27.1.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 20/6

(1)

În urma unei anchete antidumping („ancheta anterioară”), Consiliul a instituit, prin Regulamentul (CE) nr. 1256/2008 (2), o taxă antidumping definitivă la importurile de anumite tuburi și țevi sudate din fier sau oțel nealiat, încadrate în prezent la codurile NC ex 7306 30 41, ex 7306 30 49, ex 7306 30 72 și ex 7306 30 77, originare din Belarus, Republica Populară Chineză („RPC”), Rusia, Thailanda și Ucraina („măsurile antidumping definitive”). Măsurile au luat forma unei taxe ad valorem cuprinsă între 10,1 % și 90,6 %.

(2)

În urma publicării unui aviz de expirare iminentă (3) a măsurilor antidumping definitive în vigoare, Comisia a primit, la 18 septembrie 2013, o cerere de deschidere a unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor respective, în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază. Cererea a fost depusă de Comitetul pentru protecția sectorului industrial al tuburilor din oțel sudate din Uniunea Europeană („solicitantul”), în numele unor producători care reprezintă o proporție semnificativă din producția totală de tuburi și țevi sudate a Uniunii, și anume, în acest caz, peste 25 %.

(3)

Cererea s-a bazat pe faptul că expirarea măsurilor ar putea conduce la continuarea sau reapariția dumpingului și a prejudiciului pentru industria din Uniune.

(4)

După ce a stabilit, în urma consultării comitetului consultativ, că există suficiente dovezi pentru deschiderea unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor, Comisia a anunțat la 19 decembrie 2013, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (4) („avizul de deschidere”), deschiderea unei astfel de reexaminări în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(5)

Ancheta privind probabilitatea de continuare sau de reapariție a dumpingului și a prejudiciului a acoperit perioada 1 octombrie 2012-30 septembrie 2013 („perioada anchetei de reexaminare” sau „PAR”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea probabilității de continuare sau de reapariție a prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2010 și sfârșitul perioadei anchetei de reexaminare („perioada luată în considerare”).

(6)

Comisia a anunțat oficial solicitantul, alți producători cunoscuți din Uniune, producătorii-exportatori din Belarus, RPC, Rusia și Ucraina („țările în cauză”), importatorii neafiliați și utilizatorii cunoscuți ca fiind interesați, precum și reprezentanții țărilor în cauză, cu privire la deschiderea reexaminării efectuate în perspectiva expirării măsurilor. Părților interesate li s-a oferit posibilitatea de a-și transmite opiniile în scris și de a solicita o audiere în termenul stabilit în avizul de deschidere.

(7)

Au fost audiate toate părțile interesate care au solicitat acest lucru și au indicat motivele specifice ale solicitării.

(8)

Având în vedere numărul aparent mare de producători-exportatori din RPC, Rusia și Ucraina, în avizul de deschidere s-a prevăzut recurgerea la eșantionare în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază. Pentru a permite Comisiei să decidă dacă eșantionarea este necesară și, în caz afirmativ, să selecteze un eșantion, s-a cerut părților menționate anterior să se facă cunoscute Comisiei în termen de 15 zile de la deschiderea reexaminării și să îi furnizeze acesteia informațiile solicitate în avizul de deschidere.

(9)

În final, Comisia nu a primit răspunsuri în privința eșantionării de la producătorii-exportatori din RPC. Un răspuns în acest sens a fost primit de la un producător-exportator din Ucraina. Trei răspunsuri au fost primite de la producători-exportatori din Rusia. Prin urmare, Comisia a considerat că eșantionarea producătorilor-exportatori nu este necesară.

(10)

Având în vedere numărul aparent mare de importatori neafiliați din Uniune, în avizul de deschidere s-a prevăzut recurgerea la eșantionare în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază. Pentru a permite Comisiei să decidă dacă eșantionarea este necesară și, în caz afirmativ, să selecteze un eșantion, s-a cerut părților menționate anterior să se facă cunoscute Comisiei în termen de 15 zile de la deschiderea reexaminării și să îi furnizeze acesteia informațiile solicitate în avizul de deschidere. Deoarece nu s-a primit niciun răspuns de la importatorii neafiliați, eșantionarea nu a fost aplicată în cazul acestora.

(11)

Având în vedere numărul mare de producători din Uniune implicați în această procedură, în avizul de deschidere s-a anunțat selectarea provizorie de către Comisie, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază, a unui eșantion de producători din Uniune, în vederea stabilirii prejudiciului. Această preselecție s-a efectuat utilizând informațiile de care dispunea Comisia în etapa de deschidere și a fost bazată pe volumul vânzărilor și volumul producției înregistrate de producători, precum și pe localizarea geografică a acestora în Uniune. Eșantionul corespundea celui mai mare volum reprezentativ de producție și vânzări care putea fi, în mod rezonabil, supus anchetei în timpul disponibil și reprezenta 52 % din producția și vânzările totale către clienți neafiliați din UE, înregistrate de industria din Uniune. În plus, eșantionul era reprezentativ din punctul de vedere al localizării geografice a întreprinderilor, deoarece acoperea patru state membre. Producătorii din UE au fost consultați cu privire la eșantionul propus la data publicării avizului de deschidere. Dat fiind că nu s-a manifestat niciun alt producător și nu au fost primite observații cu privire la eșantion, eșantionul propus a fost confirmat.

(12)

Comisia a căutat să obțină și a verificat toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru a determina probabilitatea continuării sau reapariției dumpingului, probabilitatea continuării sau reapariției prejudiciului, precum și interesul Uniunii. În acest scop, Comisia a trimis chestionare producătorilor-exportatori și producătorilor din Uniune incluși în eșantion. S-au efectuat vizite de verificare la sediile următoarelor societăți:

(13)

Produsul în cauză constă în tuburi și țevi sudate din fier sau oțel nealiat, cu secțiune circulară și diametru exterior de maximum 168,3 mm, din care se exclud țevile de tipul celor utilizate pentru conductele de petrol sau gaze, burlanele de foraj și țevile de extracție de tipul celor utilizate pentru forarea puțurilor de petrol sau gaze, tuburile de precizie, precum și tuburile și țevile cu fitinguri atașate, adecvate pentru circuitele de gaze sau de lichide și utilizate la aeronavele civile, care se încadrează în prezent la codurile NC ex 7306 30 41, ex 7306 30 49, ex 7306 30 72 și ex 7306 30 77, originare din Belarus, RPC, Rusia și Ucraina.

(14)

Ancheta a arătat că toate tipurile produsului în cauză au aceleași caracteristici de bază fizice, chimice și tehnice și sunt utilizate, în general, pentru aceleași scopuri.

(15)

S-a constatat că tuburile și țevile sudate produse și vândute în Uniune de către industria din Uniune și tuburile și țevile sudate produse și vândute în țările în cauză și în țara analoagă au, în esență, aceleași caracteristici fizice, chimice și tehnice și aceleași utilizări de bază ca și tuburile și țevile sudate produse în țările în cauză și vândute pentru export către Uniune. Prin urmare, acestea sunt considerate similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(16)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a examinat posibilitatea ca expirarea măsurilor existente să conducă la o continuare sau o reapariție a dumpingului din partea celor patru țări în cauză.

(17)

Toate cele patru țări care fac obiectul anchetei au exportat cantități neglijabile din produsul în cauză în cursul perioadei anchetei de reexaminare. Prin urmare, nu există o probabilitate de continuare a dumpingului din partea celor patru țări supuse anchetei. Evaluarea s-a limitat la probabilitatea de reapariție a dumpingului, fiind analizate în acest sens prețurile de export către alte țări terțe. Ca și în ancheta anterioară, exporturile către Belarus nu au fost luate în considerare în acest context.

(18)

În temeiul dispozițiilor articolului 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, Belarus și RPC nu sunt considerate țări cu economie de piață. În ancheta anterioară, SUA au fost considerate țară analoagă, în scopul stabilirii valorii normale. În avizul de deschidere, s-a prevăzut ca, în scopul prezentei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor, SUA să fie considerate țară analoagă, astfel cum a sugerat solicitantul.

(19)

Comisia a primit observații din partea societății Mogilev și a autorităților din Belarus. Nu au fost primite observații de la părțile interesate din RPC.

(20)

Părțile din Belarus au susținut că SUA nu constituie o alegere potrivită, din cauza pretinselor legături dintre unicul producător cooperant din SUA și industria din Uniune.

(21)

Părțile din Belarus au sugerat că Rusia ar trebui considerată țară analoagă, deoarece industria siderurgică rusească ar fi similară cu cea din Belarus, ca urmare a legăturilor comune cu fosta Uniune Sovietică.

