se plieze sub o forță de 10 daN, exercitată într-o direcție oarecare asupra punctului lor cel mai proeminent, într-un plan aproximativ paralel cu suprafața pe care acestea sunt montate. Aceste dispoziții nu se aplică motivelor ornamentale care există pe grilele radiatoarelor, pentru care se aplică numai cerințele generale ale punctului 5. Pentru a aplica forța de 10 daN, se folosește un poanson plat cu un diametru de cel mult 50 mm. Când acest lucru nu este posibil, trebuie folosită o metodă echivalentă. După retragerea, detașarea sau plierea motivelor ornamentale, părțile rămase nu trebuie să fie mai mari de 10 mm. În toate cazurile, aceste proeminențe trebuie să satisfacă dispozițiile punctului 5.2. În cazul în care motivul ornamental este montat pe o bază, aceasta din urmă este considerată ca aparținând unui motiv ornamental, și nu suprafeței suportului.

6.1.2.   Benzile sau elementele protectoare care există pe suprafața exterioară nu sunt supuse cerințelor punctului 6.1.1 de mai sus; cu toate acestea, acestea trebuie să fie fixate în mod solid pe vehicul.

6.2.   Faruri

6.2.1.   Apărătoarele și ramele proeminente sunt admise pe faruri, cu condiția ca acestea să nu iasă în exterior cu mai mult de 30 mm față de suprafața exterioară transparentă a farului și ca raza lor de curbură să nu fie în nici un punct mai mică de 2,5 mm. În cazul în care farul este montat în spatele unei geam suplimentar transparent, proeminența este măsurată începând cu suprafața exterioară. Proeminența este determinată în conformitate cu metoda descrisă la punctul 3 din anexa 3 la prezentul regulament.

6.2.2.   Farurile escamotabile trebuie să corespundă dispozițiilor punctului 6.2.1 de mai sus, atât în poziția de funcționare, cât și în poziție retractabilă.

6.2.3.   Dispozițiile punctului 6.2.1 de mai sus nu se aplică farurilor încorporate în caroserie sau care sunt „surplombate” pe caroserie, în cazul în care ultimele sunt conforme cu cerințele punctului 6.9.1.

6.3.   Grile și intervale între elemente

6.3.1.   Cerințele de la punctul 5.4 nu se aplică intervalelor dintre elementele fixe sau mobile, inclusiv elementele grilelor de intrare sau de ieșire a aerului și grilelor radiatorului, cu condiția ca distanța între două elemente consecutive să nu depășească 40 mm și cu condiția ca grilele și intervalele să aibă un rol funcțional. Când această distanță este cuprinsă între 40 mm și 25 mm, razele de curbură trebuie să fie egale cu sau mai mari de 1 mm. Dimpotrivă, în cazul în care distanța între două elemente consecutive este egală sau mai mică de 25 mm, razele de curbură ale fețelor exterioare ale elementelor trebuie să fie de cel puțin 0,5 mm. Distanța între două elemente consecutive este determinată în conformitate cu metoda descrisă la punctul 4 din anexa 3 la prezentul regulament.

6.3.2.   Racordarea feței dinainte cu fețele laterale ale fiecărui element al unei grile sau separat de un alt element printr-un interval trebuie să fie netezită.

6.4.   Ștergătoare de parbriz

6.4.1.   Lamelele ștergătorul de parbriz trebuie fixate astfel încât axul brațului ștergătorului să fie acoperit de un element protector având o rază a curburii care să corespundă cerinței din punctul 5.4 și o extremitate a cărei suprafață este de minimum de 150 mm2. În cazul unor elemente protectoare rotunjite, această suprafață, protejată pe un plan a cărui distanță în raport cu punctul cel mai proeminent nu trebuie să depășească 6,5 mm, trebuie să fie de cel puțin 150 mm2. Ștergătoarele de parbrize din spate și ștergătoarele farurilor trebuie să corespundă acelorași cerințe.

6.4.2.   Punctul 5.4 nu se aplică nici lamelor ștergătoarelor și nici elementelor de susținere. Aceste piese nu trebuie să prezinte nici unghiuri ascuțite, nici părți tăioase sau ascuțite.

6.5.   Bare de protecție

6.5.1.   Extremitățile laterale ale barelor de protecție trebuie să fie rabatate către suprafața exterioară pentru a reduce la minimum pericolul de agățare. Această cerință este considerată satisfăcută fie dacă bara de protecție se găsește într-o cavitate sau este încorporată în caroserie, fie dacă extremitatea laterală a barei de protecție este rabatată astfel încât să nu poată fi atinsă de o sferă de 100 mm și dacă distanța dintre extremitatea barei de protecție și partea cea mai apropiată de caroserie nu depășește 20 mm.

