Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32022R1925

    Regulamentul (UE) 2022/1925 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 septembrie 2022 privind piețe contestabile și echitabile în sectorul digital și de modificare a Directivelor (UE) 2019/1937 și (UE) 2020/1828 (Regulamentul privind piețele digitale) (Text cu relevanță pentru SEE)

    PE/17/2022/REV/1

    JO L 265, 12.10.2022, p. 1–66 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, GA, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

    Legal status of the document In force

    ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2022/1925/oj

    12.10.2022   

    RO

    Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

    L 265/1


    REGULAMENTUL (UE) 2022/1925 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

    din 14 septembrie 2022

    privind piețe contestabile și echitabile în sectorul digital și de modificare a Directivelor (UE) 2019/1937 și (UE) 2020/1828 (Regulamentul privind piețele digitale)

    (Text cu relevanță pentru SEE)

    PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

    având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

    având în vedere propunerea Comisiei Europene,

    după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

    având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

    având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

    hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),

    întrucât:

    (1)

    Serviciile digitale în general și platformele online în special joacă un rol din ce în ce mai important în economie, în special pe piața internă, permițând entităților comerciale să ajungă la utilizatorii din întreaga Uniune, facilitând comerțul transfrontalier și deschizând oportunități de afaceri cu totul noi pentru un număr mare de societăți din Uniune, în beneficiul consumatorilor din Uniune.

    (2)

    În același timp, printre aceste servicii digitale, serviciile de platformă esențiale prezintă o serie de caracteristici care pot fi exploatate de întreprinderile care le furnizează. Un exemplu de astfel de caracteristici ale serviciilor de platformă esențiale sunt economiile de scară extreme, care rezultă adesea din costuri marginale aproape zero pentru adăugarea de utilizatori comerciali sau utilizatori finali. Alte astfel de caracteristici ale serviciilor de platformă esențiale sunt efectele de rețea foarte puternice, capacitatea de a face legătura între un număr mare de utilizatori comerciali și de utilizatori finali datorită caracterului multilateral al acestor servicii, un grad semnificativ de dependență atât a utilizatorilor comerciali, cât și a utilizatorilor finali, efectele de captivitate, neutilizarea în mod concomitent a mai multor platforme în același scop de către utilizatorii finali, integrarea verticală și avantajele bazate pe date. Toate aceste caracteristici, combinate cu practici neloiale din partea întreprinderilor care furnizează serviciile de platformă esențiale, pot avea ca efect subminarea substanțială a contestabilității serviciilor de platformă esențiale, precum și un impact asupra corectitudinii relației comerciale dintre întreprinderile care furnizează astfel de servicii și utilizatorii lor comerciali și finali. În practică, acest lucru conduce la o diminuare rapidă și potențial profundă a opțiunilor utilizatorilor comerciali și ale utilizatorilor finali și, prin urmare, poate conferi furnizorului serviciilor respective poziția de așa-numit „controlor de acces” („gatekeeper”). În același timp, ar trebui recunoscut faptul că serviciile care au scopuri necomerciale, cum ar fi proiectele de colaborare, nu ar trebui să fie considerate drept servicii de platformă esențiale în sensul prezentului regulament.

    (3)

    Un număr scăzut de întreprinderi mari care furnizează servicii de platformă esențiale au dobândit o putere economică considerabilă, care ar putea duce la desemnarea acestora drept controlori de acces în temeiul prezentului regulament. În general, aceștia au capacitatea de a face legătura între un număr mare de utilizatori comerciali și de utilizatori finali prin intermediul serviciilor lor, lucru care la rândul său le permite să își folosească avantajele, cum ar fi accesul la cantități mari de date, drept pârghie de la un domeniu de activitate la altul. Unele dintre întreprinderile respective își exercită controlul asupra unor întregi ecosisteme de platforme din economia digitală și sunt extrem de dificil de concurat sau de contestat din punct de vedere structural de către operatorii de piață existenți sau noi, indiferent de gradul de inovare și de eficiență al respectivilor operatori de piață. Contestabilitatea este redusă în special din cauza existenței unor bariere semnificative la intrare sau la ieșire, inclusiv a unor costuri de investiții ridicate, care nu pot fi recuperate deloc sau nu pot fi recuperate cu ușurință în caz de ieșire, precum și a lipsei anumitor elemente esențiale din economia digitală, cum ar fi datele, sau a accesului redus la acești factori. Prin urmare, crește probabilitatea ca piețele în cauză să nu funcționeze bine sau să nu mai funcționeze bine după puțin timp.

    (4)

    Combinarea acestor caracteristici ale controlorilor de acces este susceptibilă să conducă în multe cazuri la dezechilibre grave în ceea ce privește puterea de negociere și, în consecință, la practici și condiții neloiale atât pentru utilizatorii comerciali, cât și pentru utilizatorii finali ai serviciilor de platformă esențiale furnizate de controlorii de acces, în detrimentul prețurilor, al calității, al concurenței loiale, al opțiunilor și al inovării în sectorul digital.

    (5)

    În consecință, procesele de piață sunt adesea incapabile să asigure rezultate economice echitabile în ceea ce privește serviciile de platformă esențiale. Deși comportamentul controlorilor de acces face obiectul articolelor 101 și 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), domeniul de aplicare al dispozițiilor respective este limitat la anumite cazuri de putere de piață, de exemplu poziția dominantă pe anumite piețe sau comportamentul anticoncurențial, iar aplicarea legii are loc ex post și necesită o investigare aprofundată a unor fapte adesea foarte complexe, de la caz la caz. În plus, dreptul existent al Uniunii nu abordează deloc sau nu abordează în mod eficace provocările din calea bunei funcționări a pieței interne care decurg din comportamentul acelor controlori de acces care nu sunt neapărat dominanți din perspectiva dreptului concurenței.

    (6)

    Controlorii de acces au un impact semnificativ asupra pieței interne, oferind puncte de acces unui număr mare de utilizatori comerciali pentru ca aceștia să ajungă la utilizatorii finali, oriunde în Uniune și pe diferite piețe. Impactul negativ al practicilor neloiale asupra pieței interne și gradul foarte scăzut de contestabilitate al serviciilor de platformă esențiale, inclusiv implicațiile societale și economice negative ale unor astfel de practici neloiale, au determinat legiuitorii naționali și autoritățile de reglementare sectoriale să acționeze. O serie de soluții de reglementare au fost deja adoptate la nivel național sau au fost propuse pentru a viza practicile neloiale și contestabilitatea serviciilor digitale sau cel puțin în ceea ce privește unele dintre acestea. Acest lucru a dus la crearea de soluții de reglementare divergente, care au drept rezultat fragmentarea pieței interne, sporind astfel riscul creșterii costurilor de asigurare a conformității din cauza unor seturi diferite de cerințe naționale de reglementare.

    (7)

    Prin urmare, obiectivul prezentului regulament este de a contribui la buna funcționare a pieței interne prin stabilirea de norme care să asigure contestabilitatea și echitatea pentru piețele din sectorul digital, în general, și pentru utilizatorii comerciali și utilizatorii finali ai serviciilor de platformă esențiale furnizate de controlorii de acces, în special. Utilizatorilor comerciali și utilizatorilor finali ai serviciilor de platformă esențiale furnizate de controlorii de acces ar trebui să li se asigure garanții de reglementare adecvate în întreaga Uniune împotriva practicilor neloiale ale controlorilor de acces, pentru a facilita activitățile comerciale transfrontaliere în cadrul Uniunii, îmbunătățind astfel funcționarea pieței interne, și pentru a elimina fragmentarea existentă sau care ar putea apărea în domeniile specifice reglementate de prezentul regulament. În plus, în timp ce tind să adopte modele de afaceri și structuri algoritmice globale sau cel puțin paneuropene, controlorii de acces pot adopta și, în unele cazuri, au adoptat deja condiții și practici comerciale diferite în state membre diferite, ceea ce este de natură să creeze disparități între condițiile concurențiale pentru utilizatorii serviciilor de platformă esențiale furnizate de controlorii de acces, în detrimentul integrării pieței interne.

    (8)

    Prin armonizarea legislațiilor naționale divergente, este posibilă eliminarea obstacolelor din calea libertății de a presta și de a primi servicii, inclusiv servicii cu amănuntul, în cadrul pieței interne. Prin urmare, ar trebui să se stabilească un set specific de obligații juridice armonizate la nivelul Uniunii pentru a asigura contestabilitatea și echitatea piețelor digitale pe care sunt prezenți controlori de acces în cadrul pieței interne, în beneficiul economiei Uniunii în ansamblu și, în cele din urmă, al consumatorilor din Uniune.

    (9)

    Fragmentarea pieței interne poate fi evitată în mod eficient numai dacă statele membre sunt împiedicate să aplice norme naționale care țin de domeniul de aplicare al prezentului regulament și care urmăresc aceleași obiective ca prezentul regulament. Acest lucru nu exclude posibilitatea de a aplica controlorilor de acces în sensul prezentului regulament alte norme naționale care urmăresc alte obiective legitime de interes public, astfel cum sunt prevăzute în TFUE, sau care sunt justificate de motive imperative de interes public, astfel cum sunt consacrate în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (denumită în continuare „Curtea de Justiție”).

    (10)

    În același timp, întrucât urmărește să completeze modalitățile de aplicare a dreptului concurenței, prezentul regulament ar trebui să se aplice fără a aduce atingere nici articolelor 101 și 102 din TFUE, nici normelor naționale corespunzătoare în materie de concurență și altor norme naționale în materie de concurență referitoare la comportamentul unilateral care sunt bazate pe o evaluare individualizată a pozițiilor de piață și a comportamentului pe piață, inclusiv a efectelor reale sau potențiale ale acestuia și a sferei de cuprindere precise a comportamentului interzis, și care prevăd posibilitatea ca întreprinderile să prezinte argumente în materie de eficiență și justificare obiectivă pentru comportamentul în cauză, și nici normelor naționale privind controlul concentrărilor economice. Cu toate acestea, aplicarea normelor respective nu ar trebui să afecteze obligațiile impuse controlorilor de acces în temeiul prezentului regulament și aplicarea lor uniformă și efectivă pe piața internă.

    (11)

    Articolele 101 și 102 din TFUE și normele naționale corespunzătoare în materie de concurență privind comportamentul anticoncurențial multilateral și unilateral, precum și privind controlul concentrărilor economice au ca obiectiv protejarea concurenței nedenaturate pe piață. Prezentul regulament urmărește un obiectiv care este complementar, dar diferit de cel al protejării concurenței nedenaturate pe orice piață dată, astfel cum este definită în dreptul concurenței, și anume asigurarea faptului că piețele pe care sunt prezenți controlori de acces sunt și rămân contestabile și echitabile, independent de efectele reale, potențiale sau presupuse ale comportamentului unui anumit controlor de acces care face obiectul prezentului regulament asupra concurenței pe o anumită piață. Prin urmare, prezentul regulament urmărește să protejeze un interes juridic diferit de cel protejat de normele respective și ar trebui să se aplice fără a aduce atingere aplicării acestora.

    (12)

    De asemenea, prezentul regulament ar trebui să se aplice fără a aduce atingere normelor care rezultă din alte acte ale dreptului Uniunii prin care sunt reglementate anumite aspecte ale furnizării de servicii aflate sub incidența prezentului regulament, în special Regulamentele (UE) 2016/679 (4) și (UE) 2019/1150 (5) ale Parlamentului European și ale Consiliului și un regulament privind o piață unică pentru serviciile digitale și Directivele 2002/58/CE (6), 2005/29/CE (7), 2010/13/UE (8), (UE) 2015/2366 (9), (UE) 2019/790 (10) și (UE) 2019/882 (11) ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și Directiva 93/13/CEE a Consiliului (12), și nici normelor naționale destinate aplicării și respectării acestor acte juridice ale Uniunii.

    (13)

    Nivelul scăzut de contestabilitate și practicile neloiale din sectorul digital sunt mai frecvente și mai pronunțate pentru anumite servicii digitale decât pentru altele. Acest lucru este valabil mai ales pentru serviciile digitale larg răspândite și utilizate în mod curent care în general intermediază în mod direct între utilizatorii comerciali și utilizatorii finali și care sunt caracterizate în special de economii de scară extreme, efecte de rețea foarte puternice, capacitatea de a face legătura între un număr mare de utilizatori comerciali și de utilizatori finali datorită multilateralității lor, efecte de captivitate, neutilizarea în mod concomitent a mai multor platforme sau integrarea verticală. Adesea există doar una sau un număr foarte mic de mari întreprinderi care furnizează astfel de servicii digitale. Cel mai frecvent, întreprinderile respective au devenit controlori de acces pentru utilizatorii comerciali și utilizatorii finali, cu efecte profunde. În special, ele au dobândit capacitatea de a stabili cu ușurință termene și condiții comerciale în mod unilateral și în detrimentul utilizatorilor lor comerciali și finali. În consecință, este necesară axarea doar pe serviciile digitale cu cea mai largă utilizare de către utilizatorii comerciali și utilizatorii finali și în cazul cărora preocupările cu privire la nivelul scăzut de contestabilitate și la practicile neloiale ale controlorilor de acces sunt mai pregnante și mai urgente din perspectiva pieței interne.

    (14)

    În special, serviciile de intermediere online, motoarele de căutare online, sistemele de operare, rețelele de socializare online, serviciile de platformă de partajare a materialelor video, serviciile de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere, serviciile de cloud computing, asistenții virtuali, browserele web și serviciile de publicitate online, inclusiv serviciile de intermediere a publicității, au capacitatea de a afecta un număr mare de utilizatori finali și comerciali, ceea ce determină un risc de practici comerciale neloiale. Prin urmare, ele ar trebui să fie incluse în definiția serviciilor de platformă esențiale și să facă obiectul prezentului regulament. Serviciile de intermediere online pot fi, de asemenea, active în domeniul serviciilor financiare și pot să aibă rolul de intermediari sau să fie utilizate pentru a furniza astfel de servicii, astfel cum sunt enumerate neexhaustiv în anexa II la Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului (13). În sensul prezentului regulament, definiția serviciilor de platformă esențiale ar trebui să fie neutră din punct de vedere tehnologic și ar trebui înțeleasă ca incluzând serviciile furnizate pe sau prin diverse mijloace sau dispozitive, cum ar fi televiziunea conectată sau serviciile digitale integrate în vehicule. În anumite circumstanțe, noțiunea de utilizatori finali ar trebui să includă utilizatorii care sunt considerați în mod tradițional utilizatori comerciali, dar care într-o anumită situație nu utilizează serviciile de platformă esențiale pentru a furniza bunuri sau servicii altor utilizatori finali, cum ar fi de exemplu entitățile comerciale care utilizează servicii de cloud computing în scopuri proprii.

    (15)

    Faptul că un serviciu digital se califică drept serviciu de platformă esențial nu generează în sine preocupări suficient de importante în ceea ce privește contestabilitatea sau practicile neloiale. Astfel de preocupări apar numai dacă un serviciu de platformă esențial constituie un punct de acces important și este operat de o întreprindere care are un impact semnificativ în cadrul pieței interne și o poziție solidă și durabilă sau de o întreprindere care va beneficia în mod previzibil de o astfel de poziție în viitorul apropiat. În consecință, setul specific de norme armonizate prevăzut în prezentul regulament ar trebui să se aplice numai întreprinderilor desemnate pe baza acestor trei criterii obiective, precum și să se aplice numai acelora dintre serviciile lor de platformă esențiale care constituie, în mod individual, un punct de acces important care le permite utilizatorilor comerciali să ajungă la utilizatorii finali. Faptul că este posibil ca o întreprindere care furnizează servicii de platformă esențiale să intermedieze nu numai între utilizatorii comerciali și utilizatorii finali, ci și între diferiți utilizatori finali, de exemplu în cazul serviciilor de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere, nu ar trebui să excludă concluzia că o astfel de întreprindere este sau ar putea fi un punct de acces important care le permite utilizatorilor comerciali să ajungă la utilizatorii finali.

    (16)

    Pentru a se asigura faptul că prezentul regulament se aplică în mod efectiv acelor întreprinderi care furnizează servicii de platformă esențiale care sunt cele mai susceptibile să îndeplinească condițiile obiective menționate și în cazul cărora practicile neloiale care reduc nivelul de contestabilitate sunt cele mai răspândite și au cel mai puternic impact, Comisia ar trebui să poată desemna în mod direct drept controlori de acces întreprinderile care furnizează servicii de platformă esențiale care ating anumite praguri cantitative. Aceste întreprinderi ar trebui, în orice caz, să facă obiectul unui proces rapid de desemnare, care ar trebui să înceapă de îndată ce prezentul regulament devine aplicabil.

    (17)

    Faptul că o întreprindere are o cifră de afaceri foarte importantă în Uniune și furnizează un serviciu de platformă esențial în cel puțin trei state membre constituie un indiciu temeinic că întreprinderea respectivă are un impact semnificativ asupra pieței interne. Acest lucru este valabil și în cazul în care o întreprindere care furnizează un serviciu de platformă esențial în cel puțin trei state membre are o capitalizare bursieră foarte semnificativă sau o valoare justă de piață echivalentă. Prin urmare, ar trebui să se presupună că o întreprindere care furnizează servicii de platformă esențiale are un impact semnificativ asupra pieței interne atunci când furnizează un serviciu de platformă esențial în cel puțin trei state membre și fie cifra de afaceri a grupului realizată în Uniune este egală cu sau depășește un prag ridicat specific, fie capitalizarea bursieră a grupului este egală cu sau depășește o anumită valoare absolută ridicată. Pentru întreprinderile care furnizează servicii de platformă esențiale care aparțin unor întreprinderi necotate la bursă, ar trebui folosită ca referință valoarea justă de piață echivalentă. Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a-și utiliza competența de a adopta acte delegate pentru a elabora o metodologie obiectivă de calculare a valorii respective.

    O cifră de afaceri ridicată realizată de grup în Uniune, coroborată cu atingerea pragului pentru numărul de utilizatori din Uniune ai serviciilor de platformă esențiale, reflectă o capacitate relativ puternică de a monetiza utilizatorii respectivi. O capitalizare bursieră ridicată în raport cu același prag al numărului de utilizatori din Uniune reflectă un potențial relativ semnificativ de monetizare a utilizatorilor respectivi în viitorul apropiat. La rândul său, acest potențial de monetizare reflectă, în principiu, poziția de punct de acces a întreprinderilor în cauză. Ambii indicatori reflectă, în plus, capacitatea financiară a întreprinderilor în cauză, inclusiv capacitatea lor de a-și folosi accesul la piețele financiare drept pârghie pentru a-și consolida poziția. Acest lucru se poate întâmpla, de exemplu, atunci când acest acces sporit este utilizat pentru a achiziționa alte întreprinderi, capacitate care, la rândul său, s-a dovedit că poate avea efecte negative asupra inovării. Capitalizarea bursieră poate reflecta, de asemenea, poziția viitoare estimată a întreprinderilor în cauză și impactul viitor estimat al acestora asupra pieței interne, chiar și atunci când cifra de afaceri actuală este relativ scăzută. Valoarea capitalizării bursiere ar trebui să fie bazată pe un nivel care să reflecte capitalizarea bursieră medie a celor mai mari întreprinderi cotate la bursă din Uniune pe o perioadă adecvată.

    (18)

    În timp ce o capitalizare bursieră egală cu sau mai mare decât pragul în ultimul exercițiu financiar ar trebui să conducă la prezumția că o întreprindere care furnizează servicii de platformă esențiale are un impact semnificativ asupra pieței interne, ar trebui să se considere că o capitalizare bursieră susținută a întreprinderii care furnizează servicii de platformă esențiale egală cu sau mai mare decât pragul timp de cel puțin trei ani consolidează și mai mult prezumția respectivă.

    (19)

    În schimb, ar putea exista o serie de factori referitori la capitalizarea bursieră care ar necesita o evaluare aprofundată pentru a se stabili dacă trebuie considerat că o întreprindere care furnizează servicii de platformă esențiale are un impact semnificativ asupra pieței interne. Acest lucru ar putea fi valabil în cazul în care capitalizarea bursieră în exercițiile financiare anterioare a întreprinderii care furnizează servicii de platformă esențiale a fost semnificativ mai mică decât pragul, iar volatilitatea capitalizării sale bursiere pe parcursul perioadei examinate a fost disproporționată față de volatilitatea generală a pieței titlurilor de capital sau traiectoria capitalizării sale bursiere raportată la tendințele pieței nu a corespuns unei creșteri rapide și unidirecționale.

    (20)

    Faptul de a avea un număr foarte mare de utilizatori comerciali care depind de un serviciu de platformă esențial pentru a ajunge la un număr foarte mare de utilizatori finali activi în fiecare lună îi permite întreprinderii care furnizează serviciul respectiv să influențeze în avantajul său operațiunile unei părți substanțiale a utilizatorilor comerciali și indică, în principiu, că întreprinderea în cauză este un punct de acces important. În vederea stabilirii pragului pentru utilizatorii comerciali, nivelurile relevante ale numerelor respective ar trebui stabilite astfel încât să reprezinte un procent semnificativ din întreaga populație a Uniunii în ceea ce privește utilizatorii finali și din întreaga populație de entități comerciale care utilizează servicii de platformă esențiale. Utilizatorii finali și utilizatorii comerciali activi ar trebui să fie identificați și calculați în așa fel încât să reprezinte în mod adecvat rolul și impactul serviciului de platformă esențial specific în cauză. Pentru a oferi securitate juridică controlorilor de acces, ar trebui să fie prevăzute, într-o anexă la prezentul regulament, elementele necesare pentru stabilirea numărului de utilizatori finali și utilizatori comerciali activi pentru fiecare serviciu de platformă esențial. Aceste elemente pot fi afectate de evoluțiile tehnologice și de altă natură. Prin urmare, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate pentru a modifica prezentul regulament prin actualizarea metodologiei și a listei indicatorilor utilizați pentru stabilirea numărului de utilizatori finali activi și de utilizatori comerciali activi.

    (21)

    O poziție solidă și durabilă în ceea ce privește operațiunile sale sau posibilitatea previzibilă de a beneficia de o astfel de poziție în viitor există în special atunci când nivelul de contestabilitate a poziției întreprinderii care furnizează serviciul de platformă esențial este limitat. Este probabil ca acest lucru să fie valabil în cazul în care întreprinderea respectivă a furnizat un serviciu de platformă esențial în cel puțin trei state membre unui număr foarte mare de utilizatori comerciali și de utilizatori finali pe o perioadă de cel puțin trei ani.

    (22)

    Astfel de praguri pot fi afectate de evoluțiile pieței și de evoluțiile tehnice. Prin urmare, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate care să specifice metodologia pentru a determina dacă pragurile cantitative sunt atinse și să o adapteze periodic la evoluțiile pieței și la evoluțiile tehnologice, după caz. Aceste acte delegate nu ar trebui să modifice pragurile cantitative stabilite în prezentul regulament.

    (23)

    O întreprindere care furnizează servicii de platformă esențiale ar trebui, în circumstanțe excepționale, să poată infirma prezumția că are un impact semnificativ asupra pieței interne, demonstrând că, deși atinge pragurile cantitative prevăzute în prezentul regulament, nu îndeplinește condițiile pentru desemnarea drept controlor de acces. Sarcina de a demonstra că nu ar trebui să se aplice prezumția care decurge din atingerea pragurilor cantitative ar trebui să îi revină întreprinderii în cauză. În evaluarea pe care o realizează cu privire la probele și argumentele prezentate, Comisia ar trebui să ia în considerare numai elementele care au o legătură directă cu criteriile cantitative, și anume: impactul întreprinderii care furnizează servicii de platformă esențiale asupra pieței interne dincolo de venituri sau de capitalizarea bursieră, cum ar fi dimensiunea întreprinderii în termeni absoluți și numărul de state membre în care este prezentă; cifra cu care numărul real al utilizatorilor comerciali și al utilizatorilor finali depășește pragurile și importanța serviciului de platformă esențial al întreprinderii, având în vedere dimensiunea generală a activităților respectivului servicii de platformă esențial; și numărul de ani în care au fost atinse pragurile.

    Orice justificare pe motive economice care are obiectivul de a utiliza definiția pieței sau de a demonstra o creștere a eficienței ca urmare a unui anumit tip de comportament al întreprinderii care furnizează servicii de platformă esențiale ar trebui exclusă deoarece nu este relevantă pentru desemnarea drept controlor de acces. În cazul în care argumentele prezentate nu sunt suficient de întemeiate deoarece nu pun prezumția în mod vădit sub semnul întrebării, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a respinge argumentele în termenul de 45 de zile lucrătoare prevăzut pentru desemnare. Comisia ar trebui să poată lua o decizie bazându-se pe informațiile disponibile cu privire la pragurile cantitative în cazul în care întreprinderea care furnizează servicii de platformă esențiale obstrucționează investigația prin nerespectarea măsurilor de investigare luate de Comisie.

    (24)

    Ar trebui să se prevadă, de asemenea, posibilitatea ca rolul de controlor de acces al întreprinderilor care furnizează servicii de platformă esențiale care nu ating toate pragurile cantitative să fie evaluat în funcție de cerințele obiective generale privind impactul semnificativ al acestor întreprinderi asupra pieței interne, rolul lor de punct de acces important care le permite utilizatorilor comerciali să ajungă la utilizatorii finali, poziția solidă și durabilă a operațiunilor lor sau faptul că este previzibil să beneficieze de o astfel de poziție în viitorul apropiat. Atunci când întreprinderea care furnizează servicii de platformă esențiale este o întreprindere mijlocie sau mică sau o microîntreprindere, evaluarea ar trebui să analizeze cu atenție dacă o astfel de întreprindere ar putea submina în mod substanțial contestabilitatea serviciilor de platformă esențiale, având în vedere că prezentul regulament vizează în primul rând întreprinderile mari cu o putere economică considerabilă și mai puțin întreprinderile mijlocii sau mici sau microîntreprinderile.

    (25)

    O astfel de evaluare poate fi efectuată numai în urma unei investigații de piață, ținând seama în același timp de pragurile cantitative. În evaluarea sa, Comisia ar trebui să urmărească obiectivele de a menține și a promova inovarea în materie de produse și servicii digitale și calitatea acestora, gradul în care prețurile sunt echitabile și competitive și gradul în care calitatea sau gama de opțiuni pentru utilizatorii comerciali și utilizatorii finali este sau rămâne ridicată. Pot fi luate în considerare elemente care sunt specifice întreprinderilor în cauză care furnizează servicii de platformă esențiale, cum ar fi economiile de scară sau de gamă extreme, efectele de rețea foarte puternice, avantajele bazate pe date, capacitatea de a face legătura între un număr mare de utilizatori comerciali și de utilizatori finali datorită caracterului multilateral al acestor servicii, efectele de captivitate, neutilizarea în mod concomitent a mai multor platforme, structura corporativă de conglomerat sau integrarea verticală. În plus, o capitalizare bursieră foarte ridicată, o rată foarte mare a valorii capitalului propriu în raport cu profitul sau o cifră de afaceri foarte importantă generată de utilizatorii finali ai unui singur serviciu de platformă esențial pot fi utilizate ca indicatori ai potențialului acestor întreprinderi de a folosi efectul de pârghie și ai dezechilibrării pieței în favoarea lor. Pe lângă capitalizarea bursieră, ratele ridicate de creștere relativă reprezintă exemple de parametri dinamici care sunt deosebit de relevanți pentru identificarea acelor întreprinderi care furnizează servicii de platformă esențiale și cu privire la care se poate prevedea că vor dobândi o poziție solidă și durabilă. În cazul în care întreprinderea care furnizează servicii de platformă esențiale obstrucționează în mod semnificativ investigația prin nerespectarea măsurilor de investigare luate de Comisie, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a lua o decizie formulând concluzii nefavorabile pe baza elementelor disponibile.

    (26)

    Un anumit subset de norme ar trebui să se aplice întreprinderilor care furnizează servicii de platformă esențiale și cu privire la care se poate prevedea că vor avea o poziție solidă și durabilă în viitorul apropiat. Aceleași caracteristici specifice ale serviciilor de platformă esențiale pot genera o dezechilibrare a pieței: odată ce o întreprindere care furnizează serviciul de platformă esențial în cauză obține un anumit avantaj în raport cu concurenții sau potențialii concurenți în ceea ce privește dimensiunea sau capacitatea de intermediere, poziția sa ar putea deveni inatacabilă și ar putea evolua până la nivelul la care ar putea deveni solidă și durabilă în viitorul apropiat. Întreprinderile pot încerca să inducă această dezechilibrare a pieței și să devină controlori de acces prin utilizarea unora dintre condițiile și practicile neloiale reglementate prin prezentul regulament. Într-o astfel de situație, pare oportun să se intervină înainte ca piața să fie dezechilibrată în mod ireversibil.

    (27)

    Cu toate acestea, o astfel de intervenție timpurie ar trebui să se limiteze doar la impunerea acelor obligații care sunt necesare și adecvate pentru a se garanta că serviciile în cauză rămân contestabile și a se permite evitarea riscului specific de condiții și practici neloiale. Obligațiile care împiedică întreprinderea în cauză care furnizează servicii de platformă esențiale să beneficieze de o poziție solidă și durabilă în ceea ce privește operațiunile sale, cum ar fi obligațiile care previn folosirea efectului de pârghie sau cele care facilitează schimbarea furnizorului și utilizarea concomitentă a mai multor platforme, sunt orientate în mod mai direct către acest scop. În plus, pentru a asigura proporționalitatea, Comisia ar trebui ca din acest subset de obligații să le aplice numai pe cele care sunt necesare și proporționale pentru atingerea obiectivelor prezentului regulament, precum și să reexamineze periodic dacă astfel de obligații ar trebui menținute, eliminate sau adaptate.

    (28)

    Aplicarea în mod exclusiv a obligațiilor care sunt necesare și proporționale pentru atingerea obiectivelor prezentului regulament ar trebui să permită Comisiei să intervină rapid și eficace, respectând în același timp pe deplin proporționalitatea măsurilor avute în vedere. De asemenea, în acest mod participanții existenți sau potențiali pe piață ar trebui să aibă siguranța că serviciile în cauză sunt contestabile și echitabile.

    (29)

    Controlorii de acces ar trebui să respecte obligațiile prevăzute în prezentul regulament în ceea ce privește fiecare dintre serviciile de platformă esențiale enumerate în decizia de desemnare relevantă. Obligațiile ar trebui să se aplice ținându-se seama de statutul de conglomerat al controlorilor de acces acolo unde este cazul. În plus, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a impune măsuri de punere în aplicare controlorului de acces prin decizie. Respectivele măsuri de punere în aplicare ar trebui să fie concepute în mod eficace, ținându-se seama de caracteristicile serviciilor de platformă esențiale și de posibilele riscuri de eludare, și să respecte principiul proporționalității și drepturile fundamentale ale întreprinderilor în cauză și ale terților.

    (30)

    Natura tehnologică foarte dinamică și complexă a serviciilor de platformă esențiale face necesară revizuirea periodică a statutului controlorilor de acces, inclusiv al celor cu privire la care se prevede că vor beneficia de o poziție solidă și durabilă în ceea ce privește operațiunile lor în viitorul apropiat. Pentru a le oferi tuturor participanților pe piață, inclusiv controlorilor de acces, securitatea necesară în ceea ce privește obligațiile juridice aplicabile, este necesar un termen-limită pentru astfel de revizuiri periodice. De asemenea, este important ca astfel de revizuiri să fie efectuate în mod regulat și cel puțin o dată la trei ani. În plus, este important să se clarifice că nu orice schimbare a elementelor de fapt pe baza cărora o întreprindere care furnizează servicii de platformă esențiale a fost desemnată drept controlor de acces duce neapărat la modificarea deciziei de desemnare. Modificarea va fi necesară numai în cazul în care schimbarea elementelor de fapt duce, de asemenea, la o schimbare a evaluării. Pentru a se stabili dacă a avut loc acest lucru, ar trebui efectuată o evaluare de la caz la caz a elementelor de fapt și a circumstanțelor.

    (31)

    Pentru a garanta contestabilitatea și echitatea serviciilor de platformă esențiale furnizate de controlorii de acces, este necesar să se prevadă în mod clar și fără echivoc un set de norme armonizate în ceea ce privește serviciile respective. Astfel de norme sunt necesare pentru a preveni riscul efectelor negative ale practicilor controlorilor de acces, ceea ce este în beneficiul mediului de afaceri din sectorul serviciilor în cauză, în beneficiul utilizatorilor și, în cele din urmă, al societății în ansamblu. Obligațiile corespund practicilor considerate ca subminând contestabilitatea sau ca fiind neloiale ori ambele, având în vedere caracteristicile sectorului digital, și care au un impact direct deosebit de grav asupra utilizatorilor comerciali și a utilizatorilor finali. Ar trebui să fie posibil ca, pentru obligațiile prevăzute în prezentul regulament, să se țină seama în mod specific de natura serviciilor de platformă esențiale furnizate. Obligațiile prevăzute în prezentul regulament ar trebui să asigure contestabilitatea și echitatea nu numai în ceea ce privește serviciile de platformă esențiale enumerate în decizia de desemnare, ci și în ceea ce privește alte produse și servicii digitale în cazul cărora controlorii de acces își folosesc drept pârghie poziția de punct de acces și care sunt adesea furnizate împreună cu serviciile de platformă esențiale sau în sprijinul acestora.

    (32)

    În sensul prezentului regulament, contestabilitatea ar trebui să se refere la capacitatea întreprinderilor de a depăși în mod eficace barierele din calea intrării lor pe piață și a extinderii lor și de a face concurență în mod eficace controlorului de acces pe baza meritelor produselor și serviciilor lor. Caracteristicile serviciilor de platformă esențiale din sectorul digital, cum ar fi efectele de rețea, economiile de scară importante și beneficiile de pe urma datelor, au limitat contestabilitatea acestor servicii și a ecosistemelor aferente. Ca urmare a acestei contestabilități reduse, controlorul de acces, utilizatorii săi comerciali, concurenții săi și clienții săi au mai puține stimulente pentru a asigura inovarea și îmbunătățirea produselor și serviciilor, ceea ce afectează în mod negativ potențialul de inovare al economiei platformelor online în general. Contestabilitatea serviciilor în sectorul digital poate fi, de asemenea, limitată dacă există mai mult de un controlor de acces pentru un serviciu de platformă esențial. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să interzică anumite practici ale controlorilor de acces care sunt susceptibile să sporească barierele din calea intrării pe piață sau a extinderii și ar trebui să impună anumite obligații controlorilor de acces menite să reducă barierele respective. Obligațiile ar trebui să se refere, de asemenea, la situațiile în care controlorul de acces poate avea o poziție atât de solidă încât concurența între platforme să nu fie eficace pe termen scurt, ceea ce înseamnă că este necesar să fie creată sau intensificată concurența în interiorul platformei.

