18.9.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 242/1

(1)

Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 a abrogat și a înlocuit Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului (2) și prevede norme specifice pentru importul și rafinarea produselor din sectorul zahărului. Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 conferă Comisiei competența de a adopta, în acest sens, acte delegate și de punere în aplicare. Pentru a asigura, în noul cadru juridic, buna funcționare a sistemului privind importul și rafinarea produselor din sectorul zahărului de la codul NC 1701 în temeiul acordurilor preferențiale, trebuie să fie adoptate anumite norme prin intermediul unor astfel de acte. Noile norme ar trebui să înlocuiască normele de punere în aplicare prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 828/2009 al Comisiei (3), care va expira la 30 septembrie 2015.

(2)

În vederea asigurării bunei funcționări a importurilor în cadrul acordurilor preferențiale, pentru a evita specula și a autoriza regimul specific aplicabil importurilor de zahăr brut destinat rafinării, prevăzut la articolul 192 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, cerințele care trebuie îndeplinite în momentul depunerii cererilor de licențe de import în temeiul acestor acorduri preferențiale ar trebui să continue să se aplice.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 376/2008 al Comisiei (4) ar trebui să se aplice licențelor de import eliberate în temeiul prezentului regulament, cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul regulament.

(4)

Pentru a evita specula sau comerțul cu licențe de import și pentru a avea garanția că solicitantul are relații comerciale cu țara terță exportatoare, cererile de licențe de import trebuie să fie însoțite de un document de export eliberat de o autoritate competentă a țării terțe exportatoare, pentru o cantitate egală cu cea indicată în cererea de licență de import.

(5)

Pentru a se asigura că zahărul destinat rafinării importat în conformitate cu articolul 192 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 este efectiv rafinat, importatorii ar trebui să se angajeze să îl rafineze într-un anumit termen.

(6)

Distincția care se face între „zahărul destinat rafinării” și „zahărul care nu este destinat rafinării” nu are legătură cu distincția care se face între „zaharurile albe” și „zaharurile brute” definite în partea II secțiunea A punctele 1 și 2 din anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013. Prin urmare, trebuie identificate codurile NC autorizate pentru importurile din cadrul fiecărei grupe de licențe de import.

(7)

Îndeplinirea obligației de a rafina zahărul trebuie verificată de statele membre. Dacă nu poate prezenta o dovadă că rafinarea a avut loc, titularul inițial al licenței de import trebuie să plătească o penalizare. Pentru întreaga cantitate de zahăr importat rafinat de un operator autorizat trebuie să existe o licență de import pentru zahăr destinat rafinării. Trebuie aplicate penalizări pentru cantitățile pentru care nu poate fi prezentată o astfel de dovadă. Această penalizare ar trebui să accepte existența unor cazuri de neconformitate cu caracter minor și, prin urmare, ar trebui să fie acceptată o toleranță de 5 %. Aceeași toleranță de 5 % ar trebui să fie acceptată pentru zahărul destinat rafinării importat în cadrul unui contingent tarifar în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 891/2009 al Comisiei (5).

(8)

În conformitate cu partea I punctul C din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 376/2008, trebuie prezentată o licență de import pentru zahărul încadrat la codul NC 1701 importat în condiții preferențiale, altele decât contingentele tarifare.

(9)

Articolul 3 alineatul (1) literele (e) și (h) din Decizia 2014/492/UE a Consiliului (6) permite aplicarea provizorie a concesiilor privind importurile de zahăr din Republica Moldova, convenite în cadrul Acordului de asociere între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Moldova, pe de altă parte (7).

(10)

Articolul 3 alineatul (1) literele (d) și (i) din Decizia 2014/494/UE a Consiliului (8) permite aplicarea provizorie a concesiilor privind importurile de zahăr din Georgia, convenite în cadrul Acordului de asociere între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Georgia, pe de altă parte (9).

(11)

Articolul 148 din Acordul de asociere cu Republica Moldova și articolul 27 din Acordul de asociere cu Georgia introduc un mecanism anti-eludare pentru importurile anumitor produse agricole și produse agricole transformate originare respectiv din Republica Moldova și din Georgia. Având în vedere că importurile de anumite produse din sectorul zahărului originare din Republica Moldova și din Georgia fac obiectul mecanismului anti-eludare, ceea ce face ca utilizarea licențelor de import să nu mai fie necesară și ar putea crea confuzie, în cazul în care obligativitatea licențelor de import ar exista în paralel cu mecanismul anti-eludare, este oportun să se prevadă că nu sunt necesare licențe de import pentru importurile preferențiale de astfel de produse din sectorul zahărului.

(12)

Prin urmare, Regulamentele (CE) nr. 376/2008 și (CE) nr. 891/2009 ar trebui modificate în consecință,

(a)

documentele și angajamentele care trebuie să însoțească cererile de licențe;

(b)

punerea în liberă circulație;

(c)

dovada rafinării și penalizările.

(a)

„greutate propriu-zisă” înseamnă greutatea zahărului în stare naturală;

(b)

„rafinare” înseamnă operațiunea de transformare a zaharurilor brute în zaharuri albe, astfel cum sunt definite în partea II secțiunea A punctele 1 și 2 din anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, precum și orice operațiune tehnică echivalentă aplicată zahărului alb în vrac.

(a)

licențele de export în original eliberate de autoritățile competente din țara terță exportatoare, în conformitate cu modelul din anexa I, pentru o cantitate egală cu cea menționată în cererile de licență. Aceste documente originale trebuie să fie prezentate de către solicitant autorităților competente ale statelor membre înainte de vămuirea mărfurilor care fac obiectul licenței de import. Licențele de export pot fi înlocuite de copii certificate, eliberate de autoritățile competente din țara terță exportatoare, ale dovezii originii prevăzute la articolul 14 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1528/2007 pentru țările enumerate în anexa I la regulamentul menționat sau la articolele 67-97j din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei (12) pentru țările care nu sunt enumerate în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1528/2007, dar care apar pe lista din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 978/2012;

(b)

copii electronice sau facsimil ale licențelor de export sau ale copiilor certificate ale dovezilor de origine menționate la litera (a), care pot fi prezentate în locul originalelor în sprijinul cererilor de licențe de import, cu condiția ca originalele să fie prezentate de către solicitant autorităților competente ale statelor membre înainte de vămuirea mărfurilor care fac obiectul licenței de import eliberate pe baza copiilor electronice sau a facsimilului;

(c)

în cazul zahărului destinat rafinării, angajamentul solicitantului de a rafina cantitățile de zahăr în cauză înainte de sfârșitul celei de a treia luni următoare celei în care expiră respectiva licență de import.

(a)

cantitățile de zahăr corespunzătoare licențelor de import pentru zahăr destinat rafinării;

(b)

cantitățile de zahăr produse în Uniune, precizând datele de referință ale întreprinderii autorizate care a produs zahărul;

(c)

celelalte cantități de zahăr, precizând proveniența acestora.