6.5.2.   În cazul în care linia barei de protecție care corespunde conturului exterior al vehiculului în proiecție verticală trece printr-o suprafață rigidă, această suprafață trebuie să aibă o rază de curbură minimă de 5 mm în toate punctele sale situate la mai puțin de 20 mm de conturul exterior și o rază de curbură minimă de 2,5 mm în toate celelalte cazuri. Prezenta dispoziție se aplică părții din zonă, din linia de contur până la 20 mm în interior, situată între și în fața (sau în spatele, în cazul barei de protecție din spate) a punctelor tangențiale la linia de contur a două planuri verticale care formează fiecare cu planul de simetrie longitudinal al vehiculului un unghi de 15° (a se vedea figura 1).

6.5.3.   Cerința punctului 6.5.2 nu se aplică părților barelor de protecție sau celor montate pe aceasta, în special ecliselor de îmbinare și jicloarelor spălătoarelor de faruri care formează o proeminență mai mică de 5 mm; unghiurile acestor părți, orientate spre exterior, trebuie să fie netede, cu excepția cazului în care proeminențele rezultate nu sunt mai mici de 1,5 mm.

6.6.   Mânere, balamale și butoane ale ușilor, portbagajelor și capotelor; bușoane și capace de rezervoare de carburant

6.6.1.   Aceste elemente nu trebuie să iasă în afară cu mai mult de 40 mm, în cazul mânerelor ușii sau ale portbagajului, și cu 30 mm, în toate celelalte cazuri.

În cazul în care mânerele ușilor laterale sunt de tip rotativ, acestea trebuie să îndeplinească una dintre următoarele două condiții:

6.6.2.1.   în cazul mânerelor care pivotează lateral față de planul ușii, extremitatea deschisă a mânerului trebuie să fie orientată către înapoi. Această extremitate trebuie să fie rabatată înapoi spre planul ușii și să fie fixată într-un locaș de protecție sau într-o cavitate;

6.6.2.2.   mânerele care se rotesc spre exterior în orice direcție care nu este paralelă cu planul ușii trebuie, în poziție închis, să fie fixate într-un locaș de protecție sau într-o cavitate. Extremitatea deschisă a mânerului trebuie să fie orientată fie spre înapoi, fie spre partea de jos.

Cu toate acestea, mânerele care nu satisfac această ultimă condiție pot fi acceptate, în cazul în care:

(a)	au un mecanism de revenire independent;

(b)	dacă mecanismul de revenire nu funcționează, ele nu pot avea o proeminență mai mare de 15 mm;

(c)	acestea satisfac, în această poziție deschisă, cerințele punctului 5.4; și

(d)	suprafața extremității lor libere nu este mai mică de 150 mm2 când este măsurată la cel mult 6,5 mm față de punctul de proeminență cel mai îndepărtat.

6.7.   Roți, piulițe pentru roți, capace de butuc și discuri de roți

6.7.1.   Cerințele punctului 5.4 nu se aplică acestor elemente.

6.7.2.   Roțile, piulițele pentru roți, capacele de butuc și discurile de roți nu trebuie să prezinte proeminențe ascuțite care se extind dincolo de planul exterior al jantei. Piulițele-fluture nu sunt permise.

6.7.3.   La mersul în linie dreaptă, nici o parte a roților, cu excepția pneurilor, situată deasupra planului orizontal care trece prin axa lor de rotație, nu trebuie să depășească proiecția verticală, pe un plan orizontal, a suprafeței sau a structurii exterioare. Cu toate acestea, în cazul în care cerințele funcționale o justifică, discurile de roți care acoperă piulițele pentru roți și capacele de butuc pot ieși în afară dincolo de proiecția verticală a suprafeței sau a structurii exterioare, cu condiția ca suprafața părții proeminente să aibă o rază de curbură cel puțin egală cu 30 mm și ca proeminența, față de proiecția verticală a suprafeței sau a structurii exterioare, să nu depășească în nici un caz 30 mm.