    (33)

    În sensul prezentului regulament, inechitatea ar trebui să se refere la un dezechilibru între drepturile și obligațiile utilizatorilor comerciali în urma căruia controlorul de acces obține un avantaj disproporționat. Participanții la piață, inclusiv utilizatorii comerciali ai serviciilor de platformă esențiale și furnizorii alternativi ai serviciilor furnizate împreună cu aceste servicii de platformă esențiale sau în sprijinul acestora, ar trebui să aibă capacitatea de a profita în mod adecvat de beneficiile care rezultă din eforturile lor inovatoare sau de altă natură. Ca urmare a poziției lor de punct de acces și a puterii lor superioare de negociere, este posibil ca controlorii de acces să adopte un comportament care să nu le permită celorlalți să profite pe deplin de beneficiile propriilor contribuții sau este posibil să stabilească în mod unilateral condiții dezechilibrate de utilizare a serviciilor lor de platformă esențiale sau a serviciilor furnizate împreună cu serviciile lor de platformă esențiale sau în sprijinul acestora. Un astfel de dezechilibru poate apărea chiar dacă controlorul de acces oferă un anumit serviciu în mod gratuit unui anumit grup de utilizatori și poate consta, de asemenea, în excluderea sau discriminarea unor utilizatori comerciali, în special dacă aceștia din urmă concurează cu serviciile furnizate de controlorul de acces. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să impună obligații controlorilor de acces pentru a remedia un astfel de comportament.

    (34)

    Contestabilitatea și echitatea sunt interconectate. Lipsa sau reducerea contestabilității în cazul unui anumit serviciu poate permite unui controlor de acces să se angajeze în practici neloiale. În mod similar, practicile neloiale ale unui controlor de acces pot reduce posibilitatea utilizatorilor comerciali sau a altor persoane de a contesta poziția controlorului de acces. Prin urmare, în prezentul regulament poate fi prevăzută o obligație specială care să se refere la ambele elemente.

    (35)

    Obligațiile prevăzute în prezentul regulament sunt, prin urmare, necesare pentru a aborda preocupările identificate în materie de politici publice, având în vedere că nu există măsuri alternative și mai puțin restrictive care să ducă în mod efectiv la același rezultat, ținând seama de necesitatea de a proteja ordinea publică și confidențialitatea și de a combate practicile comerciale frauduloase și înșelătoare.

    (36)

    Controlorii de acces colectează adesea în mod direct date cu caracter personal ale utilizatorilor finali în scopul furnizării de servicii de publicitate online atunci când utilizatorii finali utilizează site-uri web și aplicații software ale unor terți. De asemenea, terții furnizează controlorilor de acces date cu caracter personal ale propriilor lor utilizatori finali pentru a putea utiliza anumite servicii oferite de controlorii de acces în contextul serviciilor lor de platformă esențiale, cum ar fi segmentele de public personalizate. Prelucrarea, în scopul furnizării de servicii de publicitate online, a datelor cu caracter personal provenite de la terți care utilizează serviciile de platformă esențiale le oferă controlorilor de acces avantaje potențiale în ceea ce privește acumularea de date, ridicând astfel bariere la intrare. Acest lucru se datorează faptului că controlorii de acces prelucrează date cu caracter personal de la un număr semnificativ mai mare de terți decât alte întreprinderi. Avantaje similare rezultă din (i) combinarea datelor cu caracter personal ale utilizatorilor finali colectate de la un serviciu de platformă esențial cu datele colectate de la alte servicii, (ii) utilizarea încrucișată a datelor cu caracter personal între serviciul de platformă esențial și alte servicii furnizate separat de controlorul de acces, în special servicii care nu sunt furnizate împreună cu serviciul de platformă esențial relevant sau în sprijinul acestuia, precum și vice versa sau (iii) conectarea utilizatorilor finali la diferite servicii ale controlorilor de acces pentru a combina date cu caracter personal. Pentru a se garanta că controlorii de acces nu subminează în mod neloial contestabilitatea serviciilor de platformă esențiale, aceștia ar trebui să le permită utilizatorilor finali să aleagă în mod liber dacă doresc să participe la astfel de practici de prelucrare a datelor și de conectare, oferindu-le și o alternativă mai puțin personalizată, dar echivalentă, și necondiționând utilizarea serviciului de platformă esențial sau a anumitor funcționalități ale acestuia de consimțământul utilizatorului final. Acest lucru nu ar trebui să aducă atingere prelucrării datelor cu caracter personal sau conectării utilizatorilor finali la un serviciu de către controlorul de acces, pe baza temeiului juridic prevăzut la articolul 6 alineatul (1) literele (c), (d) și (e) din Regulamentul (UE) 2016/679 și nu pe baza articolului 6 alineatul (1) literele (b) și (f) din regulamentul respectiv.

    (37)

    Alternativa mai puțin personalizată nu ar trebui să fie diferită sau de o calitate mai scăzută față de serviciul furnizat utilizatorilor finali care își dau consimțământul, cu excepția cazului în care scăderea calității este o consecință directă a faptului că controlorul de acces nu este în măsură să prelucreze astfel de date cu caracter personal sau să conecteze utilizatorii finali la un anumit serviciu. Neacordarea consimțământului nu ar trebui să fie mai dificilă decât acordarea consimțământului. Atunci când solicită consimțământul, controlorul de acces ar trebui să îi prezinte utilizatorului final, în mod proactiv, o soluție ușor de utilizat pentru acordarea, modificarea sau retragerea consimțământului într-un mod explicit, clar și simplu. În special, consimțământul ar trebui acordat printr-o acțiune sau o declarație afirmativă fără echivoc, care să indice un acord liber exprimat, specific, în cunoștință de cauză și lipsit de ambiguitate din partea utilizatorului final, astfel cum este definit în Regulamentul (UE) 2016/679. La momentul solicitării consimțământului și numai dacă este cazul, utilizatorul final ar trebui informat că neacordarea consimțământului poate duce la o ofertă mai puțin personalizată, dar că, în afară de acest aspect, serviciul de platformă esențial va rămâne neschimbat și nicio funcționalitate nu va fi suprimată. În mod excepțional, în cazul în care consimțământul nu poate fi acordat direct serviciului de platformă esențial al controlorului de acces, utilizatorii finali ar trebui să își poată da consimțământul prin intermediul fiecărui serviciu al unui terț care utilizează respectivul serviciu de platformă esențial, pentru a permite controlorului de acces să prelucreze date cu caracter personal în scopul furnizării de servicii de publicitate online.

    În cele din urmă, retragerea consimțământului ar trebui să se facă la fel de ușor ca și acordarea consimțământului. Controlorii de acces nu ar trebui să își proiecteze, organizeze sau exploateze interfețele online într-un mod care să inducă în eroare, să manipuleze, să denatureze sau să afecteze semnificativ în alt mod capacitatea utilizatorilor finali de a-și da liber consimțământul. În special, controlorilor de acces nu ar trebui să li se permită să solicite mai mult de o dată pe an utilizatorilor finali să își dea consimțământul pentru prelucrarea în același scop pentru care inițial nu și-au dat consimțământul sau pentru care și-au retras consimțământul. Prezentul regulament nu aduce atingere Regulamentului (UE) 2016/679, inclusiv cadrului său de aplicare, care rămâne pe deplin aplicabil în ceea ce privește orice acțiune introdusă de persoanele vizate în legătură cu încălcarea drepturilor lor în temeiul regulamentului respectiv.

    (38)

    Copiii necesită o protecție specifică a datelor lor cu caracter personal, în special în ceea ce privește utilizarea acestora în scopuri de comunicare comercială sau creare de profiluri de utilizator. Protecția copiilor în mediul online este un obiectiv important al Uniunii și ar trebui să se reflecte în legislația sa relevantă. În acest context, ar trebui să se țină seama în mod corespunzător de un regulament privind o piață unică pentru serviciile digitale. Nicio dispoziție din prezentul regulament nu îi exonerează pe controlorii de acces de obligația de protecție a copiilor prevăzută în dreptul aplicabil al Uniunii.

    (39)

    În anumite cazuri, de exemplu prin impunerea unor termene și condiții contractuale, controlorii de acces pot limita capacitatea utilizatorilor comerciali ai serviciilor lor de intermediere online de a oferi produse sau servicii utilizatorilor finali în condiții mai favorabile, inclusiv în ceea ce privește prețul, prin intermediul altor servicii de intermediere online sau prin canale de vânzare directă online. În cazul în care astfel de limitări se referă la servicii de intermediere online furnizate de terți, ele reduc contestabilitatea între platforme, ceea ce, la rândul său, reduce opțiunile utilizatorilor finali pentru servicii alternative de intermediere online. În cazul în care astfel de limitări se referă la canale de vânzare directă online, ele restrâng în mod inechitabil libertatea utilizatorilor comerciali de a folosi astfel de canale. Pentru a se asigura faptul că utilizatorii comerciali ai serviciilor de intermediere online furnizate de controlorii de acces pot alege în mod liber servicii de intermediere online alternative sau canale de vânzare directă online și pot diferenția condițiile în care oferă produsele sau serviciile lor utilizatorilor finali, nu ar trebui să se accepte situațiile în care controlorii de acces reduc opțiunile utilizatorilor comerciali de a diferenția condițiile comerciale, inclusiv prețul. O astfel de limitare ar trebui să se aplice oricărei măsuri cu efect echivalent, cum ar fi creșterea ratelor comisioanelor sau delistarea ofertelor utilizatorilor comerciali.

    (40)

    Pentru a preveni sporirea dependenței lor de serviciile de platformă esențiale ale controlorilor de acces, precum și pentru a promova utilizarea concomitentă a mai multor platforme, utilizatorii comerciali ai respectivilor controlori de acces ar trebui să fie liberi să promoveze și să aleagă canalul de distribuție pe care îl consideră cel mai adecvat pentru a interacționa cu eventualii utilizatori finali pe care i-au dobândit prin intermediul serviciilor de platformă esențiale furnizate de controlorul de acces sau prin intermediul altor canale. Acest lucru ar trebui să se aplice promovării ofertelor, inclusiv prin intermediul unei aplicații software a utilizatorului comercial, precum și oricărei forme de comunicare și de încheiere a contractelor între utilizatorii comerciali și utilizatorii finali. Un utilizator final dobândit este un utilizator final care a inițiat deja o relație comercială cu utilizatorul comercial, iar, după caz, controlorul de acces a fost remunerat direct sau indirect de utilizatorul comercial pentru că a facilitat dobândirea inițială a utilizatorului final de către utilizatorul comercial. Astfel de relații comerciale pot fi stabilite fie pe baza unei plăți, fie gratuit, cum ar fi încercările gratuite sau nivelurile gratuite de servicii, și pot fi inițiate prin intermediul serviciului de platformă esențial al controlorului de acces sau prin intermediul oricărui alt canal. La rândul lor, utilizatorii finali ar trebui, de asemenea, să aibă libertatea de a alege ofertele utilizatorilor comerciali și de a încheia contracte cu aceștia fie prin intermediul serviciilor de platformă esențiale ale controlorului de acces, după caz, fie printr-un canal de distribuție directă al utilizatorului comercial sau printr-un alt canal indirect pe care utilizatorul comercial îl folosește.

    (41)

    Nu ar trebui subminată sau restricționată capacitatea utilizatorilor finali de a achiziționa conținut, abonamente, componente sau alte elemente în afara serviciilor de platformă esențiale ale controlorului de acces. În special, ar trebui să se evite situațiile în care controlorii de acces restricționează accesul utilizatorilor finali la astfel de servicii și utilizarea acestora prin intermediul unei aplicații software care rulează în cadrul serviciului lor de platformă esențial. De exemplu, abonații la conținut online achiziționat în afara unei aplicații software, a unui magazin de aplicații software sau a unui asistent virtual nu ar trebui să fie împiedicați să acceseze conținutul online respectiv pe o aplicație software din cadrul serviciului de platformă esențial al controlorului de acces pentru simplul motiv că respectivul conținut a fost achiziționat în afara aplicației software, a magazinului de aplicații software sau a asistentului virtual în cauză.

    (42)

    Pentru a asigura un mediu comercial echitabil și a proteja contestabilitatea sectorului digital, este important să se garanteze dreptul utilizatorilor comerciali și al utilizatorilor finali, inclusiv al avertizorilor, de a atrage atenția autorităților administrative sau altor autorități publice relevante, inclusiv instanțelor naționale, cu privire la practicile neloiale ale controlorilor de acces care ar putea implica încălcarea dreptului Uniunii sau a dreptului intern relevant. De exemplu, este posibil ca utilizatorii comerciali sau utilizatorii finali să dorească să formuleze plângeri cu privire la diferite tipuri de practici neloiale, cum ar fi condițiile discriminatorii de acces, închiderea nejustificată a conturilor utilizatorilor comerciali sau neclaritatea motivelor pentru delistarea produselor. Prin urmare, ar trebui interzisă orice practică prin care utilizatorii respectivi ar fi împiedicați sau limitați în vreun fel în a-și exprima îngrijorările sau în a exercita căile de atac disponibile, de exemplu prin clauze de confidențialitate prevăzute în acorduri sau prin alte condiții scrise. Această interdicție nu ar trebui să aducă atingere dreptului utilizatorilor comerciali și al controlorilor de acces de a stabili în acordurile lor condițiile de utilizare, cum ar fi utilizarea unor mecanisme legale de soluționare a plângerilor, inclusiv a unor mecanisme de soluționare alternativă a litigiilor sau a jurisdicției anumitor instanțe, în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern. De asemenea, acest lucru nu ar trebui să aducă atingere rolului jucat de controlorii de acces în lupta împotriva conținutului ilegal online.

    (43)

    Anumite servicii furnizate împreună cu serviciile de platformă esențiale relevante ale controlorului de acces sau în sprijinul acestora, cum ar fi serviciile de identificare, motoarele de navigare web, serviciile de plată sau serviciile tehnice care sprijină furnizarea de servicii de plată, cum ar fi sistemele de plată pentru achiziții în cadrul aplicațiilor, sunt esențiale pentru activitatea utilizatorilor comerciali, cărora le permit să își optimizeze serviciile. În special, fiecare browser este construit pe un motor de navigare web, care este responsabil de funcționalități cheie ale browserului, cum ar fi viteza, fiabilitatea și compatibilitatea web. Atunci când exploatează și impun motoare de navigare web, controlorii de acces se află într-o poziție care le permite să stabilească funcționalitățile și standardele care se vor aplica nu numai propriilor lor browsere web, ci și browserelor web concurente și, la rândul lor, aplicațiilor software web. Prin urmare, controlorii de acces nu ar trebui să își folosească poziția pentru a le cere utilizatorilor comerciali care depind de serviciile lor să utilizeze oricare dintre serviciile furnizate, împreună cu servicii de platformă esențiale sau în sprijinul acestora, de înșiși controlorii de acces ca parte a furnizării de servicii sau produse de către utilizatorii comerciali respectivi. Pentru a evita situația în care controlorii de acces le impun indirect utilizatorilor comerciali propriile servicii furnizate împreună cu serviciile de platformă esențiale sau în sprijinul acestora, controlorilor de acces ar trebui, de asemenea, să li se interzică să ceară utilizatorilor finali să utilizeze aceste servicii, dacă cerința respectivă ar fi impusă în contextul serviciului furnizat utilizatorilor finali de către utilizatorul comercial care utilizează serviciul de platformă esențial al controlorului de acces. Această interdicție are scopul de a proteja libertatea utilizatorului comercial de a alege servicii alternative la cele ale controlorului de acces, dar nu ar trebui interpretată ca o obligație pentru utilizatorul comercial de a oferi astfel de alternative utilizatorilor săi finali.

    (44)

    Faptul de a le cere utilizatorilor comerciali sau utilizatorilor finali să se aboneze sau să se înregistreze la orice alte servicii de platformă esențiale ale controlorilor de acces enumerate în decizia de desemnare sau care ating pragurile de utilizatori finali și utilizatori comerciali activi menționat în prezentul regulament, ca o condiție pentru a utiliza, a accesa, a se înscrie sau a se înregistra la un serviciu de platformă esențial le oferă controlorilor de acces un mijloc de a acapara și de a aduce în situația de client captiv noi utilizatori comerciali și utilizatori finali pentru serviciile lor de platformă esențiale, asigurându-se că utilizatorii comerciali nu pot accesa un anumit serviciu de platformă esențial fără ca, cel puțin, să se înregistreze sau să creeze un cont în scopul primirii unui al doilea serviciu de platformă esențial. Acest comportament le oferă, de asemenea, controlorilor de acces un avantaj potențial în ceea ce privește acumularea de date. Ca atare, acest comportament este de natură să ridice bariere la intrare și ar trebui interzis.

    (45)

    Condițiile în care controlorii de acces furnizează servicii de publicitate online utilizatorilor comerciali, inclusiv clienților de publicitate și editorilor, sunt adesea netransparente și neclare. Această opacitate este legată parțial de practicile câtorva platforme, dar este determinată, de asemenea, de complexitatea inerentă publicității programatice utilizate în prezent. Se consideră că acest sector a devenit mai puțin transparent după introducerea noii legislații privind confidențialitatea. Astfel, adesea clienții de publicitate și editorii nu dispun de informații și cunoștințe cu privire la condițiile aplicabile serviciilor de publicitate online pe care le achiziționează, ceea ce le subminează capacitatea de a alege între mai multe întreprinderi care furnizează servicii de publicitate online. În plus, costurile serviciilor de publicitate online în aceste condiții sunt probabil mai mari decât ar fi într-un mediu al platformelor online mai echitabil, mai transparent și contestabil. Este probabil ca aceste costuri mai ridicate să se reflecte în prețurile pe care utilizatorii finali le plătesc pentru multe produse și servicii curente care se bazează pe utilizarea serviciilor de publicitate online. Prin urmare, obligațiile în materie de transparență ar trebui să le impună controlorilor de acces să le ofere gratuit clienților de publicitate și editorilor cărora le furnizează servicii de publicitate online, la cerere, informații care să le permită ambelor părți să înțeleagă prețul plătit pentru fiecare dintre diferitele servicii de publicitate online furnizate ca parte a lanțului valoric relevant al publicității.

    Aceste informații ar trebui oferite la cerere unui client de publicitate, la nivelul unui anunț publicitar individual, cu privire la prețul și comisioanele plătite de respectivul client de publicitate și, sub rezerva acordului din partea editorului care deține spațiul publicitar în care este afișat anunțul publicitar, cu privire la remunerația primită de respectivul editor care și-a dat consimțământul. Furnizarea zilnică a acestor informații va permite clienților de publicitate să primească informații care au un nivel suficient de granularitate, necesar pentru a compara costurile de utilizare a serviciilor de publicitate online ale controlorilor de acces cu costurile de utilizare a serviciilor de publicitate online ale întreprinderilor alternative. În cazul în care unii editori nu își dau consimțământul pentru comunicarea informațiilor relevante către clientul de publicitate, controlorul de acces ar trebui să furnizeze clientului de publicitate informațiile referitoare la remunerația medie zilnică primită de editorii respectivi pentru anunțurile publicitare relevante. Aceeași obligație și aceleași principii de comunicare a informațiilor relevante privind furnizarea de servicii de publicitate online ar trebui să se aplice și în cazul cererilor din partea editorilor. Întrucât controlorii de acces pot utiliza modele diferite de stabilire a prețurilor pentru furnizarea de servicii de publicitate online clienților de publicitate și editorilor, de exemplu un preț pe afișare, pe vizualizare sau orice alt criteriu, controlorii de acces ar trebui, de asemenea, să comunice metoda de calcul al fiecărui preț și al fiecărei remunerații.

    (46)

    În anumite circumstanțe, un controlor de acces are un dublu rol, acționând în calitate de întreprindere care furnizează servicii de platformă esențiale atunci când le furnizează utilizatorilor săi comerciali un serviciu de platformă esențial și, eventual, alte servicii împreună cu respectivul serviciu de platformă esențial sau în sprijinul acestuia, și, în același timp, concurând sau intenționând să concureze cu respectivii utilizatori comerciali pentru a le furniza acelorași utilizatori finali servicii sau produse identice sau similare. În aceste circumstanțe, un controlor de acces poate profita de dublu său rol pentru a utiliza, în scopul propriilor servicii sau produse, datele generate sau furnizate de utilizatorii săi comerciali în contextul activităților desfășurate de utilizatorii comerciali respectivi atunci când utilizează serviciile de platformă esențiale sau serviciile furnizate împreună cu respectivele servicii de platformă esențiale sau în sprijinul acestora. Datele utilizatorului comercial pot include, de asemenea, orice date generate de utilizatorii săi finali sau furnizate în cursul activităților acestora. Acest lucru se poate întâmpla, de exemplu, în cazul în care un controlor de acces le pune la dispoziție utilizatorilor comerciali o piață online sau un magazin de aplicații software și, în același timp, furnizează servicii în calitate de întreprindere care furnizează servicii online cu amănuntul sau aplicații software. Pentru a preveni situațiile în care controlorii de acces beneficiază în mod neloial de dublul lor rol, este necesar să se asigure faptul că aceștia nu utilizează niciun fel de date agregate sau neagregate, care ar putea include date anonimizate și cu caracter personal care nu sunt disponibile publicului, pentru a furniza servicii similare cu cele ale utilizatorilor lor comerciali. Această obligație ar trebui să se aplice tuturor activităților controlorului de acces, inclusiv, dar fără a se limita la aceasta, unității sale operaționale care concurează cu utilizatorii comerciali ai unui serviciu de platformă esențial.

    (47)

    Utilizatorii comerciali pot, de asemenea, să achiziționeze servicii de publicitate online de la o întreprindere care furnizează servicii de platformă esențiale în scopul furnizării de bunuri și servicii utilizatorilor finali. În acest caz, se poate întâmpla ca datele să nu fie generate în cadrul serviciului de platformă esențial, ci să fie furnizate serviciului de platformă esențial de către utilizatorul comercial sau să fie generate pe baza operațiunilor acestuia prin intermediul serviciului de platformă esențial în cauză. În anumite cazuri, serviciul de platformă esențial care furnizează publicitate poate avea un dublu rol, atât ca întreprindere care furnizează servicii de publicitate online, cât și ca întreprindere care furnizează servicii în concurență cu utilizatori comerciali. În consecință, obligația prin care i se interzice unui controlor de acces cu dublu rol să folosească datele utilizatorilor comerciali ar trebui să se aplice și în ceea ce privește datele pe care un serviciu de platformă esențial le-a primit de la entități comerciale în scopul furnizării de servicii de publicitate online legate de respectivul serviciu de platformă esențial.

    (48)

    În ceea ce privește serviciile de cloud computing, obligația de a nu utiliza datele utilizatorilor comerciali ar trebui extinsă la datele furnizate sau generate de utilizatorii comerciali ai controlorului de acces în contextul utilizării de către aceștia a serviciului de cloud computing al controlorului de acces sau prin intermediul magazinului său de aplicații software care le permite utilizatorilor finali ai serviciilor de cloud computing să aibă acces la aplicațiile software. Această obligație nu ar trebui să aducă atingere dreptului controlorului de acces de a utiliza date agregate pentru furnizarea altor servicii împreună cu serviciul său de platformă esențial sau în sprijinul acestuia, cum ar fi serviciile de analiză a datelor, sub rezerva respectării Regulamentului (UE) 2016/679 și a Directivei 2002/58/CE, precum și a respectării obligațiilor relevante prevăzute în prezentul regulament în ceea ce privește astfel de servicii.

    (49)

    Un controlor de acces poate utiliza diferite mijloace pentru a-și favoriza propriile servicii sau produse, sau pe cele ale unui terț, în propriul sistem de operare, asistent virtual sau browser web, în detrimentul acelorași servicii sau al unor servicii similare pe care utilizatorii finali le-ar putea obține prin intermediul altor terți. Aceasta se poate întâmpla, de exemplu, în cazul în care anumite aplicații software sau servicii sunt preinstalate de un controlor de acces. Pentru a permite utilizatorilor finali să aleagă, controlorii de acces nu ar trebui să îi împiedice să dezinstaleze nicio aplicație software din sistemul lor de operare. Controlorul de acces ar trebui să aibă posibilitatea de a restricționa o astfel de dezinstalare numai atunci când aceste aplicații software sunt esențiale pentru funcționarea sistemului de operare sau a dispozitivului. Controlorii de acces ar trebui, de asemenea, să le permită utilizatorilor finali să modifice cu ușurință setările implicite ale sistemului de operare, ale asistentului virtual și ale browserului web atunci când respectivele setări implicite favorizează aplicațiile software și serviciile controlorului de acces. Aceasta presupune să se ofere utilizatorilor un ecran de opțiuni, în momentul în care utilizează pentru prima dată un motor de căutare online, un asistent virtual sau un browser web al controlorului de acces enumerat în decizia de desemnare, care să le permită utilizatorilor finali să selecteze un serviciu implicit alternativ atunci când sistemul de operare al controlorului de acces îi direcționează către motorul de căutare online, asistentul virtual sau browserul web respectiv și atunci când asistentul virtual sau browserul web al controlorului de acces direcționează utilizatorul către motorul de căutare online enumerat în decizia de desemnare.

    (50)

    Regulile pe care un controlor de acces le stabilește pentru distribuirea de aplicații software pot, în anumite circumstanțe, să limiteze capacitatea utilizatorilor finali de a instala și de a utiliza efectiv aplicații software sau magazine de aplicații software ale terților pe hardware-ul sau sistemele de operare ale respectivului controlor de acces, precum și să limiteze capacitatea utilizatorilor finali de a accesa aceste aplicații software sau magazine de aplicații software în afara serviciilor de platformă esențiale ale respectivului controlor de acces. Astfel de limitări pot reduce capacitatea dezvoltatorilor de aplicații software de a utiliza canale de distribuție alternative, precum și capacitatea utilizatorilor finali de a alege între diferite aplicații software din diferite canale de distribuție, deci ar trebui interzise întrucât sunt neloiale și susceptibile să afecteze contestabilitatea serviciilor de platformă esențiale. Pentru a asigura contestabilitatea, controlorul de acces ar trebui, în plus, să permită aplicațiilor software sau magazinelor de aplicații software ale terților să ofere utilizatorului final opțiunea de a decide dacă serviciul respectiv devine implicit și să permită efectuarea cu ușurință a acestei schimbări.

    Pentru a se asigura că aplicațiile software sau magazinele de aplicații software ale terților nu pun în pericol integritatea hardware-ului sau a sistemului de operare furnizat de controlorul de acces, acesta din urmă ar trebui să aibă posibilitatea de a aplica măsuri tehnice sau contractuale proporționale pentru atingerea acestui obiectiv, în cazul în care demonstrează că astfel de măsuri sunt necesare și justificate și că nu există mijloace mai puțin restrictive de protejare a integrității hardware-ului sau a sistemului de operare. Integritatea hardware-ului sau a sistemului de operare ar trebui să includă orice opțiuni de proiectare care trebuie implementate și menținute pentru ca hardware-ul sau sistemul de operare să fie protejat împotriva accesului neautorizat, prin asigurarea faptului că elementele de control al securității specificate pentru hardware-ul sau sistemul de operare în cauză nu pot fi compromise. În plus, pentru a garanta că aplicațiile software sau magazinele de aplicații software ale terților nu subminează securitatea utilizatorilor finali, controlorul de acces ar trebui să aibă posibilitatea de a implementa măsuri și setări strict necesare și proporționale, altele decât setările implicite, care să le ofere utilizatorilor finali o protecție eficace a securității în raport cu aplicațiile software sau magazinele de aplicații software ale terților, în cazul în care controlorul de acces demonstrează că astfel de măsuri și setări sunt strict necesare și justificate și că nu există mijloace mai puțin restrictive pentru atingerea acestui obiectiv. Controlorul de acces nu ar trebui să poată implementa astfel de măsuri ca setări implicite sau ca elemente preinstalate.

    (51)

    Controlorii de acces sunt adesea integrați vertical și oferă anumite produse sau servicii utilizatorilor finali prin intermediul propriilor servicii de platformă esențiale sau prin intermediul unui utilizator comercial asupra căruia exercită un control, ceea ce conduce adesea la conflicte de interese. Aceasta poate include situația în care un controlor de acces își furnizează propriile servicii de intermediere online prin intermediul unui motor de căutare online. Atunci când oferă aceste produse sau servicii prin intermediul serviciului de platformă esențial, controlorii de acces își pot rezerva, în ceea ce privește ierarhizarea, precum și indexarea și web crawling-ul aferente, o poziție mai bună pentru propria lor ofertă față de cea a produselor sau serviciilor terților care utilizează de asemenea respectivul serviciu de platformă esențial. Acest lucru se poate întâmpla, de exemplu, în cazul produselor sau serviciilor, inclusiv al altor servicii de platformă esențiale, care sunt ierarhizate în rezultatele comunicate de motoarele de căutare online sau care sunt integrate parțial sau pe deplin în rezultatele motoarelor de căutare online, în grupurile de rezultate specializate pe o anumită temă, afișate împreună cu rezultatele unui motor de căutare online, care sunt considerate sau utilizate de anumiți utilizatori finali drept un serviciu distinct sau suplimentar față de motorul de căutare online.

    Alte exemple sunt aplicațiile software care sunt distribuite prin intermediul magazinelor de aplicații software, materialele video distribuite prin intermediul unei platforme de partajare a materialelor video, produsele sau serviciile care beneficiază de vizibilitate și sunt afișate în fluxul de știri al unui serviciu de rețele de socializare online, produsele sau serviciile ierarhizate în rezultatele căutării sau afișate pe o piață online, produsele sau serviciile oferite prin intermediul unui asistent virtual. Rezervarea unei poziții mai bune pentru propria ofertă a controlorului de acces se poate face chiar și înainte de ierarhizare, în urma unei interogări, cum ar fi în timpul web crawling-ului și al indexării. De exemplu, deja în cursul web crawling-ului, ca proces de descoperire prin care este găsit conținutul nou și actualizat, precum și în cursul indexării, care implică stocarea și organizarea conținutului găsit în timpul procesului de web crawling, controlorul de acces își poate favoriza propriul conținut în raport cu conținutul terților. În situațiile menționate, controlorul de acces are un dublu rol, de intermediar pentru întreprinderile terțe și de întreprindere care furnizează direct produse sau servicii. În consecință, un astfel de controlor de acces are capacitatea de a submina în mod direct contestabilitatea pentru produsele sau serviciile din cadrul serviciilor de platformă esențiale respective, în detrimentul utilizatorilor comerciali care nu sunt controlați de controlorul de acces.

    (52)

    În astfel de situații, controlorul de acces nu ar trebui să aplice niciun fel de tratament diferențiat sau preferențial în ceea ce privește ierarhizarea realizată în cadrul serviciului de platformă esențial, precum și indexarea și web crawling-ul aferente, prin niciun mijloc juridic, comercial sau tehnic, în favoarea produselor sau serviciilor pe care le oferă el însuși în mod direct sau prin intermediul unui utilizator comercial pe care îl controlează. Pentru a asigura eficacitatea acestei obligații, condițiile care se aplică ierarhizării ar trebui, de asemenea, să fie în general echitabile și transparente. În acest context, ierarhizarea ar trebui să acopere toate formele de vizibilitate relativă, inclusiv afișarea, notarea, crearea de linkuri sau rezultatele vocale, și ar trebui să includă și situațiile în care un serviciu de platformă esențial prezintă sau comunică doar un singur rezultat utilizatorului final. Pentru a se garanta că această obligație este efectivă și nu poate fi eludată, ea ar trebui să se aplice totodată oricărei măsuri care are un efect echivalent cu tratamentul diferențiat sau preferențial în cadrul ierarhizării. Orientările adoptate în temeiul articolului 5 din Regulamentul (UE) 2019/1150 ar trebui, de asemenea, să faciliteze punerea în aplicare și respectarea acestei obligații.

    (53)

    Controlorii de acces nu ar trebui să limiteze sau să împiedice libertatea de alegere a utilizatorilor finali împiedicând din punct de vedere tehnic sau în alt mod schimbarea furnizorului de aplicații software și servicii sau abonarea la un furnizor diferit. Astfel, un număr mai mare de întreprinderi ar urma să își poată oferi serviciile, asigurând în cele din urmă mai multe posibilități de alegere utilizatorilor finali. Controlorii de acces ar trebui să asigure libertatea de alegere, chiar dacă ei înșiși sunt producătorii hardware-ului prin intermediul căruia sunt accesate astfel de aplicații software sau servicii, și nu ar trebui să creeze bariere tehnice sau de altă natură artificiale din cauza cărora schimbarea furnizorului să fie imposibilă sau ineficientă. Simpla furnizare a unui anumit produs sau serviciu consumatorilor, inclusiv prin preinstalare, precum și îmbunătățirea ofertei pentru utilizatorii finali, cum ar fi reducerea prețurilor sau creșterea calității, nu ar trebui considerate în sine drept practici interzise care împiedică schimbarea furnizorului.

    (54)

    Controlorii de acces pot afecta capacitatea utilizatorilor finali de a accesa conținuturi și servicii online, inclusiv aplicații software. Prin urmare, ar trebui stabilite norme care să garanteze că drepturile utilizatorilor finali de a accesa un internet deschis nu sunt compromise de comportamentul controlorilor de acces. De asemenea, controlorii de acces pot limita din punct de vedere tehnic capacitatea utilizatorilor finali de a trece efectiv la alte întreprinderi care furnizează servicii de acces la internet, în special prin controlul asupra hardware-ului sau asupra sistemelor de operare. Acest comportament denaturează condițiile de concurență echitabile pentru serviciile de acces la internet și dăunează în ultimă instanță utilizatorilor finali. Prin urmare, ar trebui să se asigure faptul că controlorii de acces nu limitează în mod nejustificat posibilitatea utilizatorilor finali de a-și alege întreprinderea care le furnizează servicii de acces la internet.