(22)

Ancheta a stabilit însă că valoarea gazelor naturale nu a fost reflectată în mod corespunzător în costul de producție al singurului producător cooperant din Rusia (a se vedea considerentul 69 de mai jos). În plus, cooperarea din partea acestui producător din Rusia nu a fost suficientă (a se vedea considerentul 61 de mai jos). Prin urmare, alegerea Rusiei nu a fost considerată adecvată.

(23)

Comisia a identificat, de asemenea, alte țări terțe care exportă produsul în cauză în Uniune. Aceasta a contactat producători din 14 țări cunoscute ca producătoare de oțel. Printre țările respective se numără Bosnia și Herțegovina, Brazilia, fosta Republică iugoslavă a Macedoniei, Serbia, Africa de Sud, Coreea de Sud și Taiwan.

(24)

În final, producătorii din SUA nu au cooperat cu Comisia. Aceasta a primit însă răspunsuri complete la chestionare din partea producătorilor din fosta Republică iugoslavă a Macedoniei și din Africa de Sud. Ca urmare a volumului semnificativ al vânzărilor interne ale producătorului din această țară, Comisia a considerat că Africa de Sud reprezintă cea mai potrivită alegere.

(25)

Cel mai mare producător cunoscut din Belarus, OJSC Mogilev Metallurgical Works („Mogilev”) a cooperat la anchetă. Mogilev nu a exportat însă produsul în cauză în Uniune în cursul perioadei anchetei de reexaminare. Prin urmare, informațiile privind prețurile probabile de export către Uniune s-au bazat pe prețurile de export către alte țări terțe, astfel cum se indică în considerentul 27 de mai jos.

(26)

Valoarea normală pentru Belarus a fost stabilită per tip de produs al produsului similar, pe baza prețurilor practicate la vânzările interne către clienți neafiliați, în cadrul operațiunilor comerciale normale, în Africa de Sud („țara analoagă”). Atunci când nu au avut loc vânzări ale unui tip de produs al produsului similar în cadrul activității comerciale normale sau dacă un tip de produs nu a fost vândut în cantități reprezentative pe piața internă din Africa de Sud, Comisia a calculat valoarea normală prin adăugarea la costul de producție al produsului similar a cheltuielilor de vânzare, generale și administrative și a profitului.

(27)

În cursul perioadei anchetei de reexaminare, Mogilev nu a exportat produsul în cauză în Uniune. În consecință, prețul probabil de export a fost stabilit pe baza prețurilor de vânzare către alte țări terțe.

(28)

Comparația dintre valoarea normală și prețul probabil de export s-a efectuat la nivel franco fabrică. Pentru a asigura efectuarea unei comparații echitabile, s-a ținut seama, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază, de diferențele care afectează comparabilitatea prețurilor.

(29)

După caz, s-au făcut ajustări pentru diferențele înregistrate în ceea ce privește costurile de transport, rabaturile, reducerile și nivelul schimburilor comerciale.

(30)

Pe baza celor de mai sus, marja de dumping probabil, în sensul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, a fost stabilită la 28,4 %.

(31)

Liniile de producție ale societății Mogilev au fost utilizate atât pentru producția de tuburi și țevi sudate, cât și pentru producția de profile tubulare (numai o etapă minoră de producție separă procesele de producție ale celor două produse). Societatea Mogilev a produs volume semnificative de profile tubulare pe care le-a exportat și în Uniune, având în vedere că aceste bunuri nu sunt supuse taxelor antidumping. Această societate a produs, de asemenea, țevi sudate cu diametrul mai mare de 168,3 mm („țevi de diametru mare”), care nu sunt supuse taxelor antidumping în Uniune.

(32)

Pe baza actualei game de produse, capacitatea de rezervă a Mogilev este estimată la aproximativ 20 000 de tone, ceea ce reprezintă în jur de 5 % din consumul Uniunii.

(33)

În consecință, dacă măsurile sunt abrogate, există riscul ca Mogilev să vândă pe piața Uniunii volume semnificative de țevi sudate, la prețuri de dumping.

(34)

În urma comunicării acestei concluzii, Mogilev a susținut că actuala sa capacitate de rezervă este considerabil mai scăzută din cauza unei limitări induse de testarea hidraulică. Testarea hidraulică nu este însă decât o etapă minoră în procesul de producție al produsului în cauză și, prin urmare, o astfel de limitare este relativ ușor de înlăturat. În consecință, nu poate fi acceptat argumentul conform căruia la stabilirea capacității de rezervă a uzinei trebuie să se țină seama de limitarea indusă de echipamentul de testare hidraulică.

(35)

După cum s-a indicat în considerentul 31 de mai sus, pentru societatea Mogilev este mai profitabilă în prezent producția de profile tubulare, deoarece acestea nu sunt supuse taxelor antidumping, în timp ce țevile sudate sunt supuse taxelor antidumping în Uniune. Într-adevăr, în cursul perioadei anchetei de reexaminare, producția a fost puternic concentrată pe produse care nu fac obiectul taxelor antidumping în Uniune, acestea reprezentând marea majoritate a produselor fabricate. În lipsa măsurilor privind țevile sudate, este de așteptat ca Mogilev să producă o gamă mai echilibrată de produse, reorientând capacități de producție dedicate produselor care nu sunt în prezent supuse măsurilor, către producția de țevi sudate.

(36)

În consecință, dacă măsurile sunt abrogate, există un risc substanțial ca Mogilev să treacă, cel puțin parțial, de la producția de produse care în prezent nu sunt supuse taxelor antidumping, la producția de țevi sudate pentru piața Uniunii la prețuri de dumping.

(37)

În urma comunicării acestei concluzii, Mogilev a susținut că nu și-ar reorienta imediat gama de produse de la profile tubulare la tuburi și țevi sudate, deoarece, timp de mai mulți ani, vânzările sale de profile tubulare au fost mult mai mari decât vânzările de tuburi și țevi sudate și nu ar exista motive pentru schimbarea acestei practici.

(38)

În această privință, trebuie subliniat faptul că UE este pentru Mogilev cea mai mare piață de profile tubulare și că, în prezent, societatea nu vinde tuburi și țevi sudate pe piața Uniunii. Mogilev nu a furnizat nicio dovadă că, în cazul abrogării măsurilor, raporturile dintre vânzările diferitelor produse către UE nu s-ar schimba. Prin urmare, se menține concluzia potrivit căreia, în cazul abrogării măsurilor, Mogilev va produce probabil o gamă de produse mai echilibrată și va reorienta producția, cel puțin parțial, de la profilele tubulare la tuburile și țevile sudate destinate pieței Uniunii.

(39)

După cum s-a menționat în considerentul 27 de mai sus, produsul în cauză nu a fost exportat din Belarus în Uniune în cursul perioadei anchetei de reexaminare. În consecință, evaluarea probabilității riscului de reorientare a schimburilor comerciale către piața Uniunii în cazul abrogării măsurilor ar trebui să se bazeze pe:

(40)

Atunci când se compară prețul de vânzare mediu practicat de Mogilev în alte țări cu prețurile de pe piața Uniunii, se poate constata un nivel semnificativ de subcotare. Nivelul de subcotare față de prețul mediu de vânzare practicat de industria din Uniune variază între 30 % și 50 %. Prețurile practicate de Mogilev sunt, de asemenea, mai scăzute decât cele practicate de alte surse de importuri pe piața Uniunii, cum ar fi India și Turcia.

(41)

La atractivitatea probabilă a pieței Uniunii contribuie și canalele de vânzare de care Mogilev dispune deja, care sunt în prezent utilizate pentru vânzarea altor produse și care, în cazul abrogării măsurilor, ar putea fi utilizate și pentru vânzarea produsului în cauză.

(42)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia concluzionează că, în cazul abrogării măsurilor există un risc semnificativ de redirecționare a exporturilor către piața Uniunii la prețuri de dumping, deoarece această piață este mult mai atractivă din punctul de vedere al prețurilor.

(43)

În urma comunicării acestei concluzii, Mogilev a susținut că nu s-a ținut seama în mod corespunzător de creșterea semnificativă a vânzărilor sale de tuburi și țevi sudate pe piața internă și pe piața rusă în cursul perioadei luate în considerare. În această privință, trebuie remarcat faptul că, în cursul anchetei, a fost confirmată creșterea volumelor de vânzări pe aceste piețe. În observațiile transmise după comunicare, Mogilev a mai confirmat că tuburile și țevile sudate sunt vândute la prețuri mai mici decât prețurile prevalente pe piața UE. Prin urmare, creșterea de-a lungul timpului a volumelor de vânzări ale acestor produse atât pe piața internă, cât și pe piața rusă nu reduce sau nu elimină riscul de redirecționare către piața Uniunii, ca urmare a prețurilor mai atractive din UE. În consecință, argumentul adus de societatea Mogilev este respins.