6.8.   Marginile din tablă

6.8.1.   Marginile din tablă, cum ar fi marginile jgheaburilor și glisierele ușilor culisante, sunt admise, cu condiția ca marginile lor să fie îndoite sau ca aceste muchii să fie acoperite cu un element protector care să corespundă dispozițiilor prezentului regulament care îi sunt aplicabile. O margine neprotejată este considerată rabatată în cazul în care este pliată la aproximativ 180° sau dacă este pliată spre caroserie astfel încât nu poate fi atinsă de o sferă cu diametrul de 100 mm.

6.9.   Panouri de caroserie

6.9.1.   Raza de curbură a îndoiturilor panourilor de caroserie poate fi mai mică de 2,5 mm, cu condiția de a nu fi mai mică de o zecime din înălțimea „H” a proeminenței, măsurată în conformitate cu metoda descrisă la punctul 1 din anexa 3.

6.10.   Deflectoare laterale de aer și de ploaie

6.10.1.   Marginile deflectoarelor laterale, susceptibile de a fi îndreptate spre exterior, trebuie să aibă o rază de curbură de cel puțin 1 mm.

6.11.   Puncte de ridicare cu cricul și țevi de eșapament

6.11.1.   Punctele de ridicare cu cricul și țeava (țevile) de eșapament nu trebuie să iasă în afară cu mai mult de 10 mm față de proiecția verticală a liniei podelei care trece vertical deasupra lor. Prin derogare de la această cerință, o țeavă de eșapament poate să iasă în afară cu mai mult de 10 mm față de proiecția verticală a liniei podelei, atât cât marginile ei sunt rotunjite la extremitate, raza minimă de curbură fiind 2,5 mm.

6.12.   Clapete de admisie și de evacuare a aerului

6.12.1.   Clapetele de admisie și de evacuare a aerului trebuie să satisfacă cerințele punctelor 5.2, 5.3 și 5.4, în toate pozițiile de folosire.

6.13.   Plafon

6.13.1.   Plafoanele deschise trebuie considerate doar în poziția închis.

Vehiculele decapotabile trebuie examinate cu capota atât în poziția ridicată, cât și rabatată.

6.13.2.1.   În cazul în care capota este rabatată, nu trebuie făcută nici o examinare a vehiculului sub o suprafață imaginară delimitată de capota ridicată.

6.13.2.2.   Atunci când o husă este furnizată ca echipament standard pentru acoperirea capotei în poziție rabatată, examinarea trebuie efectuată cu husa montată.

6.14.   Ferestre

Ferestrele care pivotează către exterior plecând de la suprafața exterioară a vehiculului trebuie să fie conforme cu următoarele dispoziții, în toate pozițiile de utilizare:

6.14.1.1.   nici o margine nu trebuie orientată spre înainte;

6.14.1.2.   nici o parte a ferestrei să nu depășească marginea exterioară extremă a vehiculului.

6.15.   Suporturi pentru placa de înmatriculare

6.15.1.   Dispozitivele pentru suportul plăcilor de înmatriculare furnizate de constructorul de autovehicule trebuie să fie conforme cu punctul 5.4 din prezentul regulament, dacă pot fi atinse de o sferă cu diametrul de 100 mm atunci când placa de înmatriculare este montată conform instrucțiunilor constructorului autovehiculului.

6.16.   Portbagaje și suporturi pentru schiuri

6.16.1.   Portbagajele și suporturile pentru schiuri trebuie fixate pe vehicul astfel încât forțele orizontale longitudinale și transversale, care nu sunt mai mici decât sarcina verticală maximă a dispozitivului indicată de constructorul său, să poată fi transmise și ca cel puțin într-o direcție aceste forțe să fie transmise de forma geometrică a ansamblului. Pentru încercările portbagajului sau suportului de schi montat pe vehicul în conformitate cu instrucțiunile constructorului său, sarcina de încercare nu trebuie aplicată punctual.

6.16.2.   Suprafețele care, după instalarea dispozitivului, pot fi atinse de o sferă cu diametrul de 165 mm nu trebuie să cuprindă părți care au o rază de curbură mai mică de 2,5 mm, în afară de cazul în care pot fi aplicate cerințele punctului 6.3.

6.16.3.   Elementele de legătură, cum ar fi șuruburile, care pot fi strânse sau slăbite fără ajutorul unei unelte, nu trebuie să aibă o proeminență mai mare de 40 mm în afara suprafețelor menționate la punctul 6.16.2; proeminența este determinată în conformitate cu metoda descrisă la punctul 2 la anexa 3, dar cu o sferă cu diametrul de 165 mm, în cazul în care se folosește metoda descrisă la punctul 2.2.