    (55)

    Un controlor de acces poate furniza servicii sau hardware, cum ar fi dispozitive portabile, care accesează componentele de hardware sau de software ale unui dispozitiv accesat sau controlat prin intermediul unui sistem de operare sau al unui asistent virtual, pentru a oferi funcționalități specifice utilizatorilor finali. În acest caz, furnizorii de servicii sau de hardware concurenți, cum ar fi furnizorii de dispozitive portabile, au nevoie de o interoperabilitate la fel de eficace cu aceleași componente de software sau hardware, precum și de accesul la acestea în scopul interoperabilității, pentru a putea furniza utilizatorilor finali o ofertă competitivă.

    (56)

    Controlorii de acces pot avea, de asemenea, un rol dublu ca dezvoltatori de sisteme de operare și producători de dispozitive, inclusiv în ceea ce privește funcționalitățile tehnice ale acestor dispozitive. De exemplu, un controlor de acces care este producătorul unui dispozitiv poate restricționa accesul la unele dintre funcționalitățile acestui dispozitiv, cum ar fi tehnologia de comunicare în câmp apropiat, elementele și procesoarele securizate, mecanismele de autentificare și software-ul utilizat pentru operarea tehnologiilor respective, care pot fi necesare pentru furnizarea efectivă a unui serviciu împreună cu serviciul de platformă esențial sau în sprijinul acestuia, de către controlorul de acces și de către orice întreprindere terță care furnizează un astfel de serviciu.

    (57)

    Dacă dublele roluri sunt utilizate într-un mod care împiedică furnizorii alternativi de servicii și de hardware să aibă acces, în condiții egale, la aceleași componente ale sistemului de operare, ale hardware-ului sau ale software-ului care sunt disponibile sau sunt utilizate de controlorul de acces pentru furnizarea propriilor sale servicii complementare sau de sprijin sau a propriului său hardware, acest lucru ar putea submina în mod semnificativ capacitatea de inovare a unor astfel de furnizori alternativi, precum și posibilitățile de alegere ale utilizatorilor finali. Prin urmare, controlorii de acces ar trebui să fie obligați să asigure, în mod gratuit, atât interoperabilitatea efectivă cu aceleași componente ale sistemului de operare, ale hardware-ului sau ale software-ului care sunt disponibile sau sunt utilizate pentru furnizarea propriilor lor servicii complementare sau de sprijin sau a propriului lor hardware, cât și accesul la aceste componente în scopul interoperabilității. Acest acces poate fi necesar, de asemenea, aplicațiilor software legate de serviciile relevante furnizate împreună cu serviciul de platformă esențial sau în sprijinul acestuia, pentru a dezvolta și a oferi efectiv funcționalități interoperabile cu cele furnizate de controlorii de acces. Scopul obligațiilor este de a permite terților concurenți să se interconecteze la componentele respective prin intermediul unor interfețe sau al unor soluții similare într-un mod la fel de eficace ca la serviciile sau la hardware-ul controlorului de acces.

    (58)

    Condițiile în care controlorii de acces furnizează servicii de publicitate online utilizatorilor comerciali, inclusiv clienților de publicitate și editorilor, sunt adesea netransparente și neclare. Astfel, adesea clienții de publicitate și editorii nu dispun de informații cu privire la efectul unui anumit anunț publicitar. Pentru a spori echitatea, transparența și contestabilitatea serviciilor de publicitate online enumerate în decizia de desemnare, precum și ale celor care sunt pe deplin integrate cu alte servicii de platformă esențiale ale aceleiași întreprinderi, controlorii de acces ar trebui să le ofere la cerere clienților de publicitate și editorilor, precum și terților autorizați de clienții de publicitate și de editori, acces gratuit la instrumentele de măsurare a performanței ale controlorilor de acces și la datele, inclusiv datele agregate și neagregate, necesare clienților de publicitate, terților autorizați cum ar fi agențiile de publicitate care acționează în numele unei societăți care plasează publicitate, precum și editorilor pentru a-și putea efectua propria verificare independentă a furnizării serviciilor relevante de publicitate online.

    (59)

    Controlorii de acces beneficiază de acces la volume mari de date, pe care le colectează în contextul furnizării serviciilor de platformă esențiale, precum și a altor servicii digitale. Pentru a se asigura faptul că controlorii de acces nu subminează contestabilitatea serviciilor de platformă esențiale sau potențialul de inovare al unui sector digital dinamic, prin limitarea posibilităților de schimbare a furnizorului sau de utilizare concomitentă a mai multor platforme, utilizatorilor finali și terților autorizați de un utilizator final ar trebui să li se acorde acces efectiv și imediat la datele pe care le-au furnizat sau care au fost generate prin activitatea lor în cadrul serviciilor de platformă esențiale relevante ale controlorului de acces. Datele ar trebui să fie primite într-un format care să poată fi accesat și utilizat imediat și efectiv de utilizatorul final sau de terțul relevant autorizat de utilizatorul final către care are loc portarea datelor. Controlorii de acces ar trebui de asemenea să se asigure, prin intermediul unor măsuri tehnice adecvate și de înaltă calitate, cum ar fi interfețele de programare a aplicațiilor, că utilizatorii finali sau terții autorizați de utilizatorii finali pot efectua portarea datelor în mod liber, continuu și în timp real. Acest lucru ar trebui să se aplice și altor date, la diferite niveluri de agregare, necesare pentru a permite efectiv portabilitatea. Pentru a evita orice îndoială, obligația impusă controlorului de acces de a asigura portabilitatea efectivă a datelor în temeiul prezentului regulament completează dreptul la portabilitatea datelor în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679. Facilitarea schimbării furnizorului sau a utilizării concomitente a mai multor platforme ar trebui să conducă, la rândul său, la o gamă mai largă de opțiuni pentru utilizatorii finali, având rol de stimulent pentru inovare în rândul controlorilor de acces și al utilizatorilor comerciali.

    (60)

    Utilizatorii comerciali ai serviciilor de platformă esențiale furnizate de controlorii de acces, precum și utilizatorii finali ai acestor utilizatori comerciali furnizează și generează un volum mare de date. Pentru a se asigura accesul utilizatorilor comerciali la datele relevante astfel generate, controlorul de acces ar trebui, la cererea acestora, să ofere acces efectiv și gratuit la aceste date. Un astfel de acces ar trebui să fie acordat, de asemenea, terților cu care utilizatorul comercial a încheiat un contract și care acționează ca persoane împuternicite să prelucreze aceste date pentru utilizatorul comercial. Ar trebui să fie inclus accesul la datele furnizate sau generate de aceiași utilizatori comerciali și de aceiași utilizatori finali ai utilizatorilor comerciali respectivi în contextul altor servicii furnizate de același controlor de acces, inclusiv servicii furnizate împreună cu serviciile de platformă esențiale sau în sprijinul acestora, în cazul în care acest lucru este indisolubil legat de cererea relevantă. În acest scop, un controlor de acces nu ar trebui să impună limitări contractuale sau de altă natură pentru a împiedica accesul utilizatorilor comerciali la datele relevante și ar trebui să le permită utilizatorilor comerciali să ceară consimțământul utilizatorilor lor finali în ceea ce privește accesul la date și extragerea datelor, atunci când un astfel de consimțământ este necesar în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679 și al Directivei 2002/58/CE. Controlorii de acces ar trebui, de asemenea, să asigure accesul continuu și în timp real la astfel de date prin intermediul unor măsuri tehnice adecvate, de exemplu prin crearea unor interfețe de programare a aplicațiilor de înaltă calitate sau a unor instrumente integrate pentru utilizatori comerciali de mici volume.

    (61)

    Valoarea motoarelor de căutare online pentru utilizatorii comerciali și utilizatorii finali ai acestora crește pe măsură ce numărul total de utilizatori crește. Întreprinderile care furnizează motoare de căutare online colectează și stochează seturi de date agregate care conțin informații cu privire la căutările efectuate de utilizatori și la modul în care aceștia au interacționat cu rezultatele care le-au fost furnizate. Întreprinderile care furnizează motoare de căutare online colectează aceste date din căutările efectuate în cadrul propriului lor motor de căutare online și, după caz, din căutările efectuate pe platformele partenerilor lor comerciali din aval. Accesul controlorilor de acces la astfel de date privind ierarhizarea, interogările, clicurile și vizualizările constituie o barieră importantă în calea intrării pe piață și a extinderii, care subminează contestabilitatea motoarelor de căutare online. Prin urmare, controlorilor de acces ar trebui să li se impună să acorde și altor întreprinderi care furnizează astfel de servicii accesul, în condiții echitabile, rezonabile și nediscriminatorii, la datele privind ierarhizarea, interogările, clicurile și vizualizările, legate de căutările gratuite și de cele plătite, generate de consumatori în cadrul motoarelor de căutare online, astfel încât întreprinderile terțe respective să își poată optimiza serviciile și să poată contesta serviciile de platformă esențiale relevante. Un astfel de acces ar trebui să fie acordat, de asemenea, terților cu care un furnizor al unui motor de căutare online a încheiat un contract și care acționează ca persoane împuternicite să prelucreze aceste date pentru respectivul motor de căutare online. Atunci când oferă acces la datele sale de căutare, un controlor de acces ar trebui să asigure prin mijloace adecvate, precum anonimizarea datelor cu caracter personal, protecția datelor cu caracter personal ale utilizatorilor finali, inclusiv împotriva riscului de reidentificare, fără a degrada în mod substanțial calitatea sau utilitatea datelor. Datele relevante sunt anonimizate atunci când datele cu caracter personal sunt modificate în mod ireversibil, astfel încât informațiile să nu fie legate de o persoană fizică identificată sau identificabilă sau atunci când datele cu caracter personal devin anonime astfel încât persoana vizată nu este sau nu mai este identificabilă.

    (62)

    Pentru magazinele de aplicații software, motoarele de căutare online și serviciile de rețele de socializare online enumerate în decizia de desemnare, controlorii de acces ar trebui să publice și să aplice condiții generale de acces care ar trebui să fie echitabile, rezonabile și nediscriminatorii. Respectivele condiții generale ar trebui să prevadă un mecanism alternativ de soluționare a litigiilor, la nivelul Uniunii, care să fie ușor accesibil, imparțial, independent și gratuit pentru utilizatorul comercial, fără a aduce atingere costurilor proprii ale utilizatorului comercial, precum și măsuri proporționale menite să prevină utilizarea abuzivă de către utilizatorii comerciali a mecanismului de soluționare a litigiilor. Mecanismul de soluționare a litigiilor nu ar trebui să aducă atingere dreptului utilizatorilor comerciali de a recurge la căi de atac în fața autorităților judiciare, în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern. În special, controlorii de acces care oferă acces la magazinele de aplicații software reprezintă un punct de acces important, care le permite utilizatorilor comerciali să ajungă la utilizatorii finali. Având în vedere dezechilibrul dintre puterea de negociere a respectivilor controlori de acces și cea a utilizatorilor comerciali ai magazinelor lor de aplicații software, controlorii de acces nu ar trebui să fie autorizați să impună condiții generale, inclusiv condiții de stabilire a prețurilor, care să fie neloiale sau să conducă la o diferențiere nejustificată.

    Stabilirea prețurilor sau alte condiții generale de acces ar trebui considerate neloiale în cazul în care conduc la un dezechilibru între drepturile și obligațiile impuse utilizatorilor comerciali, îi conferă controlorului de acces un avantaj disproporționat în raport cu serviciul furnizat de acesta utilizatorilor comerciali sau creează un dezavantaj pentru utilizatorii comerciali în ceea ce privește furnizarea acelorași servicii sau a unor servicii similare cu cele furnizate de controlorul de acces. Următoarele criterii de referință pot servi drept repere pentru a stabili dacă condițiile generale de acces sunt echitabile: prețurile practicate sau condițiile impuse pentru servicii identice sau similare oferite de alți furnizori de magazine de aplicații software; prețurile practicate sau condițiile impuse de furnizorul magazinului de aplicații software pentru diferite servicii conexe sau similare sau pentru diferite tipuri de utilizatori finali; prețurile practicate sau condițiile impuse de furnizorul magazinului de aplicații software pentru același serviciu în regiuni geografice diferite; prețurile practicate sau condițiile impuse de furnizorul magazinului de aplicații software pentru același serviciu pe care controlorul de acces și-l furnizează lui însuși. Această obligație nu ar trebui să instituie un drept de acces și nu ar trebui să aducă atingere capacității furnizorilor de magazine de aplicații software, de motoare de căutare online și de servicii de rețele de socializare online de a-și asuma responsabilitatea necesară pentru combaterea conținutului ilegal și nedorit, astfel cum se prevede într-un regulament privind serviciile digitale.

    (63)

    Controlorii de acces pot limita capacitatea utilizatorilor comerciali și a utilizatorilor finali de a se dezabona de la un serviciu de platformă esențial la care s-au abonat anterior. Prin urmare, ar trebui stabilite norme pentru a se evita situația în care controlorii de acces subminează drepturile utilizatorilor comerciali și ale utilizatorilor finali de a alege în mod liber serviciul de platformă esențial pe care îl utilizează. Pentru a proteja libertatea de alegere a utilizatorilor comerciali și a utilizatorilor finali, nu ar trebui să i se permită unui controlor de acces să facă inutil de dificilă sau complicată dezabonarea utilizatorilor comerciali sau a utilizatorilor finali de la un serviciu de platformă esențial. Închiderea unui cont sau dezabonarea nu ar trebui să fie mai complicată decât deschiderea unui cont sau abonarea la același serviciu. Controlorii de acces nu ar trebui să solicite comisioane suplimentare atunci când reziliază contractele cu utilizatorii lor finali sau comerciali. Controlorii de acces ar trebui să se asigure că condițiile de reziliere a contractelor sunt întotdeauna proporționale și că pot fi exercitate fără dificultăți nejustificate de către utilizatorii finali, cum ar fi, de exemplu, în ceea ce privește motivele rezilierii, perioada de preaviz sau forma rezilierii. Acest lucru nu aduce atingere legislației naționale aplicabile în conformitate cu dreptul Uniunii care stabilește drepturi și obligații privind condițiile în care utilizatorii finali pun capăt utilizării serviciilor de platformă esențiale.

    (64)

    Lipsa interoperabilității le permite controlorilor de acces care furnizează servicii de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere să beneficieze de efecte de rețea puternice, ceea ce contribuie la slăbirea contestabilității. În plus, chiar dacă utilizatorii finali utilizează concomitent mai multe platforme, controlorii de acces furnizează adesea servicii de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere ca parte a ecosistemului lor de platforme, ceea ce exacerbează și mai mult barierele la intrare pentru furnizorii alternativi de astfel de servicii și crește costurile de schimbare a furnizorului pentru utilizatorii finali. Prin urmare, fără a aduce atingere Directivei (UE) 2018/1972 a Parlamentului European și a Consiliului (14) și, în special, condițiilor și procedurilor prevăzute la articolul 61 din directiva menționată, controlorii de acces ar trebui să le asigure furnizorilor terți de servicii de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere, în mod gratuit și la cerere, interoperabilitatea cu anumite funcționalități de bază ale acestui tip de servicii pe care controlorii de acces le furnizează propriilor utilizatori finali.

    Controlorii de acces ar trebui să asigure interoperabilitatea pentru furnizorii terți de servicii de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere care oferă sau intenționează să ofere acest tip de servicii utilizatorilor finali și utilizatorilor comerciali din Uniune. Pentru a facilita punerea în practică a unei astfel de interoperabilități, controlorului de acces în cauză ar trebui să i se impună să publice o ofertă de referință care să stabilească detaliile tehnice și termenele și condițiile generale de interoperabilitate cu propriile sale servicii de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere. Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a consulta, dacă este cazul, Organismul Autorităților Europene de Reglementare în Domeniul Comunicațiilor Electronice, pentru a stabili dacă detaliile tehnice și termenele și condițiile generale publicate în oferta de referință, pe care controlorul de acces intenționează să le pună în aplicare sau pe care le-a pus deja în aplicare, asigură respectarea acestei obligații.

    În toate cazurile, controlorul de acces și furnizorul solicitant ar trebui să se asigure că interoperabilitatea nu aduce atingere unui nivel ridicat de securitate și de protecție a datelor, în conformitate cu obligațiile care le revin în temeiul prezentului regulament și al dreptului aplicabil al Uniunii, în special al Regulamentului (UE) 2016/679 și al Directivei 2002/58/CE. Obligația legată de interoperabilitate nu ar trebui să aducă atingere informațiilor și opțiunilor care trebuie puse la dispoziția utilizatorilor finali ai serviciilor de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere ale controlorului de acces și ale furnizorului solicitant, în temeiul prezentului regulament și al altor acte din dreptul Uniunii, în special al Regulamentului (UE) 2016/679.

    (65)

    Pentru ca obligațiile prevăzute în prezentul regulament să fie eficace și, în același timp, să se limiteze la ceea ce este necesar pentru a asigura contestabilitatea și a combate efectele negative ale practicilor neloiale ale controlorilor de acces, este important ca aceste obligații să fie definite și delimitate în mod clar, astfel încât controlorul de acces să fie în măsură să li se conformeze în totalitate, respectând totodată pe deplin dreptul aplicabil, în special Regulamentul (UE) 2016/679 și Directiva 2002/58/CE, precum și legislația privind protecția consumatorilor, securitatea cibernetică, siguranța produselor și cerințele de accesibilitate, inclusiv Directiva (UE) 2019/882 și Directiva (UE) 2016/2102 a Parlamentului European și a Consiliului (15). Controlorii de acces ar trebui să asigure conformitatea cu prezentul regulament din stadiul de proiectare. Prin urmare, măsurile necesare ar trebui să fie integrate, în măsura posibilului, în proiectarea tehnologică de către controlorii de acces.

    În anumite cazuri poate fi oportun ca, în urma unui dialog cu controlorul de acces în cauză și după ce a permis terților să formuleze observații, Comisia să specifice mai detaliat unele dintre măsurile pe care ar trebui să le adopte controlorul de acces în cauză pentru a se conforma efectiv obligațiilor care sunt susceptibile să fie specificate mai detaliat sau, în cazul unei eludări, tuturor obligațiilor. În special, astfel de specificații mai detaliate ar trebui să fie posibile în cazul în care executarea unei obligații susceptibile să fie specificate mai detaliat poate fi afectată de variații ale serviciilor în cadrul unei singure categorii de servicii de platformă esențiale. În acest scop, controlorul de acces ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita Comisiei să se angajeze într-un proces prin care să poată specifica mai detaliat unele dintre măsurile pe care ar trebui să le adopte controlorul de acces în cauză pentru a se conforma efectiv obligațiilor respective.

    Comisia ar trebui să aibă libertatea de a decide dacă și când ar trebui furnizate astfel de specificații mai detaliate, respectând în același timp principiile egalității de tratament, proporționalității și bunei administrări. În această privință, Comisia ar trebui să prezinte principalele motive care stau la baza evaluării sale, inclusiv eventualele priorități în materie de aplicare a normelor. Acest proces nu ar trebui utilizat pentru a submina eficacitatea prezentului regulament. În plus, acest proces nu aduce atingere competențelor Comisiei de a adopta o decizie prin care să constate încălcarea de către un controlor de acces a oricăreia dintre obligațiile prevăzute în prezentul regulament, inclusiv posibilității de a aplica amenzi sau penalități cu titlu cominatoriu. Comisia ar trebui să poată redeschide procedura, inclusiv în cazurile în care măsurile specificate se dovedesc a fi ineficace. O redeschidere din cauza ineficacității unei specificații adoptate prin decizie ar trebui să îi permită Comisiei să modifice în mod prospectiv specificația în cauză. Comisia ar trebui, de asemenea, să poată stabili un termen rezonabil în care să poată fi redeschisă procedura dacă măsurile specificate se dovedesc a fi ineficace.

    (66)

    Ca element suplimentar pentru asigurarea proporționalității, controlorilor de acces ar trebui să li se ofere posibilitatea de a solicita suspendarea, în măsura necesară, a unei obligații specifice, în circumstanțe excepționale care nu depind de controlorul de acces, cum ar fi un șoc extern neprevăzut care a eliminat temporar o parte semnificativă a cererii utilizatorilor finali pentru un anumit serviciu de platformă esențial, în cazul în care controlorul de acces demonstrează că respectarea unei obligații specifice pune în pericol viabilitatea economică a operațiunilor sale în Uniune. Comisia ar trebui să identifice circumstanțele excepționale care justifică suspendarea și să revizuiască periodic această suspendare pentru a evalua dacă mai sunt valabile condițiile pentru acordarea sa.

    (67)

    În circumstanțe excepționale, justificate strict de motive legate de sănătatea publică sau siguranța publică prevăzute în dreptul Uniunii și interpretate de Curtea de Justiție, Comisia ar trebui să poată decide că o obligație specifică nu se aplică unui anumit serviciu de platformă esențial. În cazul în care astfel de interese publice sunt afectate, acest lucru ar putea indica faptul că, într-un caz excepțional specific, costul pentru societate în ansamblu al respectării unei anumite obligații este prea ridicat și, prin urmare, disproporționat. După caz, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a facilita conformitatea, evaluând dacă se justifică o suspendare sau o derogare limitată și motivată în mod corespunzător. Acest lucru ar trebui să asigure proporționalitatea obligațiilor prevăzute în prezentul regulament, fără a submina efectele ex ante preconizate asupra echității și a contestabilității. În cazul în care se acordă o astfel de derogare, Comisia ar trebui să își revizuiască decizia în fiecare an.

    (68)

    În termenul prevăzut pentru îndeplinirea obligațiilor care le revin în temeiul prezentului regulament, controlorii de acces ar trebui să informeze Comisia, în cadrul unei raportări obligatorii, cu privire la măsurile pe care intenționează să le pună în aplicare sau pe care le-au pus în aplicare pentru a asigura respectarea efectivă a acestor obligații, inclusiv a măsurilor privind respectarea Regulamentului (UE) 2016/679, în măsura în care acestea sunt relevante pentru respectarea obligațiilor prevăzute în prezentul regulament, ceea ce ar trebui să îi permită Comisiei să își îndeplinească sarcinile care îi revin în temeiul prezentului regulament. În plus, ar trebui pus la dispoziția publicului un rezumat neconfidențial clar și inteligibil al acestor informații, ținându-se seama, în același timp, de interesul legitim al controlorilor de acces în ceea ce privește protecția secretelor lor comerciale și a altor informații confidențiale. Acest rezumat neconfidențial ar trebui să permită terților să verifice dacă controlorii de acces respectă obligațiile prevăzute în prezentul regulament. Procedura de raportare nu ar trebui să aducă atingere niciunei măsuri de aplicare a normelor luate de Comisie în orice moment ulterior raportării. Comisia ar trebui să publice online un link către rezumatul neconfidențial al raportului, precum și toate celelalte informații publice bazate pe obligațiile de informare prevăzute de prezentul regulament, pentru a asigura accesibilitatea acestor informații într-o formă cuprinzătoare și utilizabilă, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri).

    (69)

    Obligațiile controlorilor de acces ar trebui actualizate numai după o investigare amănunțită a naturii și impactului eventualelor practici specifice în legătură cu care s-a constatat, în urma unei investigații aprofundate, că sunt neloiale sau limitează contestabilitatea în același mod ca practicile neloiale prevăzute în prezentul regulament dar care, în același timp, s-ar putea afla în afara domeniului de aplicare al setului actual de obligații. Comisia ar trebui să poată iniția o investigație pentru a stabili dacă obligațiile existente ar trebui actualizate, fie din proprie inițiativă, fie în urma unei cereri justificate din partea a cel puțin trei state membre. Atunci când prezintă astfel de cereri justificate, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a include informații privind ofertele nou introduse de produse, servicii, software sau componente care ridică probleme în materie de contestabilitate sau de echitate, indiferent dacă sunt puse în aplicare în contextul serviciilor de platformă esențiale existente sau în alt mod. În cazul în care, în urma unei investigații de piață, Comisia consideră că este necesar să modifice elemente esențiale ale prezentului regulament, cum ar fi includerea de noi obligații care se îndepărtează de aspectele legate de contestabilitate sau de echitate similare reglementate de prezentul regulament, aceasta ar trebui să prezinte o propunere de modificare a prezentului regulament.

    (70)

    Având în vedere puterea economică substanțială a controlorilor de acces, este important ca obligațiile să fie aplicate efectiv și să nu fie eludate. În acest scop, normele în cauză ar trebui să se aplice oricărei practici a unui controlor de acces, indiferent de forma acesteia și indiferent dacă este de natură contractuală, comercială, tehnică sau de orice altă natură, în măsura în care practica respectivă corespunde tipului de practică vizat de una dintre obligațiile prevăzute în prezentul regulament. Controlorii de acces nu ar trebui să adopte un comportament care ar submina eficacitatea interdicțiilor și a obligațiilor prevăzute în prezentul regulament. Un astfel de comportament include proiectarea utilizată de controlorul de acces, prezentarea opțiunilor utilizatorului final într-un mod care nu este neutru sau utilizarea structurii, a funcției sau a modului de operare ale unei interfețe pentru utilizatori sau a unei părți a acesteia pentru a submina sau a afecta autonomia, procesul de decizie sau alegerea utilizatorului. În plus, controlorului de acces nu ar trebui să i se permită să adopte niciun comportament care să submineze interoperabilitatea astfel cum este prevăzută în prezentul regulament, cum ar fi, de exemplu, prin utilizarea unor măsuri tehnice de protecție nejustificate, a unor condiții de utilizare discriminatorii, prin revendicarea în mod ilegal a unui drept de autor pe interfețele de programare a aplicațiilor sau prin furnizarea de informații care induc în eroare. Controlorilor de acces nu ar trebui să li se permită să eludeze desemnarea lor prin segmentarea, împărțirea, subîmpărțirea, fragmentarea sau descompunerea în mod artificial a serviciilor lor de platformă esențiale, în scopul eludării pragurilor cantitative prevăzute în prezentul regulament.

    (71)

    Pentru a asigura o reexaminare eficace a statutului controlorilor de acces, precum și posibilitatea de a adapta lista serviciilor de platformă esențiale furnizate de un controlor de acces, controlorii de acces ar trebui să informeze Comisia cu privire la toate intențiile lor, înainte de a le pune în aplicare, de a achiziționa alte întreprinderi care furnizează servicii de platformă esențiale sau orice alte servicii furnizate în sectorul digital sau alte servicii care permit colectarea de date. O astfel de informare nu ar trebui să servească doar procesului de reexaminare a statutului controlorilor de acces individuali, ci va contribui în mod esențial și la monitorizarea tendințelor mai generale în materie de contestabilitate din sectorul digital și, prin urmare, poate să fie un factor util de luat în considerare în contextul investigațiilor de piață prevăzute în prezentul regulament. În plus, Comisia ar trebui să comunice statelor membre informațiile respective, având în vedere posibilitatea de a le utiliza în scopul controlului concentrărilor economice la nivel național, precum și faptul că, în anumite circumstanțe, autoritatea națională competentă poate sesiza Comisia cu privire la achizițiile sus-menționate în scopul controlului concentrărilor economice. De asemenea, Comisia ar trebui să publice anual o listă a achizițiilor despre care a fost informată de controlorul de acces. Pentru a asigura transparența necesară și utilitatea unor astfel de informații în diferite scopuri prevăzute în prezentul regulament, controlorii de acces ar trebui să furnizeze cel puțin informații cu privire la întreprinderile vizate de concentrare, cifra de afaceri anuală a acestora realizată în Uniune și la nivel mondial, domeniul lor de activitate, inclusiv activitățile direct legate de concentrare, valoarea tranzacțională sau o estimare a acesteia, un rezumat referitor la concentrare, inclusiv natura și justificarea acesteia, precum și o listă a statelor membre vizate de operațiune.

    (72)

    Interesele utilizatorilor finali în ceea ce privește protecția datelor și a confidențialității sunt relevante pentru orice evaluare a potențialelor efecte negative ale practicii observate a controlorilor de acces de a colecta și a acumula cantități mari de date de la utilizatorii finali. Asigurarea unui nivel adecvat de transparență a practicilor utilizate de controlorii de acces pentru crearea de profiluri, inclusiv crearea de profiluri în sensul articolului 4 punctul 4 din Regulamentul (UE) 2016/679, dar fără a se limita la aceasta, favorizează contestabilitatea serviciilor de platformă esențiale. Obligația de transparență exercită o presiune externă asupra controlorilor de acces astfel încât crearea de profiluri aprofundate ale consumatorilor să nu devină standardul în sector, având în vedere faptul că potențialii nou-intrați pe piață sau întreprinderile nou-înființate nu pot avea acces la date în aceeași măsură, la același nivel de profunzime și la o scară similară. O transparență sporită ar trebui să le permită altor întreprinderi care furnizează servicii de platformă esențiale să se diferențieze mai bine prin utilizarea unor garanții de confidențialitate superioare.

    Pentru a asigura un nivel minim de eficacitate a acestei obligații de transparență, controlorii de acces ar trebui să furnizeze cel puțin o descriere auditată în mod independent a elementelor pe care se bazează crearea de profiluri, precizând inclusiv dacă sunt utilizate datele cu caracter personal și datele provenite din activitatea utilizatorilor în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679, prelucrarea care este aplicată, scopul pentru care profilul este elaborat și apoi utilizat, durata creării profilului, impactul creării de profiluri asupra serviciilor controlorului de acces, măsurile luate pentru a le permite în mod efectiv utilizatorilor finali să cunoască utilizarea relevantă a acestor profiluri, precum și măsurile luate pentru a obține consimțământul lor sau a le acorda posibilitatea de a-l refuza sau a-l retrage. Comisia ar trebui să transmită descrierea auditată Comitetului european pentru protecția datelor, pentru a contribui la aplicarea normelor Uniunii privind protecția datelor. Comisia ar trebui să fie împuternicită să elaboreze metodologia și procedura aplicabile descrierii auditate, în consultare cu Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, cu Comitetul european pentru protecția datelor, cu societatea civilă și cu diferiți experți, în conformitate cu Regulamentele (UE) nr. 182/2011 (16) și (UE) 2018/1725 (17) ale Parlamentului European și ale Consiliului.

    (73)

    Pentru a asigura realizarea deplină și durabilă a obiectivelor prezentului regulament, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a evalua: dacă o întreprindere care furnizează servicii de platformă esențiale ar trebui desemnată drept controlor de acces chiar dacă nu atinge pragurile cantitative prevăzute în prezentul regulament; dacă încălcarea sistematică de către un controlor de acces a obligațiilor justifică impunerea unor măsuri corective suplimentare; dacă ar trebui adăugate mai multe servicii din sectorul digital pe lista serviciilor de platformă esențiale; și dacă trebuie investigate practici suplimentare care sunt de asemenea neloiale și care limitează contestabilitatea piețelor digitale. O astfel de evaluare ar trebui să se bazeze pe investigații de piață efectuate într-un interval de timp adecvat, utilizând proceduri și termene clare, pentru a sprijini efectul ex ante al prezentului regulament asupra contestabilității și echității în sectorul digital și pentru a oferi nivelul necesar de securitate juridică.

    (74)

    Comisia ar trebui să poată constata, în urma unei investigații de piață, că o întreprindere care furnizează un serviciu de platformă esențial îndeplinește toate criteriile calitative generale pentru a fi identificată drept controlor de acces. Într-o astfel de situație, întreprinderea respectivă ar trebui, în principiu, să respecte toate obligațiile relevante prevăzute de prezentul regulament. Cu toate acestea, pentru controlorii de acces care au fost desemnați de Comisie deoarece este previzibil că aceștia vor beneficia de o poziție solidă și durabilă în viitorul apropiat, Comisia ar trebui să impună doar acele obligații care sunt necesare și adecvate pentru a preveni situația în care controlorul de acces în cauză obține o poziție solidă și durabilă în ceea ce privește operațiunile sale. În ceea ce privește astfel de controlori de acces emergenți, Comisia ar trebui să țină seama de faptul că acest statut are, în principiu, un caracter temporar și, prin urmare, ar trebui să se stabilească la un moment dat dacă o astfel de întreprindere care furnizează servicii de platformă esențiale ar trebui supusă tuturor obligațiilor aplicabile controlorilor de acces deoarece a dobândit o poziție solidă și durabilă sau că, în cele din urmă, condițiile pentru desemnare nu sunt îndeplinite și, prin urmare, ar trebui să se renunțe la toate obligațiile impuse anterior.

    (75)

    Comisia ar trebui să investigheze și să evalueze dacă sunt justificate măsuri corective comportamentale suplimentare sau, după caz, măsuri corective structurale suplimentare, astfel încât controlorul de acces să nu poată submina obiectivele prezentului regulament prin încălcarea sistematică a uneia sau a mai multora dintre obligațiile prevăzute în acesta. Acest lucru este valabil în cazul în care Comisia a emis împotriva unui controlor de acces cel puțin trei decizii de neconformitate în perioada de opt ani, care pot viza servicii de platformă esențiale diferite și obligații diferite prevăzute în prezentul regulament, și în cazul în care controlorul de acces și-a menținut, extins sau crescut și mai mult impactul pe piața internă, dependența economică a utilizatorilor săi comerciali și a utilizatorilor săi finali de serviciile sale de platformă esențiale sau soliditatea poziției sale. Ar trebui să se considere că un controlor de acces și-a menținut, extins sau sporit poziția de controlor de acces în cazul în care, în pofida măsurilor de aplicare a normelor luate de Comisie, respectivul controlor de acces își menține sau și-a consolidat sau întărit și mai mult importanța ca punct de acces prin care utilizatorii comerciali ajung la utilizatorii finali.

    În astfel de cazuri, Comisia ar trebui să aibă competența de a impune orice măsură corectivă, indiferent dacă este comportamentală sau structurală, ținând seama în mod corespunzător de principiul proporționalității. În acest context, Comisia ar trebui să aibă competența de a interzice, în măsura în care această măsură corectivă este proporțională și necesară pentru a menține sau a restabili echitatea și contestabilitatea care sunt afectate de încălcarea sistematică a obligațiilor, pe o perioadă limitată, ca controlorul de acces să devină parte la o concentrare în ceea ce privește respectivele servicii de platformă esențiale sau celelalte servicii furnizate în sectorul digital sau serviciile care permit colectarea de date afectate de încălcarea sistematică a obligațiilor. Pentru a permite implicarea efectivă a terților și posibilitatea de a testa măsurile corective înaintea aplicării lor, Comisia ar trebui să publice un rezumat neconfidențial detaliat al cazului și al măsurilor care urmează să fie luate. Comisia ar trebui să poată redeschide procedura, inclusiv în cazurile în care măsurile corective specificate se dovedesc a fi ineficace. O redeschidere din cauza ineficacității măsurilor corective adoptate prin decizie ar trebui să îi permită Comisiei să modifice în mod prospectiv măsurile corective. Comisia ar trebui, de asemenea, să poată să stabilească un termen rezonabil în care ar trebui să fie posibilă redeschiderea procedurii în cazul în care măsurile corective se dovedesc a fi ineficace.