(44)

Capacitatea de producție de rezervă disponibilă în Belarus, riscul de reorientare a producției de la alte produse către produsul în cauză și nivelul atractiv al prețurilor de pe piața Uniunii conduc la concluzia că există un risc de creștere a exporturilor de produs în cauză din Belarus la prețuri de dumping, dacă se permite expirarea măsurilor în vigoare.

(45)

După cum s-a precizat în considerentul 9 de mai sus, Comisia nu a primit niciun răspuns din RPC. În consecință, în lipsa cooperării din partea producătorilor-exportatori din RPC, analiza globală, inclusiv calcularea dumpingului, s-a bazat pe datele disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază. Autoritățile chineze au fost informate în legătură cu intenția Comisiei de a aplica articolul 18 din regulamentul de bază și de a-și întemeia concluziile pe datele disponibile.

(46)

Prin urmare, probabilitatea continuării sau reapariției dumpingului a fost evaluată utilizând cererea de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, împreună cu alte surse de informații, cum ar fi statisticile de comerț privind importurile și exporturile (datele Eurostat și date privind exporturile chineze) și serviciul de informare Metal Bulletin.

(47)

Efectuarea comparației dintre valoarea normală și prețul de export al diverselor tipuri de produs a fost afectată de lipsa cooperării. S-a considerat că este adecvat să se stabilească la nivel global atât valoarea normală, cât și prețul de export, și anume pe baza valorilor medii, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază.

(48)

Valoarea normală pentru RPC a fost stabilită pe baza prețului mediu practicat la vânzările interne către clienți neafiliați, în cadrul operațiunilor comerciale normale, în Africa de Sud („țara analoagă”).

(49)

În lipsa cooperării din partea producătorilor-exportatori chinezi, prețurile de export trebuiau calculate pe baza datelor disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază.

(50)

Comisia a analizat în primul rând statisticile furnizate de Eurostat. Cantitățile de produs importate din RPC au fost însă foarte scăzute și, prin urmare, prețurile acestora au fost considerate nereprezentative. Din acest motiv, prețul probabil de export a fost stabilit pe baza statisticilor de comerț chineze privind exporturile către țări terțe.

(51)

Comparația dintre valoarea normală și prețul probabil de export s-a efectuat la nivel franco fabrică. Pentru a asigura efectuarea unei comparații echitabile, s-a ținut seama, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază, de diferențele care afectează comparabilitatea prețurilor.

(52)

După caz, s-au făcut ajustări pentru diferențele înregistrate în ceea ce privește costurile de transport, costurile de asigurare, TVA nerambursabilă, costurile de export, rabaturile și reducerile.

(53)

Pe baza celor de mai sus, marja de dumping probabil, în sensul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, a fost stabilită la 39,3 %.

(54)

În lipsa cooperării din partea producătorilor-exportatori chinezi, s-au utilizat următoarele surse:

(55)

Sectorul industrial al țevilor sudate din China este cunoscut ca fiind, în mod detașat, cel mai mare din lume. Metal Bulletin a raportat o producție anuală de țevi sudate de aproximativ 35 de milioane de tone în 2012. Conform estimărilor solicitantului, capacitatea de producție de țevi sudate a RPC depășește cu mult 45 de milioane de tone pe an. Prin urmare, capacitatea de rezervă totală ar depăși 10 milioane de tone, ceea ce reprezintă consumul aparent total de țevi sudate al UE înmulțit cu 25.

(56)

În consecință, dacă măsurile sunt abrogate, există un risc substanțial ca producătorii-exportatori chinezi să vândă pe piața Uniunii volume semnificative de țevi sudate, la prețuri de dumping.

(57)

În lipsa cooperării din partea producătorilor-exportatori chinezi, constatările s-au bazat pe datele disponibile. În acest sens, evaluarea riscului de reorientare a schimburilor comerciale către piața Uniunii în cazul abrogării măsurilor s-a bazat pe surse public disponibile.

(58)

Conform surselor public disponibile, cum ar fi Metal Bulletin, nivelul prețurilor în China este mult inferior prețului mediu de vânzare de 848 EUR/tonă practicat de industria din Uniune și prețurilor medii de import în Uniune din principalele țări exportatoare, India și Turcia. Nivelul de subcotare față de prețul mediu de vânzare practicat de industria din Uniune variază între 30 % și 50 %. Acest lucru demonstrează evident atractivitatea pieței Uniunii și capacitatea întreprinderilor chineze de a fi competitive datorită prețurilor, în cazul în care măsurile se abrogă.

(59)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a concluzionat că, din cauza diferenței substanțiale de preț menționate anterior, există un risc semnificativ de reorientare a schimburilor comerciale de la piețele cu prețuri mai mici ale țărilor terțe la piața mai profitabilă a Uniunii, în cazul în care măsurile se abrogă.

(60)

Capacitatea de producție de rezervă disponibilă în RPC și nivelul atractiv al prețurilor de pe piața Uniunii conduc la concluzia că există un risc de creștere semnificativă a exporturilor de produs în cauză din China la prețuri de dumping, dacă se permite expirarea măsurilor în vigoare.

(61)

Doi producători-exportatori ruși reprezentând aproximativ 75 % din producția rusă, care au transmis răspunsuri în privința eșantionării, au informat ulterior Comisia că nu intenționează să răspundă la chestionarul pentru producători. Numai un mic producător, fără exporturi către Uniune și cu exporturi nesemnificative către alte țări a cooperat în cadrul anchetei, răspunzând la chestionar și acceptând o vizită de verificare. Ca urmare a lipsei semnificative de cooperare din partea producătorilor-exportatori din Rusia, analiza globală, inclusiv calcularea dumpingului, s-a bazat pe datele disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază. Producătorii-exportatori ruși necooperanți și autoritățile ruse au fost informate în legătură cu intenția Comisiei de a aplica articolul 18 din regulamentul de bază și de a-și întemeia concluziile pe datele disponibile.

(62)

Prin urmare, probabilitatea continuării sau reapariției dumpingului a fost evaluată utilizând cererea de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, împreună cu alte surse de informații, cum ar fi statisticile de comerț ale Eurostat privind importurile, statisticile rusești privind exporturile și serviciul de informare Metal Bulletin.

(63)

Efectuarea comparației dintre valoarea normală și prețul de export al diverselor tipuri de produs a fost afectată de lipsa semnificativă de cooperare. S-a considerat că este adecvat să se stabilească la nivel global atât valoarea normală, cât și prețul de export, și anume pe baza valorilor medii, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază.

(64)

Comisia a observat că în statisticile Eurostat figurează unele importuri ale produsului în cauză din Rusia. Cantitățile au fost însă foarte scăzute și, în consecință, prețurile acestor importuri au fost considerate nereprezentative. Prin urmare, informațiile privind prețurile probabile de export către Uniune s-au bazat pe prețurile de export către alte țări terțe, astfel cum se indică în considerentul 73 de mai jos.

(65)

După cum s-a menționat în considerentul 61 de mai sus, din cauza lipsei semnificative de cooperare din partea producătorilor-exportatori din Rusia, Comisia a fost nevoită să recurgă la datele disponibile pentru a stabili valoarea normală. În acest scop, s-au utilizat informațiile transmise de producătorul cooperant rus.

(66)

Valoarea normală a fost determinată în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) prima teză din regulamentul de bază. S-a stabilit mai întâi dacă volumul total al vânzărilor interne ale produsului similar în cursul perioadei anchetei de reexaminare a fost reprezentativ în comparație cu vânzările rusești la export către țări terțe. Vânzările interne se consideră reprezentative dacă volumul vânzărilor produsului similar reprezintă cel puțin 5 % din vânzările rusești la export către țări terțe.

(67)

S-a examinat apoi dacă produsul similar a fost vândut în cadrul operațiunilor comerciale normale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază. Acest lucru a fost efectuat prin determinarea proporției de vânzări interne profitabile către clienți independenți, pentru tipul de produs în cauză.

(68)

Pentru efectuarea verificării referitoare la operațiunile comerciale normale, a fost luat în considerare costul mediu de producție. În ceea ce privește costurile de fabricație și, în special, costurile cu energia, mai precis costul gazelor, s-a verificat dacă prețul plătit pentru gaze de singurul producător-exportator cooperant a reflectat în mod rezonabil costurile asociate producției și distribuției gazelor.