6.17.   Antene radio și radiotelefonice

6.17.1.   Antenele radio și radiotelefonice trebuie să fie montate pe vehicul astfel încât, în cazul în care extremitatea lor liberă se situează într-una din pozițiile de utilizare indicate de către constructorul acestora, la mai puțin de 2 m deasupra solului, această extremitate liberă să se afle în interiorul unei zone mărginite de planurile verticale situate la 10 cm în interiorul muchiei exterioare extreme a vehiculului definite la punctul 2.7.

6.17.2.   Mai mult decât atât, antena trebuie să fie montată pe vehicul și, dacă este cazul, extremitatea sa liberă trebuie să poată fi direcționată în așa fel încât nici o parte a antenei să nu depășească muchia exterioară extremă a vehiculului definită la punctul 2.7.

6.17.3.   Tija antenei poate avea o rază de curbură mai mică de 2,5 mm. Extremitățile mobile ale antenelor trebuie să fie prevăzute cu un capac captiv ale cărui raze de curbură nu trebuie să fie mai mici de 2,5 mm.

6.17.4.   Bazele antenelor nu trebuie să iasă în afară cu mai mult de 30 mm, proeminența fiind determinată în conformitate cu metoda descrisă la punctul 2 din anexa 3. Totuși, în cazul antenelor cu amplificator încorporat în soclu, această proeminență poate atinge 40 mm.

6.18.   Instrucțiuni de montare

6.18.1.   Odată recepționate ca unități tehnice, portbagajele, suporturile pentru schiuri, antenele radio și antenele radiotelefonice nu pot fi oferite spre vânzare, vândute sau cumpărate fără a fi însoțite de instrucțiunile de montare. Instrucțiunile de montare trebuie să fie suficient de precise pentru ca piesele recepționate să poată fi montate pe vehicul astfel încât cerințele corespunzătoare de la punctele 5 și 6 de mai sus să poată fi respectate. În special, trebuie să fie indicate pozițiile de folosire pentru antenele telescopice.

7.   MODIFICAREA TIPULUI OMOLOGAT ȘI EXTINDEREA OMOLOGĂRII

Orice modificare a tipului de vehicul va fi adusă la cunoștința serviciului administrativ care a acordat omologarea tipului de vehicul. Acest serviciu va putea atunci:

7.1.1.   fie să considere că modificările aduse nu riscă să aibă o influență defavorabilă considerabilă,

7.1.2.   fie să ceară un nou proces-verbal al serviciului tehnic responsabil cu încercările.

7.2.   Confirmarea omologării cu indicarea modificărilor sau a refuzului omologării se va comunica părților la acord, care aplică prezentul regulament, în conformitate cu procedura indicată la punctul 4.3 de mai sus.

7.3.   Autoritatea competentă care a acordat extinderea omologării atribuie un număr de serie acestei extinderi și informează celelalte părți la Acordul din 1958, care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare conformă cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

8.   CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

8.1.   Vehiculul (unitatea tehnică) omologat(ă) în conformitate cu prezentul regulament trebuie să fie fabricat(ă) astfel încât să fie conform(ă) cu tipul omologat satisfăcând cerințele punctelor 5 și 6 de mai sus.

8.2.   Cu scopul de a verifica îndeplinirea condițiilor enunțate la punctul 8.1, trebuie efectuate controale corespunzătoare ale producției.

Titularul omologării trebuie, în special, să:

8.3.1.   vegheze la existența procedurilor de control efectiv al calității produselor;

8.3.2.   aibă acces la echipamentul de control necesar verificării conformității fiecărui tip omologat;

8.3.3.   vegheze ca datele referitoare la rezultatele încercării să fie înregistrate și ca documentele anexate să fie disponibile pentru o perioadă determinată în acord cu serviciul administrativ;

8.3.4.   analizeze rezultatele fiecărui tip de încercare, în scopul controlării și asigurării constanței caracteristicilor produsului, ținând seama de variațiile admisibile în producția industrială;

8.3.5.   asigure ca pentru fiecare tip de produs să fie efectuate cel puțin încercările prevăzute în anexa 3 la prezentul regulament;

8.3.6.   se asigure că orice prelevare de eșantioane sau de epruvete care dovedește neconformitatea cu tipul de încercare considerat va fi urmată de o nouă prelevare și de o nouă încercare. Trebuie să fie luate toate dispozițiile necesare pentru a restabili conformitatea producției respective.

Autoritățile competente care au acordat omologarea pot în orice moment verifica metodele de control al conformității aplicate în fiecare unitate de producție.