    (76)

    În cazul în care, în cursul unei investigații privind încălcarea sistematică a obligațiilor, un controlor de acces propune Comisiei o serie de angajamente, aceasta ar trebui să poată adopta o decizie prin care angajamentele respective să devină obligatorii pentru controlorul de acces în cauză, în situația în care Comisia consideră că angajamentele asigură respectarea efectivă a obligațiilor prevăzute în prezentul regulament. Respectiva decizie ar trebui, de asemenea, să constate că nu se mai justifică o acțiune din partea Comisiei în ceea ce privește încălcarea sistematică a obligațiilor ce face obiectul investigației. Atunci când evaluează dacă angajamentele propuse de controlorul de acces sunt suficiente pentru a asigura respectarea efectivă a obligațiilor prevăzute în prezentul regulament, Comisia ar trebui să poată ține seama de testele efectuate de controlorul de acces pentru a demonstra eficacitatea în practică a angajamentelor propuse. Comisia ar trebui să verifice dacă decizia privind angajamentele este pe deplin respectată și își atinge obiectivele și ar trebui să aibă dreptul să revină asupra deciziei în cazul în care constată că angajamentele nu sunt eficace.

    (77)

    Serviciile din sectorul digital și tipurile de practici legate de aceste servicii se pot schimba rapid și într-o măsură semnificativă. Pentru a se asigura faptul că prezentul regulament rămâne de actualitate și oferă un răspuns normativ eficace și global la problemele legate de controlorii de acces, este important să se prevadă o revizuire periodică a listelor de servicii de platformă esențiale, precum și a obligațiilor prevăzute în prezentul regulament. Acest lucru este important în special pentru a se asigura identificarea practicilor care ar putea limita contestabilitatea serviciilor de platformă esențiale sau care sunt neloiale. Deși este important să se efectueze o revizuire periodică, având în vedere caracterul dinamic al sectorului digital, pentru a asigura securitatea juridică în ceea ce privește condițiile de reglementare, orice revizuire ar trebui efectuată într-un interval de timp rezonabil și adecvat. De asemenea, investigațiile de piață ar trebui să asigure faptul că Comisia dispune de elemente de probă solide pe baza cărora să poată evalua dacă ar trebui să propună modificarea prezentului regulament pentru a revizui, a extinde sau a detalia suplimentar listele de servicii de platformă esențiale. Investigațiile de piață ar trebui să asigure și faptul că Comisia dispune de elemente de probă solide pe baza cărora să poată evalua dacă ar trebui să propună modificarea obligațiilor prevăzute în prezentul regulament sau dacă ar trebui să adopte un act delegat pentru a actualiza aceste obligații.

    (78)

    În ceea ce privește comportamentele controlorilor de acces care nu fac obiectul obligațiilor prevăzute în prezentul regulament, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a deschide o investigație de piață privind serviciile și practicile noi pentru a identifica dacă obligațiile prevăzute în prezentul regulament trebuie să fie completate prin intermediul unui act delegat care intră în domeniul de aplicare al împuternicirii prevăzute de prezentul regulament pentru astfel de acte delegate sau prin prezentarea unei propuneri de modificare a prezentului regulament. Acest lucru nu aduce atingere posibilității Comisiei de a iniția, în cazurile corespunzătoare, o procedură în temeiul articolului 101 sau 102 din TFUE. O astfel de procedură ar trebui să se desfășoare în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului (18). În cazuri de urgență cauzată de riscul unor prejudicii grave și ireparabile aduse concurenței, Comisia ar trebui să aibă în vedere adoptarea unor măsuri provizorii în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003.

    (79)

    În cazul în care o practică a controlorilor de acces este neloială sau limitează contestabilitatea serviciilor de platformă esențiale care sunt deja desemnate în temeiul prezentului regulament, fără ca această practică să fie acoperită în mod explicit de obligațiile stabilite de prezentul regulament, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a actualiza prezentul regulament prin intermediul unor acte delegate. Astfel de actualizări prin intermediul unui act delegat ar trebui să facă obiectul aceluiași standard de investigare și, prin urmare, ar trebui să fie precedate de o investigație de piață. Comisia ar trebui, de asemenea, să aplice un standard predefinit pentru identificarea unor astfel de tipuri de practici. Acest standard juridic ar trebui să asigure faptul că tipurile de obligații cu care se pot confrunta în orice moment controlorii de acces în temeiul prezentului regulament sunt suficient de previzibile.

    (80)

    Pentru a asigura punerea în aplicare efectivă și respectarea prezentului regulament, Comisia ar trebui să aibă competențe substanțiale de investigare și de aplicare a normelor, care să-i permită să investigheze, să aplice normele prevăzute în prezentul regulament și să monitorizeze aceste norme, asigurând, în același timp, respectarea dreptului fundamental de a fi audiat și de a avea acces la dosar în contextul procedurilor de aplicare a normelor. Comisia ar trebui să dispună de aceste competențe de investigare și în ceea ce privește efectuarea de investigații de piață, inclusiv în scopul actualizării și revizuirii prezentului regulament.

    (81)

    Comisia ar trebui să fie împuternicită să solicite informațiile necesare în scopul aplicării prezentului regulament. În special, Comisia ar trebui să aibă acces la orice documente, date, baze de date, algoritmi și informații relevante care sunt necesare pentru deschiderea și desfășurarea investigațiilor și pentru monitorizarea respectării obligațiilor prevăzute în prezentul regulament, indiferent de cine deține astfel de informații și indiferent de forma sau formatul acestora, de suportul de stocare sau de locul în care sunt stocate.

    (82)

    Comisia ar trebui să le poată solicita în mod direct întreprinderilor sau asocierilor de întreprinderi să furnizeze orice elemente de probă, date și informații relevante. În plus, Comisia ar trebui să poată solicita informațiile relevante de la autoritățile competente dintr-un stat membru sau de la orice persoană fizică sau juridică în scopul aplicării prezentului regulament. Atunci când se conformează unei decizii a Comisiei, întreprinderile sunt obligate să răspundă la întrebări referitoare la elemente de fapt și să furnizeze documente.

    (83)

    Comisia ar trebui, de asemenea, să fie împuternicită să efectueze inspecții în ceea ce privește orice întreprindere sau asociere de întreprinderi și să intervieveze orice persoană care ar putea fi în posesia unor informații utile și să înregistreze declarațiile făcute.

    (84)

    Măsurile provizorii pot fi un instrument important pentru a se asigura că, atât timp cât o investigație este în desfășurare, încălcarea care face obiectul investigației nu conduce la prejudicii grave și ireparabile pentru utilizatorii comerciali sau pentru utilizatorii finali ai controlorilor de acces. Acest instrument este important pentru a evita evoluții care ar putea fi foarte greu de inversat printr-o decizie luată de Comisie la finalul procedurii. Prin urmare, Comisia ar trebui să aibă competența de a dispune măsuri provizorii în cadrul unei proceduri inițiate în vederea eventualei adoptări a unei decizii de neconformitate. Această competență ar trebui să se aplice în cazurile în care Comisia a constatat prima facie o încălcare a obligațiilor de către controlorii de acces și în cazurile în care există un risc de prejudicii grave și ireparabile pentru utilizatorii comerciali sau utilizatorii finali ai controlorilor de acces. Măsurile provizorii ar trebui să se aplice numai pe o perioadă determinată, care fie poate dura până la încheierea procedurii de către Comisie, fie poate avea o durată fixă care poate fi reînnoită în măsura în care acest lucru este necesar și adecvat.

    (85)

    Comisia ar trebui să poată lua măsurile necesare pentru a monitoriza punerea în aplicare efectivă a obligațiilor prevăzute în prezentul regulament și respectarea acestora. Astfel de măsuri ar trebui să includă capacitatea Comisiei de a numi experți externi independenți și auditori care să ofere asistență Comisiei în acest proces, inclusiv, după caz, experți și auditori din partea autorităților competente din statele membre, cum ar fi autoritățile de protecție a datelor sau autoritățile de protecție a consumatorilor. La numirea auditorilor, Comisia ar trebui să asigure o rotație suficientă.

    (86)

    Respectarea obligațiilor impuse prin prezentul regulament ar trebui să fie asigurată prin amenzi și penalități cu titlu cominatoriu. În acest scop, ar trebui de asemenea stabilite niveluri adecvate ale amenzilor și ale penalităților cu titlu cominatoriu pentru încălcarea obligațiilor și a normelor de procedură, sub rezerva unor termene de prescripție corespunzătoare, în conformitate cu principiul proporționalității și cu principiul ne bis in idem. Comisia și autoritățile naționale competente ar trebui să își coordoneze eforturile de aplicare a normelor pentru a se asigura că aceste principii sunt respectate. În special, Comisia ar trebui să țină seama de orice amenzi și sancțiuni aplicate aceleiași persoane juridice pentru aceleași fapte printr-o decizie definitivă în cadrul unei proceduri referitoare la o încălcare a altor norme ale Uniunii sau naționale, astfel încât să se asigure că ansamblul amenzilor și al sancțiunilor aplicate corespunde gravității încălcărilor comise.

    (87)

    Pentru a se asigura colectarea eficace a amenzilor aplicate asocierilor de întreprinderi pentru încălcările comise de acestea, este necesar să se stabilească condițiile în care Comisia poate solicita plata amenzii de către întreprinderile membre ale respectivei asocieri de întreprinderi în cazul în care aceasta nu este solvabilă.

    (88)

    În contextul procedurilor desfășurate în temeiul prezentului regulament, întreprinderii în cauză ar trebui să i se acorde dreptul de a fi ascultată de către Comisie, iar deciziile luate ar trebui să facă obiectul unei publicități ample. Pe lângă asigurarea dreptului la bună administrare, a dreptului de acces la dosar și a dreptului de a fi ascultat, este esențial să fie protejate informațiile confidențiale. În plus, Comisia ar trebui să respecte confidențialitatea informațiilor, dar, în același timp, ar trebui să se asigure că toate informațiile pe care se bazează decizia sunt divulgate într-o măsură care să îi permită destinatarului deciziei să înțeleagă faptele și motivele care au condus la adoptarea deciziei. De asemenea, este necesar să se asigure faptul că Comisia utilizează numai informații colectate în temeiul prezentului regulament în scopul aplicării prezentului regulament, cu excepția cazului în care se prevede altfel în mod expres. În fine, ar trebui să fie posibil, în anumite condiții, ca unele documente comerciale, cum ar fi comunicările dintre avocați și clienții lor, să fie considerate confidențiale dacă sunt îndeplinite condițiile relevante.

    (89)

    Atunci când pregătește rezumatele neconfidențiale în vederea publicării pentru a le permite în mod efectiv terților interesați să prezinte observații, Comisia ar trebui să acorde atenția cuvenită interesului legitim al întreprinderilor de a-și proteja secretele comerciale și alte informații confidențiale.

    (90)

    Aplicarea coerentă, eficace și complementară în cazul controlorilor de acces a instrumentelor juridice disponibile necesită cooperarea și coordonarea Comisiei cu autoritățile naționale în limitele competențelor lor. Comisia și autoritățile naționale ar trebui să coopereze și să își coordoneze acțiunile necesare pentru aplicarea în cazul controlorilor de acces a instrumentelor juridice disponibile în sensul prezentului regulament și ar trebui să respecte principiul cooperării loiale prevăzut la articolul 4 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). Ar trebui să fie posibil ca sprijinul acordat Comisiei de autoritățile naționale să includă furnizarea către Comisie a tuturor informațiilor necesare pe care le dețin sau acordarea de sprijin Comisiei, la cererea acesteia, în exercitarea competențelor sale astfel încât Comisia să fie capabilă într-o mai mare măsură să își îndeplinească sarcinile care îi revin în temeiul prezentului regulament.

    (91)

    Comisia este singura autoritate abilitată să asigure respectarea prezentului regulament. Pentru a sprijini Comisia, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a împuternici autoritățile lor competente care aplică normele în materie de concurență să efectueze investigații în ceea ce privește posibile încălcări de către controlorii de acces ale anumitor obligații prevăzute de prezentul regulament. Acest lucru ar putea fi relevant în special în cazurile în care nu se poate stabili de la început dacă comportamentul unui controlor de acces ar putea reprezenta o încălcare a prezentului regulament, a normelor în materie de concurență pe care autoritatea națională competentă este abilitată să le aplice sau a ambelor. Autoritatea națională competentă care aplică normele în materie de concurență ar trebui să raporteze Comisiei constatările sale cu privire la posibilele încălcări de către controlorii de acces ale anumitor obligații prevăzute de prezentul regulament, în vederea inițierii de către Comisie a unei proceduri de investigare a oricărei încălcări, în calitatea sa de unică autoritate abilitată să asigure respectarea dispozițiilor prevăzute de prezentul regulament.

    Comisia ar trebui să aibă libertatea totală de a decide dacă să inițieze sau nu o astfel de procedură. Pentru a evita suprapunerea investigațiilor desfășurate în temeiul prezentului regulament, autoritatea națională competentă în cauză ar trebui să informeze Comisia înainte de a lua prima măsură de investigare cu privire la o posibilă încălcare de către controlorii de acces a anumitor obligații prevăzute de prezentul regulament. Autoritățile naționale competente ar trebui, de asemenea, să coopereze îndeaproape și să se coordoneze cu Comisia atunci când aplică normele naționale în materie de concurență împotriva controlorilor de acces, inclusiv în ceea ce privește stabilirea amenzilor. În acest scop, ele ar trebui să informeze Comisia atunci când inițiază proceduri pe baza normelor naționale în materie de concurență împotriva controlorilor de acces, precum și înainte de a le impune obligații controlorilor de acces în cadrul unor astfel de proceduri. Pentru a se evita suprapunerile, ar trebui să fie posibil ca informațiile referitoare la proiectul de decizie în temeiul articolului 11 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, după caz, să servească drept notificare în temeiul prezentului regulament.

    (92)

    Pentru a se garanta aplicarea și respectarea armonizată a prezentului regulament, este important să se asigure faptul că autoritățile naționale, inclusiv instanțele naționale, dispun de toate informațiile necesare pentru a se asigura că deciziile lor nu contravin unei decizii adoptate de Comisie în temeiul prezentului regulament. Instanțele naționale ar trebui să aibă posibilitatea de a cere Comisiei să le transmită informații sau avize cu privire la chestiuni legate de aplicarea prezentului regulament. În același timp, Comisia ar trebui să poată prezenta observații orale sau scrise instanțelor naționale. Acest lucru nu aduce atingere posibilității instanțelor naționale de a formula o cerere de decizie preliminară în temeiul articolului 267 din TFUE.

    (93)

    Pentru a asigura aplicarea coerentă, eficace și complementară a prezentului regulament și a altor reglementări sectoriale aplicabile controlorilor de acces, Comisia ar trebui să beneficieze de cunoștințele de specialitate ale unui grup la nivel înalt specializat. Ar trebui, de asemenea, să fie posibil ca respectivul grup la nivel înalt să sprijine Comisia prin acordarea de consiliere, opinii de specialitate și recomandări, după caz, în chestiuni generale legate de punerea în aplicare sau de respectarea prezentului regulament. Grupul la nivel înalt ar trebui să fie compus din organismele și rețelele europene relevante, iar componența sa ar trebui să asigure un nivel ridicat de competență de specialitate și un echilibru geografic. Membrii grupului la nivel înalt ar trebui să raporteze periodic organismelor și rețelelor pe care le reprezintă cu privire la sarcinile îndeplinite în cadrul grupului și să le consulte în această privință.

    (94)

    Întrucât deciziile luate de Comisie în temeiul prezentului regulament fac obiectul controlului Curții de Justiție în conformitate cu TFUE, potrivit articolului 261 din TFUE, Curtea de Justiție ar trebui să aibă competență de fond în ceea ce privește amenzile și penalitățile cu titlu cominatoriu.

    (95)

    Comisia ar trebui să poată elabora linii directoare pentru a oferi orientări suplimentare cu privire la diferite aspecte ale prezentului regulament sau pentru a sprijini întreprinderile care furnizează servicii de platformă esențiale în punerea în aplicare a obligațiilor care decurg din prezentul regulament. Astfel de linii directoare ar trebui să se poată baza, în special, pe experiența dobândită de Comisie din monitorizarea respectării prezentului regulament. Emiterea oricăror linii directoare în temeiul prezentului regulament este o prerogativă a Comisiei, la latitudinea exclusivă a acesteia și nu ar trebui să fie considerată un element constitutiv al procesului prin care se asigură respectarea obligațiilor prevăzute de prezentul regulament de către întreprinderile sau asocierile de întreprinderi în cauză.

    (96)

    Punerea în aplicare a unora dintre obligațiile controlorilor de acces, precum cele legate de accesul la date, portabilitatea datelor sau interoperabilitate, ar putea fi facilitată de utilizarea unor standarde tehnice. În această privință, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea, dacă acest lucru este adecvat și necesar, să solicite organismelor europene de standardizare să elaboreze astfel de standarde.

    (97)

    Pentru a asigura piețe contestabile și echitabile în sectorul digital în întreaga Uniune acolo unde sunt prezenți controlori de acces, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea metodologiei care trebuie urmată pentru a determina dacă pragurile cantitative privind utilizatorii finali activi și utilizatorii comerciali activi pentru desemnarea controlorilor de acces sunt îndeplinite, metodologie care este inclusă într-o anexă la prezentul regulament, în ceea ce privește precizarea mai în detaliu a elementelor suplimentare ale metodologiei care nu fac obiectul respectivei anexe și care sunt utilizate pentru a determina dacă pragurile cantitative referitoare la desemnarea controlorilor de acces sunt îndeplinite, precum și în ceea ce privește completarea obligațiilor existente prevăzute în prezentul regulament în cazul în care, pe baza unei investigații de piață, Comisia a identificat necesitatea actualizării obligațiilor care vizează practicile ce limitează contestabilitatea serviciilor de platformă esențiale sau care sunt neloiale, iar actualizarea avută în vedere intră în domeniul de aplicare al împuternicirii prevăzute în prezentul regulament pentru astfel de acte delegate.

    (98)

    Atunci când adoptă acte delegate în temeiul prezentului regulament, este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (19). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul ar trebui să primească toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții ar trebui să aibă acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

    (99)

    În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei: pentru a specifica măsurile care trebuie puse în aplicare de către controlorii de acces în vederea respectării efective a obligațiilor prevăzute de prezentul regulament; pentru a suspenda, integral sau parțial, o obligație specifică impusă unui controlor de acces; pentru a exonera un controlor de acces, integral sau parțial, de o obligație specifică; pentru a specifica măsurile care trebuie puse în aplicare de un controlor de acces atunci când eludează obligațiile prevăzute de prezentul regulament; pentru a încheia o investigație de piață privind desemnarea unor controlori de acces; pentru a impune măsuri corective în cazul încălcării sistematice a obligațiilor; pentru a dispune măsuri provizorii împotriva unui controlor de acces; pentru a conferi caracter obligatoriu angajamentelor aplicabile unui controlor de acces; pentru a-și prezenta constatarea referitoare la existența unei încălcări; pentru a stabili cuantumul definitiv al penalității cu titlu cominatoriu; pentru a stabili forma, conținutul și alte detalii ale notificărilor, transmiterilor de informații, cererilor motivate și rapoartelor regulamentare transmise de controlorii de acces; pentru a stabili modalitățile operaționale și tehnice în vederea punerii în aplicare a interoperabilității, precum și metodologia și procedura pentru descrierea, care trebuie să facă obiectul unui audit, a tehnicilor utilizate pentru crearea de profiluri ale consumatorilor; pentru a stabili modalitățile practice privind procedurile, prelungirile termenelor, exercitarea drepturilor în cursul procedurilor, condițiile de divulgare, precum și privind cooperarea și coordonarea dintre Comisie și autoritățile naționale. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

    (100)

    Pentru adoptarea unui act de punere în aplicare privind modalitățile practice referitoare la cooperarea și coordonarea Comisiei cu statele membre ar trebui utilizată procedura de examinare. Pentru celelalte acte de punere în aplicare prevăzute de prezentul regulament ar trebui utilizată procedura de consultare. Acest lucru este justificat de faptul că celelalte acte de punere în aplicare sus-menționate se referă la aspecte practice ale procedurilor prevăzute de prezentul regulament, cum ar fi forma, conținutul și celelalte detalii ale diferitelor etape procedurale, la modalitățile practice referitoare la diferitele etape procedurale, cum ar fi, de exemplu, prelungirea termenelor procedurale sau dreptul de a fi ascultat, precum și la deciziile individuale de punere în aplicare adresate unui controlor de acces.

    (101)

    În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011, fiecare stat membru ar trebui să fie reprezentat în cadrul comitetului consultativ și să decidă cu privire la componența delegației sale. Această delegație poate include, printre alții, experți din partea autorităților competente din statele membre, care dețin cunoștințele de specialitate pertinente pentru o chestiune specifică prezentată comitetului consultativ.

    (102)

    Avertizorii pot aduce informații noi în atenția autorităților competente, care să le ajute să detecteze cazuri de încălcare a prezentului regulament și să le permită să impună sancțiuni. Ar trebui să se asigure existența unor proceduri corespunzătoare care să le permită avertizorilor să semnaleze autorităților competente cazuri concrete sau potențiale de încălcare a prezentului regulament și să le ofere protecție împotriva represaliilor. În acest scop, în prezentul regulament ar trebui să se prevadă că Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului (20) se aplică raportării încălcărilor prezentului regulament și protecției persoanelor care raportează astfel de încălcări.

    (103)

    Pentru a spori securitatea juridică, aplicabilitatea, în temeiul prezentului regulament, a Directivei (UE) 2019/1937 în ceea ce privește raportările unor încălcări ale prezentului regulament și în ceea ce privește protecția persoanelor care raportează astfel de încălcări ar trebui să se reflecte în respectiva directivă. Prin urmare, anexa la Directiva (UE) 2019/1937 ar trebui modificată în consecință. Statele membre sunt cele care trebuie să se asigure că modificarea respectivă este reflectată în măsurile de transpunere pe care le adoptă în conformitate cu Directiva (UE) 2019/1937, chiar dacă adoptarea de măsuri naționale de transpunere nu este o condiție pentru aplicabilitatea respectivei directive în ceea ce privește raportarea unor încălcări ale prezentului regulament și în ceea ce privește protecția persoanelor care efectuează aceste raportări începând cu data aplicării prezentului regulament.

    (104)

    Consumatorilor ar trebui să li se permită să își exercite drepturile în legătură cu obligațiile impuse controlorilor de acces în temeiul prezentului regulament prin intermediul acțiunilor în reprezentare, în conformitate cu Directiva (UE) 2020/1828 a Parlamentului European și a Consiliului (21). În acest scop, prezentul regulament ar trebui să prevadă că Directiva (UE) 2020/1828 se aplică acțiunilor în reprezentare introduse împotriva încălcărilor comise de controlorii de acces ale dispozițiilor prezentului regulament, care prejudiciază sau pot prejudicia interesele colective ale consumatorilor. Prin urmare, anexa la directiva menționată ar trebui modificată în consecință. Statele membre sunt cele care trebuie să se asigure că modificarea respectivă este reflectată în măsurile de transpunere pe care le adoptă în conformitate cu Directiva (UE) 2020/1828, chiar dacă adoptarea de măsuri naționale de transpunere în această privință nu este o condiție pentru aplicabilitatea respectivei directive în ceea ce privește aceste acțiuni în reprezentare. Aplicabilitatea Directivei (UE) 2020/1828 în ceea ce privește acțiunile în reprezentare introduse împotriva încălcărilor comise de controlorii de acces ale dispozițiilor prezentului regulament, care prejudiciază sau pot prejudicia interesele colective ale consumatorilor, ar trebui să înceapă de la data aplicării actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre necesare pentru transpunerea directivei respective sau de la data aplicării prezentului regulament, reținându-se ultima dintre aceste date.

    (105)

    Comisia ar trebui să evalueze periodic prezentul regulament și să monitorizeze îndeaproape efectele acestuia asupra contestabilității și caracterului echitabil al relațiilor comerciale din economia platformelor online, în special cu scopul de a stabili dacă este necesară modificarea acestuia având în vedere evoluțiile tehnologice sau comerciale relevante. Evaluarea respectivă ar trebui să includă revizuirea periodică a listei serviciilor de platformă esențiale și a obligațiilor care le revin controlorilor de acces, precum și executarea acestora, pentru a asigura faptul că piețele digitale din întreaga Uniune sunt contestabile și echitabile. În acest context, Comisia ar trebui să evalueze și sfera de aplicare a obligației referitoare la interoperabilitatea serviciilor de comunicații electronice care nu se bazează pe numere. Pentru a obține o imagine de ansamblu a evoluțiilor din sectorul digital, evaluarea ar trebui să țină seama de experiențele statelor membre și ale părților interesate relevante. În această privință, Comisia ar trebui să poată lua în considerare și avizele și rapoartele care i-au fost prezentate de Observatorul privind economia platformelor online, înființat prin Decizia C(2018) 2393 a Comisiei din 26 aprilie 2018. În urma evaluării, Comisia ar trebui să ia măsurile corespunzătoare. Comisia ar trebui să aibă ca obiectiv menținerea unui nivel ridicat de protecție și de respectare a drepturilor și valorilor comune, în special a egalității și a nediscriminării, atunci când efectuează evaluările și revizuirile practicilor și obligațiilor prevăzute de prezentul regulament.

    (106)

    Fără a aduce atingere procedurii bugetare și cu ajutorul instrumentelor financiare existente, Comisiei ar trebui să i se aloce resursele umane, financiare și tehnice adecvate pentru a se asigura faptul că aceasta își poate îndeplini în mod eficace atribuțiile și își poate exercita competențele cu privire la respectarea prezentului regulament.

    (107)

    Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume asigurarea contestabilității și a echității sectorului digital, în general, și a serviciilor de platformă esențiale, în special, în vederea promovării inovării, a unei calități ridicate a produselor și serviciilor digitale, a unor prețuri corecte și competitive, precum și a unei înalte calități și a unei largi posibilități de alegere pentru utilizatorii finali din sectorul digital, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de statele membre, dar, având în vedere modelul de afaceri și operațiunile controlorilor de acces, precum și amploarea și efectele operațiunilor lor, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv.

    (108)

    Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 din Regulamentul (UE) 2018/1725 și a emis un aviz la 10 februarie 2021 (22).

    (109)

    Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special la articolele 16, 47 și 50. În consecință, interpretarea și aplicarea prezentului regulament ar trebui să respecte drepturile și principiile respective,

    ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

    CAPITOLUL I

    OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII

    Articolul 1

    Obiect și domeniu de aplicare

    (1)   Obiectivul prezentului regulament este de a contribui la buna funcționare a pieței interne prin stabilirea de norme armonizate care să le asigure tuturor entităților comerciale piețe contestabile și echitabile în sectorul digital din întreaga Uniune unde sunt prezenți controlori de acces, în beneficiul utilizatorilor comerciali și al utilizatorilor finali.

    (2)   Prezentul regulament se aplică serviciilor de platformă esențiale furnizate sau oferite de controlorii de acces utilizatorilor comerciali stabiliți în Uniune sau utilizatorilor finali stabiliți în Uniune sau care se află pe teritoriul acesteia, indiferent de locul de stabilire sau de reședință al controlorilor de acces și indiferent de dreptul aplicabil în mod normal în ceea ce privește furnizarea serviciului.

    (3)   Prezentul regulament nu se aplică piețelor legate de:

    (a)

    rețelele de comunicații electronice, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 din Directiva (UE) 2018/1972;

    (b)

    serviciile de comunicații electronice, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 4 din Directiva (UE) 2018/1972, altele decât cele legate de serviciile de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere.

    (4)   În ceea ce privește serviciile de comunicații interpersonale, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 5 din Directiva (UE) 2018/1972, prezentul regulament nu aduce atingere competențelor și responsabilităților conferite autorităților naționale de reglementare și altor autorități competente în temeiul articolului 61 din respectiva directivă.

    (5)   Pentru a evita fragmentarea pieței interne, statele membre nu le impun controlorilor de acces obligații suplimentare prin acte cu putere de lege, reglementări sau măsuri administrative în scopul asigurării unor piețe contestabile și echitabile. Nicio dispoziție a prezentului regulament nu împiedică statele membre să impună obligații întreprinderilor, inclusiv celor care furnizează servicii de platformă esențiale, privind aspecte care nu intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, cu condiția ca respectivele obligații să fie compatibile cu dreptul Uniunii și să nu rezulte din faptul că întreprinderile relevante au statutul de controlor de acces în sensul prezentului regulament.

    (6)   Prezentul regulament nu aduce atingere aplicării articolelor 101 și 102 din TFUE. De asemenea, acesta nu aduce atingere aplicării:

    (a)

    normelor naționale în materie de concurență care interzic acordurile anticoncurențiale, deciziile asocierilor de întreprinderi, practicile concertate și abuzurile de poziție dominantă;

    (b)

    normelor naționale în materie de concurență care interzic alte forme de comportament unilateral, în măsura în care sunt aplicate altor întreprinderi decât controlorii de acces sau au ca efect impunerea unor obligații suplimentare controlorilor de acces; și

    (c)

    Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (23) și normelor naționale privind controlul concentrărilor economice.

    (7)   Autoritățile naționale nu iau decizii care sunt contrare unei decizii adoptate de Comisie în temeiul prezentului regulament. Comisia și statele membre acționează în strânsă cooperare și își coordonează acțiunile de aplicare a legii pe baza principiilor stabilite la articolele 37 și 38.

    Articolul 2

    Definiții

    În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

    1.

    „controlor de acces” înseamnă o întreprindere care furnizează servicii de platformă esențiale, desemnată în temeiul articolului 3;

    2.

    „serviciu de platformă esențial” înseamnă oricare dintre următoarele:

    (a)

    serviciile de intermediere online;

    (b)

    motoarele de căutare online;

    (c)

    serviciile de rețele de socializare online;

    (d)

    serviciile de platformă de partajare a materialelor video;

    (e)

    serviciile de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere;

    (f)

    sistemele de operare;

    (g)

    browserele web;

    (h)

    asistenții virtuali;

    (i)

    serviciile de cloud computing;

    (j)

    serviciile de publicitate online, inclusiv orice rețea de publicitate, schimburile publicitare și orice alt serviciu de intermediere publicitară, prestat de o întreprindere care furnizează oricare dintre serviciile de platformă esențiale enumerate la literele (a)-(i);

    3.

    „serviciu al societății informaționale” înseamnă orice serviciu în sensul definiției de la articolul 1 alineatul (1) litera (b) din Directiva (UE) 2015/1535;

    4.

    „sector digital” înseamnă sectorul produselor și serviciilor furnizate cu ajutorul sau prin intermediul serviciilor societății informaționale;

    5.

    „servicii de intermediere online” înseamnă servicii de intermediere online în sensul definiției de la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2019/1150;

    6.

    „motor de căutare online” înseamnă un motor de căutare online în sensul definiției de la articolul 2 punctul 5 din Regulamentul (UE) 2019/1150;

    7.

    „serviciu de rețele de socializare online” înseamnă o platformă care le permite utilizatorilor finali să se conecteze și să comunice între ei, să partajeze conținut și să descopere alți utilizatori și alt conținut prin intermediul mai multor dispozitive și, în special, prin chat, postări, materiale video și recomandări;

    8.

    „serviciu de platformă de partajare a materialelor video” înseamnă un serviciu de platformă de partajare a materialelor video în sensul definiției de la articolul 1 alineatul (1) litera (aa) din Directiva 2010/13/UE;

    9.

    „serviciu de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere” înseamnă un serviciu de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere în sensul definiției de la articolul 2 punctul 7 din Directiva (UE) 2018/1972;

    10.

    „sistem de operare” înseamnă un software de sistem care controlează funcțiile de bază ale hardware-ului sau ale software-ului și permite aplicațiilor software să ruleze pe baza lui;

    11.

    „browser web” înseamnă o aplicație software care le permite utilizatorilor finali să acceseze și să interacționeze cu conținutul web găzduit pe servere conectate la rețele precum internetul, inclusiv browserele web autonome și browserele web integrate sau încorporate în software sau aplicații similare;

    12.

    „asistent virtual” înseamnă un software care poate prelucra cereri, sarcini sau întrebări, inclusiv cele formulate prin modalități audio, vizuale sau scrise sau prin gesturi sau mișcări și care, pe baza acestor cereri, sarcini sau întrebări, oferă acces la alte servicii sau controlează dispozitive conectate fizice;

    13.

    „serviciu de cloud computing” înseamnă un serviciu de cloud computing în sensul definiției de la articolul 4 punctul 19 din Directiva (UE) 2016/1148 a Parlamentului European și a Consiliului (24);

    14.

    „magazine de aplicații software” înseamnă un tip de servicii de intermediere online care se axează pe aplicațiile software ca produs sau serviciu intermediat;

    15.

    „aplicație software” înseamnă orice produs sau serviciu digital care rulează pe baza unui sistem de operare;

    16.

    „serviciu de plată” înseamnă un serviciu de plată în sensul definiției de la articolul 4 punctul 3 din Directiva (UE) 2015/2366;

    17.

    „serviciu tehnic care sprijină un serviciu de plată” înseamnă un serviciu în sensul articolului 3 litera (j) din Directiva (UE) 2015/2366;

    18.

    „sistem de plată pentru achiziții în cadrul aplicației” înseamnă o aplicație software, un serviciu sau o interfață cu utilizatorul care facilitează achiziționarea de conținut digital sau de servicii digitale în cadrul unei aplicații software, inclusiv conținut, abonamente, componente sau funcționalități, precum și plățile pentru astfel de achiziții;

    19.

    „serviciu de identificare” înseamnă un tip de serviciu furnizat împreună cu serviciile de platformă esențiale sau în sprijinul acestora care permite orice tip de verificare a identității utilizatorilor finali sau a utilizatorilor comerciali, indiferent de tehnologia utilizată;

    20.

    „utilizator final” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care utilizează servicii de platformă esențiale în altă calitate decât cea de utilizator comercial;

    21.

