This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 32009L0156
Council Directive 2009/156/EC of 30 November 2009 on animal health conditions governing the movement and importation from third countries of equidae (Codified version) (Text with EEA relevance)
Directiva 2009/156/CE a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind condițiile de sănătate animală care reglementează circulația și importul de ecvidee provenind din țări terțe (Versiune codificată) (Text cu relevanță pentru SEE)
Directiva 2009/156/CE a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind condițiile de sănătate animală care reglementează circulația și importul de ecvidee provenind din țări terțe (Versiune codificată) (Text cu relevanță pentru SEE)
JO L 192, 23.7.2010, p. 1–24
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV) Acest document a fost publicat într-o ediţie specială
(HR)
No longer in force, Date of end of validity: 20/04/2021; abrogat şi înlocuit prin 32016R0429
23.7.2010 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 192/1 |
DIRECTIVA 2009/156/CE A CONSILIULUI
din 30 noiembrie 2009
privind condițiile de sănătate animală care reglementează circulația și importul de ecvidee provenind din țări terțe
(versiune codificată)
(Text cu relevanță pentru SEE)
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 37,
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Parlamentului European (1),
întrucât:
(1) |
Directiva 90/426/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind condițiile de sănătate animală care reglementează circulația și importul de ecvidee provenind din țări terțe (2) a fost modificată în mod substanțial de mai multe ori (3). Din motive de claritate și de eficiență, ar trebui să se codifice directiva menționată. |
(2) |
Ecvideele, ca animale vii, sunt incluse în lista de produse din anexa I la tratat. |
(3) |
Pentru a se asigura dezvoltarea rațională a producției de ecvidee și a crește astfel productivitatea în acest sector, ar trebui stabilite la nivel comunitar norme care să reglementeze circulația ecvideelor între statele membre. |
(4) |
Creșterea ecvideelor, în special a cailor, este, în general, inclusă în cadrul activităților agricole. Aceasta constituie o sursă de venit pentru o parte din populația agricolă. |
(5) |
Disparitățile dintre statele membre privind condițiile de sănătate animală ar trebui eliminate, pentru a se stimula schimburile intracomunitare cu ecvidee. |
(6) |
Pentru a se stimula dezvoltarea armonioasă a schimburilor intracomunitare, ar trebui prevăzut un sistem comunitar care să reglementeze importurile din țări terțe. |
(7) |
Ar trebui, de asemenea, reglementate și condițiile privind circulația pe teritoriul național a ecvideelor înregistrate însoțite de un document de identificare. |
(8) |
Pentru a putea face obiectul schimburilor comerciale, ecvideele ar trebui să respecte anumite cerințe de sănătate, astfel încât să se evite răspândirea bolilor infecțioase sau contagioase. Apare ca adecvat, în special, să se prevadă o posibilă regionalizare a măsurilor restrictive. |
(9) |
În aceleași scopuri, ar trebui stabilite condițiile de transport, ținând seama de condițiile de bunăstare animală stabilite în Regulamentul (CE) nr. 1/2005 al Consiliului din 22 decembrie 2004 privind protecția animalelor în timpul transportului și al operațiunilor conexe (4). |
(10) |
Pentru a se asigura respectarea cerințelor respective, ar trebui stabilite dispoziții pentru emiterea de către un medic veterinar oficial a unui certificat care să însoțească ecvideele până la locul de destinație. |
(11) |
Organizarea și urmările controalelor care trebuie efectuate de către statul membru de destinație și măsurile de salvgardare care urmează să fie puse în aplicare au fost stabilite în Directiva 90/425/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind controalele veterinare și zootehnice aplicabile în schimburile intracomunitare cu anumite animale vii și produse în vederea realizării pieței interne (5). |
(12) |
Ar trebui stabilite dispoziții privind posibilitatea Comisiei de a efectua controale. Aceste controale ar trebui efectuate în colaborare cu autoritățile naționale competente. |
(13) |
Definirea dispozițiilor comunitare aplicabile importurilor din țări terțe necesită stabilirea unei liste cu țările terțe sau părți din țările terțe din care se pot importa ecvidee. |
(14) |