(69)

S-a constatat că prețul intern plătit pentru gaze de producătorii-exportatori era egal cu aproximativ 30 % din prețul de export al gazelor naturale rusești. În această privință, toate datele disponibile au indicat că prețurile interne ale gazelor în Rusia sunt prețuri reglementate, mult mai scăzute decât prețurile de piață plătite pe piețele de export nereglementate pentru gazele naturale rusești. Deoarece costurile gazelor nu au fost reflectate în mod rezonabil în evidențele contabile ale producătorilor-exportatori, astfel cum prevede articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, a fost necesară ajustarea în consecință a acestora. În lipsa unor prețuri pentru gaze nedenaturate și suficient de reprezentative pentru piața internă din Rusia, s-a considerat că este adecvat ca ajustarea să se bazeze, în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, pe informațiile aferente altor piețe reprezentative. Prețul ajustat s-a bazat pe prețul mediu al gazului rusesc vândut la export la granița germano-cehă (Waidhaus), ajustat pentru a ține seama de costurile locale de distribuție. Waidhaus este principalul punct de vânzare a gazului rusesc către UE, care reprezintă cea mai mare piață pentru gazul rusesc și ale cărei prețuri reflectă în mod rezonabil costurile. Prin urmare, aceasta poate fi considerată o piață reprezentativă în sensul articolului 2 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(70)

În consecință, Comisia a utilizat pentru verificarea referitoare la operațiunile comerciale normale costul mediu de producție, ajustat pentru a ține seama de costul gazelor.

(71)

Valoarea normală a fost astfel stabilită ca fiind prețul mediu al vânzărilor interne profitabile din cursul perioadei anchetei de reexaminare, având în vedere că volumul vânzărilor profitabile a reprezentat 80 % sau mai puțin din volumul total al vânzărilor.

(72)

Din cauza lipsei semnificative de cooperare din partea producătorilor-exportatori din Rusia, Comisia a fost nevoită să recurgă la datele disponibile pentru a stabili prețul de export. Informațiile furnizate de singurul producător rus cooperant nu au putut fi utilizate, deoarece acesta nu a exportat produsul în cauză către UE, iar către alte țări terțe nu a exportat decât cantități nesemnificative.

(73)

Din acest motiv și deoarece exporturile din Rusia către Uniune au fost nesemnificative, prețul probabil de export a fost stabilit pe baza statisticilor de export rusești, utilizând exporturile către alte țări terțe. Exporturile către alte țări terțe au atins volume substanțiale.

(74)

Întrucât singurul producător rus cooperant a produs exclusiv așa-numitele „țevi negre” (și anume, țevi negalvanizate), pentru stabilirea prețului de export au fost utilizate numai informațiile referitoare la țevile negre. Statisticile de export rusești atestă, de asemenea, că țevile negre au reprezentat majoritatea covârșitoare a exporturilor rusești.

(75)

În urma comunicării acestei concluzii, singurul producător rus cooperant a susținut că prețurile sale de export ar fi trebuit să fie utilizate, deoarece exporturile constituie mai mult de 10 % din vânzările sale totale. Aceste vânzări reprezintă însă mai puțin de 2 % din totalul exporturilor care reiese din statisticile de export rusești. Din acest motiv, se menține concluzia potrivit căreia prețurile de export ale acestui producător nu pot fi utilizate din cauza volumelor nesemnificative exportate.

(76)

Comparația dintre valoarea normală și prețul probabil de export s-a efectuat la nivel franco fabrică. Pentru a asigura efectuarea unei comparații echitabile, s-a ținut seama, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază, de diferențele care afectează comparabilitatea prețurilor.

(77)

După caz, s-au făcut ajustări pentru diferențele înregistrate în ceea ce privește costurile de transport.

(78)

Pe baza celor de mai sus, marja de dumping probabil, în sensul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, a fost stabilită la 38,7 %.

(79)

Conform estimărilor solicitantului, capacitatea de producție de rezervă a produsului disponibilă în Rusia depășește consumul total de pe piața UE. Solicitantul și-a bazat estimarea pe informațiile publicate în Metal Expert. În plus, solicitantul a apreciat o utilizare în proporție de 56 % a capacității, fapt confirmat de informațiile furnizate de producătorul cooperant.

(80)

În consecință, dacă măsurile sunt abrogate, există un risc substanțial ca producătorii-exportatori ruși să vândă pe piața Uniunii volume semnificative de țevi sudate, la prețuri de dumping.

(81)

În urma comunicării acestei concluzii, producătorii ruși necooperanți, menționați în considerentul 61 de mai sus, au susținut că informațiile pe care le-au trimis, privind o presupusă atractivitate a altor piețe, inclusiv a pieței ruse, și privind capacitățile de producție de rezervă din Rusia, ar fi fost ignorate de Comisie.

(82)

În această privință, trebuie subliniat faptul că informațiile privind capacitățile de producție de rezervă se refereau la o gamă mai largă de produse, care cuprinde inclusiv profilele tubulare și țevile cu diametru mare. Prin urmare, informațiile respective sunt mai puțin relevante decât cele furnizate de solicitant. În plus, chiar luând în considerare o rată de utilizare a capacității de 60 %-70 %, după cum susțin producătorii ruși, capacitatea de rezervă rezultată ar acoperi cea mai mare parte a consumului de pe piața UE.

(83)

În ceea ce privește informațiile furnizate de producătorii ruși necooperanți cu privire la o presupusă atractivitate a altor piețe, inclusiv a pieței ruse, trebuie precizat în primul rând faptul că, din cauza lipsei de cooperare, aceste date nu au putut fi verificate. În al doilea rând, aceste informații contrazic informațiile obținute în cursul anchetei, menționate în considerentele 84-86 de mai jos, care se bazează pe statisticile oficiale de export rusești și care nu au fost contestate de cei doi producători ruși necooperanți.

(84)

Conform statisticilor de comerț rusești, prețul mediu al exporturilor rusești de 647 EUR/tonă este mult inferior prețului mediu de vânzare de 848 EUR/tonă practicat de industria din Uniune, dar se situează la același nivel cu prețurile medii de import în Uniune din principalele țări exportatoare, cum ar fi India și Turcia.

(85)

Conform acelorași statistici de comerț, 33 % din exporturile rusești au ca destinație Azerbaidjan, care reprezintă cea mai importantă piață de export a Rusiei. Prețul de vânzare către Azerbaidjan de 586 EUR/tonă este semnificativ mai mic decât prețul de vânzare de 848 EUR/tonă practicat de industria din Uniune, fiind chiar mai scăzut decât prețurile practicate de alți mari exportatori către Uniune, cum ar fi India sau Turcia. În plus, exporturile rusești către Azerbaidjan sunt echivalente cu aproximativ 15 % din consumul UE. Prin urmare, există riscul ca exporturile să fie redirecționate către UE în cazul abrogării măsurilor.

(86)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a concluzionat că există un risc semnificativ de reorientare a schimburilor comerciale către piața Uniunii, dacă măsurile se abrogă.

(87)

Capacitatea de producție de rezervă disponibilă în Rusia și nivelul atractiv al prețurilor de pe piața Uniunii conduc la concluzia că există un risc de creștere a exporturilor rusești de produs în cauză către Uniune la prețuri de dumping, dacă se permite expirarea măsurilor în vigoare.

(88)

În urma comunicării acestei concluzii, părțile interesate au susținut că menținerea măsurilor în vigoare împotriva Rusiei și abrogarea măsurilor în vigoare împotriva Ucrainei (a se vedea mai jos) înseamnă discriminare, întrucât Rusia și Ucraina ar dispune de capacități de rezervă similare.

(89)

Această afirmație nu este susținută de constatările anchetei, care a stabilit că în Rusia există capacități de rezervă semnificative, ce acoperă cel puțin cea mai mare parte a consumului de pe piața UE. Pe de altă parte, s-a stabilit că în Ucraina capacitățile de rezervă disponibile pentru exporturi către toate țările sunt limitate. Prin urmare, din cauza acestei diferențe semnificative în ceea ce privește capacitățile de rezervă, afirmația privind discriminarea este respinsă.

(90)

Un singur producător-exportator ucrainean, Interpipe Group („Interpipe”), a cooperat la anchetă. O parte semnificativă din producția ucraineană și, aproape în totalitate, puținele exporturile ucrainene către Uniune i se datorează Interpipe. Există cel puțin 4 producători ucraineni cunoscuți care nu au cooperat, însă, conform statisticilor de comerț, exporturile lor către UE sunt nesemnificative.

(91)

Având în vedere că exporturile ucrainene către Uniune sunt nesemnificative, prețul probabil de export a fost stabilit pe baza prețurilor de vânzare ale Interpipe către alte țări terțe, după cum s-a precizat în considerentul 17 de mai sus.