    „utilizator comercial” înseamnă orice persoană fizică sau juridică ce acționează cu titlu comercial sau profesional care utilizează servicii de platformă esențiale în scopul sau în cursul furnizării de bunuri sau servicii către utilizatorii finali;

    22.

    „ierarhizare” înseamnă vizibilitatea relativă acordată bunurilor sau serviciilor oferite prin intermediul serviciilor de intermediere online, al serviciilor de rețele de socializare online, al serviciilor de platformă de partajare a materialelor video sau al asistenților virtuali sau relevanța acordată rezultatelor căutărilor de către motoarele de căutare online, astfel cum sunt prezentate, organizate sau comunicate de întreprinderile care furnizează servicii de intermediere online, servicii de rețele de socializare online, servicii de platformă de partajare a materialelor video, asistenți virtuali sau motoare de căutare online, indiferent de mijloacele tehnologice folosite pentru această prezentare, organizare sau comunicare și indiferent dacă este prezentat sau comunicat numai un singur rezultat;

    23.

    „rezultate ale căutării” înseamnă orice informație furnizată în orice format, inclusiv texte, grafice, materiale vocale sau alte rezultate, obținută ca răspuns al unei căutări și care are legătură cu aceasta, indiferent dacă informația oferită ca răspuns este un rezultat plătit sau nu, un răspuns direct sau orice produs, serviciu sau informație oferită în legătură cu rezultatele organice ori afișată împreună cu acestea sau încorporată parțial sau integral în acestea;

    24.

    „date” înseamnă orice reprezentare digitală a unor acte, fapte sau informații și orice compilație a unor astfel de acte, fapte sau informații, inclusiv sub forma unei înregistrări audio, video sau audiovizuale;

    25.

    „date cu caracter personal” înseamnă date cu caracter personal în sensul definiției de la articolul 4 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2016/679;

    26.

    „date fără caracter personal” înseamnă alte date decât datele cu caracter personal;

    27.

    „întreprindere” înseamnă o entitate care desfășoară o activitate economică, indiferent de statutul său juridic și de modul în care este finanțată, inclusiv toate societățile afiliate sau întreprinderile asociate care formează un grup prin intermediul controlului direct sau indirect exercitat asupra unei societăți sau întreprinderi de către o alta;

    28.

    „control” înseamnă posibilitatea de a exercita o influență decisivă asupra unei întreprinderi, în sensul articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004;

    29.

    „interoperabilitate” înseamnă capacitatea de a face schimb de informații și de a utiliza reciproc informațiile care au fost partajate prin intermediul interfețelor sau al altor soluții, astfel încât toate elementele de hardware sau software să funcționeze cu alt hardware și software și cu utilizatorii în toate modurile în care sunt destinate să funcționeze;

    30.

    „cifră de afaceri” înseamnă suma obținută de o întreprindere în sensul articolului 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004;

    31.

    „creare de profiluri” înseamnă creare de profiluri în sensul definiției de la articolul 4 punctul 4 din Regulamentul (UE) 2016/679;

    32.

    „consimțământ” înseamnă consimțământ în sensul definiției de la articolul 4 punctul 11 din Regulamentul (UE) 2016/679;

    33.

    „instanță națională” înseamnă orice instanță judecătorească dintr-un stat membru în sensul articolului 267 din TFUE.

    CAPITOLUL II

    CONTROLORII DE ACCES

    Articolul 3

    Desemnarea drept controlor de acces

    (1)   O întreprindere este desemnată drept controlor de acces dacă:

    (a)

    are un impact semnificativ asupra pieței interne;

    (b)

    furnizează un serviciu de platformă esențial care reprezintă un punct de acces important prin care utilizatorii comerciali ajung la utilizatorii finali; și

    (c)

    beneficiază de o poziție solidă și durabilă, în ceea ce privește operațiunile sale, sau este previzibil că va beneficia de o astfel de poziție în viitorul apropiat.

    (2)   Se prezumă că o întreprindere îndeplinește condițiile corespunzătoare de la alineatul (1):

    (a)

    în ceea ce privește alineatul (1) litera (a), în cazul în care a realizat o cifră de afaceri anuală în Uniune mai mare sau egală cu 7,5 miliarde EUR în fiecare dintre ultimele trei exerciții financiare sau în cazul în care capitalizarea sa bursieră medie sau valoarea sa justă de piață echivalentă a fost de cel puțin 75 de miliarde EUR în ultimul exercițiu financiar și în cazul în care furnizează același serviciu de platformă esențial în cel puțin trei state membre;

    (b)

    în ceea ce privește alineatul (1) litera (b), în cazul în care furnizează un serviciu de platformă esențial care, în ultimul exercițiu financiar, a avut lunar cel puțin 45 de milioane de utilizatori finali activi stabiliți în Uniune sau aflați pe teritoriul acesteia și, anual, cel puțin 10 000 de utilizatori comerciali activi stabiliți în Uniune, identificați și calculați în conformitate cu metodologia și indicatorii prevăzuți în anexă;

    (c)

    în ceea ce privește alineatul (1) litera (c), în cazul în care pragurile prevăzute la litera (b) de la prezentul alineat au fost atinse în fiecare dintre ultimele trei exerciții financiare.

    (3)   În cazul în care o întreprindere care furnizează servicii de platformă esențiale atinge toate pragurile menționate la alineatul (2), aceasta notifică acest lucru Comisiei fără întârziere și, în orice caz, în termen de două luni de la atingerea pragurilor respective și îi furnizează informațiile relevante indicate la alineatul (2). Notificarea respectivă include informațiile relevante indicate la alineatul (2) pentru fiecare dintre serviciile de platformă esențiale ale întreprinderii care atinge pragurile menționate la alineatul (2) litera (b). Ori de câte ori un alt serviciu de platformă esențial furnizat de întreprinderea care a fost desemnată anterior drept controlor de acces atinge pragurile menționate la alineatul (2) literele (b) și (c), întreprinderea respectivă notifică acest lucru Comisiei în termen de două luni de la atingerea pragurilor respective.

    În cazul în care întreprinderea care furnizează serviciul de platformă esențial nu notifică Comisia în conformitate cu primul paragraf de la prezentul alineat și nu furnizează în termenul stabilit de Comisie în solicitarea de informații formulată în temeiul articolului 21 toate informațiile relevante care sunt necesare pentru ca Comisia să desemneze întreprinderea vizată drept controlor de acces în temeiul alineatului (4) de la prezentul articol, Comisia își menține dreptul de a desemna întreprinderea respectivă drept controlor de acces, pe baza informațiilor de care dispune.

    În cazul în care întreprinderea care furnizează servicii de platformă esențiale se conformează solicitării de informații în temeiul celui de al doilea paragraf de la prezentul alineat sau în cazul în care informațiile sunt furnizate după expirarea termenului menționat la respectivul paragraf, Comisia aplică procedura prevăzută la alineatul (4).

    (4)   Comisia, fără întârzieri nejustificate și în termen de cel mult 45 de zile lucrătoare de la primirea informațiilor complete menționate la alineatul (3), desemnează drept controlor de acces o întreprindere care furnizează servicii de platformă esențiale care atinge toate pragurile menționate la alineatul (2).

    (5)   Întreprinderea care furnizează servicii de platformă esențiale poate prezenta, împreună cu notificarea sa, argumente justificate în mod suficient pentru a demonstra că, în mod excepțional, deși atinge toate pragurile prevăzute la alineatul (2), din cauza circumstanțelor în care funcționează serviciul de platformă esențial relevant, nu îndeplinește condițiile enumerate la alineatul (1).

    În cazul în care Comisia consideră că argumentele prezentate în conformitate cu primul paragraf de întreprinderea care furnizează servicii de platformă esențiale nu sunt justificate în mod suficient deoarece nu pun în mod vădit sub semnul întrebării prezumțiile stabilite la alineatul (2) de la prezentul articol, Comisia poate respinge argumentele respective în termenul menționat la alineatul (4), fără a aplica procedura prevăzută la articolul 17 alineatul (3).

    În cazul în care întreprinderea care furnizează servicii de platformă esențiale prezintă astfel de argumente justificate în mod suficient care pun în mod vădit sub semnul întrebării prezumțiile stabilite la alineatul (2) de la prezentul articol, Comisia poate, în pofida primului paragraf de la prezentul alineat, să demareze procedura prevăzută la articolul 17 alineatul (3) în termenul menționat la alineatul (4) de la prezentul articol.

    În cazul în care Comisia ajunge la concluzia că întreprinderea care furnizează servicii de platformă esențiale nu a fost în măsură să demonstreze că serviciile de platformă esențiale relevante pe care le furnizează nu îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol, aceasta desemnează întreprinderea respectivă drept controlor de acces în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 alineatul (3).

    (6)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 49 pentru a completa prezentul regulament precizând metodologia prin care se stabilește dacă sunt atinse pragurile cantitative prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol și pentru a ajusta periodic respectiva metodologie în funcție de evoluția pieței și a tehnologiei, dacă acest lucru este necesar.

    (7)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 49 pentru a modifica prezentul regulament actualizând metodologia și lista indicatorilor prevăzute în anexă.

    (8)   Comisia desemnează drept controlor de acces, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17, orice întreprindere care furnizează servicii de platformă esențiale care îndeplinește fiecare dintre condițiile de la alineatul (1) de la prezentul articol, dar care nu atinge fiecare dintre pragurile stabilite la alineatul (2) de la prezentul articol.

    În acest scop, Comisia ia în considerare toate sau unele dintre următoarele elemente, în măsura în care sunt relevante pentru întreprinderea care furnizează servicii de platformă esențiale în cauză:

    (a)

    dimensiunea, inclusiv cifra de afaceri și capitalizarea bursieră, operațiunile și poziția respectivei întreprinderi;

    (b)

    numărul utilizatorilor comerciali care utilizează serviciul de platformă esențial pentru a ajunge la utilizatorii finali și numărul utilizatorilor finali;

    (c)

    efectele de rețea și avantajele generate de date, în special în ceea ce privește accesul întreprinderii respective la date cu caracter personal și la date fără caracter personal și colectarea acestora sau capacitățile analitice ale respectivei întreprinderi;

    (d)

    orice efecte legate de economiile de scară și cele legate de economiile de gamă de pe urma cărora beneficiază întreprinderea, inclusiv în ceea ce privește datele și, după caz, activitățile sale din afara Uniunii;

    (e)

    plasarea utilizatorului comercial sau a utilizatorului final într-o situație de client captiv, inclusiv costurile de schimbare a furnizorului și prejudecățile comportamentale care reduc capacitatea utilizatorilor comerciali și a utilizatorilor finali de a schimba furnizorul sau de a utiliza concomitent mai multe platforme;

    (f)

    o structură corporativă de conglomerat sau integrarea verticală a respectivei întreprinderi, de exemplu care îi permite acesteia să recurgă la subvenții încrucișate, să combine date din diferite surse sau să își folosească poziția drept pârghie; sau

    (g)

    alte caracteristici structurale ale întreprinderilor sau ale serviciilor.

    Atunci când efectuează evaluarea sa în temeiul prezentului alineat, Comisia ține seama de evoluțiile previzibile legate de elementele enumerate la al doilea paragraf, inclusiv de orice concentrări planificate care implică o altă întreprindere care furnizează servicii de platformă esențiale sau care furnizează orice alte servicii din sectorul digital sau care permit colectarea de date.

    În cazul în care o întreprindere care furnizează un serviciu de platformă esențial care nu atinge pragurile cantitative menționate la alineatul (2) nu respectă în mod substanțial măsurile de investigare dispuse de Comisie, iar nerespectarea respectivă persistă după ce întreprinderea în cauză a fost invitată să se conformeze într-un termen rezonabil și să prezinte observații, Comisia poate desemna întreprinderea respectivă drept controlor de acces pe baza elementelor de fapt de care dispune.

    (9)   Pentru fiecare întreprindere desemnată drept controlor de acces în temeiul alineatului (4) sau al alineatului (8), Comisia enumeră în decizia de desemnare serviciile de platformă esențiale relevante care sunt furnizate în cadrul respectivei întreprinderi și care, în mod individual, reprezintă un punct de acces important prin care utilizatorii comerciali ajung la utilizatorii finali, astfel cum se menționează la alineatul (1) litera (b).

    (10)   Controlorul de acces se conformează obligațiilor prevăzute la articolele 5, 6 și 7 în termen de șase luni de la momentul când un serviciu de platformă esențial a fost enumerat în decizia de desemnare în temeiul alineatului (9) de la prezentul articol.

    Articolul 4

    Reexaminarea statutului de controlor de acces

    (1)   Comisia poate, la cerere sau din proprie inițiativă, să reanalizeze, să modifice sau să abroge în orice moment o decizie de desemnare adoptată în temeiul articolului 3, pentru unul dintre următoarele motive:

    (a)

    a intervenit o schimbare substanțială privind oricare dintre elementele de fapt pe care s-a bazat decizia de desemnare;

    (b)

    decizia de desemnare s-a bazat pe informații incomplete, incorecte sau care induc în eroare.

    (2)   Comisia reexaminează periodic și cel puțin o dată la trei ani dacă controlorii de acces continuă să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (1). Reexaminarea respectivă analizează și dacă este necesară modificarea listei serviciilor de platformă esențiale ale controlorului de acces care, în mod individual, reprezintă un punct de acces important prin care utilizatorii comerciali ajung la utilizatorii finali, astfel cum se menționează la articolul 3 alineatul (1) litera (b). Aceste reexaminări nu au efect suspensiv în ceea ce privește obligațiile controlorului de acces.

    Comisia examinează de asemenea, cel puțin o dată pe an, dacă noi întreprinderi care furnizează servicii de platformă esențiale îndeplinesc condițiile respective.

    În cazul în care, pe baza reexaminărilor efectuate în temeiul primului paragraf, Comisia constată că au intervenit schimbări cu privire la faptele pe care s-a bazat desemnarea întreprinderilor care furnizează servicii de platformă esențiale drept controlori de acces, aceasta adoptă o decizie prin care confirmă, modifică sau abrogă decizia de desemnare.

    (3)   Comisia publică și actualizează în permanență o listă a controlorilor de acces și lista serviciilor de platformă esențiale pentru care aceștia trebuie să respecte obligațiile prevăzute în capitolul III.

    CAPITOLUL III

    PRACTICILE CONTROLORILOR DE ACCES CARE LIMITEAZĂ CONTESTABILITATEA SAU CARE SUNT NELOIALE

    Articolul 5

    Obligațiile controlorilor de acces

    (1)   Controlorul de acces respectă toate obligațiile de la prezentul articol în ceea ce privește fiecare dintre serviciile sale de platformă esențiale enumerate în decizia de desemnare în temeiul articolului 3 alineatul (9).

    (2)   Este interzis controlorului de acces:

    (a)

    să prelucreze, în scopul furnizării de servicii de publicitate online, datele cu caracter personal ale utilizatorilor finali care recurg la serviciile unor terți care utilizează serviciile de platformă esențiale ale controlorului de acces;

    (b)

    să combine datele cu caracter personal provenite de la serviciul de platformă esențial relevant cu date cu caracter personal provenite de la alte servicii de platformă esențiale sau de la orice alt serviciu furnizat de controlorul de acces sau cu date cu caracter personal provenite de la servicii furnizate de terți;

    (c)

    să utilizeze încrucișat date cu caracter personal între serviciul de platformă esențial relevant și alte servicii furnizate separat de controlorul de acces, inclusiv alte servicii de platformă esențiale, precum și vice versa; și

    (d)

    să conecteze utilizatorii finali la alte servicii ale controlorului de acces pentru a combina datele cu caracter personal,

    cu excepția cazului în care utilizatorului final i s-a prezentat această opțiune specifică și acesta și-a dat consimțământul în sensul articolului 4 punctul 11 și al articolului 7 din Regulamentul (UE) 2016/679.

    În cazul în care utilizatorul final a refuzat să își dea consimțământul în sensul primului paragraf sau și l-a retras, controlorul de acces nu își repetă cererea privind obținerea consimțământului pentru același scop mai mult de o dată în cursul unei perioade de un an.

    Prezentul alineat nu aduce atingere posibilității ca controlorul de acces să se bazeze pe articolul 6 alineatul (1) literele (c), (d) și (e) din Regulamentul (UE) 2016/679, după caz.

    (3)   Controlorul de acces nu îi împiedică pe utilizatorii comerciali să ofere aceleași produse sau servicii utilizatorilor finali prin intermediul serviciilor de intermediere online ale unor terți sau prin intermediul propriului lor canal de vânzare directă online la prețuri sau în condiții diferite de cele oferite prin serviciile de intermediere online ale controlorului de acces.

    (4)   Controlorul de acces le permite utilizatorilor comerciali, cu titlu gratuit, să comunice și să promoveze oferte, inclusiv în condiții diferite, utilizatorilor finali dobândiți prin intermediul serviciului său de platformă esențial sau al altor canale, precum și să încheie contracte cu respectivii utilizatori finali, indiferent dacă utilizează sau nu în acest scop serviciile de platformă esențiale ale controlorului de acces.

    (5)   Controlorul de acces le permite utilizatorilor finali să acceseze și să utilizeze, prin intermediul serviciilor sale de platformă esențiale, conținut, abonamente, componente sau alte elemente, utilizând aplicația software a unui utilizator comercial, inclusiv în cazul în care respectivii utilizatori finali au achiziționat astfel de produse de la utilizatorul comercial relevant fără a utiliza serviciile de platformă esențiale ale controlorului de acces.

    (6)   Controlorul de acces nu împiedică și nu restricționează, direct sau indirect, posibilitatea ca utilizatorii comerciali sau utilizatorii finali să sesizeze orice autoritate publică relevantă, inclusiv instanțele naționale, cu privire la orice aspect legat de încălcarea de către controlorul de acces a dreptului Uniunii sau a dreptului intern relevant în legătură cu orice practică a controlorului de acces. Acest lucru nu aduce atingere dreptului utilizatorilor comerciali și al controlorilor de acces de a stabili în acordurile lor condițiile de utilizare a mecanismelor legale de soluționare a plângerilor.

    (7)   Controlorul de acces nu le impune utilizatorilor finali să utilizeze, și nici utilizatorilor comerciali să utilizeze, să ofere sau să interopereze cu un serviciu de identificare, un motor de navigare web sau un serviciu de plată, sau servicii tehnice care sprijină furnizarea serviciilor de plată, precum sisteme de plată pentru achiziții în cadrul aplicației, ale respectivului controlor de acces, în contextul serviciilor furnizate de utilizatorii comerciali care utilizează serviciile de platformă esențiale ale respectivului controlor de acces.

    (8)   Controlorul de acces nu le impune utilizatorilor comerciali sau utilizatorilor finali să se aboneze sau să se înregistreze la orice alt serviciu de platformă esențial enumerat în decizia de desemnare în temeiul articolului 3 alineatul (9) sau care atinge pragurile menționate la articolul 3 alineatul (2) litera (b) ca o condiție pentru a putea utiliza, accesa, a se putea înscrie sau a se putea înregistra la oricare dintre serviciile de platformă esențiale ale respectivului controlor de acces enumerate în temeiul articolului respectiv.

    (9)   Controlorul de acces îi pune la dispoziție zilnic, cu titlu gratuit, fiecărui client de publicitate căruia îi furnizează servicii de publicitate online sau terților autorizați de clienții de publicitate, la cererea clienților de publicitate, informații referitoare la fiecare anunț publicitar publicat de clientul de publicitate, în ceea ce privește:

    (a)

    prețul și comisioanele plătite de respectivul client de publicitate, inclusiv eventualele deduceri și suplimente, pentru fiecare dintre serviciile de publicitate online relevante furnizate de controlorul de acces;

    (b)

    remunerația primită de editor, inclusiv eventualele deduceri și suplimente, cu condiția ca editorul să își fi dat acordul; și

    (c)

    indicatorii pe baza cărora se calculează fiecare preț, comision și remunerație.

    În cazul în care un editor nu își dă acordul cu privire la divulgarea informațiilor referitoare la remunerația primită, astfel cum se menționează la litera (b) de la primul paragraf, controlorul de acces îi pune la dispoziție cu titlu gratuit fiecărui client de publicitate informații cu privire la remunerația medie zilnică primită de respectivul editor, inclusiv eventualele deduceri și suplimente, pentru anunțurile publicitare relevante.

    (10)   Controlorul de acces îi pune la dispoziție zilnic, cu titlu gratuit, fiecărui editor căruia îi furnizează servicii de publicitate online sau terților autorizați de editori, la cererea editorilor, informații referitoare la fiecare anunț publicitar afișat în spațiul publicitar al editorului, în ceea ce privește:

    (a)

    remunerația primită și comisioanele plătite de respectivul editor, inclusiv eventualele deduceri și suplimente, pentru fiecare dintre serviciile de publicitate online relevante furnizate de controlorul de acces;

    (b)

    prețul plătit de clientul de publicitate, inclusiv eventualele deduceri și suplimente, cu condiția ca clientul de publicitate să își fi dat acordul; și

    (c)

    indicatorii pe baza cărora se calculează fiecare preț și remunerație.

    În cazul în care un client de publicitate nu își dă acordul cu privire la divulgarea informațiilor, controlorul de acces îi pune la dispoziție cu titlu gratuit fiecărui editor informații cu privire la prețul mediu zilnic plătit de respectivul client de publicitate, inclusiv eventualele deduceri și suplimente, pentru anunțurile publicitare relevante.

    Articolul 6

    Obligații care le revin controlorilor de acces ce sunt susceptibile să fie clarificate suplimentar în temeiul articolului 8

    (1)   Controlorul de acces respectă toate obligațiile de la prezentul articol în ceea ce privește fiecare dintre serviciile sale de platformă esențiale enumerate în decizia de desemnare în temeiul articolului 3 alineatul (9).

    (2)   Controlorul de acces nu utilizează, în concurență cu utilizatorii comerciali, date care nu sunt disponibile publicului și care sunt generate sau furnizate de respectivii utilizatori comerciali în contextul utilizării de către aceștia a serviciilor de platformă esențiale relevante sau a serviciilor furnizate împreună cu serviciile de platformă esențiale relevante sau în sprijinul acestora, inclusiv datele generate sau furnizate de clienții respectivilor utilizatori comerciali.

    În scopul aplicării primului paragraf, datele care nu sunt disponibile publicului includ orice date agregate și neagregate generate de utilizatorii comerciali care pot fi deduse din activitățile comerciale ale utilizatorilor comerciali sau ale clienților acestora sau colectate prin intermediul acestor activități, inclusiv datele privind clicurile, căutările, vizualizările și vocea, în cadrul serviciilor de platformă esențiale relevante ale controlorului de acces sau al serviciilor furnizate împreună cu aceste servicii sau în sprijinul acestora.

    (3)   Controlorul de acces le permite utilizatorilor finali și le dă acestora posibilitatea din punct de vedere tehnic să dezinstaleze cu ușurință orice aplicație software de pe sistemul de operare al controlorului de acces, fără a aduce atingere posibilității ca respectivul controlor de acces să restricționeze dezinstalarea în legătură cu aplicațiile software care sunt esențiale pentru funcționarea sistemului de operare sau a dispozitivului și care nu pot fi oferite de sine stătător din punct de vedere tehnic de către terți.

    Controlorul de acces le permite utilizatorilor finali și le dă acestora posibilitatea din punct de vedere tehnic să modifice cu ușurință setările implicite ale sistemului de operare, ale asistentului virtual și ale browserului web ale controlorului de acces care direcționează sau orientează utilizatorii finali către produsele sau serviciile furnizate de controlorul de acces. Acest lucru include faptul de a li se oferi utilizatorilor finali, la momentul primei utilizări de către aceștia a unui motor de căutare online, a unui asistent virtual sau a unui browser web al controlorului de acces enumerat în decizia de desemnare în temeiul articolului 3 alineatul (9), posibilitatea de a selecta, dintr-o listă care include principalii furnizori de servicii disponibili, motorul de căutare online, asistentul virtual sau browserul web către care sistemul de operare al controlorului de acces îi direcționează sau orientează în mod implicit pe utilizatori, precum și motorul de căutare online către care asistentul virtual și browserul web al controlorului de acces îi direcționează sau orientează în mod implicit pe utilizatori.

    (4)   Controlorul de acces permite și dă posibilitatea din punct de vedere tehnic a instalării și a utilizării efective a aplicațiilor software sau a magazinelor de aplicații software ale terților care utilizează sau interoperează cu sistemul său de operare și permite accesul la respectivele aplicații software sau magazine de aplicații software prin alte mijloace decât serviciile de platformă esențiale relevante ale respectivului controlor de acces. Atunci când survine această situație, controlorul de acces nu împiedică aplicațiile software sau magazinele de aplicații software ale terților descărcate să le solicite utilizatorilor finali să decidă dacă doresc să utilizeze în mod implicit aplicația software sau magazinul de aplicații software descărcat respectiv. Controlorul de acces le dă posibilitatea din punct de vedere tehnic utilizatorilor finali care decid să utilizeze în mod implicit aplicația software sau magazinul de aplicații software descărcat respectiv să efectueze această schimbare cu ușurință.

    Controlorul de acces nu este împiedicat să ia măsuri pentru a se asigura că aplicațiile software sau magazinele de aplicații software ale terților nu pun în pericol integritatea hardware-ului sau a sistemului de operare furnizat de controlorul de acces, cu condiția ca astfel de măsuri să fie strict necesare și proporționale și să fie justificate în mod corespunzător de controlorul de acces.

    În plus, controlorul de acces nu este împiedicat să aplice măsuri și setări, altele decât setările implicite, care să le permită utilizatorilor finali să protejeze în mod eficace securitatea în ceea ce privește aplicațiile software sau magazinele de aplicații software ale terților, cu condiția ca astfel de măsuri și setări, altele decât setările implicite, să fie strict necesare și proporționale și să fie justificate în mod corespunzător de controlorul de acces.

    (5)   Controlorul de acces nu acordă un tratament mai favorabil, în ceea ce privește ierarhizarea, precum și indexarea și web crawling-ul aferente, serviciilor și produselor pe care controlorul de acces le oferă el însuși în comparație cu serviciile sau produsele similare ale unui terț. Controlorul de acces aplică condiții transparente, echitabile și nediscriminatorii cu privire la o astfel de ierarhizare.

    (6)   Controlorul de acces nu restricționează din punct de vedere tehnic sau în alt mod capacitatea utilizatorilor finali de a trece de la o aplicație software la alta și de la un serviciu la altul, ori de a se abona la diferite aplicații software și servicii care se accesează prin utilizarea serviciilor de platformă esențiale ale controlorului de acces, inclusiv în ceea ce privește alegerea serviciilor de acces la internet pentru utilizatorii finali.

    (7)   Controlorul de acces le permite furnizorilor de servicii și furnizorilor de hardware, cu titlu gratuit, să beneficieze în mod efectiv de interoperabilitatea cu aceleași componente de hardware și de software accesate sau controlate prin intermediul sistemului de operare sau al asistentului virtual enumerat în decizia de desemnare în temeiul articolului 3 alineatul (9) care sunt disponibile pentru serviciile sau hardware-ul furnizat de controlorul de acces, precum și să aibă acces la respectivele componente în vederea asigurării interoperabilității. În plus, controlorul de acces le permite utilizatorilor comerciali și furnizorilor alternativi de servicii furnizate împreună cu serviciile de platformă esențiale sau în sprijinul acestora, cu titlu gratuit, să beneficieze în mod efectiv de interoperabilitatea cu același sistem de operare și cu aceleași componente de hardware sau de software, indiferent dacă respectivele componente fac parte din sistemul de operare, care îi sunt disponibile respectivului controlor de acces atunci când furnizează astfel de servicii sau care sunt folosite de acesta, precum și să aibă acces la respectivul sistem de operare sau la respectivele componente în vederea asigurării interoperabilității.

    Controlorul de acces nu este împiedicat să ia măsuri care sunt strict necesare și proporționale pentru a se asigura că interoperabilitatea nu compromite integritatea sistemului de operare, a asistentului virtual sau a componentelor de hardware sau de software furnizate de controlorul de acces, cu condiția ca astfel de măsuri să fie justificate în mod corespunzător de controlorul de acces.

    (8)   Controlorul de acces le oferă clienților de publicitate și editorilor, precum și terților autorizați de clienții de publicitate și de editori, la cererea acestora și cu titlu gratuit, acces la instrumentele de măsurare a performanței ale controlorului de acces și la datele necesare pentru ca clienții de publicitate și editorii să efectueze propria verificare independentă a spațiului publicitar, inclusiv la date agregate și neagregate. Astfel de date sunt furnizate într-un mod care să le permită clienților de publicitate și editorilor să utilizeze propriile instrumente de verificare și măsurare pentru a evalua performanța serviciilor de platformă esențiale furnizate de controlorii de acces.

    (9)   Controlorul de acces le asigură utilizatorilor finali și terților autorizați de un utilizator final, la cererea acestora și cu titlu gratuit, portabilitatea efectivă a datelor furnizate de utilizatorul final sau generate prin activitatea utilizatorului final în contextul utilizării serviciului de platformă esențial relevant, inclusiv prin punerea la dispoziție, cu titlu gratuit, a instrumentelor care facilitează exercitarea efectivă a unei astfel de portabilități a datelor și inclusiv prin furnizarea unui acces continuu și în timp real la astfel de date.

    (10)   Controlorul de acces le oferă cu titlu gratuit utilizatorilor comerciali și terților autorizați de un utilizator comercial, la cererea acestora, acces și posibilitatea de utilizare efectivă, de înaltă calitate, continuă și în timp real a datelor agregate și neagregate, inclusiv a datelor cu caracter personal, care sunt furnizate sau generate în contextul utilizării serviciilor de platformă esențiale relevante sau a serviciilor furnizate împreună cu serviciile de platformă esențiale relevante sau în sprijinul acestora de către respectivii utilizatori comerciali și de către utilizatorii finali care utilizează produsele sau serviciile furnizate de respectivii utilizatori comerciali. În ceea ce privește datele cu caracter personal, controlorul de acces oferă un astfel de acces la date cu caracter personal și posibilitatea de a le utiliza numai în cazul în care datele au legătură directă cu utilizarea efectuată de utilizatorii finali în ceea ce privește produsele sau serviciile oferite de utilizatorul comercial relevant prin intermediul serviciului de platformă esențial relevant și în cazul în care utilizatorii finali optează pentru o astfel de partajare a datelor, dându-și consimțământul.

    (11)   Controlorul de acces îi oferă oricărei întreprinderi terțe care furnizează motoare de căutare online, la cererea acesteia, acces în condiții echitabile, rezonabile și nediscriminatorii la datele privind ierarhizarea, interogările, clicurile și vizualizările legate de căutări gratuite și plătite generate de utilizatorii finali pe motoarele sale de căutare online. Orice astfel de date privind interogările, clicurile și vizualizările care constituie date cu caracter personal se anonimizează.

    (12)   Controlorul de acces aplică condiții generale de acces echitabile, rezonabile și nediscriminatorii pentru utilizatorii comerciali în ceea ce privește magazinele sale de aplicații software, motoarele sale de căutare online și serviciile sale de rețele de socializare online enumerate în decizia de desemnare în temeiul articolului 3 alineatul (9).

    În acest scop, controlorul de acces publică condițiile generale de acces, inclusiv un mecanism de soluționare alternativă a litigiilor.

    Comisia evaluează dacă condițiile generale de acces publicate respectă prezentul alineat.

    (13)   Controlorul de acces nu stabilește condiții generale privind încetarea furnizării unui serviciu de platformă esențial care să fie disproporționate. Controlorul de acces se asigură că aceste condiții privind încetarea pot fi exercitate fără dificultăți nejustificate.

    Articolul 7

    Obligații care le revin controlorilor de acces în ceea ce privește interoperabilitatea serviciilor de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere

    (1)   În cazul în care un controlor de acces furnizează servicii de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere care sunt enumerate în decizia de desemnare în temeiul articolului 3 alineatul (9), acesta asigură interoperabilitatea funcționalităților de bază ale serviciilor sale de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere cu serviciile de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere ale unui alt furnizor care oferă sau intenționează să ofere astfel de servicii în Uniune, prin furnizarea, la cerere și cu titlu gratuit, a interfețelor tehnice necesare sau a unor soluții similare care facilitează interoperabilitatea.

    (2)   Controlorul de acces asigură interoperabilitatea a cel puțin următoarelor funcționalități de bază menționate la alineatul (1) în cazul în care controlorul de acces furnizează el însuși respectivele funcționalități propriilor săi utilizatori finali:

    (a)

    în urma enumerării în decizia de desemnare în temeiul articolului 3 alineatul (9):

    (i)

    transmiterea de mesaje text de la un capăt la altul între doi utilizatori finali individuali;

    (ii)

    partajarea de imagini, mesaje vocale, materiale video și alte fișiere atașate în cadrul comunicațiilor de la un capăt la altul dintre doi utilizatori finali individuali;

    (b)

    în termen de doi ani de la desemnare:

    (i)

    transmiterea de mesaje text de la un capăt la altul în cadrul unor grupuri de utilizatori finali individuali;

    (ii)

    partajarea de imagini, mesaje vocale, materiale video și alte fișiere atașate în cadrul comunicațiilor de la un capăt la altul dintre un grup de chat și un utilizator final individual;

    (c)

    în termen de patru ani de la desemnare:

    (i)

    apelurile vocale de la un capăt la altul între doi utilizatori finali individuali;

    (ii)

    apelurile video de la un capăt la altul între doi utilizatori finali individuali;

    (iii)

    apelurile vocale de la un capăt la altul între un grup de chat și un utilizator final individual;

    (iv)

    apelurile video de la un capăt la altul între un grup de chat și un utilizator final individual.

    (3)   Nivelul de securitate, inclusiv criptarea de la un capăt la altul, după caz, pe care controlorul de acces îl asigură propriilor săi utilizatori finali se menține în cadrul tuturor serviciilor interoperabile.

    (4)   Controlorul de acces publică o ofertă de referință care stabilește detaliile tehnice și termenele și condițiile generale de interoperabilitate cu serviciile sale de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere, inclusiv detaliile necesare privind nivelul de securitate și criptarea de la un capăt la altul. Controlorul de acces publică respectiva ofertă de referință în termenul prevăzut la articolul 3 alineatul (10) și o actualizează atunci când este necesar.