Selecția acestor țări ar trebui să se bazeze pe criterii cu caracter general, cum ar fi starea de sănătate a șeptelului, organizarea și competențele serviciilor sanitar-veterinare și normele de sănătate în vigoare. |
(15) |
În afară de aceasta, nu ar trebui autorizate importurile de ecvidee din țările infectate cu boli infecțioase sau contagioase ale animalelor care prezintă un risc pentru șeptelul comunitar sau care sunt indemne de asemenea boli de prea puțin timp. Aceste considerente sunt, de asemenea, valabile pentru importurile din țările terțe în care se efectuează vaccinarea împotriva unor asemenea boli. |
(16) |
Condițiile generale care se aplică importurilor din țări terțe ar trebui să fie completate de condiții speciale stabilite pe baza situației de sănătate din fiecare țară. Caracterul tehnic și diversitatea criteriilor pe care se bazează aceste condiții necesită, pentru definirea lor, recurgerea la o procedură comunitară flexibilă și rapidă, în cadrul căreia Comisia și statele membre cooperează strâns. |
(17) |
Prezentarea, la importul de ecvidee, a unui certificat conform unui model comun constituie un mijloc eficient de verificare a aplicării normelor comunitare. Aceste norme pot include dispoziții speciale care pot varia în funcție de țara terță în cauză și ar trebui să se țină seamă de acest lucru la stabilirea modelelor de certificat. |
(18) |
Experții veterinari ai Comisiei și ai statelor membre, desemnați de către Comisie, ar trebui să fie responsabili cu verificarea respectării cerințelor prezentei directive, în special în țările terțe. |
(19) |
Controalele efectuate la import ar trebui să vizeze originea și starea de sănătate a ecvideelor. |
(20) |
Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (6). |
(21) |
Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern a directivelor menționate în anexa V partea B, |
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
CAPITOLUL I
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 1
Prezenta directivă stabilește condițiile de sănătate animală pentru circulația între statele membre și importul din țări terțe de ecvidee vii.
Articolul 2
În sensul prezentei directive:
(a) |
„exploatație” înseamnă o unitate agricolă sau de antrenament, un grajd sau, în general, orice spațiu sau instalație în care sunt ținute sau crescute, în mod obișnuit, ecvidee, indiferent de utilizare; |
(b) |
„ecvidee” înseamnă animalele sălbatice sau domestice din speciile ecvidee (inclusiv zebrele) sau asine sau animalele rezultate din încrucișările acestora; |
(c) |
„ecvidee înregistrate” înseamnă orice ecvideu înregistrat în conformitate cu definiția din Directiva 90/427/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind condițiile zootehnice și genealogice care reglementează schimburile intracomunitare cu ecvidee (7), identificat prin intermediul unui document de identificare emis de:
|
(d) |
„ecvidee destinate sacrificării” înseamnă ecvideele destinate a fi transportate fie direct, fie după trecerea lor printr-un centru de colectare autorizat, menționat la articolul 7, la abator, pentru a fi sacrificate; |
(e) |
„ecvidee pentru reproducție și producție” înseamnă ecvideele, altele decât cele menționate la literele (c) și (d); |
(f) |
„stat membru sau țară terță indemne de pesta cabalină africană” înseamnă orice stat membru sau țară terță pe teritoriul căreia nu s-a depistat niciun semn clinic, serologic (la ecvideele nevaccinate) sau epidemiologic de pestă cabalină africană în ultimii doi ani și în care nu s-au efectuat vaccinări împotriva acestei boli în ultimele 12 luni; |
(g) |
„boli cu declarare obligatorie” înseamnă bolile enumerate în anexa I; |
(h) |
„medic veterinar oficial” înseamnă medicul veterinar desemnat de autoritatea centrală competentă dintr-un stat membru sau dintr-o țară terță; |
(i) |
„admitere temporară” înseamnă statutul ecvideelor înregistrate, originare dintr-o țară terță și admise pe teritoriul Comunității pentru o perioadă de mai puțin de 90 de zile, care urmează să fie stabilită în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (2), în funcție de situația de sănătate din țara de origine. |
CAPITOLUL II
NORME PRIVIND CIRCULAȚIA DE ECVIDEE ÎN CADRUL ȘI ÎNTRE STATELE MEMBRE
Articolul 3
Statele membre autorizează circulația de ecvidee înregistrate pe teritoriul lor sau expedierea de ecvidee către un alt stat membru numai în cazul în care animalele îndeplinesc condițiile prevăzute la articolele 4 și 5.