(92)

Comisia a verificat mai întâi, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, dacă volumul total al vânzărilor interne ale unicului producător-exportator cooperant, Interpipe, a fost reprezentativ. Vânzările interne sunt reprezentative dacă volumul total al vânzărilor produsului similar către clienți independenți de pe piața internă reprezintă cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor la export ale produsului în cauză către alte țări terțe în cursul perioadei anchetei de revizuire. În acest sens, vânzările totale ale produsului similar pe piața internă efectuate de Interpipe au fost reprezentative.

(93)

Comisia a identificat apoi tipurile de produs vândute pe piața internă, care au fost identice sau comparabile cu tipurile de produs vândute la export de Interpipe.

(94)

În continuare, Comisia a verificat dacă vânzările interne ale Interpipe pentru fiecare tip de produs care este identic sau comparabil cu un tip de produs vândut la export au fost reprezentative, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările interne ale unui tip de produs sunt reprezentative dacă volumul total al vânzărilor interne ale tipului de produs respectiv către clienți independenți în cursul perioadei anchetei de reexaminare reprezintă cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor la export ale tipului de produs identic sau comparabil. Comisia a stabilit că, pentru majoritatea tipurilor de produs, vânzările interne au atins volume reprezentative.

(95)

Comisia a determinat apoi, pentru fiecare tip de produs, proporția vânzărilor profitabile către clienți independenți de pe piața internă în cursul perioadei anchetei de reexaminare, pentru a decide dacă trebuie utilizate vânzările interne efective pentru calcularea valorii normale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(96)

Valoarea normală se bazează pe prețul real de pe piața internă per tip de produs, indiferent dacă vânzările respective sunt sau nu profitabile, dacă:

(97)

În acest caz, valoarea normală este media ponderată a prețurilor tuturor vânzărilor interne ale tipului de produs respectiv în cursul perioadei anchetei de reexaminare.

(98)

Valoarea normală este prețul real de pe piața internă per tip de produs, înregistrat numai în cazul vânzărilor interne profitabile ale tipurilor de produs în cursul perioadei anchetei de reexaminare, dacă:

(99)

Analiza vânzărilor interne a arătat că valoarea normală a fost calculată, în funcție de tipul de produs, ca medie ponderată a prețurilor tuturor vânzărilor interne din perioada anchetei de reexaminare sau numai ca medie ponderată a vânzărilor profitabile.

(100)

Dacă nu au avut loc vânzări ale unui tip de produs al produsului similar în cadrul operațiunilor comerciale normale sau dacă un tip de produs nu a fost vândut în cantități reprezentative pe piața internă, Comisia a calculat valoarea normală în conformitate cu articolul 2 alineatele (3) și (6) din regulamentul de bază.

(101)

Valoarea normală a fost obținută adăugând la costul de producție al produsului similar, suportat de Interpipe în cursul perioadei anchetei de reexaminare, următoarele:

(102)

În lipsa unor exporturi ucrainene semnificative către Uniune, prețul probabil de export a fost stabilit, după cum s-a precizat în considerentul 17 de mai sus, pe baza prețurilor de vânzare ale Interpipe către alte țări terțe, către care societatea a efectuat vânzări semnificative.

(103)

Toate vânzările Interpipe au fost efectuate direct către clienți neafiliați din țări terțe. În consecință, prețul de vânzare a fost stabilit pe baza prețurilor plătite sau care urmează să fie plătite de acești clienți independenți.

(104)

Comparația dintre valoarea normală și prețul probabil de export s-a efectuat la nivel franco fabrică. Pentru a asigura efectuarea unei comparații echitabile, s-a ținut seama, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază, de diferențele care afectează comparabilitatea prețurilor.

(105)

După caz, s-au făcut ajustări pentru diferențele înregistrate în ceea ce privește costurile de transport și costurile creditelor.

(106)

Pe baza celor de mai sus, marja de dumping probabil, în sensul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, a fost stabilită la 16 %.

(107)

În urma comunicării acestui procent, părțile interesate au susținut că, în ceea ce privește Ucraina, Comisia ar fi stabilit că dumpingul continuă la un nivel de 16 %. Această afirmație este însă neîntemeiată, deoarece pare să se bazeze pe o neînțelegere. Într-adevăr, după cum s-a indicat în considerentul 17 de mai sus, toate țările, inclusiv Ucraina, au exportat cantități neglijabile din produsul în cauză către UE în cursul perioadei anchetei de reexaminare. Prin urmare, pe baza acestor cantități nu se pot trage concluzii rezonabile și nu a fost stabilită o continuare a dumpingului din partea Ucrainei. În consecință, afirmația este respinsă.

(108)

Conform concluziilor anchetei anterioare a Comisiei, capacitatea de producție din Ucraina depășește 400 000 de tone pe an. În timpul scurs de la această anchetă, doi dintre producătorii cunoscuți, și anume Lugansk Tube Plant și Interpipe Nizhnedneprovsky Tube Rolling Plant, una dintre uzinele din cadrul Interpipe Group, au încetat însă producția de țevi sudate. Întrucât nu există informații confirmate privind suplimentarea între timp a capacității de producție din Ucraina, rezultă că actualele capacități sunt semnificativ mai mici decât cele din cursul anchetei anterioare.

(109)

În ceea ce privește utilizarea capacității menționate în considerentul 108 de mai sus, s-a constatat, ținând seama de limitările tehnice ale uzinei, că Interpipe a funcționat, pe perioada anchetei de reexaminare, aproape la capacitate maximă.

(110)

Un alt aspect important este poziționarea geografică a uzinelor ucrainene. Majoritatea acestora sunt amplasate în estul Ucrainei, fiind direct sau indirect afectate de actuala situație a securității din această parte a țării. Prin urmare, nu este clar în ce măsură aceste societăți își pot utiliza integral capacitatea de producție.

(111)

În urma comunicării acestei concluzii, părțile interesate au susținut că o parte neneglijabilă din producția ucraineană este localizată în afara zonei afectate de prezenta situație de securitate. Trebuie însă subliniat faptul că situația de securitate afectează în mod indirect și societățile din afara acestei zone, de exemplu prin oferta insuficientă de materii prime. Prin urmare, se concluzionează că majoritatea uzinelor ucrainene sunt direct sau indirect afectate de prezenta situația de securitate. În consecință, afirmația este respinsă.

(112)

În același timp, având în vedere situația specială înregistrată în Ucraina după încheierea perioadei anchetei de reexaminare, este de așteptat ca sectorul construcțiilor să absoarbă capacitățile suplimentare de pe piața internă, după normalizarea situației securității. Produsul similar este utilizat și în construcții, de exemplu, pentru susținerea greutăților, protecție, împrejmuiri, eșafodaje.

(113)

În concluzie, capacitățile de rezervă disponibile pentru producția destinată exportului către orice țară sunt limitate, având în vedere reducerea capacității de producție și creșterea așteptată a cererii interne.

(114)

În urma comunicării acestei concluzii, părțile interesate au susținut că în Ucraina există o substanțială capacitate de producție de rezervă. Aceste afirmații au fost însă respinse, nefiind susținute de dovezi concrete.

(115)

Părțile interesate au mai susținut că Interpipe a anunțat că va crește în mod semnificativ exporturile către UE, și anume cu aproximativ 60 %, fapt ce contrazice argumentul potrivit căruia în Ucraina capacitățile de producție de rezervă disponibile pentru exporturi sunt limitate. Această afirmație nu poate fi însă acceptată. Anunțul Interpipe se referă la societate în general, și nu în mod specific la produsul în cauză. Chiar dacă s-ar referi la produsul în cauză, creșterea substanțială de aproximativ 60 % ar conduce la o cotă din piața UE de numai aproximativ 0,5 %, care este în continuare considerată neglijabilă. Prin urmare, acest argument nu contrazice concluzia potrivit căreia capacitățile de rezervă disponibile pentru exporturi către toate țările sunt limitate.

(116)

Aceleași părți interesate au susținut că analiza dumpingului nu ar trebui să includă ca element capacitățile de rezervă, deoarece, în analiza prejudiciului, rata de utilizare a capacității nu este considerată un indicator relevant al prejudiciului, după cum se precizează în considerentul 139 de mai jos.

(117)

Această afirmație nu poate fi acceptată. Scopurile acestor două evaluări diferă. În cadrul analizei prejudiciului, se evaluează dacă o rată scăzută de utilizare a capacității poate fi considerată un semn al prejudiciului pentru industria din Uniune, ceea ce nu este neapărat adevărat atunci când capacitatea rămasă poate fi utilizată pentru producerea altor produse. Analiza dumpingului se concentrează pe capacitatea de rezervă în sine, și anume pe capacitatea care nu este utilizată pentru producerea vreunui produs și care, prin urmare, este disponibilă cu ușurință pentru producția produsului în cauză.