    (5)   În urma publicării ofertei de referință în temeiul alineatului (4), orice furnizor de servicii de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere care oferă sau intenționează să ofere astfel de servicii în Uniune poate solicita interoperabilitatea cu serviciile de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere furnizate de controlorul de acces. O astfel de solicitare poate privi toate funcționalitățile de bază enumerate la alineatul (2) sau doar unele dintre acestea. Controlorul de acces dă curs tuturor solicitărilor rezonabile privind interoperabilitatea în termen de trei luni de la primirea solicitării respective, făcând astfel încât funcționalitățile de bază solicitate să devină operaționale.

    (6)   În mod excepțional, la cererea motivată a controlorului de acces, Comisia poate prelungi termenele pentru îndeplinirea obligațiilor prevăzute la alineatul (2) sau la alineatul (5) în cazul în care controlorul de acces demonstrează că acest lucru este necesar pentru a asigura interoperabilitatea efectivă și a menține nivelul necesar de securitate, inclusiv criptarea de la un capăt la altul, după caz.

    (7)   Utilizatorii finali ai serviciilor de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere ale controlorului de acces și ai furnizorului de servicii de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere care a formulat solicitarea au libertatea de a decide dacă să utilizeze funcționalitățile de bază interoperabile care pot fi furnizate de controlorul de acces în temeiul alineatului (1).

    (8)   Controlorul de acces colectează și partajează cu furnizorul de servicii de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere care formulează o solicitare privind interoperabilitatea numai datele cu caracter personal ale utilizatorilor finali care sunt strict necesare pentru a asigura o interoperabilitate efectivă. Orice astfel de colectare și partajare de date cu caracter personal ale utilizatorilor finali respectă pe deplin dispozițiile Regulamentului (UE) 2016/679 și ale Directivei 2002/58/CE.

    (9)   Controlorul de acces nu este împiedicat să ia măsuri pentru a se asigura că furnizorii terți de servicii de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere care formulează o solicitare privind interoperabilitatea nu pun în pericol integritatea, securitatea și caracterul confidențial ale serviciilor sale, cu condiția ca astfel de măsuri să fie strict necesare și proporționale și să fie justificate în mod corespunzător de controlorul de acces.

    Articolul 8

    Respectarea obligațiilor de către controlorii de acces

    (1)   Controlorul de acces asigură și demonstrează respectarea obligațiilor prevăzute la articolele 5, 6 și 7 din prezentul regulament. Măsurile puse în aplicare de controlorul de acces pentru a asigura respectarea articolelor respective trebuie să fie eficace pentru atingerea obiectivelor prezentului regulament și ale obligației relevante. Controlorul de acces se asigură că punerea în aplicare a măsurilor respective este conformă cu dreptul aplicabil, în special cu Regulamentul (UE) 2016/679, cu Directiva 2002/58/CE, cu legislația privind securitatea cibernetică, protecția consumatorilor și siguranța produselor, precum și cu cerințele privind accesibilitatea.

    (2)   Comisia poate, din proprie inițiativă sau la cererea unui controlor de acces în temeiul alineatului (3) de la prezentul articol, să inițieze o procedură în temeiul articolului 20.

    Comisia poate adopta un act de punere în aplicare prin care precizează măsurile pe care controlorului de acces în cauză trebuie să le pună în aplicare pentru a se conforma efectiv obligațiilor prevăzute la articolele 6 și 7. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în termen de șase luni de la inițierea procedurii în temeiul articolului 20, în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 50 alineatul (2).

    Atunci când inițiază procedura din proprie inițiativă pentru eludarea obligațiilor în temeiul articolului 13, astfel de măsuri pot viza obligațiile prevăzute la articolele 5, 6 și 7.

    (3)   Un controlor de acces poate solicita Comisiei să se angajeze într-un proces menit să stabilească dacă măsurile pe care respectivul controlor de acces intenționează să le pună în aplicare sau pe care le-a pus în aplicare pentru a asigura respectarea articolelor 6 și 7 sunt eficace pentru atingerea obiectivului obligației relevante în circumstanțele specifice în care se află controlorul de acces. Comisia are libertatea de a decide dacă să se angajeze într-un astfel de proces, cu respectarea principiilor egalității de tratament, proporționalității și bunei administrări.

    În cererea sa, controlorul de acces furnizează un document justificativ pentru a explica măsurile pe care intenționează să le pună în aplicare sau pe care le-a pus în aplicare. În plus, controlorul de acces furnizează o versiune neconfidențială a documentului său justificativ, care poate fi comunicată terților în conformitate cu alineatul (6).

    (4)   Alineatele (2) și (3) de la prezentul articol nu aduc atingere competențelor pe care le are Comisia în temeiul articolelor 29, 30 și 31.

    (5)   În vederea adoptării deciziei menționate la alineatul (2), Comisia îi comunică controlorului de acces constatările sale preliminare în termen de trei luni de la inițierea procedurii în temeiul articolului 20. În cadrul constatărilor preliminare, Comisia explică măsurile pe care are în vedere să le ia sau pe care consideră că controlorul de acces în cauză ar trebui să le ia pentru a da curs în mod eficace constatărilor preliminare.

    (6)   Pentru a le permite în mod efectiv terților interesați să prezinte observații, Comisia publică, atunci când îi comunică controlorului de acces constatările sale preliminare în temeiul alineatului (5) sau cât mai curând posibil după acest moment, un rezumat neconfidențial al cazului și al măsurilor pe care are în vedere să le ia sau pe care consideră că controlorul de acces în cauză ar trebui să le ia. Comisia specifică un interval de timp rezonabil pentru transmiterea unor astfel de observații.

    (7)   Atunci când precizează măsurile prevăzute la alineatul (2), Comisia se asigură că acestea sunt eficace pentru atingerea obiectivelor prezentului regulament și ale obligației relevante și că sunt proporționale în circumstanțele specifice ale controlorului de acces și ale serviciului relevant.

    (8)   În scopul precizării obligațiilor prevăzute la articolul 6 alineatele (11) și (12), Comisia evaluează, de asemenea, dacă măsurile avute în vedere sau puse în aplicare asigură faptul că nu a mai rămas niciun dezechilibru între drepturile și obligațiile utilizatorilor comerciali și dacă măsurile nu îi conferă chiar ele controlorului de acces un avantaj care este disproporționat în raport cu serviciul furnizat de controlorul de acces utilizatorilor comerciali.

    (9)   Comisia poate decide, la cerere sau din proprie inițiativă, să redeschidă procedura prevăzută la alineatul (2) în cazul în care:

    (a)

    a intervenit o schimbare substanțială cu privire la oricare dintre faptele pe care s-a bazat decizia; sau

    (b)

    decizia a fost bazată pe informații incomplete, incorecte sau care induc în eroare; sau

    (c)

    măsurile specificate în decizie nu sunt eficace.

    Articolul 9

    Suspendarea

    (1)   În cazul în care controlorul de acces demonstrează, printr-o cerere motivată, că respectarea unei obligații specifice prevăzute la articolul 5, 6 sau 7 în ceea ce privește un serviciu de platformă esențial enumerat în decizia de desemnare în temeiul articolului 3 alineatul (9) ar pune în pericol, din cauza unor circumstanțe excepționale independente de controlul controlorului de acces, viabilitatea economică a activității sale în Uniune, Comisia poate adopta un act de punere în aplicare care conține decizia sa de a suspenda în mod excepțional, integral sau parțial, obligația specifică menționată în cererea motivată respectivă (denumită în continuare „decizia de suspendare”). În respectivul act de punere în aplicare, Comisia își motivează decizia de suspendare identificând circumstanțele excepționale care justifică suspendarea. Respectivul act de punere în aplicare produce efecte numai în măsura și pe durata necesare pentru a răspunde unei astfel de amenințări la adresa viabilității controlorului de acces. Comisia urmărește să adopte respectivul act de punere în aplicare fără întârziere și în termen de cel mult trei luni de la primirea unei cereri motivate complete. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 50 alineatul (2).

    (2)   În cazul în care este acordată o suspendare în temeiul alineatului (1), Comisia își reexaminează decizia de suspendare în fiecare an, cu excepția cazului în care decizia respectivă prevede un interval mai scurt. În urma unei astfel de reexaminări, Comisia fie ridică, total sau parțial, suspendarea, fie decide că sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute la alineatul (1).

    (3)   În cazuri de urgență, la cererea motivată a unui controlor de acces, Comisia poate să suspende provizoriu aplicarea unei obligații specifice menționate la alineatul (1) pentru unul sau mai multe servicii de platformă esențiale individuale chiar înainte de adoptarea deciziei în temeiul respectivului alineat. O astfel de cerere poate fi făcută și aprobată în orice moment, în așteptarea evaluării efectuate de Comisie în temeiul alineatului (1).

    (4)   Cu ocazia evaluării cererii menționate la alineatele (1) și (3), Comisia ține seama, în special, de impactul respectării obligației specifice asupra viabilității economice a activității controlorului de acces în Uniune, precum și asupra terților, în special a IMM-urilor și a consumatorilor. Suspendarea poate fi supusă unor condiții și obligații care urmează să fie stabilite de Comisie pentru a se asigura un echilibru just între interesele respective și obiectivele prezentului regulament.

    Articolul 10

    Exonerare din motive de sănătate publică și siguranță publică

    (1)   Comisia poate, la cererea motivată a unui controlor de acces sau din proprie inițiativă, să adopte un act de punere în aplicare ce conține decizia sa de a exonera respectivul controlor de acces, integral sau parțial, de o obligație specifică prevăzută la articolul 5, 6 sau 7 în legătură cu un serviciu de platformă esențial enumerat în decizia de desemnare în temeiul articolului 3 alineatul (9), în cazul în care o astfel de exonerare se justifică din motivele prevăzute la alineatul (3) de la prezentul articol (denumită în continuare „decizia de exonerare”). Comisia adoptă decizia de exonerare în termen de trei luni de la primirea unei cereri motivate complete și prezintă o declarație motivată în care explică motivele exonerării. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 50 alineatul (2).

    (2)   În cazul în care se acordă o exonerare în temeiul alineatului (1), Comisia își reexaminează decizia de exonerare dacă motivul exonerării nu mai există sau cel puțin o dată pe an. În urma unei astfel de reexaminări, Comisia fie ridică, total sau parțial, exonerarea, fie decide că sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute la alineatul (1).

    (3)   O exonerare în temeiul alineatului (1) poate fi acordată numai din motive de sănătate publică sau siguranță publică.

    (4)   În cazuri de urgență, la cererea motivată a unui controlor de acces sau din proprie inițiativă, Comisia poate să suspende provizoriu aplicarea unei obligații specifice menționate la alineatul (1) pentru unul sau mai multe servicii de platformă esențiale individuale chiar înainte de adoptarea deciziei în temeiul respectivului alineat. O astfel de cerere poate fi făcută și aprobată în orice moment, în așteptarea evaluării efectuate de Comisie în temeiul alineatului (1).

    (5)   Cu ocazia evaluării cererii menționate la alineatele (1) și (4), Comisia ține seama, în special, de impactul respectării obligației specifice asupra considerațiilor menționate la alineatul (3), precum și de efectele asupra controlorului de acces în cauză și asupra terților. Comisia poate decide ca suspendarea să fie supusă unor condiții și obligații pentru a se asigura un echilibru just între obiectivele urmărite de considerațiile menționate la alineatul (3) și obiectivele prezentului regulament.

    Articolul 11

    Raportare

    (1)   În termen de șase luni de la desemnarea sa în temeiul articolului 3 și în conformitate cu articolul 3 alineatul (10), controlorul de acces prezintă Comisiei un raport care descrie în mod detaliat și transparent măsurile pe care le-a pus în aplicare pentru a asigura respectarea obligațiilor prevăzute la articolele 5, 6 și 7.

    (2)   În termenul menționat la alineatul (1), controlorul de acces publică și prezintă Comisiei un rezumat neconfidențial al respectivului raport.

    Controlorul de acces actualizează respectivul raport și respectivul rezumat neconfidențial cel puțin o dată pe an.

    Comisia pune la dispoziție pe site-ul său web un link către respectivul rezumat neconfidențial.

    Articolul 12

    Actualizarea obligațiilor controlorilor de acces

    (1)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 49 pentru a completa prezentul regulament în ceea ce privește obligațiile prevăzute la articolele 5 și 6. Actele delegate respective se bazează pe o investigație de piață efectuată în temeiul articolului 19 care a identificat necesitatea de a menține respectivele obligații actualizate pentru a răspunde practicilor care limitează contestabilitatea serviciilor de platformă esențiale sau care sunt neloiale în același mod ca practicile vizate de obligațiile prevăzute la articolele 5 și 6.

    (2)   Domeniul de aplicare al unui act delegat adoptat în conformitate cu alineatul (1) se limitează la:

    (a)

    extinderea unei obligații care se aplică numai în legătură cu anumite servicii de platformă esențiale la alte servicii de platformă esențiale enumerate la articolul 2 punctul 2;

    (b)

    extinderea unei obligații de care beneficiază anumiți utilizatori comerciali sau utilizatori finali astfel încât să beneficieze de aceasta și alți utilizatori comerciali sau utilizatori finali;

    (c)

    precizarea modului în care trebuie îndeplinite obligațiile prevăzute la articolele 5 și 6 de către controlorii de acces pentru a se asigura respectarea efectivă a obligațiilor respective;

    (d)

    extinderea unei obligații care se aplică numai în legătură cu anumite servicii furnizate împreună cu serviciile de platformă esențiale sau în sprijinul acestora la alte servicii furnizate împreună cu serviciile de platformă esențiale sau în sprijinul acestora;

    (e)

    extinderea unei obligații care se aplică numai în legătură cu anumite tipuri de date pentru a se aplica în legătură cu alte tipuri de date;

    (f)

    adăugarea unor condiții suplimentare în cazul în care o obligație impune anumite condiții privind comportamentul unui controlor de acces; sau

    (g)

    aplicarea unei obligații care reglementează relația dintre mai multe servicii de platformă esențiale ale controlorului de acces la relația dintre un serviciu de platformă esențial și alte servicii ale controlorului de acces.

    (3)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 49 pentru a modifica prezentul regulament în ceea ce privește lista funcționalităților de bază enumerate la articolul 7 alineatul (2), prin adăugarea sau eliminarea funcționalităților serviciilor de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere.

    Actele delegate respective se bazează pe o investigație de piață efectuată în temeiul articolului 19 care a identificat necesitatea de a menține respectivele obligații actualizate pentru a răspunde practicilor care limitează contestabilitatea serviciilor de platformă esențiale sau care sunt neloiale în același mod ca practicile vizate de obligațiile prevăzute la articolul 7.

    (4)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 49 pentru a completa prezentul regulament în ceea ce privește obligațiile prevăzute la articolul 7 specificând modul în care trebuie îndeplinite obligațiile respective pentru a se asigura respectarea lor efectivă. Actele delegate respective se bazează pe o investigație de piață efectuată în temeiul articolului 19 care a identificat necesitatea de a menține respectivele obligații actualizate pentru a răspunde practicilor care limitează contestabilitatea serviciilor de platformă esențiale sau care sunt neloiale în același mod ca practicile vizate de obligațiile prevăzute la articolul 7.

    (5)   Se consideră că o practică menționată la alineatele (1), (3) și (4) limitează contestabilitatea serviciilor de platformă esențiale sau este neloială în cazul în care:

    (a)

    practica respectivă este utilizată de controlorii de acces și are capacitatea de a împiedica inovarea și de a limita posibilitățile de alegere ale utilizatorilor comerciali și ale utilizatorilor finali deoarece:

    (i)

    afectează sau riscă să afecteze în mod durabil contestabilitatea unui serviciu de platformă esențial sau a altor servicii din sectorul digital ca urmare a creării sau consolidării barierelor în calea intrării altor întreprinderi sau a extinderii acestora în calitate de furnizori ai unui serviciu de platformă esențial sau ai altor servicii din sectorul digital; sau

    (ii)

    împiedică alți operatori să aibă același acces ca și controlorul de acces la un element esențial; sau

    (b)

    există un dezechilibru între drepturile și obligațiile utilizatorilor comerciali, iar controlorul de acces obține un avantaj de pe urma utilizatorilor comerciali care este disproporționat față de serviciul furnizat de respectivul controlor de acces utilizatorilor comerciali în cauză.

    Articolul 13

    Prevenirea eludării

    (1)   O întreprindere care furnizează servicii de platformă esențiale nu segmentează, împarte, subîmparte, fragmentează sau descompune serviciile respective prin mijloace contractuale, comerciale, tehnice sau prin orice alte mijloace pentru a eluda pragurile cantitative prevăzute la articolul 3 alineatul (2). Nicio astfel de practică a unei întreprinderi nu împiedică Comisia să o desemneze drept controlor de acces în temeiul articolului 3 alineatul (4).

    (2)   Atunci când suspectează că o întreprindere care furnizează servicii de platformă esențiale desfășoară una dintre practicile menționate la alineatul (1), Comisia poate solicita întreprinderii respective orice informații pe care le consideră necesare pentru a stabili dacă întreprinderea în cauză a efectuat o astfel de practică.

    (3)   Controlorul de acces se asigură că obligațiile menționate la articolele 5, 6 și 7 sunt respectate pe deplin și în mod efectiv.

    (4)   Controlorul de acces nu adoptă niciun comportament care subminează respectarea efectivă a obligațiilor prevăzute la articolele 5, 6 și 7, indiferent dacă acest comportament este de natură contractuală, comercială, tehnică sau de orice altă natură sau constă în utilizarea unor tehnici comportamentale sau în modul de proiectare a interfeței.

    (5)   În cazul în care este necesar consimțământul pentru colectarea, prelucrarea, utilizarea încrucișată și partajarea datelor cu caracter personal pentru a se asigura respectarea prezentului regulament, un controlor de acces ia măsurile necesare fie pentru a le permite utilizatorilor comerciali să obțină în mod direct consimțământul necesar prelucrării lor, atunci când acest consimțământ este necesar în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679 sau al Directivei 2002/58/CE, fie pentru a se conforma normelor și principiilor Uniunii în materie de protecție a datelor și a vieții private în alte moduri, inclusiv prin furnizarea de date anonimizate corespunzător utilizatorilor comerciali, după caz. Controlorul de acces nu face ca obținerea respectivului consimțământ de către utilizatorul comercial să fie mai dificilă decât pentru propriile servicii.

    (6)   Controlorul de acces nu degradează condițiile sau calitatea niciunuia dintre serviciile de platformă esențiale furnizate utilizatorilor comerciali sau utilizatorilor finali care se prevalează de drepturile sau opțiunile prevăzute la articolele 5, 6 și 7 și nici nu îngreunează excesiv exercitarea drepturilor sau a alegerilor respective, inclusiv prezentându-i într-un mod părtinitor utilizatorului final opțiunile de care dispune sau subminând autonomia, capacitatea de decizie sau libertatea de alegere a utilizatorilor finali sau a utilizatorilor comerciali prin intermediul structurii, al modului de proiectare, al funcției sau al modului de funcționare a unei interfețe cu utilizatorul sau a unei părți a acesteia.

    (7)   În cazul în care controlorul de acces eludează sau încearcă să eludeze oricare dintre obligațiile prevăzute la articolul 5, 6 sau 7 în modul descris la alineatele (4), (5) și (6) de la prezentul articol, Comisia poate iniția o procedură în temeiul articolului 20 și poate adopta un act de punere în aplicare menționat la articolul 8 alineatul (2) pentru a specifica măsurile pe care trebuie să le pună în aplicare controlorul de acces.

    (8)   Alineatul (6) de la prezentul articol nu aduce atingere competențelor pe care le are Comisia în temeiul articolelor 29, 30 și 31.

    Articolul 14

    Obligația informării cu privire la concentrări

    (1)   Un controlor de acces informează Comisia cu privire la orice concentrare preconizată în sensul articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004, în cazul în care entitățile care fuzionează sau entitatea care reprezintă ținta concentrării furnizează servicii de platformă esențiale sau orice alt serviciu în sectorul digital ori permit colectarea de date, indiferent dacă concentrarea trebuie sau nu notificată Comisiei în temeiul regulamentului menționat sau unei autorități naționale competente în materie de concurență în temeiul normelor naționale privind concentrările economice.

    Un controlor de acces informează Comisia cu privire la o astfel de concentrare înainte de punerea sa în aplicare și după încheierea acordului, anunțarea ofertei publice sau preluarea pachetului de control.

    (2)   Informațiile furnizate de controlorul de acces în temeiul alineatului (1) conțin cel puțin o descriere a întreprinderilor vizate de concentrare, cifrele de afaceri anuale ale acestora realizate în Uniune și la nivel mondial, domeniile lor de activitate, inclusiv activitățile direct legate de concentrare, și valoarea tranzacțională a acordului sau o estimare a acestora, precum și un rezumat referitor la concentrare, inclusiv natura și justificarea acesteia, și o listă a statelor membre vizate de concentrare.

    Informațiile furnizate de controlorul de acces indică, de asemenea, pentru orice servicii de platformă esențiale relevante, cifrele de afaceri anuale în Uniune ale acestora, numărul anual de utilizatori comerciali activi și, respectiv, numărul lunar de utilizatori finali activi.

    (3)   În cazul în care, în urma unei concentrări, astfel cum este menționată la alineatul (1) de la prezentul articol, serviciile de platformă esențiale suplimentare ating în mod individual pragurile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) litera (b), controlorul de acces în cauză informează Comisia în acest sens în termen de două luni de la punerea în aplicare a concentrării și furnizează Comisiei informațiile menționate la articolul 3 alineatul (2).

    (4)   Comisia informează autoritățile competente ale statelor membre cu privire la orice informații primite în temeiul alineatului (1) și publică anual lista achizițiilor despre care a fost informată de către controlorii de acces în temeiul alineatului respectiv.

    Comisia ține seama de interesul legitim al întreprinderilor privind protejarea secretelor comerciale ale acestora.

    (5)   Autoritățile competente ale statelor membre pot utiliza informațiile primite în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol pentru a solicita Comisiei să examineze concentrarea în temeiul articolului 22 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004.

    Articolul 15

    Obligația efectuării unui audit

    (1)   În termen de șase luni de la desemnarea sa în temeiul articolului 3, controlorul de acces prezintă Comisiei o descriere auditată în mod independent a oricăror tehnici de creare de profiluri ale consumatorilor pe care controlorul de acces le aplică în cadrul serviciilor sale de platformă esențiale enumerate în decizia de desemnare în temeiul articolului 3 alineatul (9). Comisia transmite descrierea auditată respectivă Comitetului european pentru protecția datelor.

    (2)   Comisia poate să adopte un act de punere în aplicare, astfel cum se prevede la articolul 46 alineatul (1) litera (g), pentru a elabora metodologia și procedura auditului.

    (3)   Controlorul de acces pune la dispoziția publicului o prezentare generală a descrierii auditate menționate la alineatul (1). În acest sens, controlorul de acces are dreptul să țină seama de necesitatea respectării secretelor sale comerciale. Controlorul de acces actualizează descrierea respectivă și prezentarea generală a acesteia cel puțin o dată pe an.

    CAPITOLUL IV

    INVESTIGAȚIA DE PIAȚĂ

    Articolul 16

    Deschiderea unei investigații de piață

    (1)   În cazul în care intenționează să efectueze o investigație de piață în vederea adoptării eventuale de decizii în temeiul articolelor 17, 18 și 19, Comisia adoptă o decizie de deschidere a unei investigații de piață.

    (2)   În pofida alineatului (1), Comisia își poate exercita competențele de investigare în temeiul prezentului regulament înainte de a deschide o investigație de piață în temeiul alineatului respectiv.

    (3)   Decizia menționată la alineatul (1) precizează:

    (a)

    data deschiderii investigației de piață;

    (b)

    descrierea chestiunii vizate de investigația de piață;

    (c)

    scopul investigației de piață.

    (4)   Comisia poate redeschide o investigație de piață pe care a închis-o în cazul în care:

    (a)

    a intervenit o schimbare substanțială cu privire la oricare dintre faptele pe care s-a fundamentat o decizie adoptată în temeiul articolului 17, 18 sau 19; sau

    (b)

    decizia adoptată în temeiul articolului 17, 18 sau 19 a fost fundamentată pe informații incomplete, incorecte sau care induc în eroare.

    (5)   Comisia poate solicita uneia sau mai multor autorități naționale competente să o sprijine în cadrul investigației sale de piață.

    Articolul 17

    Investigația de piață pentru desemnarea controlorilor de acces

    (1)   Comisia poate efectua o investigație de piață cu scopul de a examina dacă o întreprindere care furnizează servicii de platformă esențiale ar trebui desemnată drept controlor de acces în temeiul articolului 3 alineatul (8) sau pentru a identifica serviciile de platformă esențiale care trebuie enumerate în decizia de desemnare în temeiul articolului 3 alineatul (9). Comisia depune eforturi pentru a-și încheia investigația de piață în termen de 12 luni de la data menționată la articolul 16 alineatul (3) litera (a). Pentru a-și încheia investigația de piață, Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care își stabilește decizia. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 50 alineatul (2).

    (2)   În cursul unei investigații de piață efectuate în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, Comisia depune eforturi pentru a comunica constatările sale preliminare întreprinderii care furnizează servicii de platformă esențiale în cauză în termen de șase luni de la data menționată la articolul 16 alineatul (3) litera (a). În constatările preliminare, Comisia explică dacă consideră, cu titlu provizoriu, că este oportun ca întreprinderea respectivă să fie desemnată drept controlor de acces în temeiul articolului 3 alineatul (8) și ca serviciile de platformă esențiale relevante să fie enumerate în temeiul articolului 3 alineatul (9).

    (3)   În cazul în care întreprinderea care furnizează servicii de platformă esențiale atinge pragurile prevăzute la articolul 3 alineatul (2), dar a prezentat argumente justificate în mod suficient în conformitate cu articolul 3 alineatul (5) care au pus în mod vădit sub semnul întrebării prezumția de la articolul 3 alineatul (2), Comisia depune eforturi pentru a încheia investigația de piață în termen de cinci luni de la data menționată la articolul 16 alineatul (3) litera (a).

    Într-un astfel de caz, Comisia depune eforturi pentru a comunica constatările sale preliminare în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol întreprinderii în cauză în termen de trei luni de la data menționată la articolul 16 alineatul (3) litera (a).

    (4)   Atunci când, în temeiul articolului 3 alineatul (8), Comisia desemnează drept controlor de acces o întreprindere care furnizează servicii de platformă esențiale care nu are încă o poziție solidă și durabilă în ceea ce privește operațiunile sale, dar care va beneficia în mod previzibil de o astfel de poziție în viitorul apropiat, Comisia poate declara că în cazul respectivului controlor de acces sunt aplicabile numai una sau mai multe dintre obligațiile prevăzute la articolul 5 alineatele (3)-(6) și la articolul 6 alineatele (4), (7), (9), (10) și (13), astfel cum sunt precizate în decizia de desemnare. Comisia declară aplicabile numai acele obligații care sunt adecvate și necesare pentru a împiedica obținerea, prin mijloace inechitabile, de către controlorul de acces în cauză a unei poziții solide și durabile în ceea ce privește operațiunile acestuia. Comisia reexaminează o astfel de desemnare în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 4.

    Articolul 18

    Investigația de piață cu privire la încălcarea sistematică a obligațiilor

    (1)   Comisia poate efectua o investigație de piață pentru a examina dacă un controlor de acces își încalcă în mod sistematic obligațiile. Comisia încheie respectiva investigație de piață în termen de 12 luni de la data menționată la articolul 16 alineatul (3) litera (a). În cazul în care din investigația de piață rezultă că un controlor de acces a încălcat în mod sistematic una sau mai multe dintre obligațiile prevăzute la articolul 5, 6 sau 7 și și-a menținut, consolidat sau extins poziția de controlor de acces în ceea ce privește condițiile stabilite la articolul 3 alineatul (1), Comisia poate adopta un act de punere în aplicare prin care să impună unui astfel de controlor de acces orice măsură corectivă comportamentală sau structurală care este proporțională și necesară pentru a asigura respectarea efectivă a prezentului regulament. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 50 alineatul (2).

    (2)   Măsura corectivă impusă în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol poate include, în măsura în care o astfel de măsură corectivă este proporțională și necesară pentru a menține sau a restabili echitatea și contestabilitatea care au fost afectate de încălcarea sistematică a obligațiilor, interdicția, pe o perioadă limitată, ca controlorul de acces să devină parte la o concentrare în sensul articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 în ceea ce privește serviciile de platformă esențiale sau celelalte servicii furnizate în sectorul digital sau care permit colectarea de date care sunt afectate de încălcarea sistematică a obligațiilor.

    (3)   Se consideră că un controlor de acces și-a încălcat în mod sistematic obligațiile prevăzute la articolele 5, 6 și 7 în cazul în care Comisia a emis cel puțin trei decizii de neconformitate în temeiul articolului 29 împotriva unui controlor de acces în legătură cu oricare dintre serviciile sale de platformă esențiale într-o perioadă de opt ani înainte de adoptarea deciziei de deschidere a unei investigații de piață în vederea adoptării eventuale a unei decizii în temeiul prezentului articol.

    (4)   Comisia îi comunică constatările sale preliminare controlorului de acces în cauză în termen de șase luni de la data menționată la articolul 16 alineatul (3) litera (a). În constatările sale preliminare, Comisia explică dacă consideră, cu titlu preliminar, că sunt îndeplinite condițiile de la alineatul (1) de la prezentul articol și care este măsura corectivă sau care sunt măsurile corective pe care le consideră, cu titlu preliminar, necesare și proporționale.

    (5)   Pentru a le permite terților interesați să prezinte observații în mod eficace, Comisia publică, în același moment în care comunică constatările sale preliminare controlorului de acces în temeiul alineatului (4) sau cât mai curând posibil după momentul respectiv, un rezumat neconfidențial al cazului și măsurile corective pe care intenționează să le impună. Comisia specifică un interval de timp rezonabil în care trebuie să fie transmise observațiile respective.

    (6)   În cazul în care Comisia intenționează să adopte o decizie în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol prin care să confere caracter obligatoriu angajamentelor propuse de controlorul de acces în temeiul articolului 25, aceasta publică un rezumat neconfidențial al cazului și conținutul principal al angajamentelor. Terții interesați își pot prezenta observațiile într-un termen rezonabil pe care îl stabilește Comisia.

    (7)   În cursul investigației de piață, Comisia poate să prelungească durata acesteia în cazul în care prelungirea respectivă este justificată de motive obiective și este proporțională. Prelungirea se poate aplica termenului până la care Comisia trebuie să își formuleze constatările preliminare sau termenului pentru adoptarea deciziei finale. Durata totală a oricărei prelungiri sau a oricăror prelungiri în temeiul prezentului alineat nu poate depăși șase luni.

    (8)   Pentru a se asigura că controlorul de acces respectă în mod efectiv obligațiile prevăzute la articolele 5, 6 și 7, Comisia reexaminează cu regularitate măsurile corective pe care le impune în conformitate cu alineatele (1) și (2) de la prezentul articol. Comisia are dreptul să modifice măsurile corective respective dacă, în urma unei noi investigații de piață, constată că acestea nu sunt eficace.

    Articolul 19

    Investigația de piață privind noi servicii și noi practici

    (1)   Comisia poate efectua o investigație de piață cu scopul de a examina dacă unul sau mai multe servicii din sectorul digital ar trebui adăugate pe lista serviciilor de platformă esențiale prevăzute la articolul 2 punctul 2 sau cu scopul de a detecta practici care limitează contestabilitatea serviciilor de platformă esențiale sau care sunt neloiale și care nu sunt abordate în mod eficace de prezentul regulament. În evaluarea sa, Comisia ține seama de orice constatări relevante ale procedurilor în temeiul articolelor 101 și 102 din TFUE privind piețele digitale, precum și de orice alte evoluții relevante.

    (2)   Atunci când efectuează o investigație de piață în temeiul alineatului (1), Comisia poate consulta terți, inclusiv utilizatorii comerciali și utilizatorii finali ai serviciilor din sectorul digital care fac obiectul investigației, precum și utilizatorii comerciali și utilizatorii finali care sunt supuși unor practici care fac obiectul investigației.

    (3)   Comisia publică constatările sale în cadrul unui raport în termen de 18 luni de la data menționată la articolul 16 alineatul (3) litera (a).

    Raportul este prezentat Parlamentului European și Consiliului și este însoțit, după caz, de:

    (a)

    o propunere legislativă de modificare a prezentului regulament pentru a include servicii suplimentare din sectorul digital pe lista serviciilor de platformă esențiale prevăzută la articolul 2 punctul 2 sau pentru a include noi obligații în capitolul III; sau

    (b)

    un proiect de act delegat de completare a prezentului regulament în ceea ce privește obligațiile prevăzute la articolele 5 și 6 sau un proiect de act delegat de modificare sau de completare a prezentului regulament în ceea ce privește obligațiile prevăzute la articolul 7, astfel cum se prevede la articolul 12.

    Dacă este cazul, propunerea legislativă de modificare a prezentului regulament în temeiul literei (a) de la paragraful al doilea poate propune, de asemenea, eliminarea unor servicii existente de pe lista serviciilor de platformă esențiale prevăzută la articolul 2 punctul 2 sau eliminarea unor obligații existente de la articolul 5, 6 sau 7.

    CAPITOLUL V

    COMPETENȚE DE INVESTIGARE, DE APLICARE A LEGII ȘI DE MONITORIZARE

    Articolul 20

    Inițierea procedurilor

    (1)   În cazul în care intenționează să inițieze o procedură în vederea adoptării eventuale de decizii în temeiul articolelor 8, 29 și 30, Comisia adoptă o decizie de inițiere a unei proceduri.

    (2)   În pofida alineatului (1), Comisia își poate exercita competențele de investigare în temeiul prezentului regulament înainte de a iniția proceduri în temeiul alineatului respectiv.

    Articolul 21

    Cererile de informații

    (1)   Pentru a-și îndeplini sarcinile în temeiul prezentului regulament, Comisia poate solicita întreprinderilor și asocierilor de întreprinderi, printr-o simplă cerere sau printr-o decizie, să furnizeze toate informațiile necesare. Comisia poate, de asemenea, printr-o simplă cerere sau printr-o decizie, să solicite acces la orice date și algoritmi ai întreprinderilor și la informații despre testare, precum și să ceară explicații cu privire la acestea.

    (2)   Atunci când trimite o cerere simplă de informații unei întreprinderi sau unei asocieri de întreprinderi, Comisia indică temeiul juridic și scopul cererii, precizează care sunt informațiile solicitate și stabilește termenul până la care trebuie furnizate informațiile, precum și amenzile prevăzute la articolul 30 care sunt aplicabile în cazul furnizării de informații sau explicații incomplete, incorecte sau care induc în eroare.