Cu toate acestea, autoritățile competente din statele membre de destinație pot acorda derogări generale sau limitate privind circulația de ecvidee care:
— |
sunt călărite sau transportate, în scopuri sportive sau recreative, pe drumuri situate în vecinătatea frontierelor interne ale Comunității; |
— |
participă la evenimente culturale sau similare acestora, organizate de organismele locale autorizate situate în vecinătatea frontierelor interne ale Comunității; |
— |
sunt destinate exclusiv pășunatului sau muncii, în mod provizoriu, în vecinătatea frontierelor interne ale Comunității. |
Statele membre care fac uz de o asemenea autorizație informează Comisia cu privire la conținutul derogărilor acordate.
Articolul 4
(1) Ecvideele nu trebuie să prezinte niciun semn clinic de boală la inspecție. Inspecția trebuie efectuată în intervalul de 48 de ore anterioare îmbarcării sau încărcării lor. Cu toate acestea, în cazul ecvideelor înregistrate, această inspecție este solicitată, fără a aduce atingere articolului 6, numai pentru schimburile intracomunitare.
(2) Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (5) privind bolile cu declarare obligatorie, medicul veterinar oficial trebuie să se asigure, în cursul inspecției, că nu există motive – în special pe baza declarațiilor proprietarului sau crescătorului – pentru a trage concluzia că ecvideele au venit în contact cu ecvidee care suferă de o boală infecțioasă sau contagioasă în cele 15 zile anterioare inspecției.
(3) Ecvideele nu trebuie să fie destinate sacrificării în cadrul unui program național de eradicare a unei boli infecțioase sau contagioase.
(4) Ecvideele trebuie să fie identificate astfel:
(a) |
în cazul ecvideelor înregistrate, prin intermediul unui document de identificare, prevăzut de Directiva 90/427/CEE, care trebuie să certifice, în special, respectarea alineatelor (5) și (6) din prezentul articol și articolul 5 din prezenta directivă. Medicul veterinar oficial trebuie să suspende valabilitatea documentului de identificare pe durata interdicțiilor prevăzute la alineatul (5) din prezentul articol sau la articolul 5 din prezenta directivă. După sacrificarea calului înregistrat, documentul de identificare trebuie returnat autorității emitente. Procedura de punere în aplicare a acestui punct este adoptată în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (2); |
(b) |
în cazul ecvideelor pentru reproducție și producție, prin metoda stabilită în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (2). |
(5) În afară de condițiile stabilite la articolul 5, ecvideele nu trebuie să provină dintr-o exploatație care a făcut obiectul uneia dintre următoarele măsuri de interdicție:
(a) |
în cazul în care nu au fost sacrificate toate animalele din speciile sensibile la boală aflate în exploatația respectivă, perioada de interdicție care vizează exploatația de origine trebuie să fie de cel puțin:
|
(b) |
în cazul în care toate animalele din speciile sensibile la boală aflate în exploatația respectivă au fost sacrificate și incintele dezinfectate, perioada de interdicție este de 30 de zile, începând cu data la care animalele au fost eliminate și incintele dezinfectate, cu excepția antraxului, caz în care perioada de interdicție este de 15 zile. Autoritățile competente pot acorda derogări de la aceste măsuri de interdicție pentru hipodromuri și piste de curse și informează Comisia cu privire la natura oricărei derogări acordate. |
(6) În cazul în care un stat membru elaborează sau a elaborat un program de control opțional sau obligatoriu de combatere a unei boli la care ecvideele sunt sensibile, statul în cauză poate prezenta Comisiei acest program în termen de șase luni calculate de la 4 iulie 1990 în cazul Belgiei, Danemarcei, Germaniei, Irlandei, Greciei, Spaniei, Franței, Italiei, Luxemburgului, Țărilor de Jos, Portugaliei și Regatului Unit, de la 1 ianuarie 1995 în cazul Austriei, Finlandei și Suediei, de la 1 mai 2004 în cazul Republicii Cehe, Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Ungariei, Maltei, Poloniei, Sloveniei și Slovaciei și de la 1 ianuarie 2007 în cazul Bulgariei și al României, făcând referire, în special, la:
(a) |
distribuția bolii pe teritoriul său; |
(b) |
motivația pentru elaborarea programului, ținând seama de gravitatea bolii și avantajele sale din perspectiva raportului costuri/beneficii; |
(c) |
zona geografică în care programul se va pune în aplicare; |
(d) |
diferitele categorii de statut aplicabile exploatațiilor, standardele care trebuie atinse în cazul fiecărei specii și procedurile de testare care urmează să se utilizeze; |
(e) |
procedurile de control al programului; |
(f) |
acțiunile ce trebuie întreprinse în cazul în care, indiferent din ce motiv, o exploatație își pierde statutul; |
(g) |
măsurile care trebuie luate în cazul în care rezultatele controalelor efectuate în conformitate cu dispozițiile programului sunt pozitive; |
(h) |
caracterul nediscriminatoriu dintre schimburile comerciale de pe teritoriul statului membru în cauză și schimburile intracomunitare. |
Comisia examinează programele prezentate de statele membre. După caz, le aprobă în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (2). Orice garanții suplimentare, generale sau specifice, care pot fi solicitate în cadrul schimburilor intracomunitare, pot fi definite în conformitate cu aceeași procedură. Aceste garanții nu trebuie să le depășească pe cele solicitate de statul membru pe teritoriul său.