8.4.1.   Cu ocazia fiecărei inspecții, registrele de încercări și de urmărire a producției trebuie să fie comunicate inspectorului.

8.4.2.   Inspectorul poate preleva eșantioane la întâmplare, care vor fi încercate în laboratorul constructorului. Numărul minim de eșantioane poate fi determinat în funcție de rezultatele controalelor proprii ale constructorului.

8.4.3.   În cazul în care nivelul calității nu este satisfăcător sau când apare necesitatea verificării validității încercărilor efectuate în conformitate cu punctul 8.4.2 de mai sus, inspectorul trebuie să preleveze eșantioane care vor fi trimise serviciului tehnic care a efectuat încercările pentru omologarea.

8.4.4.   Autoritățile competente pot efectua toate încercările prescrise în prezentul regulament.

8.4.5.   În mod normal, autoritățile competente autorizează o inspecție la fiecare doi ani. În cazul în care, în cursul uneia dintre aceste inspecții, sunt constatate rezultate negative autoritatea competentă se va asigura că vor fi luate toate dispozițiile necesare pentru restabilirea conformității producției cât mai rapid posibil.

9.   SANCȚIUNI PENTRU NECONFORMITATEA PRODUCȚIEI

9.1.   Omologarea acordată pentru un tip de vehicul în conformitate cu prezentul regulament poate fi retrasă în cazul în care condiția enunțată la punctul 8.1 de mai sus nu se respectă.

9.2.   În cazul în care o parte la acord, care aplică prezentul regulament, retrage o omologare pe care a acordat-o anterior, aceasta va informa de îndată celelalte părți contractante care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe conforme cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

10.   OPRIREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

În cazul în care titularul omologării încetează definitiv producția unui tip omologat în conformitate cu prezentul regulament, el informează autoritatea care a acordat omologarea, care la rândul său, notifică aceasta celorlalte părți la Acordul din 1958, care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare conformă cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

11.   DENUMIRI ȘI ADRESE ALE SERVICIILOR TEHNICE RESPONSABILE CU ÎNCERCĂRILE DE OMOLOGARE ȘI ALE SERVICIILOR ADMINISTRATIVE

Părțile la acord, care aplică prezentul regulament, comunică Secretariatului Organizației Națiunilor Unite numele și adresele serviciilor tehnice responsabile cu încercările de omologare și ale serviciilor administrative care acordă omologarea și cărora trebuie să le fie trimise fișele de omologare, de refuz sau de retragere a omologării emise în celelalte țări.

---

(1)  După cum s-a definit în anexa 7 la Rezoluția de ansamblu privind construcția vehiculelor (R.E.3) (document TRANS/SC1/WP29/7B/Amend.3).

(2)  1 pentru Germania, 2 pentru Franța, 3 pentru Italia, 4 pentru Țările de Jos, 5 pentru Suedia, 6 pentru Belgia, 7 pentru Ungaria, 8 pentru Republica Cehă, 9 pentru Spania, 10 pentru Iugoslavia, 11 pentru Regatul Unit, 12 pentru Austria, 13 pentru Luxemburg, 14 pentru Elveția, 15 (disponibil), 16 pentru Norvegia, 17 pentru Finlanda, 18 pentru Danemarca, 19 pentru România, 20 pentru Polonia, 21 pentru Portugalia, 22 pentru Federația Rusă, 23 pentru Grecia, 24 pentru Irlanda, 25 pentru Croația, 26 pentru Slovenia, 27 pentru Slovacia, 28 pentru Belarus, 29 pentru Estonia, 30 (disponibil), 31 pentru Bosnia și Herțegovina, 32 pentru Letonia, 33 (disponibil), 34 pentru Bulgaria, 35-36 (disponibile), 37 pentru Turcia, 38-39 (disponibile), 40 pentru Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, 41 (disponibil), 42 pentru Comunitatea Europeană (Omologările sunt acordate de către statele membre care utilizează propriile lor mărci CEE), 43 pentru Japonia, 44 (disponibil), 45 pentru Australia și 46 pentru Ucraina. Numerele următoare vor fi atribuite celorlalte țări în ordinea cronologică a ratificării Acordului privind adoptarea de prescripții tehnice uniforme aplicabile vehiculelor cu roți, echipamentelor și componentelor ce pot fi montate sau utilizate pe vehicule cu roți și condițiile de recunoaștere reciprocă a omologărilor eliberate pe baza acestor prescripții sau a aderării lor la acest acord, și numerele astfel atribuite vor fi comunicate de către Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite părților contractante la acord.