    (3)   Atunci când solicită, printr-o decizie, întreprinderilor și asocierilor de întreprinderi să furnizeze informații, Comisia indică temeiul juridic și scopul solicitării, precizează care sunt informațiile solicitate și stabilește termenul până la care trebuie furnizate informațiile. Atunci când solicită întreprinderilor să ofere acces la orice date, algoritmi și informații despre testare, Comisia indică scopul solicitării și stabilește termenul până la care trebuie oferite acestea. Comisia indică, de asemenea, amenzile prevăzute la articolul 30 și indică sau aplică penalitățile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolul 31. Comisia menționează, de asemenea, dreptul de a ataca decizia în fața Curții de Justiție.

    (4)   Întreprinderile sau asocierile de întreprinderi ori reprezentanții acestora furnizează informațiile solicitate în numele întreprinderii sau al asocierii de întreprinderi în cauză. Avocații autorizați în mod corespunzător să acționeze pot furniza informațiile în numele clienților lor. Clienții lor rămân pe deplin răspunzători în cazul în care informațiile furnizate sunt incomplete, incorecte sau care induc în eroare.

    (5)   La cererea Comisiei, autoritățile competente ale statelor membre îi furnizează Comisiei toate informațiile necesare de care dispun pentru îndeplinirea de către aceasta a sarcinilor care i-au fost atribuite prin prezentul regulament.

    Articolul 22

    Competența de a desfășura interviuri și de a lua declarații

    (1)   Pentru îndeplinirea sarcinilor care îi revin în temeiul prezentului regulament, Comisia poate intervieva orice persoană fizică sau juridică care consimte să fie intervievată, în scopul colectării de informații, cu privire la obiectul unei investigații. Comisia are dreptul de a înregistra astfel de interviuri prin orice mijloace tehnice.

    (2)   În cazul în care un interviu în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol se desfășoară la sediul unei întreprinderi, Comisia informează autoritatea națională competentă însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) din statul membru pe al cărui teritoriu are loc interviul. Dacă autoritatea respectivă solicită acest lucru, funcționarii săi pot asista funcționarii și alte persoane care îi însoțesc autorizați de Comisie să desfășoare interviul.

    Articolul 23

    Competența de a efectua inspecții

    (1)   Pentru îndeplinirea sarcinilor care îi revin în temeiul prezentului regulament, Comisia poate efectua toate inspecțiile necesare cu privire la o întreprindere sau la o asociere de întreprinderi.

    (2)   Funcționarii și celelalte persoane care îi însoțesc autorizați de Comisie să efectueze o inspecție sunt împuterniciți:

    (a)

    să intre în orice sediu, pe orice teren și în orice mijloc de transport ale întreprinderilor și asocierilor de întreprinderi;

    (b)

    să examineze registrele și alte evidențe privind activitatea comercială, indiferent de formatul în care sunt păstrate;

    (c)

    să ridice sau să obțină, în orice format, copii sau extrase din astfel de registre sau evidențe;

    (d)

    să solicite întreprinderii sau asocierii de întreprinderi să ofere acces și explicații cu privire la organizarea, funcționarea, sistemul informatic, algoritmii, manipularea datelor și practicile sale comerciale și să înregistreze sau să documenteze explicațiile oferite prin orice mijloc tehnic;

    (e)

    să sigileze orice sediu comercial și orice registru sau evidență pe durata inspecției și în măsura în care este necesar pentru aceasta;

    (f)

    să ceară oricărui reprezentant sau membru al personalului întreprinderii sau asocierii de întreprinderi explicații cu privire la faptele sau documentele legate de obiectul și scopul inspecției și să înregistreze răspunsurile acestora prin orice mijloc tehnic.

    (3)   Pentru a efectua inspecții, Comisia poate solicita asistență din partea auditorilor sau a experților numiți de Comisie în temeiul articolului 26 alineatul (2), precum și din partea autorității naționale competente însărcinate cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) din statul membru pe al cărui teritoriu urmează să se desfășoare inspecția.

    (4)   În timpul inspecțiilor, Comisia, auditorii sau experții numiți de aceasta și autoritatea națională competentă însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) din statul membru pe al cărui teritoriu urmează să se desfășoare inspecția pot solicita întreprinderii sau asocierii de întreprinderi să ofere acces și explicații cu privire la organizarea, funcționarea, sistemul informatic, algoritmii, manipularea datelor și conduita sa profesională. Comisia și auditorii sau experții numiți de aceasta și autoritatea națională competentă însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) din statul membru pe al cărui teritoriu urmează să se desfășoare inspecția pot adresa întrebări oricărui reprezentant sau membru al personalului.

    (5)   Funcționarii și celelalte persoane care îi însoțesc autorizați de Comisie să efectueze o inspecție își exercită competențele pe baza prezentării unei autorizații scrise în care se specifică obiectul și scopul inspecției, precum și amenzile prevăzute la articolul 30 aplicabile în situația în care registrele sau celelalte evidențe solicitate referitoare la întreprindere sunt furnizate în mod incomplet sau în care răspunsurile la întrebările adresate în temeiul alineatelor (2) și (4) de la prezentul articol sunt incorecte sau care induc în eroare. În timp util înainte de inspecție, Comisia înștiințează cu privire la aceasta autoritatea de națională competentă a statului membru care aplică normele menționate la articolul 1 alineatul (6) pe teritoriul căruia urmează să se desfășoare inspecția.

    (6)   Întreprinderile sau asocierile de întreprinderi sunt obligate să se supună inspecțiilor dispuse printr-o decizie a Comisiei. Decizia respectivă indică obiectul și scopul inspecției, stabilește data la care aceasta începe și indică amenzile și penalitățile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolele 30 și, respectiv, 31, precum și dreptul de a ataca decizia respectivă în fața Curții de Justiție.

    (7)   Funcționarii autorității naționale competente însărcinate cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) din statul membru pe al cărui teritoriu urmează să se desfășoare inspecția, precum și persoanele autorizate sau numite de aceasta asistă în mod activ, la cererea autorității respective sau a Comisiei, funcționarii și celelalte persoane care îi însoțesc autorizați de Comisie. În acest scop, aceștia dispun de competențele prevăzute la alineatele (2) și (4) de la prezentul articol.

    (8)   Atunci când funcționarii și celelalte persoane care îi însoțesc autorizați de Comisie constată că o întreprindere sau o asociere de întreprinderi se opune unei inspecții dispuse în temeiul prezentului articol, statul membru în cauză le acordă sprijinul necesar, solicitând, dacă este cazul, sprijinul forțelor de ordine sau al unei autorități publice de aplicare a legii echivalente, astfel încât să le dea posibilitatea de a efectua inspecția.

    (9)   În cazul în care, în conformitate cu normele naționale, sprijinul prevăzut la alineatul (8) de la prezentul articol necesită o autorizare din partea unei autorități judiciare, Comisia sau autoritatea națională competentă a statului membru însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) sau funcționarii autorizați de autoritățile respective solicită această autorizare. O astfel de autorizare poate fi solicitată și în mod preventiv.

    (10)   Atunci când este solicitată autorizarea menționată la alineatul (9) de la prezentul articol, autoritatea judiciară națională verifică dacă decizia Comisiei este autentică și dacă măsurile coercitive preconizate nu sunt nici arbitrare și nici excesive, având în vedere obiectul inspecției. Atunci când verifică proporționalitatea măsurilor coercitive, autoritatea judiciară națională poate solicita Comisiei, direct sau prin intermediul autorității naționale competente a statului membru însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6), explicații detaliate, în special cu privire la motivele pe care le are Comisia pentru a suspecta încălcarea prezentului regulament, precum și cu privire la gravitatea presupusei încălcări și la natura implicării întreprinderii în cauză. Cu toate acestea, autoritatea judiciară națională nu poate contesta necesitatea inspecției și nici nu poate solicita să i se furnizeze informațiile din dosarul Comisiei. Controlul legalității deciziei Comisiei se exercită doar de Curtea de Justiție.

    Articolul 24

    Măsuri provizorii

    În caz de urgență cauzată de riscul unor prejudicii grave și ireparabile pentru utilizatorii comerciali sau utilizatorii finali ai controlorilor de acces, Comisia poate adopta un act de punere în aplicare prin care să dispună măsuri provizorii împotriva unui controlor de acces pe baza constatării prima facie a unei încălcări a articolului 5, 6 sau 7. Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă numai în contextul procedurilor inițiate în vederea eventualei adoptări a unei decizii de neconformitate în temeiul articolului 29 alineatul (1). Acesta se aplică doar pe o durată specificată și poate fi reînnoit în măsura în care este necesar și oportun. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 50 alineatul (2).

    Articolul 25

    Angajamente

    (1)   În cazul în care, în cursul unei proceduri inițiate în temeiul articolului 18, controlorul de acces în cauză propune angajamente cu privire la serviciile de platformă esențiale relevante pentru a asigura respectarea obligațiilor prevăzute la articolele 5, 6 și 7, Comisia poate adopta un act de punere în aplicare prin care conferă angajamentelor respective un caracter obligatoriu pentru respectivul controlor de acces și prin care declară că nu există motive suplimentare pentru a acționa. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 50 alineatul (2).

    (2)   Comisia, la cerere sau din proprie inițiativă, poate redeschide printr-o decizie procedura relevantă, în cazul în care:

    (a)

    a intervenit o schimbare substanțială cu privire la oricare dintre faptele pe care s-a fundamentat decizia;

    (b)

    controlorul de acces în cauză acționează contrar angajamentelor sale;

    (c)

    decizia a fost fundamentată pe informații incomplete, incorecte sau care induc în eroare furnizate de părți;

    (d)

    angajamentele nu sunt eficace.

    (3)   În cazul în care Comisia consideră că angajamentele prezentate de controlorul de acces în cauză nu pot asigura respectarea efectivă a obligațiilor prevăzute la articolele 5, 6 și 7, aceasta explică motivele pentru care nu conferă un caracter obligatoriu angajamentelor respective în decizia de încheiere a procedurii relevante.

    Articolul 26

    Monitorizarea obligațiilor și a măsurilor

    (1)   Comisia întreprinde acțiunile necesare pentru a monitoriza punerea în aplicare și respectarea efectivă a obligațiilor prevăzute la articolele 5, 6 și 7, precum și a deciziilor luate în temeiul articolelor 8, 18, 24, 25 și 29. Acțiunile respective pot include, în special, impunerea unei obligații pentru controlorul de acces de a păstra toate documentele considerate relevante pentru a evalua punerea în aplicare și respectarea obligațiilor și deciziilor respective.

    (2)   Acțiunile întreprinse în temeiul alineatului (1) pot include numirea unor experți și auditori externi independenți, precum și numirea unor funcționari din partea autorităților naționale competente ale statelor membre, care să ofere asistență Comisiei în monitorizarea obligațiilor și a măsurilor și care să îi furnizeze acesteia opinii de specialitate sau cunoștințe specifice.

    Articolul 27

    Informații furnizate de terți

    (1)   Orice terț, inclusiv utilizatorii comerciali, concurenții sau utilizatorii finali ai serviciilor de platformă esențiale enumerate în decizia de desemnare în temeiul articolului 3 alineatul (9), precum și reprezentanții acestora, pot informa autoritatea națională competentă a statului membru însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) sau direct Comisia cu privire la orice practică sau comportament al controlorilor de acces care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament.

    (2)   Autoritatea națională competentă a statului membru însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) și Comisia dispun de puterea discreționară de a decide asupra măsurilor adecvate și nu au obligația de a acționa ca urmare a informațiilor primite.

    (3)   În cazul în care autoritatea națională competentă a statului membru însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) stabilește, pe baza informațiilor primite în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, că ar putea exista un caz de încălcare a prezentului regulament, aceasta transmite informația respectivă Comisiei.

    Articolul 28

    Funcția de conformitate

    (1)   Controlorii de acces introduc o funcție de conformitate, independentă de funcțiile operaționale ale controlorului de acces și compusă din unul sau mai mulți responsabili de conformitate, inclusiv responsabilul principal al funcției de conformitate.

    (2)   Controlorul de acces se asigură că funcția de conformitate menționată la alineatul (1) dispune de autoritate, statut și resurse suficiente, precum și de acces la organul de conducere al controlorului de acces pentru a monitoriza respectarea prezentului regulament de către controlorul de acces.

    (3)   Organul de conducere al controlorului de acces se asigură că responsabilii de conformitate numiți în temeiul alineatului (1) dețin calificările profesionale, cunoștințele, experiența și capacitatea necesare pentru îndeplinirea sarcinilor menționate la alineatul (5).

    Organul de conducere al controlorului de acces se asigură, de asemenea, că responsabilul principal al funcției de conformitate este un cadru de conducere de nivel superior care este independent și are o responsabilitate distinctă pentru funcția de conformitate.

    (4)   Responsabilul principal al funcției de conformitate raportează direct organului de conducere al controlorului de acces și poate exprima preocupări și avertiza organul respectiv dacă apar riscuri de încălcare a prezentului regulament, fără a aduce atingere responsabilităților organului de conducere care decurg din funcțiile sale de supraveghere și de conducere.

    Responsabilul principal al funcției de conformitate nu poate fi demis fără aprobarea prealabilă a organului de conducere al controlorului de acces.

    (5)   Responsabilii de conformitate numiți de controlorul de acces în temeiul alineatului (1) îndeplinesc următoarele sarcini:

    (a)

    organizarea, monitorizarea și supravegherea măsurilor și activităților controlorilor de acces menite să asigure respectarea prezentului regulament;

    (b)

    informarea și consilierea conducerii și angajaților controlorului de acces cu privire la respectarea prezentului regulament;

    (c)

    după caz, monitorizarea respectării angajamentelor cărora li s-a conferit un caracter obligatoriu în temeiul articolului 25, fără a aduce atingere posibilității Comisiei de a numi experți externi independenți în temeiul articolului 26 alineatul (2);

    (d)

    cooperarea cu Comisia în scopul aplicării prezentului regulament.

    (6)   Controlorii de acces comunică Comisiei numele și datele de contact ale responsabilului principal al funcției de conformitate.

    (7)   Organul de conducere al controlorului de acces definește, supraveghează și răspunde de punerea în aplicare a mecanismelor de guvernanță ale controlorului de acces care garantează independența funcției de conformitate, inclusiv împărțirea responsabilităților în cadrul organizării controlorului de acces și prevenirea conflictelor de interese.

    (8)   Organul de conducere aprobă și reexaminează periodic, cel puțin o dată pe an, strategiile și politicile pentru luarea în considerare, gestionarea și monitorizarea respectării prezentului regulament.

    (9)   Organul de conducere alocă suficient timp gestionării și monitorizării respectării prezentului regulament. Acesta participă activ la deciziile referitoare la gestionarea și respectarea prezentului regulament și se asigură că îi sunt alocate resurse adecvate în acest sens.

    Articolul 29

    Neconformitatea

    (1)   Comisia adoptă un act de punere în aplicare care conține constatarea sa privind neconformitatea (denumită în continuare „decizia de neconformitate”) în cazul în care constată că un controlor de acces nu respectă una sau mai multe dintre următoarele:

    (a)

    oricare dintre obligațiile prevăzute la articolul 5, 6 sau 7;

    (b)

    măsurile specificate de Comisie într-o decizie adoptată în temeiul articolului 8 alineatul (2);

    (c)

    măsurile corective impuse în temeiul articolului 18 alineatul (1);

    (d)

    măsurile provizorii dispuse în temeiul articolului 24; sau

    (e)

    angajamentele cărora li s-a conferit un caracter obligatoriu din punct de vedere juridic în temeiul articolului 25.

    Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 50 alineatul (2).

    (2)   Comisia depune eforturi pentru a-și adopta decizia de neconformitate în termen de 12 luni de la inițierea procedurilor în temeiul articolului 20.

    (3)   Înainte de adoptarea deciziei de neconformitate, Comisia comunică constatările sale preliminare controlorului de acces în cauză. În respectivele constatări preliminare, Comisia explică măsurile pe care intenționează să le ia sau pe care consideră că ar trebui să le ia controlorul de acces pentru a da curs efectiv constatărilor preliminare.

    (4)   În cazul în care intenționează să adopte o decizie de neconformitate, Comisia poate consulta terți.

    (5)   În decizia de neconformitate, Comisia dispune ca controlorul de acces să pună capăt încălcării, într-un termen adecvat, și să furnizeze explicații cu privire la modul în care intenționează să se conformeze deciziei respective.

    (6)   Controlorul de acces îi furnizează Comisiei descrierea măsurilor pe care le-a luat pentru a asigura respectarea deciziei de neconformitate.

    (7)   În cazul în care Comisia hotărăște să nu adopte o decizie de neconformitate, aceasta încheie procedura printr-o decizie.

    Articolul 30

    Amenzi

    (1)   În decizia de neconformitate, Comisia poate aplica unui controlor de acces amenzi care nu depășesc 10 % din cifra de afaceri totală la nivel mondial a acestuia din exercițiul financiar precedent, în cazul în care constată că respectivul controlor de acces nu respectă, cu intenție sau din culpă:

    (a)

    oricare dintre obligațiile prevăzute la articolele 5, 6 și 7;

    (b)

    măsurile specificate de Comisie într-o decizie adoptată în temeiul articolului 8 alineatul (2);

    (c)

    măsurile corective impuse în temeiul articolului 18 alineatul (1);

    (d)

    măsurile provizorii dispuse în temeiul articolului 24; sau

    (e)

    angajamentele cărora li s-a conferit un caracter obligatoriu din punct de vedere juridic în temeiul articolului 25.

    (2)   În pofida alineatului (1) de la prezentul articol, prin decizia de neconformitate, Comisia poate impune unui controlor de acces amenzi de până la 20 % din cifra de afaceri totală la nivel mondial a acestuia din exercițiul financiar precedent în cazul în care constată că un controlor de acces a comis aceeași încălcare sau o încălcare similară a unei obligații prevăzute la articolul 5, 6 sau 7 în ceea ce privește același serviciu de platformă esențial în legătură cu care s-a constatat comiterea de către respectivul controlor de acces a unei încălcări printr-o decizie de neconformitate adoptată în cursul ultimilor opt ani.

    (3)   Comisia poate adopta o decizie prin care să aplice întreprinderilor, inclusiv controlorilor de acces, în cazurile aplicabile, și asocierilor de întreprinderi amenzi care nu depășesc 1 % din cifra lor de afaceri totală la nivel mondial din exercițiul financiar precedent, în cazul în care acestea, cu intenție sau din culpă:

    (a)

    nu furnizează în termenul stabilit informațiile necesare pentru evaluarea desemnării acestora drept controlori de acces în temeiul articolului 3 sau furnizează informații incorecte, incomplete sau care induc în eroare;

    (b)

    nu respectă obligația de notificare a Comisiei în conformitate cu articolul 3 alineatul (3);

    (c)

    nu transmit informațiile solicitate în temeiul articolului 14 sau furnizează informații incorecte, incomplete sau care induc în eroare;

    (d)

    nu prezintă descrierea solicitată în temeiul articolului 15 sau furnizează informații incorecte, incomplete sau care induc în eroare;

    (e)

    nu oferă acces la baze de date, algoritmi și informații despre testare în răspunsul la o solicitare efectuată în conformitate cu articolul 21 alineatul (3);

    (f)

    nu furnizează informațiile solicitate în termenul stabilit la în conformitate cu articolul 21 alineatul (3) sau furnizează informații ori explicații care sunt incorecte, incomplete sau care induc în eroare care sunt solicitate în conformitate cu articolul 21 sau sunt furnizate într-un interviu în conformitate cu articolul 22;

    (g)

    nu rectifică, în termenul stabilit de Comisie, informațiile incorecte, incomplete sau care induc în eroare furnizate de către un reprezentant sau de către un membru al personalului ori nu furnizează sau refuză să furnizeze informații complete cu privire la fapte legate de obiectul și scopul unei inspecții efectuate în temeiul articolului 23;

    (h)

    refuză să se supună unei inspecții efectuate în temeiul articolului 23;

    (i)

    nu respectă obligațiile impuse de Comisie în temeiul articolului 26;

    (j)

    nu introduc o funcție de conformitate în conformitate cu articolul 28; sau

    (k)

    nu respectă condițiile de acces la dosarul Comisiei în temeiul articolului 34 alineatul (4).

    (4)   La stabilirea cuantumului unei amenzi, Comisia ține seama de gravitatea, durata, recurența faptelor și, în cazul amenzilor aplicate în temeiul alineatului (3), de întârzierea cauzată procedurii.

    (5)   Atunci când se aplică o amendă unei asocieri de întreprinderi ținând seama de cifra de afaceri la nivel mondial a membrilor săi, iar asocierea respectivă nu este solvabilă, asocierea este obligată să solicite contribuții din partea membrilor săi pentru a acoperi cuantumul amenzii.

    În cazul în care astfel de contribuții nu au fost plătite asocierii de întreprinderi într-un termen stabilit de Comisie, aceasta poate solicita ca amenda să fie plătită direct de către oricare dintre întreprinderile ai căror reprezentanți erau membri ai organismelor de decizie în cauză ale asocierii respective.

    După ce a solicitat plata în conformitate cu al doilea paragraf, Comisia poate solicita plata soldului de către oricare dintre membrii asocierii de întreprinderi, atunci când acest lucru este necesar pentru a se asigura plata integrală a amenzii.

    Cu toate acestea, Comisia nu solicită plata în temeiul celui de al doilea sau al treilea paragraf întreprinderilor care demonstrează că nu au pus în aplicare decizia asocierii de întreprinderi care a încălcat prezentul regulament și că fie nu au avut cunoștință de existența acesteia, fie s-au distanțat activ de aceasta înaintea inițierii procedurii de către Comisie în temeiul articolului 20.

    Răspunderea financiară a fiecărei întreprinderi în privința plății amenzii nu poate depăși 20 % din cifra totală de afaceri la nivel mondial a acesteia din exercițiul financiar precedent.

    Articolul 31

    Penalități cu titlu cominatoriu

    (1)   Comisia poate adopta o decizie prin care să aplice întreprinderilor, inclusiv controlorilor de acces, în cazurile aplicabile, și asocierilor de întreprinderi penalități cu titlu cominatoriu care nu depășesc 5 % din cifra de afaceri zilnică medie la nivel mondial din exercițiul financiar precedent, pe zi, calculate de la data stabilită în decizie, pentru a le obliga:

    (a)

    să respecte măsurile specificate de Comisie într-o decizie adoptată în temeiul articolului 8 alineatul (2);

    (b)

    să se conformeze deciziei adoptate în temeiul articolului 18 alineatul (1);

    (c)

    să furnizeze informații corecte și complete în termenul impus de o cerere de informații formulată într-o decizie adoptată în temeiul articolului 21;

    (d)

    să asigure accesul la date, algoritmi și informații despre testare în răspunsul la o solicitare efectuată în conformitate cu articolul 21 alineatul (3) și să ofere explicații cu privire la acestea, astfel cum s-a solicitat printr-o decizie adoptată în temeiul articolului 21;

    (e)

    să se supună unei inspecții dispuse prin intermediul unei decizii adoptate în temeiul articolului 23;

    (f)

    să respecte o decizie care dispune măsuri provizorii luată în temeiul articolului 24;

    (g)

    să își respecte angajamentele cărora li s-a conferit un caracter obligatoriu din punct de vedere juridic printr-o decizie adoptată în temeiul articolului 25 alineatul (1);

    (h)

    să respecte o decizie adoptată în temeiul articolului 29 alineatul (1).

    (2)   Atunci când întreprinderile sau asocierile de întreprinderi și-au îndeplinit obligația a cărei respectare se urmărea să fie asigurată prin penalitățile cu titlu cominatoriu, Comisia poate adopta un act de punere în aplicare prin care să stabilească cuantumul definitiv al penalității cu titlu cominatoriu la o valoare mai mică decât cea care ar rezulta din decizia inițială. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 50 alineatul (2).

    Articolul 32

    Termenele de prescripție pentru aplicarea de sancțiuni

    (1)   Competențele conferite Comisiei prin articolele 30 și 31 sunt supuse unui termen de prescripție de cinci ani.

    (2)   Prescripția începe să curgă din ziua în care se comite încălcarea. Cu toate acestea, în cazul unor încălcări continue sau repetate, prescripția începe să curgă din ziua încetării încălcării.

    (3)   Orice acțiune întreprinsă de Comisie în scopul unei investigații de piață sau al unei proceduri referitoare la o încălcare duce la întreruperea termenului de prescripție pentru impunerea de amenzi sau de penalități cu titlu cominatoriu. Termenul de prescripție se întrerupe cu efect de la data la care acțiunea este notificată cel puțin unei întreprinderi sau asocieri de întreprinderi care a participat la încălcare. Printre acțiunile care întrerup termenul de prescripție se numără, în special, următoarele:

    (a)

    cererile de informații din partea Comisiei;

    (b)

    autorizațiile scrise de a efectua inspecții, eliberate de Comisie funcționarilor săi;

    (c)

    inițierea unei proceduri de către Comisie în temeiul articolului 20.

    (4)   După fiecare întrerupere începe să curgă o nouă prescripție. Cu toate acestea, termenul de prescripție se împlinește cel târziu în ziua în care s-a scurs o perioadă egală cu dublul termenului de prescripție fără să se fi aplicat o amendă sau penalități cu titlu cominatoriu de către Comisie. Perioada respectivă se prelungește cu perioada în care termenul de prescripție a fost suspendat în temeiul alineatului (5).

    (5)   Termenul de prescripție pentru aplicarea amenzilor sau a penalităților cu titlu cominatoriu se suspendă pe perioada în care decizia Comisiei face obiectul unei proceduri pendinte în fața Curții de Justiție.

    Articolul 33

    Termenele de prescripție pentru executarea sancțiunilor

    (1)   Competența Comisiei de a aplica deciziile luate în temeiul articolelor 30 și 31 este supusă unui termen de prescripție de cinci ani.

    (2)   Prescripția începe să curgă de la data la care decizia devine definitivă.

    (3)   Termenul de prescripție pentru executarea sancțiunilor se întrerupe:

    (a)

    prin notificarea unei decizii de modificare a cuantumului inițial al amenzii sau al penalităților cu titlu cominatoriu sau de refuzare a unei cereri de modificare; sau

    (b)

    prin orice acțiune a Comisiei sau a unui stat membru care acționează la cererea Comisiei care are drept scop executarea silită a amenzii sau a penalităților cu titlu cominatoriu.

    (4)   După fiecare întrerupere începe să curgă o nouă prescripție.

    (5)   Termenul de prescripție pentru executarea sancțiunilor se suspendă pe perioada în care:

    (a)

    se acordă timp pentru efectuarea plății; sau

    (b)

    executarea silită a plății este suspendată în temeiul unei hotărâri a Curții de Justiție sau al unei hotărâri a unei instanțe naționale.

    Articolul 34

    Dreptul de a fi ascultat și dreptul de acces la dosar

    (1)   Înainte de adoptarea unei decizii în temeiul articolului 8, al articolului 9 alineatul (1), al articolului 10 alineatul (1), al articolelor 17, 18, 24, 25, 29 și 30 și al articolului 31 alineatul (2), Comisia îi oferă controlorului de acces sau întreprinderii ori asocierii de întreprinderi în cauză posibilitatea de a fi ascultat(ă) cu privire la:

    (a)

    constatările preliminare ale Comisiei, inclusiv cu privire la orice chestiune referitor la care Comisia a ridicat obiecții; și

    (b)

    măsurile pe care Comisia ar putea intenționa să le adopte având în vedere constatările preliminare menționate la litera (a) de la prezentul alineat.

    (2)   Controlorii de acces, întreprinderile și asocierile de întreprinderi în cauză pot prezenta Comisiei observațiile lor cu privire la constatările preliminare ale acesteia într-un termen care este stabilit de Comisie în constatările sale preliminare și care nu poate fi mai scurt de 14 zile.

    (3)   Comisia își bazează deciziile numai pe constatările preliminare, inclusiv cu privire la orice chestiune referitor la care Comisia a ridicat obiecții, cu privire la care controlorii de acces, întreprinderile și asocierile de întreprinderi în cauză au avut posibilitatea să prezinte observații.

    (4)   Dreptul la apărare al controlorului de acces, al întreprinderii ori al asocierii de întreprinderi în cauză este pe deplin respectat în cadrul tuturor procedurilor. Controlorul de acces, întreprinderea ori asocierea de întreprinderi în cauză are dreptul de a avea acces la dosarul Comisiei în conformitate cu condițiile de divulgare, sub rezerva interesului legitim al întreprinderilor de a-și proteja secretele comerciale. În caz de dezacord între părți, Comisia poate adopta decizii prin care să stabilească condițiile de divulgare respective. Dreptul de acces la dosarul Comisiei nu include accesul la informațiile confidențiale și la documente interne ale Comisiei sau ale autorităților competente ale statelor membre. În special, dreptul de acces nu include accesul la corespondența dintre Comisie și autoritățile competente ale statelor membre. Nicio dispoziție a prezentului alineat nu împiedică Comisia să divulge și să utilizeze informațiile necesare pentru a dovedi o încălcare.

    Articolul 35

    Raportarea anuală

    (1)   Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport anual privind punerea în aplicare a prezentului regulament și progresele realizate în direcția îndeplinirii obiectivelor acestuia.

    (2)   Raportul menționat la alineatul (1) cuprinde:

    (a)

    un rezumat al activităților Comisiei, inclusiv orice măsură sau decizie adoptată, precum și investigațiile de piață în curs de desfășurare în legătură cu prezentul regulament;

    (b)

    constatările rezultate în urma monitorizării punerii în aplicare de către controlorii de acces a obligațiilor care le revin în temeiul prezentului regulament;

    (c)

    o evaluare a descrierii auditate menționate la articolul 15;

    (d)

    o prezentare generală a cooperării dintre Comisie și autoritățile naționale în legătură cu prezentul regulament;

    (e)

    o prezentare generală a activităților și a sarcinilor îndeplinite de Grupul la nivel înalt al autorităților de reglementare din domeniul digital, inclusiv a modului în care trebuie puse în aplicare recomandările acestuia în ceea ce privește aplicarea prezentului regulament.

    (3)   Comisia publică raportul pe site-ul său web.

    Articolul 36

    Secretul profesional

    (1)   Informațiile colectate în temeiul prezentului regulament se utilizează numai în scopul aplicării prezentului regulament.

    (2)   Informațiile colectate în temeiul articolului 14 se utilizează în scopul aplicării prezentului regulament, a Regulamentului (CE) nr. 139/2004 și a normelor naționale privind concentrările economice.

    (3)   Informațiile colectate în temeiul articolului 15 se utilizează în scopul aplicării prezentului regulament și a Regulamentului (UE) 2016/679.

    (4)   Fără a aduce atingere schimbului și utilizării informațiilor furnizate în vederea utilizării în temeiul articolelor 38, 39, 41 și 43, Comisia, autoritățile competente ale statelor membre, funcționarii și agenții acestora și alte persoane care lucrează sub supravegherea autorităților respective, precum și orice persoană fizică sau juridică, inclusiv auditorii și experții numiți în temeiul articolului 26 alineatul (2), nu divulgă informațiile pe care le-au obținut sau care au făcut obiectul unui schimb în temeiul prezentului regulament și informațiile care, prin natura lor, sunt protejate de secretul profesional.

    Articolul 37

    Cooperarea cu autoritățile naționale

    (1)   Comisia și statele membre lucrează în strânsă cooperare și își coordonează acțiunile de aplicare a legii pentru a asigura aplicarea coerentă, eficace și complementară a instrumentelor juridice disponibile aplicate controlorilor de acces în sensul prezentului regulament.

    (2)   Comisia poate consulta autoritățile naționale, după caz, cu privire la orice chestiune legată de aplicarea prezentului regulament.

    Articolul 38

    Cooperarea și coordonarea cu autoritățile naționale competente însărcinate cu aplicarea normelor în materie de concurență

    (1)   Comisia și autoritățile naționale competente ale statelor membre însărcinate cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) cooperează și se informează reciproc cu privire la măsurile lor respective de aplicare a legii prin intermediul Rețelei europene în domeniul concurenței (REC). Acestea au competența de a-și comunica reciproc orice informație referitoare la un element de fapt sau de drept, inclusiv informații confidențiale. În cazul în care autoritatea competentă nu este membră a REC, Comisia stabilește modalitățile necesare pentru cooperarea și schimbul de informații cu privire la cazurile referitoare la aplicarea prezentului regulament și la aplicarea normelor în cazurile menționate la articolul 1 alineatul (6). Comisia poate stabili astfel de modalități într-un act de punere în aplicare astfel cum se menționează la articolul 46 alineatul (1) litera (l).

    (2)   În cazul în care o autoritate națională competentă a unui stat membru însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) intenționează să deschidă o investigație privind controlorii de acces în temeiul dreptului intern menționat la articolul 1 alineatul (6), aceasta informează Comisia în scris cu privire la prima măsură formală de investigare, înainte sau imediat după începerea unei astfel de măsuri. Aceste informații pot fi puse, de asemenea, la dispoziția autorităților naționale competente ale celorlalte state membre însărcinate cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6).

    (3)   În cazul în care o autoritate națională competentă a unui stat membru însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) intenționează să impună obligații controlorilor de acces în temeiul dreptului intern menționat la articolul 1 alineatul (6), aceasta comunică proiectul de măsură Comisiei, cu cel puțin 30 de zile înainte de adoptarea sa, menționând motivele care stau la baza măsurii respective. În cazul măsurilor provizorii, autoritatea națională competentă a unui stat membru însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) comunică Comisiei proiectele de măsuri avute în vedere, cât mai curând posibil și cel târziu imediat după adoptarea acestor măsuri. Aceste informații pot fi puse, de asemenea, la dispoziția autorităților naționale competente ale celorlalte state membre însărcinate cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6).

    (4)   Mecanismele de informare prevăzute la alineatele (2) și (3) nu se aplică deciziilor avute în vedere în temeiul normelor naționale privind concentrările economice.

    (5)   Informațiile transmise în cadrul schimburilor de informații în temeiul alineatelor (1)-(3) de la prezentul articol sunt transmise și utilizate numai în scopul coordonării aplicării prezentului regulament și a normelor menționate la articolul 1 alineatul (6).