(118)

Capacitatea de producție de rezervă limitată disponibilă în Ucraina și riscul limitat de redirecționare a exporturilor efectuate la prețuri de dumping conduc la concluzia că nu există un risc de creștere semnificativă a exporturilor ucrainene de produs în cauză la prețuri de dumping, dacă se permite expirarea măsurilor în vigoare. Prin urmare, nu există probabilitatea ca expirarea măsurilor antidumping împotriva Ucrainei să conducă la o reapariție a dumpingului în volume neneglijabile în sensul articolului 5 alineatul (7) din regulamentul de bază.

(119)

În perioada anchetei de reexaminare, produsul similar a fost fabricat de aproximativ 20 de producători din Uniune. Prin urmare, se consideră că producția acestor producători (stabilită, în cazul producătorilor cooperanți, pe baza informațiilor colectate de la aceștia și, în cazul celorlalți producători din Uniune, pe baza datelor din cererea de reexaminare) reprezintă producția totală a Uniunii. Toți acești producători constituie industria din Uniune, în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(120)

După cum s-a explicat în considerentul 11, ca urmare a numărului mare de producători din Uniune, a fost selectat un eșantion. Pentru analiza prejudiciului, indicatorii de prejudiciu au fost stabiliți la următoarele două niveluri:

(121)

Consumul Uniunii a fost stabilit pe baza volumelor de vânzări din producția proprie a industriei din Uniune, destinată pieței Uniunii, și pe baza datelor privind volumele importurilor pe piața Uniunii, obținute din statisticile Eurostat.

(122)

În cursul perioadei luate în considerare, consumul UE a scăzut cu 28 %. Acesta a scăzut cu 6 % în 2011, cu 8 puncte procentuale în 2012 și cu alte 10 puncte procentuale în perioada anchetei de reexaminare. Tendința descrescătoare poate fi parțial explicată printr-un anumit grad de substituire din motive tehnice, având în vedere că, în cazul țevilor pentru apă, există o tendință de a înlocui țevile din oțel cu țevi din alte materiale, cum ar fi cuprul, materialul plastic sau oțelul inoxidabil.

(123)

În urma comunicării acestei concluzii, părțile interesate au susținut că a fost efectuată o subestimare considerabilă a consumului UE. Părțile respective nu au furnizat însă nicio dovadă credibilă în sprijinul afirmației lor și, prin urmare, aceasta nu poate fi acceptată.

(124)

Întrucât ancheta a stabilit că nu există probabilitatea de continuare sau reapariție a dumpingului din partea Ucrainei (a se vedea considerentele 17 și 118 de mai sus), în analiza de mai jos, puținele importuri din această țară nu au fost luate în considerare împreună cu importurile din celelalte țări în cauză.

(125)

Pentru a evalua cumulul importurilor din Belarus, RPC și Rusia, situația individuală a celor trei țări a fost examinată în lumina condițiilor stabilite la articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(126)

În ceea ce privește cantitățile și marjele de dumping, având în vedere volumul nesemnificativ al importurilor în cursul perioadei anchetei de reexaminare, Comisia a efectuat o analiză prospectivă a volumelor de export probabile și a marjelor de dumping probabile pentru fiecare țară, în cazul abrogării măsurilor. Aceasta a arătat că volumele ar crește probabil peste nivelurile atinse în perioada anchetei de reexaminare și ar depăși cu siguranță pragul sub care pot fi neglijate, dacă măsurile ar fi abrogate (a se vedea considerentele 33, 56 și 80 de mai sus). În mod similar, Comisia a stabilit că, în cazul abrogării măsurilor, marjele de dumping probabil ar fi semnificative (a se vedea considerentele 30, 53 și 78 de mai sus).

(127)

În ceea ce privește prețul mediu de import, având în vedere cantitățile neglijabile importate, nu se poate ajunge la o concluzie fermă.

(128)

Ancheta a indicat însă și faptul că pentru operatorii respectivi condițiile de concurență au fost similare. Ancheta a arătat că produsul în cauză importat din Belarus, RPC și Rusia și produsul similar fabricat și vândut de industria din Uniune au avut aceleași caracteristici fizice și tehnice esențiale.

(129)

Din cele de mai sus, rezultă că, în ceea ce privește Belarus, RPC și Rusia, criteriile stabilite la articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază au fost îndeplinite. În consecință, importurile din aceste trei țări au fost examinate cumulat.

(130)

Volumul importurilor de produs în cauză din Belarus, RPC și Rusia în Uniune a scăzut cu 60 %, și anume de la 7 000 de tone în 2010, la aproximativ 2 900 de tone în perioada anchetei de reexaminare. Acesta a crescut cu 31 % în 2011, înainte de a scădea cu 62 de puncte procentuale în 2012 și cu alte 28 de puncte procentuale în perioada anchetei de reexaminare.

(131)

Cota de piață deținută de exportatorii din Belarus, RPC și Rusia pe piața Uniunii a scăzut de la 1,3 % în 2010, la 0,7 % în perioada anchetei de reexaminare. Concret, cota de piață a crescut de la 1,3 % în 2010 la 1,8 % în 2011 și apoi a scăzut cu 1,1 % în 2012 și cu încă 0,7 % în perioada anchetei de reexaminare.

(132)

Între 2010 și perioada anchetei de reexaminare, prețul mediu al importurilor de produs în cauză originar din Belarus, RPC și Rusia a crescut cu 11 %, și anume de la 488 EUR/tonă în 2010 la 528 EUR/tonă în perioada anchetei de reexaminare. Concret, prețurile au crescut cu 9 % în 2011 și cu 12 % în 2012, iar apoi au scăzut cu 10 % în perioada anchetei de reexaminare.

(133)

Pe baza vânzărilor foarte reduse de produs în cauză din RPC și Rusia către Uniune în cursul perioadei anchetei de reexaminare nu se poate trage o concluzie pertinentă. În consecință, s-au comparat prețurile produsului similar fabricat și vândut de industria din Uniune cu prețurile produsului supus anchetei, fabricat în Belarus, RPC și Rusia și vândut în restul lumii. Această comparație a arătat o subcotare semnificativă.

(134)

Importurile din Turcia și India au crescut în cursul perioadei luate în considerare. Cota de piață a importurilor din Ucraina s-a menținut la un nivel foarte scăzut. Cota de piață a importurilor din alte țări terțe a rămas relativ stabilă în cursul perioadei luate în considerare.

(135)

În urma comunicării acestor cifre, părțile interesate au susținut că pierderea de 12 % din cota de piață suferită de industria din Uniune a fost aproape în întregime absorbită de cotele de piață în creștere ale Indiei și Turciei luate împreună și că importurile la prețuri scăzute din India și Turcia sunt probabil principalele motive ale situației fragile în care se află industria din Uniune. În această privință, trebuie subliniat faptul că scopul prezentei anchete este de a verifica dacă abrogarea măsurilor în vigoare împotriva celor trei țări, pentru care s-a stabilit că există o probabilitate de reapariție a dumpingului, este susceptibilă să conducă la o reapariție a prejudiciului pentru industria Uniunii. În cursul anchetei, s-a confirmat faptul că produsele din Belarus, RPC și Rusia au fost vândute în restul lumii la prețuri puternic subcotate. Prin urmare, în cazul abrogării măsurilor, vor reapărea probabil exporturile la prețuri de dumping din aceste țări către UE, având drept consecință probabilă creșterea prejudiciului pentru industria din UE. Faptul că importurile din Turcia și India au crescut în cursul perioadei luate în considerare nu afectează această evaluare a probabilității de reapariție a dumpingului și a prejudiciului.

(136)

În temeiul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, Comisia a examinat toți factorii și indicatorii economici relevanți, care au un impact asupra stării industriei din Uniune.

(137)

De la un nivel de aproximativ 437 000 de tone în 2010, producția industriei din Uniune a scăzut cu 37 % în cursul perioadei luate în considerare. Concret, aceasta s-a redus cu 14 % în 2011, cu 19 puncte procentuale în 2012 și cu alte 4 puncte procentuale în perioada anchetei de reexaminare. Scăderea producției a fost legată de scăderea consumului, dar creșterea importurilor din India și Turcia i-a conferit un caracter mai pronunțat.

(138)

Capacitatea de producție a fost de peste 1 700 000 de tone în 2010 și a scăzut cu 16 % în cursul perioadei luate în considerare. Scăderea s-a datorat faptului că unii producători din UE au redus numărul de schimburi din unitățile de producție.