---

ANEXA 1

COMUNICARE

[Format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

---

ANEXA 2

EXEMPLE DE MĂRCI DE OMOLOGARE

Modelul A

(A se vedea punctele 4.1.4 și 4.2.4 din prezentul regulament)

Marca de omologare de mai sus aplicată pe un vehicul indică faptul că tipul acestui vehicul a fost omologat în Țările de Jos (E4), în conformitate cu Regulamentul nr. 26, sub numărul de omologare 022439. Primele două cifre ale numărului de omologare indică faptul că, atunci când omologarea a fost acordată, Regulamentul nr. 26 cuprindea deja seria 02 de amendamente.

Modelul B

(A se vedea punctul 4.1.5 din prezentul regulament)

Marca de omologare de mai sus aplicată pe un vehicul indică faptul că tipul acestui vehicul a fost omologat în Țările de Jos (E4) în conformitate cu Regulamentele nr. 26 și 24 (1). Primele două cifre ale numărului de omologare indică faptul că, la datele la care s-au acordat omologările în cauză, Regulamentul nr. 26 cuprindea seria 02 de amendamente, în timp ce Regulamentul nr. 24 cuprindea deja seria 03 de amendamente.

---

(1)  Al doilea număr de regulament este dat doar cu titlu; de exemplu, coeficientul de absorbție corectat este 1,30 m–1.

---

ANEXA 3

METODE DE DETERMINARE A DIMENSIUNILOR PROEMINENȚELOR ȘI A INTERVALELOR

1.   METODĂ DE MĂSURARE A PROEMINENȚELOR PLIURILOR DIN PANOURILE CAROSERIEI

1.1.   Înălțimea H a unei proeminențe se determină grafic față de circumferința unui cerc cu diametrul de 165 mm, tangent în interior la contururile exterioare ale suprafeței exterioare a părții de verificat.

1.2.   Înălțimea H este valoarea maximă a distanței, măsurate pe o dreaptă care trece prin centrul cercului cu diametrul de 165 mm, între circumferința cercului amintit și conturul exterior al proeminenței (a se vedea figura 1).

1.3.   Atunci când proeminența unei forme cum ar fi o porțiune a conturului exterior a suprafeței exterioare a părții examinate nu poate fi atinsă din exterior de un cerc cu un diametru de 100 mm, conturul suprafeței în acest loc se presupune a corespunde cu cel al circumferinței cercului cu diametrul de 100 mm între punctele sale de tangență cu conturul exterior (a se vedea figura 2).

1.4.   Schemele în secțiune ale suprafeței exterioare ale părților examinate vor trebui să fie furnizate de constructor pentru a permite să se determine înălțimea proeminențelor prin metoda de mai sus.

2.   METODĂ DE DETERMINARE A DIMENSIUNII PROEMINENȚEI UNUI ELEMENT MONTAT PE SUPRAFAȚA EXTERIOARĂ

2.1.   Dimensiunea proeminenței unui element montat pe o suprafață convexă poate fi determinată fie direct, fie în raport cu schița unei secțiuni corespunzătoare a acestui element în poziția sa de instalare.

2.2.   În cazul în care dimensiunea proeminenței unui element montat pe o suprafață, alta decât convexă, nu poate fi determinată printr-o simplă măsurare, trebuie să fie determinată prin variația maximă a distanței dintre centrul unei sfere cu diametrul de 100 mm și linia nominală a panoului atunci când sfera este deplasată, rămânând constant în contact cu acest element. În figura 3 este prezentat un exemplu de folosire a acestei metode.

3.   METODĂ DE DETERMINARE A PROEMINENȚELOR VIZOARELOR ȘI RAMELOR FARURILOR

3.1.   Proeminența în raport cu suprafața exterioară a farului va fi măsurată orizontal din punctul de tangență al unei sfere cu diametrul de 100 mm, așa cum se indică în figura 4.

4.   METODĂ DE DETERMINARE A DIMENSIUNII UNUI INTERVAL SAU AL UNUI SPAȚIU ÎNTRE ELEMENTELE UNEI GRILE

4.1.   Se va determina dimensiunea unui interval sau a unui spațiu între elementele unei grile prin distanța între două planuri care trec prin punctele de tangență ale sferei și perpendiculare la linia care unește aceleași puncte de tangență. Figurile 5 și 6 arată exemple de utilizare ale acestei metode.

---

ANEXA 4

COMUNICARE

[Format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

---