    (6)   Comisia poate solicita autorităților naționale competente ale statelor membre însărcinate cu aplicarea nomelor menționate la articolul 1 alineatul (6) să sprijine oricare dintre investigațiile sale de piață efectuate în temeiul prezentului regulament.

    (7)   În cazul în care are prerogativele și competențele de investigare în acest sens în temeiul dreptului intern, o autoritate națională competentă a unui stat membru însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) poate, din proprie inițiativă, să efectueze o investigație cu privire la un caz de posibilă încălcare a articolelor 5, 6 și 7 din prezentul regulament pe teritoriul său. Înainte de a lua o primă măsură formală de investigare, autoritatea respectivă informează Comisia în scris.

    Inițierea unei proceduri de către Comisie în temeiul articolului 20 înlătură posibilitatea autorităților naționale competente ale statelor membre însărcinate cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) de a efectua o astfel de investigație sau, în cazul în care o astfel de investigație este deja în curs, duce la încheierea acesteia. Autoritățile respective raportează Comisiei constatările în urma investigației în cauză pentru a sprijini Comisia în rolul său de autoritate unică abilitată să asigure respectarea prezentului regulament.

    Articolul 39

    Cooperarea cu instanțele naționale

    (1)   În cadrul procedurilor desfășurate pentru aplicarea prezentului regulament, instanțele naționale pot solicita Comisiei să le transmită informațiile pe care le deține sau avizul său cu privire la chestiuni legate de aplicarea prezentului regulament.

    (2)   Statele membre transmit Comisiei o copie a oricărei hotărâri scrise a instanțelor naționale care se pronunță cu privire la aplicarea prezentului regulament. Această copie se transmite fără întârziere după ce versiunea integrală a hotărârii scrise este comunicată părților.

    (3)   În cazul în care aplicarea coerentă a prezentului regulament impune acest lucru, Comisia poate, din proprie inițiativă, să transmită observații scrise instanțelor naționale. Cu permisiunea instanței în cauză, Comisia poate formula și observații orale.

    (4)   Exclusiv în scopul pregătirii observațiilor sale, Comisia poate solicita instanței naționale competente să îi transmită sau să asigure transmiterea oricărui document necesar pentru evaluarea cazului.

    (5)   Instanțele naționale nu iau o decizie care este contrară unei decizii adoptate de Comisie în temeiul prezentului regulament. De asemenea, acestea evită să ia decizii care pot intra în conflict cu o decizie avută în vedere de Comisie în cadrul unei proceduri inițiate de aceasta în temeiul prezentului regulament. În acest scop, instanța națională poate evalua dacă este necesar să își suspende procedura. Acest lucru nu aduce atingere posibilității instanțelor naționale de a formula o cerere de decizie preliminară în temeiul articolului 267 din TFUE.

    Articolul 40

    Grupul la nivel înalt

    (1)   Comisia instituie un grup la nivel înalt pentru Regulamentul privind piețele digitale (denumit în continuare „grupul la nivel înalt”).

    (2)   Grupul la nivel înalt este alcătuit din următoarele organisme și rețele europene:

    (a)

    Organismul Autorităților Europene de Reglementare în Domeniul Comunicațiilor Electronice,

    (b)

    Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor și Comitetul european pentru protecția datelor,

    (c)

    Rețeaua europeană în domeniul concurenței,

    (d)

    Rețeaua de cooperare pentru protecția consumatorilor; și

    (e)

    Grupul autorităților europene de reglementare pentru serviciile mass-media audiovizuale.

    (3)   Organismele și rețelele europene menționate la alineatul (2) au fiecare un număr egal de reprezentanți în cadrul grupului la nivel înalt. Numărul maxim de membri ai grupului la nivel înalt nu poate depăși 30 de persoane.

    (4)   Comisia furnizează servicii de secretariat grupului la nivel înalt pentru a facilita lucrările acestuia. Grupul la nivel înalt este prezidat de Comisie, care participă la reuniunile acestuia. Grupul la nivel înalt se reunește la cererea Comisiei cel puțin o dată într-un an calendaristic. Comisia convoacă, de asemenea, o reuniune a grupului la cererea majorității membrilor care alcătuiesc grupul, în scopul abordării unei chestiuni specifice.

    (5)   Grupul la nivel înalt poate oferi Comisiei consiliere și opinii de specialitate în domeniile care intră în sfera de competență a membrilor săi, inclusiv:

    (a)

    consiliere și recomandări în domeniile lor de specialitate, relevante pentru orice chestiune generală privind punerea în aplicare sau respectarea prezentului regulament; sau

    (b)

    consiliere și opinii de specialitate care favorizează o abordare coerentă în materie de reglementare între diferitele instrumente de reglementare.

    (6)   Grupul la nivel înalt poate, în special, să identifice și să evalueze interacțiunile actuale și potențiale dintre prezentul regulament și normele sectoriale specifice aplicate de autoritățile naționale care alcătuiesc organismele și rețelele europene menționate la alineatul (2), precum și să înainteze Comisiei un raport anual în care să prezinte respectiva evaluare și să identifice aspectele potențiale de reglementare transsectorială. Un astfel de raport poate fi însoțit de recomandări menite să asigure convergența către abordări transdisciplinare coerente și sinergii între punerea în aplicare a prezentului regulament și a altor reglementări sectoriale. Raportul se comunică Parlamentului European și Consiliului.

    (7)   În contextul investigațiilor de piață în legătură cu noi servicii și noi practici, grupul la nivel înalt poate oferi opinii de specialitate Comisiei cu privire la necesitatea de a modifica, de a adăuga sau de a elimina norme ale prezentului regulament, pentru a se asigura că piețele digitale din întreaga Uniune sunt contestabile și echitabile.

    Articolul 41

    Cererea de efectuare a unei investigații de piață

    (1)   Trei sau mai multe state membre îi pot solicita Comisiei să deschidă o investigație de piață în temeiul articolului 17 deoarece consideră că există motive rezonabile pentru a suspecta că o întreprindere ar trebui desemnată drept controlor de acces.

    (2)   Unul sau mai multe state membre îi pot solicita Comisiei să demareze o investigație de piață în temeiul articolului 18 deoarece consideră că există motive rezonabile pentru a suspecta că un controlor de acces a încălcat în mod sistematic una sau mai multe dintre obligațiile prevăzute la articolele 5, 6 și 7 și că și-a menținut, consolidat sau extins poziția de controlor de acces în ceea ce privește condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (1).

    (3)   Trei sau mai multe state membre îi pot solicita Comisiei să efectueze o investigație de piață în temeiul articolului 19 deoarece consideră că există motive rezonabile pentru a suspecta:

    (a)

    că unul sau mai multe servicii din sectorul digital ar trebui adăugate pe lista serviciilor de platformă esențiale prevăzută la articolul 2 punctul 2; sau

    (b)

    că una sau mai multe practici nu sunt vizate în mod eficace de prezentul regulament și ar putea limita contestabilitatea serviciilor de platformă esențiale sau ar putea fi neloiale.

    (4)   Statele membre prezintă dovezi în sprijinul cererilor lor în temeiul alineatelor (1), (2) și (3). În ceea ce privește cererile în temeiul alineatului (3), astfel de dovezi pot include informații privind ofertele nou introduse de produse, servicii, software sau componente care ridică probleme în materie de contestabilitate sau de echitate, indiferent dacă sunt puse în aplicare în contextul serviciilor de platformă esențiale existente sau în alt mod.

    (5)   În termen de patru luni de la primirea unei cereri în temeiul prezentului articol, Comisia examinează dacă există motive rezonabile pentru a deschide o investigație de piață în temeiul alineatului (1), (2) sau (3). Comisia publică rezultatele evaluării sale.

    Articolul 42

    Acțiuni în reprezentare

    Directiva (UE) 2020/1828 se aplică acțiunilor în reprezentare introduse împotriva încălcărilor comise de controlorii de acces ale dispozițiilor prezentului regulament care prejudiciază sau pot prejudicia interesele colective ale consumatorilor.

    Articolul 43

    Raportarea încălcărilor și protecția persoanelor care efectuează raportarea

    Directiva (UE) 2019/1937 se aplică raportării tuturor încălcărilor prezentului regulament și protecției persoanelor care raportează astfel de încălcări.

    CAPITOLUL VI

    DISPOZIȚII FINALE

    Articolul 44

    Publicarea deciziilor

    (1)   Comisia publică deciziile pe care le adoptă în temeiul articolelor 3 și 4, al articolului 8 alineatul (2), al articolelor 9, 10, 16-20 și 24, al articolului 25 alineatul (1) și al articolelor 29, 30 și 31. Publicarea indică numele părților și conținutul principal al deciziei, inclusiv orice sancțiune aplicată.

    (2)   Publicarea ține seama de interesul legitim al controlorilor de acces sau al terților de a-și proteja informațiile confidențiale.

    Articolul 45

    Controlul efectuat de Curtea de Justiție

    În conformitate cu articolul 261 din TFUE, Curtea de Justiție are competență de fond în ceea ce privește controlul deciziilor prin care Comisia a impus amenzi sau penalități cu titlu cominatoriu. Curtea de Justiție poate anula, reduce sau majora amenzile sau penalitățile cu titlu cominatoriu aplicate.

    Articolul 46

    Dispoziții de punere în aplicare

    (1)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare care să stabilească modalități detaliate de aplicare a următoarelor:

    (a)

    forma, conținutul și alte detalii ale notificărilor și transmiterilor efectuate în temeiul articolului 3;

    (b)

    forma, conținutul și alte detalii ale măsurilor tehnice pe care controlorii de acces trebuie să le pună în aplicare pentru a asigura respectarea articolului 5, 6 sau 7;

    (c)

    modalitățile operaționale și tehnice în vederea punerii în aplicare a interoperabilității serviciilor de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere, în temeiul articolului 7;

    (d)

    forma, conținutul și alte detalii ale cererii motivate formulate în temeiul articolului 8 alineatul (3);

    (e)

    forma, conținutul și alte detalii ale cererilor motivate formulate în temeiul articolelor 9 și 10;

    (f)

    forma, conținutul și alte detalii ale rapoartelor regulamentare furnizate în temeiul articolului 11;

    (g)

    metodologia și procedura pentru descrierea auditată a tehnicilor utilizate pentru crearea de profiluri ale consumatorilor, prevăzută la articolul 15 alineatul (1); atunci când elaborează un proiect de act de punere în aplicare în acest scop, Comisia consultă Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor și poate consulta Comitetul european pentru protecția datelor, societatea civilă și alți experți relevanți;

    (h)

    forma, conținutul și alte detalii ale notificărilor și transmiterilor efectuate în temeiul articolelor 14 și 15;

    (i)

    modalitățile practice referitoare la procedurile legate de investigațiile de piață efectuate în temeiul articolelor 17, 18 și 19 și la procedurile desfășurate în temeiul articolelor 24, 25 și 29;

    (j)

    modalitățile practice referitoare la exercitarea dreptului de a fi ascultat prevăzut la articolul 34;

    (k)

    modalitățile practice referitoare la condițiile de divulgare prevăzute la articolul 34;

    (l)

    modalitățile practice referitoare la cooperarea și coordonarea Comisiei cu autoritățile naționale conform articolelor 37 și 38; și

    (m)

    modalitățile practice referitoare la calcularea și prelungirea termenelor.

    (2)   Actele de punere în aplicare prevăzute la alineatul (1) literele (a)-(k) și litera (m) de la prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 50 alineatul (2).

    Actul de punere în aplicare menționat la alineatul (1) litera (l) de la prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 50 alineatul (3).

    (3)   Înainte de adoptarea oricărui act de punere în aplicare în temeiul alineatului (1), Comisia publică un proiect al acestuia și invită toate părțile interesate să-și prezinte observațiile într-un termen care nu poate fi mai scurt de o lună.

    Articolul 47

    Linii directoare

    Comisia poate adopta linii directoare cu privire la oricare dintre aspectele prezentului regulament pentru a facilita punerea în aplicare și respectarea sa efectivă.

    Articolul 48

    Standardizare

    Dacă este adecvat și necesar, Comisia poate mandata organismele europene de standardizare să elaboreze standarde corespunzătoare pentru a facilita punerea în aplicare a obligațiilor stabilite în prezentul regulament.

    Articolul 49

    Exercitarea delegării

    (1)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

    (2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 3 alineatele (6) și (7) și la articolul 12 alineatele (1), (3) și (4) se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 1 noiembrie 2022. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

    (3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 3 alineatele (6) și (7) și la articolul 12 alineatele (1), (3) și (4) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

    (4)   Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

    (5)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

    (6)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 3 alineatele (6) și (7) și al articolului 12 alineatele (1), (3) și (4) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

    Articolul 50

    Procedura comitetului

    (1)   Comisia este asistată de un comitet (denumit în continuare „Comitetul consultativ pentru piețele digitale”). Respectivul comitet reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

    (2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

    În cazul în care avizul comitetului urmează să fie obținut prin procedură scrisă, respectiva procedură se încheie fără rezultat atunci când, în termenul stabilit pentru emiterea avizului, președintele comitetului decide în acest sens sau o majoritate simplă dintre membrii comitetului solicită acest lucru.

    (3)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

    (4)   Comisia comunică avizul comitetului destinatarului unei decizii individuale, împreună cu decizia respectivă. Comisia face public avizul, împreună cu decizia individuală, ținând cont de interesul legitim de protejare a secretului profesional.

    Articolul 51

    Modificarea Directivei (UE) 2019/1937

    La litera J din partea I a anexei la Directiva (UE) 2019/1937 se adaugă următorul punct:

    „(iv)

    Regulamentul (UE) 2022/1925 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 septembrie 2022 privind piețe contestabile și echitabile în sectorul digital și de modificare a Directivelor (UE) 2019/1937 și (UE) 2020/1828 (Regulamentul privind piețele digitale) (JO L 265, 21.9.2022, p. 1).”

    Articolul 52

    Modificarea Directivei (UE) 2020/1828

    În anexa I la Directiva (UE) 2020/1828 se adaugă următorul punct:

    „67.

    Regulamentul (UE) 2022/1925 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 septembrie 2022 privind piețe contestabile și echitabile în sectorul digital și de modificare a Directivelor (UE) 2019/1937 și (UE) 2020/1828 (Regulamentul privind piețele digitale) (JO L 265, 21.9.2022, p. 1).”

    Articolul 53

    Revizuire

    (1)   Până la 3 mai 2026 și, ulterior, la fiecare trei ani, Comisia efectuează o evaluare a prezentului regulament și prezintă un raport Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European.

    (2)   Evaluările analizează dacă au fost atinse obiectivele prezentului regulament de a asigura piețe contestabile și echitabile și evaluează impactul prezentului regulament asupra utilizatorilor comerciali, în special asupra IMM-urilor, precum și asupra utilizatorilor finali. În plus, Comisia evaluează dacă domeniul de aplicare al articolului 7 poate fi extins pentru a include serviciile de rețele de socializare online.

    (3)   Evaluările stabilesc dacă este necesar să se modifice normele, inclusiv în ceea ce privește lista serviciilor de platformă esențiale prevăzută la articolul 2 punctul 2, obligațiile prevăzute la articolele 5, 6 și 7 și îndeplinirea acestora, pentru a se asigura faptul că piețele digitale din întreaga Uniune sunt contestabile și echitabile. În urma evaluărilor, Comisia ia măsurile adecvate, care pot include propuneri legislative.

    (4)   Autoritățile competente ale statelor membre furnizează orice informație relevantă pe care o dețin și de care Comisia ar putea avea nevoie în vederea întocmirii raportului menționat la alineatul (1).

    Articolul 54

    Intrare în vigoare și aplicare

    Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

    Se aplică de la 2 mai 2023.

    Cu toate acestea, articolul 3 alineatele (6) și (7) și articolele 40, 46, 47, 48, 49 și 50 se aplică de la 1 noiembrie 2022, iar articolele 42 și 43 se aplică de la 25 iunie 2023.

    Totuși, în cazul în care data de 25 iunie 2023 este anterioară datei aplicării menționate la al doilea paragraf de la prezentul articol, aplicarea articolelor 42 și 43 se amână până la data aplicării menționată la al doilea paragraf de la prezentul articol.

    Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

    Adoptat la Strasbourg, 14 septembrie 2022.

    Pentru Parlamentul European

    Președinta

    R. METSOLA

    Pentru Consiliu

    Președintele

    M. BEK


    (1)  JO C 286, 16.7.2021, p. 64.

    (2)  JO C 440, 29.10.2021, p. 67.

    (3)  Poziția Parlamentului European din 5 iulie 2022 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 18 iulie 2022.

    (4)  Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).

    (5)  Regulamentul (UE) 2019/1150 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind promovarea echității și a transparenței pentru întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online (JO L 186, 11.7.2019, p. 57).

    (6)  Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (JO L 201, 31.7.2002, p. 37).

    (7)  Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (JO L 149, 11.6.2005, p. 22).

    (8)  Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale) (JO L 95, 15.4.2010, p. 1).

    (9)  Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 2002/65/CE, 2009/110/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, și de abrogare a Directivei 2007/64/CE (JO L 337, 23.12.2015, p. 35).

    (10)  Directiva (UE) 2019/790 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind dreptul de autor și drepturile conexe pe piața unică digitală și de modificare a Directivelor 96/9/CE și 2001/29/CE (JO L 130, 17.5.2019, p. 92).

    (11)  Directiva (UE) 2019/882 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind cerințele de accesibilitate aplicabile produselor și serviciilor (JO L 151, 7.6.2019, p. 70).

    (12)  Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO L 95, 21.4.1993, p. 29).

    (13)  Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie 2015 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale (JO L 241, 17.9.2015, p. 1).

    (14)  Directiva (UE) 2018/1972 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 de instituire a Codului european al comunicațiilor electronice (JO L 321, 17.12.2018, p. 36).

    (15)  Directiva (UE) 2016/2102 a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2016 privind accesibilitatea site-urilor web și a aplicațiilor mobile ale organismelor din sectorul public (JO L 327, 2.12.2016, p. 1).

    (16)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

    (17)  Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39).

    (18)  Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, 4.1.2003, p. 1).

    (19)  JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

    (20)  Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2019 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii (JO L 305, 26.11.2019, p. 17).

    (21)  Directiva (UE) 2020/1828 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2020 privind acțiunile în reprezentare pentru protecția intereselor colective ale consumatorilor și de abrogare a Directivei 2009/22/CE (JO L 409, 4.12.2020, p. 1).

    (22)  JO C 147, 26.4.2021, p. 4.

    (23)  Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi [Regulamentul (CE) privind concentrările economice] (JO L 24, 29.1.2004, p. 1).

    (24)  Directiva (UE) 2016/1148 a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 2016 privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice în Uniune (JO L 194, 19.7.2016, p. 1).


    ANEXĂ

    A.   „Aspecte generale”

    1.

    Prezenta anexă are obiectivul de a specifica metodologia de identificare și de calculare a „utilizatorilor finali activi” și a „utilizatorilor comerciali activi” pentru fiecare serviciu de platformă esențial enumerat la articolul 2 punctul 2. Aceasta oferă o referință care să-i permită unei întreprinderi să evalueze dacă serviciile sale de platformă esențiale ating pragurile cantitative prevăzute la articolul 3 alineatul (2) litera (b) și dacă, prin urmare, s-ar presupune că îndeplinesc condiția prevăzută la articolul 3 alineatul (1) litera (b). Prin urmare, această referință va fi, de asemenea, relevantă pentru orice evaluare mai amplă în temeiul articolului 3 alineatul (8). Întreprinderii îi revine responsabilitatea de a ajunge la cea mai bună aproximare posibilă, în conformitate cu principiile comune și cu metodologia specifică stabilite în prezenta anexă. Nicio dispoziție din prezenta anexă nu împiedică Comisia, în termenele stabilite în dispozițiile relevante ale prezentului regulament, să îi solicite întreprinderii care furnizează servicii de platformă esențiale să comunice toate informațiile necesare pentru identificarea și calcularea „utilizatorilor finali activi” și a „utilizatorilor comerciali activi”. Niciun element din prezenta anexă nu ar trebui să constituie un temei juridic pentru urmărirea utilizatorilor. De asemenea, metodologia cuprinsă în prezenta anexă nu aduce atingere niciuneia dintre obligațiile stabilite în prezentul regulament, mai ales la articolul 3 alineatele (3) și (8) și la articolul 13 alineatul (3). În special, respectarea obligatorie a articolului 13 alineatul (3) înseamnă, de asemenea, identificarea și calcularea „utilizatorilor finali activi” și a „utilizatorilor comerciali activi” pe baza fie a unei măsurători precise, fie a celei mai bune aproximări disponibile, în conformitate cu capacitățile efective de identificare și de calculare pe care întreprinderea care furnizează servicii de platformă esențiale le deține la momentul relevant. Măsurătorile respective sau cea mai bună aproximare disponibilă trebuie să fie în concordanță cu cele raportate în temeiul articolului 15 și să le includă.

    2.

    La articolul 2 punctele 20 și 21 sunt enunțate definițiile noțiunilor de „utilizator final” și „utilizator comercial”, care sunt comune tuturor serviciilor de platformă esențiale.

    3.

    Pentru a identifica și a calcula numărul de „utilizatori finali activi” și de „utilizatori comerciali activi”, în prezenta anexă se face referire la conceptul de „utilizatori unici”. Conceptul de „utilizatori unici” include „utilizatorii finali activi” și „utilizatorii comerciali activi” numărați o singură dată, pentru serviciul de platformă esențial relevant, pe parcursul unei perioade de timp specificate (și anume, pe lună în cazul „utilizatorilor finali activi” și pe an în cazul „utilizatorilor comerciali activi”), indiferent de numărul interacțiunilor lor cu serviciul de platformă esențial relevant în perioada respectivă. Acest lucru nu aduce atingere faptului că aceeași persoană fizică sau juridică poate constitui simultan un „utilizator final activ” sau un „utilizator comercial activ” pentru diferite servicii de platformă esențiale.

    B.   „Utilizatori finali activi”

    1.

    Numărul de „utilizatori unici” în ceea ce privește „utilizatorii finali activi” este identificat în conformitate cu cel mai exact indicator raportat de întreprinderea care furnizează oricare dintre serviciile de platformă esențiale, și anume:

    (a)

    Colectarea de date cu privire la utilizarea serviciilor de platformă esențiale din medii ce necesită conectare sau autentificare este considerată ca prezentând, prima facie, cel mai mic risc de duplicare, de exemplu în ceea ce privește comportamentul utilizatorilor pe mai multe dispozitive sau platforme. Prin urmare, întreprinderea transmite date anonimizate agregate cu privire la numărul de utilizatori finali unici pentru fiecare serviciu de platformă esențial, pe baza mediilor ce necesită conectare sau autentificare, în cazul în care astfel de date există.

    (b)

    În cazul serviciilor de platformă esențiale care sunt accesate de utilizatorii finali și în afara mediilor ce necesită conectare sau autentificare, întreprinderea transmite, în plus, date anonimizate agregate privind numărul de utilizatori finali unici ai serviciului de platformă esențial respectiv pe baza unui indicator alternativ care înregistrează și utilizatorii finali din afara mediilor ce necesită conectare sau autentificare, cum ar fi adresele IP, identificatorii cookie sau alți identificatori, precum etichetele de identificare prin radiofrecvență, cu condiția ca adresele sau identificatorii respectivi să fie necesari în mod obiectiv pentru furnizarea serviciilor de platformă esențiale.

    2.

    Numărul de „utilizatori finali activi lunari” se bazează pe numărul mediu lunar de utilizatori finali activi pe parcursul celei mai mari părți a exercițiului financiar. Noțiunea de „cea mai mare parte a exercițiului financiar” este menită să permită unei întreprinderi care furnizează servicii de platformă esențiale să ignore cifrele excepționale într-un anumit an. Cifrele excepționale înseamnă în mod inerent cifre care se situează, în mod semnificativ, în afara cifrelor normale și previzibile. O situație în care, în mod neprevăzut, în cursul unei singure luni a exercițiului financiar, participarea utilizatorilor atinge un nivel de vârf sau înregistrează o puternică scădere reprezintă un exemplu a ceea ce ar putea constitui aceste cifre excepționale. Cifrele care sunt legate de evenimente anuale recurente, cum ar fi vânzările promoționale anuale, nu constituie cifre excepționale.

    C.   „Utilizatori comerciali activi”

    Numărul de „utilizatori unici” în ceea ce privește „utilizatorii comerciali activi” trebuie determinat, după caz, la nivel de cont, fiecare cont comercial distinct asociat cu utilizarea unui serviciu de platformă esențial furnizat de întreprindere constituind un utilizator comercial unic al serviciului de platformă esențial respectiv. În cazul în care noțiunea de „cont comercial” nu se aplică unui anumit serviciu de platformă esențial, întreprinderea relevantă care furnizează servicii de platformă esențiale determină numărul de utilizatori comerciali unici referindu-se la întreprinderea în cauză.

    D.   „Transmiterea informațiilor”

    1.

    Întreprinderea care transmite Comisiei, în temeiul articolului 3 alineatul (3), informații privind numărul de utilizatori finali activi și de utilizatori comerciali activi pentru fiecare serviciu de platformă esențial poartă responsabilitatea de a se asigura că informațiile respective sunt complete și exacte. În această privință:

    (a)

    întreprinderii îi revine responsabilitatea de a transmite date pentru fiecare serviciu de platformă esențial, evitând subestimarea și supraestimarea numărului de utilizatori finali activi și de utilizatori comerciali activi (de exemplu, în cazul în care utilizatorii accesează serviciile de platformă esențiale pe diferite platforme sau dispozitive);

    (b)

    întreprinderii îi revine responsabilitatea de a furniza explicații precise și succinte cu privire la metodologia utilizată pentru a ajunge la informații, precum și în ceea ce privește orice risc de subestimare și supraestimare a numărului de utilizatori finali activi și de utilizatori comerciali activi pentru un anumit serviciu de platformă esențial și în ceea ce privește soluțiile adoptate pentru a aborda riscul respectiv;

    (c)

    întreprinderea furnizează date care se bazează pe un indicator alternativ atunci când Comisia are îndoieli cu privire la exactitatea datelor transmise de întreprinderea care furnizează serviciile de platformă esențiale.

    2.

    În scopul calculării numărului de „utilizatori finali activi” și de „utilizatori comerciali activi”:

    (a)

    întreprinderea care furnizează serviciul (serviciile) de platformă esențial(e) nu identifică serviciile de platformă esențiale care aparțin aceleiași categorii de servicii de platformă esențiale în temeiul articolului 2 punctul 2 ca fiind distincte în principal pe baza faptului că sunt furnizate utilizând nume de domenii diferite, fie domenii de prim nivel tip cod de țară (ccTLD), fie domenii de prim nivel generice (gTLD), sau orice atribute geografice;

    (b)

    întreprinderea care furnizează serviciul (serviciile) de platformă esențial(e) consideră drept servicii de platformă esențiale distincte acele servicii de platformă esențiale care sunt utilizate în scopuri diferite fie de către utilizatorii lor finali, fie de către utilizatorii lor comerciali, sau de către ambii, chiar dacă utilizatorii lor finali sau utilizatorii lor comerciali pot fi aceiași și chiar dacă aparțin aceleiași categorii de servicii de platformă esențiale în temeiul articolului 2 punctul 2;

    (c)

    întreprinderea care furnizează serviciul (serviciile) de platformă esențial(e) consideră drept servicii de platformă esențiale distincte acele servicii pe care întreprinderea relevantă le oferă într-un mod integrat, dar care:

    (i)

    nu aparțin aceleiași categorii de servicii de platformă esențiale în temeiul articolului 2 punctul 2; sau

    (ii)

    sunt utilizate în scopuri diferite fie de către utilizatorii lor finali, fie de către utilizatorii lor comerciali, sau de către ambii, chiar dacă utilizatorii lor finali și utilizatorii lor comerciali pot fi aceiași și chiar dacă aparțin aceleiași categorii de servicii de platformă esențiale în temeiul articolului 2 punctul 2.

    E.   „Definiții specifice”

    Tabelul de mai jos stabilește definiții specifice ale „utilizatorilor finali activi” și ale „utilizatorilor comerciali activi” pentru fiecare serviciu de platformă esențial.

    Servicii de platformă esențiale

    Utilizatori finali activi

    Utilizatori comerciali activi

    Servicii de intermediere online

    Numărul de utilizatori finali unici care au interacționat cu serviciul de intermediere online cel puțin o dată în cursul unei luni, de exemplu prin conectarea activă, efectuarea unei căutări, efectuarea unui clic sau a unei derulări a ecranului, sau au încheiat o tranzacție prin intermediul serviciului de intermediere online cel puțin o dată în cursul unei luni.

    Numărul de utilizatori comerciali unici care au avut cel puțin un articol inclus în cadrul serviciului de intermediere online în cursul întregului an sau care au încheiat o tranzacție facilitată de serviciul de intermediere online în cursul anului.

    Motoare de căutare online

    Numărul de utilizatori finali unici care au interacționat cu motorul de căutare online cel puțin o dată în cursul unei luni, de exemplu prin efectuarea unei căutări.

    Numărul de utilizatori comerciali unici care dețin site-uri web comerciale (și anume, site-uri web utilizate în cadrul activității lor comerciale sau profesionale) care au fost indexate de motorul de căutare online sau fac parte dintr-o indexare realizată de acesta în cursul anului.

    Servicii de rețele de socializare online

    Numărul de utilizatori finali unici care au interacționat cu serviciul de rețele de socializare online cel puțin o dată în cursul unei luni, de exemplu prin conectarea activă, deschiderea unei pagini, derularea ecranului, efectuarea unui clic, folosirea butonului „Like”/„Îmi place”, efectuarea unei căutări sau publicarea unei postări sau a unui comentariu.

    Numărul de utilizatori comerciali unici care figurează pe lista entităților comerciale sau au un cont comercial în cadrul serviciului de rețele de socializare online și care au interacționat în orice mod cu serviciul respectiv cel puțin o dată în cursul anului, de exemplu prin conectarea activă, deschiderea unei pagini, derularea ecranului, efectuarea unui clic, folosirea butonului „Like/Îmi place”, efectuarea unei căutări, publicarea unei postări sau a unui comentariu sau utilizarea instrumentelor acestuia dedicat entităților comerciale.

    Servicii de platformă de partajare a materialelor video

    Numărul de utilizatori finali unici care au interacționat cu serviciul de platformă de partajare a materialelor video cel puțin o dată în cursul unei luni, de exemplu prin vizionarea unui segment de conținut audiovizual, efectuarea unei căutări sau încărcarea pe platformă a unui element de conținut audiovizual, inclusiv, în special, materiale video generate de utilizatori.

    Numărul de utilizatori comerciali unici care au furnizat cel puțin un element de conținut audiovizual încărcat sau vizionat în cadrul serviciului de platformă de partajare a materialelor video în cursul anului.

    Servicii de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere

    Numărul de utilizatori finali unici care, cel puțin o dată în cursul unei luni, au inițiat sau au participat în orice mod la o comunicare prin intermediul serviciului de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere.

    Numărul de utilizatori comerciali unici care, cel puțin o dată în cursul anului, au utilizat un cont comercial sau au inițiat sau participat în orice alt mod la o comunicare prin intermediul serviciului de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere pentru a comunica direct cu un utilizator final.

    Sisteme de operare

    Numărul de utilizatori finali unici care au utilizat un dispozitiv echipat cu sistemul de operare, acesta fiind activat, actualizat sau utilizat cel puțin o dată în cursul unei luni.

    Numărul de dezvoltatori unici care, în cursul anului, au publicat, au actualizat sau au oferit cel puțin o aplicație software sau un program software care utilizează limbajul de programare sau orice instrument de dezvoltare de software al sistemului de operare sau care rulează în orice mod în cadrul acestuia.

    Asistent virtual

    Numărul de utilizatori finali unici care au interacționat cu asistentul virtual în orice mod cel puțin o dată în cursul unei luni, cum ar fi, de exemplu, prin activarea acestuia, adresarea unei întrebări, accesarea unui serviciu printr-o comandă sau controlarea unui dispozitiv casnic inteligent.

    Numărul de dezvoltatori unici care au oferit, în cursul anului, cel puțin o aplicație software de asistent virtual sau o funcționalitate pentru a face accesibilă, prin intermediul asistentului virtual, o aplicație software existentă.

    Browsere web

    Numărul de utilizatori finali unici care au interacționat cu browserul web cel puțin o dată în cursul unei luni, de exemplu prin introducerea unei interogări sau a unei adrese de internet în câmpul URL al browserului web.

    Numărul de utilizatori comerciali unici ale căror site-uri web comerciale (și anume site-uri web utilizate în scopuri comerciale sau profesionale) au fost accesate prin intermediul browserului web cel puțin o dată în cursul anului sau care au oferit un plug-in, o extensie sau un supliment (add-on) utilizat în cadrul browserului web în cursul anului.

    Servicii de cloud computing

    Numărul de utilizatori finali unici care au interacționat, cel puțin o dată în cursul unei luni, cu orice servicii de cloud computing oferite de furnizorul relevant de servicii de cloud computing, în schimbul oricărui tip de remunerație, indiferent dacă această remunerație a fost efectuată în cursul aceleiași luni sau nu.

    Numărul de utilizatori comerciali unici care au furnizat, în cursul anului, orice servicii de cloud computing găzduite în infrastructura de tip cloud a furnizorului relevant de servicii de cloud computing.

    Servicii de publicitate online

    Pentru vânzările de spațiu publicitar în cont propriu:

    numărul de utilizatori finali unici care au intrat în contact cu un material publicitar cel puțin o dată în cursul unei luni.

    Pentru serviciile de intermediere a publicității (inclusiv rețele de publicitate, schimburi publicitare și orice alte servicii de intermediere a publicității):

    numărul de utilizatori finali unici care au intrat în contact cu un material publicitar care a declanșat serviciul de intermediere a publicității cel puțin o dată în cursul unei lunii.

    Pentru vânzările de spațiu publicitar în cont propriu:

    numărul de clienți de publicitate unici cărora li s-a afișat cel puțin un material publicitar în cursul anului.

    Pentru serviciile de intermediere a publicității (inclusiv rețele de publicitate, schimburi publicitare și orice alte servicii de intermediere a publicității):

    numărul de utilizatori comerciali unici (inclusiv clienți de publicitate, editori sau alți intermediari) care au interacționat prin intermediul serviciului de intermediere a publicității sau care au beneficiat de serviciile acestuia în cursul anului.


    Top