4.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 258/9

(1)

În conformitate cu articolul 48 din Regulamentul (CE) nr. 767/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 privind Sistemul de Informații privind Vizele (VIS) și schimbul de date între statele membre cu privire la vizele de scurtă ședere (Regulamentul VIS) (2), VIS va fi pus în aplicare în mod progresiv, pe regiuni, în ordinea prevăzută de Comisie în deciziile adoptate în conformitate cu procedura de comitologie.

(2)

În conformitate cu articolul 48 alineatul (1) și alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 767/2008, Comisia stabilește data de la care VIS devine operațional în prima regiune și data de la care devine obligatoriu, în fiecare dintre regiunile următoare, transferul spre VIS al tuturor datelor: date alfanumerice, fotografii și amprente digitale. Înainte ca transferul tuturor datelor să devină obligatoriu într-o regiune, statele membre pot deja să colecteze și să comunice către VIS date alfanumerice și fotografii, precum și, în mod facultativ, amprente digitale, în orice loc, de îndată ce au notificat Comisiei faptul că au adoptat dispozițiile tehnice și juridice necesare în acest sens. În consecință, pot coexista trei situații în ceea ce privește înregistrarea în VIS:

(3)

În regiunile în care colectarea și transmiterea datelor privind vizele către VIS a devenit obligatorie ca urmare a unei decizii a Comisiei, toate datele la care se face referire la articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul VIS, inclusiv amprentele digitale pentru fiecare solicitant, vor fi înregistrate în VIS, cu excepția cazurilor în care solicitantul este exceptat de la cerința de a furniza amprente digitale, în conformitate cu articolul 13 alineatul (7) din Codul vizelor. În locurile în care utilizarea VIS nu este încă obligatorie, statele membre pot decide, de asemenea, să colecteze și să înregistreze în VIS toate datele fiecărui solicitant de viză menționate la articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul VIS, inclusiv amprentele digitale.

(4)

Cu toate acestea, în locurile în care utilizarea VIS nu a devenit încă obligatorie, unul sau mai multe state membre pot să nu înregistreze încă solicitanții de viză în VIS, în timp ce alte state membre pot înregistra doar datele alfanumerice și fotografiile solicitanților de viză.

(5)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (3) litera (aa) din Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (3), de la a douăzecea zi următoare datei de începere a operațiunilor VIS în prima regiune, verificările amănunțite la intrare trebuie să cuprindă verificarea identității posesorului vizei și autenticitatea vizei, prin consultarea VIS. În conformitate cu articolul 18 din Regulamentul VIS, căutările se efectuează pe baza numărului autocolantului de viză, în combinație cu verificarea amprentelor digitale ale titularului vizei. Cu toate acestea, pentru o perioadă maximă de trei ani de la data de începere a operațiunilor în prima regiune, căutările în VIS pot fi efectuate doar pe baza numărului autocolantului de viză. La expirarea acestui termen, căutările în VIS trebuie întotdeauna efectuate pe baza numărului autocolantului de viză, în combinație cu amprentele digitale, exceptând titularii de viză ai căror amprente digitale nu pot fi utilizate. În plus, pentru o perioadă suplimentară de cel mult trei ani, prin derogare, căutările pot fi efectuate exclusiv pe baza numărului autocolantului de viză într-un număr limitat de situații definite la articolul 7 alineatul (3) litera (ab) din Codul Frontierelor Schengen.

(6)

Pentru a facilita controalele la frontierele externe, este necesar să se adauge un cod specific pe autocolantul de viză, care să indice că titularul vizei este înregistrat în VIS. Absența unui astfel de cod nu trebuie să aducă atingere obligației statelor membre de a efectua căutări în VIS privind toți titularii de viză, la admiterea acestora la frontierele externe ale spațiului Schengen, astfel cum este prevăzut la articolul 7 alineatul (3) din Codul Frontierelor Schengen. În situațiile în care nicio informație nu a fost înregistrată și în cazul în care autoritățile de frontieră primesc, în consecință, un răspuns negativ din partea VIS, faptul că nu apare niciun cod pe autocolantul de viză va confirma autorităților de frontieră faptul că un astfel de răspuns negativ nu este consecința unei probleme tehnice (identificare negativă falsă) sau a unei fraude.

(7)

De asemenea, trebuie adăugat un cod specific pe autocolantul de viză pentru a indica situațiile în care titularul vizei este înregistrat în VIS, însă amprentele sale digitale nu au fost colectate, deoarece colectarea amprentelor digitale nu a devenit încă obligatorie în regiunea respectivă. Prezența unui astfel de cod nu trebuie să aducă atingere obligației de a efectua căutări în VIS pe baza numărului autocolantului de viză în combinație cu verificarea amprentelor digitale, începând cu trei ani de la data începerii operațiunilor în prima regiune.

(8)

Anexa VII la Regulamentul (CE) nr. 810/2009 ar trebui modificată pentru a se asigura aplicarea armonizată în statele membre a codurilor privind înregistrarea titularilor de viză și a amprentelor digitale ale acestora în VIS.

(9)

Având în vedere faptul că Regulamentul (CE) nr. 810/2009 se întemeiază pe acquis-ul Schengen, în conformitate cu articolul 5 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene și articolul 4 din Protocolul (nr. 22) privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca a notificat aplicarea acquis-ului respectiv în legislația sa națională. Prin urmare, Danemarca este obligată, în temeiul dreptului internațional, să pună în aplicare prezentul regulament.

(10)

Prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (4). Prin urmare, decizia nu prevede obligații pentru Regatul Unit și nu i se aplică acestuia.

(11)

Prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (5). Prin urmare, decizia nu prevede obligații pentru Irlanda și nu i se aplică acesteia.

(12)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în înțelesul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (6), care se încadrează în domeniul menționat la articolul 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999 privind anumite modalități de aplicare a acordului respectiv (7).

(13)

În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (8), care intră sub incidența domeniului menționat la articolul 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (9).

(14)

În ceea ce privește Liechtenstein, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care intră sub incidența domeniului menționat la articolul 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (10).

(15)

În ceea ce privește Cipru, prezentul regulament constituie dispoziții care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta în înțelesul articolului 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003.

(16)

Prezentul regulament constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta în înțelesul articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005.

(17)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru vize,

„—

În cazul în care toate datele la care se face referire la articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul VIS sunt înregistrate în Sistemul de Informații privind Vizele, se adaugă următoarea mențiune: «VIS».

—

În cazul în care numai datele menționate la literele (a) și (b) de la articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul VIS sunt înregistrate în Sistemul de Informații privind Vizele, însă datele menționate la litera (c) de la alineatul respectiv nu au fost colectate deoarece colectarea amprentelor digitale nu a fost obligatorie în regiunea respectivă, se adaugă următoarea mențiune: «VIS 0».”