(139)

Rata de utilizare a capacității de producție a fost de 25 % în 2010. Aceasta a scăzut la 23 % în 2011, la 22 % în 2012 și la 19 % în perioada anchetei de reexaminare. Ratele scăzute de utilizare a capacității se explică mai ales prin faptul că produsele care nu fac obiectul anchetei (în principal, profilele tubulare) pot fi fabricate cu aceleași echipamente de producție ca și tuburile și țevile sudate. Prin urmare, ratele de utilizare a capacității de producție nu sunt neapărat, în cazul acestui sector industrial, un indicator relevant al prejudiciului.

(140)

Vânzările din producția proprie a industriei din Uniune către clienți neafiliați din UE au scăzut cu 16 % în 2011, cu 21 de puncte procentuale în 2012 și cu încă 3 puncte procentuale în perioada anchetei de reexaminare. În ansamblu, între 2010 și perioada anchetei de reexaminare, aceste vânzări au scăzut cu aproximativ 40 %. Acest lucru s-a datorat scăderii consumului și creșterii importurilor din India și Turcia.

(141)

Cota de piață deținută de industria din Uniune a fost de 73 % în 2010. Aceasta a scăzut la 65 % în 2011 și la 56 % în 2012 și apoi a urcat la 61 % în perioada anchetei de reexaminare. În ansamblu, cota de piață deținută de industria din Uniune în cursul perioadei luate în considerare a scăzut cu 12 puncte procentuale.

(142)

Între 2010 și perioada anchetei de reexaminare, când consumul Uniunii a scăzut cu 28 %, volumul vânzărilor către clienți neafiliați din UE s-a redus cu 40 %. Acest lucru a avut ca rezultat o scădere cu 12 puncte procentuale a cotei de piață a industriei din Uniune în cursul perioadei luate în considerare. În consecință, nu s-a înregistrat o creștere a industriei din Uniune în cursul perioadei luate în considerare.

(143)

Numărul de angajați ai industriei din Uniune a scăzut cu 13 % în 2011, cu 27 de puncte procentuale în 2012 și cu încă 3 puncte procentuale în perioada anchetei de reexaminare. În ansamblu, numărul de angajați ai industriei din Uniune a scăzut cu 43 % în cursul perioadei luate în considerare, și anume, de la peste 1 600 de persoane la mai puțin de 1 000 de persoane.

(144)

Productivitatea forței de muncă a industriei din Uniune, exprimată ca producție (tone) per angajat per an, a scăzut mai întâi cu 2 % în 2011, de la un nivel de 264 de tone per angajat. Aceasta a crescut cu 14 puncte procentuale în 2012 și a rămas stabilă în perioada anchetei de reexaminare. În ansamblu, productivitatea industriei din Uniune a crescut cu 12 % în cursul perioadei luate în considerare.

(145)

Prețurile de vânzare unitare ale industriei din Uniune către clienți neafiliați au crescut cu 5 % în 2011 și cu 1 punct procentual în 2012, iar apoi au scăzut cu 4 puncte procentuale în perioada anchetei de reexaminare. În ansamblu, aceste prețuri au crescut cu 2 % în cursul perioadei luate în considerare, de la 833 EUR/tonă la 848 EUR/tonă în perioada anchetei de reexaminare.

(146)

Ancheta a stabilit că există o probabilitate de reapariție a dumpingului cu marje semnificative, a căror amploare nu poate fi considerată neglijabilă în cazul Republicii Belarus, al RPC și al Rusiei.

(147)

După cum s-a arătat mai sus, Comisia nu a constatat existența unei probabilități de continuare sau reapariție a dumpingului în cazul Ucrainei.

(148)

Indicatorii macroeconomici examinați mai sus arată că, deși măsurile antidumping și-au atins parțial obiectivul de a înlătura prejudiciul suferit de producătorii din Uniune, industria este încă foarte fragilă și vulnerabilă. Într-adevăr, în cursul perioadei luate în considerare, volumul producției a scăzut cu 37 %, volumul vânzărilor către clienți neafiliați din UE a scăzut cu 40 %, iar rata ocupării forței de muncă a scăzut cu 43 %. În plus, cota deținută de industria din Uniune pe piața UE a scăzut de la 73 % în 2010, la 61 % în perioada anchetei de reexaminare. Prin urmare, nu s-a putut constata o redresare reală după efectele dumpingului anterior și se consideră că industria din Uniune rămâne foarte vulnerabilă la efectele prejudiciabile ale oricăror importuri la prețuri de dumping pe piața Uniunii.

(149)

Nivelul stocurilor finale ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion a fost aproape stabil până în 2011. Acesta a crescut cu 14 puncte procentuale în 2012 și apoi a scăzut cu 10 puncte procentuale în cursul perioadei anchetei de reexaminare. În consecință, nivelul stocurilor în cursul perioadei anchetei de reexaminare a fost cu 5 % mai ridicat decât în 2010.

(150)

În cursul perioadei luate în considerare, costul forței de muncă a scăzut cu 29 %. Concret, acesta a scăzut cu 2 % în 2011, cu 15 puncte procentuale în 2012 și cu alte 12 puncte procentuale în perioada anchetei de reexaminare. Scăderea totală din cursul perioadei luate în considerare este consecința reducerii locurilor de muncă.

(151)

În cursul perioadei luate în considerare, costul forței de muncă per angajat a crescut cu 25 %. Aceasta este probabil o situație temporară, legată de costul disponibilizărilor subsecvente scăderii semnificative a numărului de angajați.

(152)

În cursul perioadei luate în considerare, profitabilitatea vânzărilor efectuate pe piața UE de producătorii din Uniune incluși în eșantion, exprimată ca procent din vânzările nete, a crescut de la o pierdere de peste 7 % în 2010, la un profit de aproape 1 % în perioada anchetei de reexaminare. Mai precis, pierderea înregistrată de producătorii din Uniune incluși în eșantion s-a redus de la 7,3 % în 2010 la 5 % în 2011 și la 0,6 % în 2012, vânzările devenind ușor profitabile la un nivel de 0,8 % în perioada anchetei de reexaminare.

(153)

Creșterea profitabilității se explică prin faptul că, în cursul perioadei luate în considerare, prețurile de vânzare au crescut cu 2 %, în timp ce costurile de producție (în principal, costul rulourilor de tablă laminată la cald, care reprezintă peste 60 % din costul de producție) au scăzut cu 6 %, înregistrându-se în același timp o scădere semnificativă a costului anual al forței de muncă. În consecință, producătorii din Uniune incluși în eșantion au fost în măsură să efectueze vânzări către clienții lor de pe piața UE la prețuri din ce în ce mai profitabile.

(154)

Randamentul investițiilor, exprimat ca profit în procente din valoarea contabilă netă a investițiilor, a urmat, în linii mari, evoluția profitabilității. Acesta s-a îmbunătățit, trecând de la o pierdere de 19,2 % în 2010 la o pierdere de 11,8 % în 2011 și apoi la un profit de 0,5 % în 2012 și de 4,3 % în perioada anchetei de reexaminare.

(155)

Fluxul net de lichidități rezultat din activitățile operaționale s-a situat la aproximativ – 44 milioane EUR în 2010. Acesta a crescut la aproximativ – 7 milioane EUR în 2011, la aproximativ 17 milioane EUR în 2012 și la aproximativ 20 milioane EUR în perioada anchetei de reexaminare. Niciunul dintre producătorii din Uniune incluși în eșantion nu a indicat că ar fi întâmpinat dificultăți în ceea ce privește mobilizarea capitalului. Îmbunătățirea se poate datora scăderii costurilor de producție și costurilor forței de muncă și unei ușoare creșteri a prețurilor.

(156)

Investițiile anuale efectuate de producătorii din Uniune incluși în eșantion în producția produsului similar au scăzut cu 34 % în 2011, au crescut cu 90 de puncte procentuale în 2012 și au scăzut în final cu 59 de puncte procentuale în perioada anchetei de reexaminare. În cursul perioadei luate în considerare, investițiile destinate întreținerii și reînnoirii echipamentelor existente și nu creșterii capacității de producție au scăzut cu 3 %.

(157)

O serie de indicatori, în special cei financiari, s-au îmbunătățit semnificativ în cursul perioadei luate în considerare. Profitabilitatea a crescut de la o pierdere de peste 7 % la un profit de 0,8 %, care se situează însă în continuare sub ținta de profit de 5 % din ancheta anterioară. Randamentul investițiilor a crescut de la o pierdere de peste 19 % la un profit de peste 4 %, iar nivelul fluxului de lichidități a crescut de la – 44 milioane EUR la 20 milioane EUR. Acești factori sugerează că industria a fost în măsură să se redreseze parțial.

(158)

Pe de altă parte, unii indicatori au înregistrat o evoluție negativă între 2010 și perioada anchetei de reexaminare. Volumul producției a scăzut cu 37 %, rata de utilizare a capacității de producție a scăzut cu 25 %, volumul vânzărilor către clienți neafiliați din UE a scăzut cu 40 %, cota de piață a industriei din Uniune a scăzut cu 12 puncte procentuale și rata ocupării forței de muncă a scăzut cu 43 %.

(159)

Măsurile antidumping și-au atins, parțial, obiectivul, înlăturând o parte a prejudiciului suferit de industria din Uniune în urma importurilor la prețuri de dumping din țările în cauză. Industria din Uniune a redevenit ușor profitabilă, pierzând însă o parte din cota sa pe piața Uniunii. Aceasta a fost în măsură să își îmbunătățească situația financiară, favorizând prețurile în detrimentul volumelor. În consecință, este clar că industria din Uniune nu s-a redresat complet de pe urma efectelor dumpingului anterior și se află încă într-o situație fragilă, fiind, prin urmare, foarte vulnerabilă în fața unei reapariții a importurilor la prețuri de dumping.

(160)

Chiar dacă situația fragilă a industriei din Uniune a fost calificată ca fiind un prejudiciu important, aceasta nu poate fi atribuită importurilor din țările în cauză. Cele trei țări în cauză (în ceea ce privește Ucraina, ancheta a stabilit că nu există probabilitatea continuării sau reapariției dumpingului) au împreună o cotă mai mică de 1 % din piața UE. În lipsa unei presiuni asupra prețurilor din partea țărilor în cauză, industria din Uniune a fost în măsură să mențină prețurile la un nivel suficient pentru asigurarea profitului, care este însă mult inferior țintei de profit.

(161)

Tendințele descrise mai sus arată că măsurile antidumping și-au atins parțial obiectivul de a înlătura prejudiciul suferit de producătorii din Uniune. Pe de altă parte, astfel cum reiese din evoluția negativă a unui număr de indicatori ai prejudiciului, industria se află încă într-o situație foarte fragilă.

(162)

După cum s-a menționat anterior, exportatorii din cele trei țări în cauză dispun de suficiente capacități de producție de rezervă pentru a crește foarte rapid exporturile. Având în vedere că prețurile de pe piața UE sunt mai atractive decât cele de pe piețele unor țări terțe, există probabilitatea ca volumele semnificative exportate în prezent în aceste țări să fie redirecționate către piața UE, în cazul expirării măsurilor antidumping. Această creștere a importurilor la prețuri de dumping, mai mici decât prețurile practicate de industria din Uniune, va crește probabil presiunea asupra prețurilor de pe piața Uniunii, înrăutățind situația deja fragilă a industriei din Uniune. O astfel de evoluție abruptă a fost deja observată în cursul anchetei anterioare, când cota de piață a importurilor din cele trei țări în UE s-a triplat în numai trei ani și jumătate, și anume, de la 6,2 % în 2004 la 18,7 % în perioada anchetei (1 iulie 2006-30 iunie 2007). În consecință, producătorii-exportatori din RPC, Belarus și Rusia și-au demonstrat deja capacitatea de a crește rapid volumele exporturilor către Uniune.

(163)

Prin urmare, pe baza celor de mai sus, se poate concluziona că, în cazul abrogării măsurilor, există o probabilitate de reapariție a prejudiciului.

(164)

Având în vedere concluzia potrivit căreia nu există o probabilitate de continuare sau reapariție a dumpingului din partea Ucrainei, nu este necesară în acest caz o altă analiză privind probabilitatea de reapariție a prejudiciului.

(165)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, Comisia a verificat dacă menținerea măsurilor antidumping existente ar fi contrară interesului Uniunii în ansamblu său. Stabilirea interesului Uniunii s-a bazat pe evaluarea tuturor intereselor implicate. Toate părțile interesate au avut posibilitatea de a-și exprima punctele de vedere, în temeiul articolului 21 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(166)

Ancheta a arătat că industria din Uniune este încă foarte fragilă. Măsurile antidumping și-au atins, parțial, obiectivul, înlăturând o parte a prejudiciului suferit de industria din Uniune în urma importurilor la prețuri de dumping din țările în cauză. Industria din Uniune a redevenit ușor profitabilă, pierzând însă o parte din cota sa pe piața Uniunii. Aceasta a fost în măsură să își îmbunătățească situația financiară, favorizând prețurile în detrimentul volumelor, datorită măsurilor în vigoare. Abrogarea măsurilor va crește presiunea asupra prețurilor de pe piața Uniunii și va conduce din nou la pierderi. Prin urmare, menținerea măsurilor este în interesul industriei din Uniune.

(167)

Comisia a contactat peste 100 de importatori neafiliați și utilizatori din Uniune pentru a le solicita colaborarea, însă niciunul dintre aceștia nu a răspuns. Acest lucru poate fi explicat prin volumele foarte mici ale exporturilor din țările în cauză pe piața Uniunii. În orice caz, nu există niciun factor care să sugereze că importatorii sau utilizatorii ar fi afectați în mod disproporționat în cazul prelungirii măsurilor.

(168)

Prin urmare, având în vedere cele de mai sus, se consideră că situația importatorilor și a utilizatorilor din Uniune nu va fi probabil afectată în mod substanțial de prelungirea măsurilor.

(169)

Consumul UE a scăzut cu 28 % în cursul perioadei luate în considerare, ajungând la aproximativ 400 000 de tone în perioada anchetei de reexaminare. Capacitatea de producție a industriei din Uniune a depășit constant cererea din UE în cursul perioadei luate în considerare, atingând un nivel de aproape 1 500 000 de tone în perioada anchetei de reexaminare. Există suficientă concurență între producătorii din UE. În plus, industria din Uniune a funcționat la o rată de utilizare a capacității de numai 19 % în cursul perioadei anchetei de reexaminare, deoarece produce produse diferite (produsul în cauză și alte produse, cum ar fi profilele tubulare) cu aceleași echipamente de producție. Prin urmare, în cazul unei creșteri a cererii, industria din Uniune dispune de capacitatea de rezervă necesară pentru a-și spori producția, modificând gama de produse. Importurile din alte țări terțe care nu sunt vizate de măsuri, în special India și Turcia, pot, de asemenea, să satisfacă o parte a cererii.

(170)

Având în vedere considerațiile de mai sus, nu se poate concluziona că menținerea măsurilor antidumping ar putea avea ca rezultat o ofertă insuficientă sau o restrângere a concurenței pe piața UE.

(171)

Din cele de mai sus rezultă că efectele negative ale unei continuări a măsurilor ar fi limitate și, în orice caz, nu ar fi disproporționate față de beneficiile aduse industriei din Uniune de prelungirea măsurilor.

(172)

Toate părțile au fost informate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora se intenționează să se recomande menținerea măsurilor existente. Părților li s-a acordat, de asemenea, un termen pentru a prezenta observații în urma acestei comunicări. Contribuțiile și observațiile au fost luate în considerare în mod corespunzător, în măsura în care acest lucru a fost justificat.

(173)

Din cele de mai sus rezultă că, astfel cum prevede articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, măsurile antidumping aplicabile importurilor de anumite tuburi și țevi sudate din fier sau oțel nealiat, originare din Belarus, Republica Populară Chineză și Rusia, trebuie menținute. Se reamintește că aceste măsuri constau într-o taxă ad valorem cu rate diferite.

(174)

În ceea ce privește Ucraina, pe baza constatărilor privind inexistența probabilității de continuare sau reapariție a dumpingului (a se vedea considerentele 17 și 118 de mai sus), măsurile trebuie abrogate, iar procedura trebuie încheiată.

(175)

Ratele taxelor antidumping specificate de prezentul regulament în mod individual pentru societăți se aplică numai importurilor de produs în cauză fabricat de societățile respective și, deci, de către entitățile juridice specifice menționate. Importurile de produs în cauză, fabricat de orice altă societate care nu este menționată în mod specific, cu indicarea denumirii și a adresei, în partea operativă a prezentului regulament, inclusiv de entitățile afiliate societăților menționate în mod specific, nu pot beneficia de aceste rate, fiind supuse ratei aplicabile „tuturor celorlalte societăți”.

(176)

Orice societate poate cere aplicarea acestor rate individuale ale taxei antidumping, în cazul în care își schimbă ulterior denumirea. Cererea trebuie adresată Comisiei (5). Cererea trebuie să conțină toate informațiile relevante cu ajutorul cărora se poate demonstra că modificarea nu afectează dreptul societății de a beneficia de rata taxei care i se aplică. Dacă schimbarea denumirii societății nu afectează dreptul acesteia de a beneficia de rata taxei care i se aplică, un anunț privind schimbarea denumirii va fi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(177)

Prezentul regulament este conform cu avizul comitetului instituit prin articolul 15 alineatul (1) din regulamentul de bază,