Programele prezentate de statele membre pot fi modificate sau completate în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (3). Modificările sau completările la programele deja aprobate sau la garanțiile definite în conformitate cu paragraful al doilea pot fi aprobate în conformitate cu aceeași procedură.
Articolul 5
(1) Un stat membru care nu este indemn de pestă cabalină africană poate expedia ecvidee din acea parte din teritoriul său considerată infectată în înțelesul alineatului (2) din prezentul articol numai în condițiile stabilite la alineatul (5).
(2) O parte din teritoriul unui stat membru este considerată infectată cu pesta cabalină africană în cazul în care:
(a) |
un semn clinic, serologic (la animale nevaccinate) și/sau epidemiologic a demonstrat prezența pestei cabaline africane în ultimii doi ani; sau |
(b) |
s-a efectuat vaccinarea împotriva pestei cabaline africane în ultimele 12 luni. |
Partea din teritoriu considerată infectată cu pesta cabalină africană va cuprinde minimum:
(a) |
o zonă de protecție cu o rază de cel puțin 100 km în jurul oricărui focar de infecție; |
(b) |
o zonă de supraveghere de cel puțin 50 km, care să se extindă dincolo de zona de protecție, în care nu s-a efectuat nicio vaccinare în ultimele 12 luni. |
(3) Normele de control și măsurile de combatere a pestei cabaline africane privind teritoriile și zonele menționate la alineatul (2) și derogările relevante de la acestea sunt specificate de Directiva 92/35/CEE a Consiliului din 29 aprilie 1992 de stabilire a normelor de control și a măsurilor de combatere a pestei cabaline africane (8).
(4) Toate ecvideele vaccinate care se găsesc în zona de protecție trebuie înregistrate și marcate în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) litera (d) din Directiva 92/35/CEE.
Documentul de identificare și/sau certificatul de sănătate trebuie să conțină date clare cu privire la această vaccinare.
(5) Un stat membru poate expedia de pe teritoriul menționat la al doilea paragraf al alineatului (2) doar ecvidee care respectă următoarele cerințe:
(a) |
animalele trebuie expediate doar în anumite perioade ale anului, în funcție de activitatea insectelor vectoare, care urmează să se stabilească în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (3); |
(b) |
animalele nu trebuie să prezinte niciun simptom clinic de pestă cabalină africană la data inspecției menționate la articolul 4 alineatul (1); |
(c) |
animalele trebuie să fi fost supuse la un test pentru pesta cabalină africană, astfel cum este descris în anexa IV, de două ori, la un interval cuprins între 21 și 30 de zile între cele două teste, al doilea dintre ele trebuind să se efectueze în cursul celor 10 zile dinaintea expedierii:
În conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (2) și în urma avizului Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară, alte metode de control pot fi recunoscute; |
(d) |
animalele trebuie să fi fost ținute într-o unitate de carantină pentru o perioadă de cel puțin 40 de zile înainte de expediere; |
(e) |
animalele trebuie să fi fost protejate împotriva insectelor vectoare în perioada de carantină și în timpul transportului de la unitatea de carantină la locul de expediere. |
Articolul 6
Statele membre care pun în aplicare un sistem de control alternativ, oferind garanții echivalente celor prevăzute la articolul 4 alineatul (5) în ceea ce privește circulația, pe teritoriul lor, a ecvideelor își pot acorda, pe bază de reciprocitate, derogări de la dispozițiile articolului 4 alineatul (1) a doua teză și articolului 8 alineatul (1) litera (b).
Acestea informează Comisia în această privință.
Articolul 7
(1) Ecvideele trebuie transportate, de îndată, de la exploatația de origine la locul de destinație fie direct, fie printr-un centru de colectare autorizat, astfel cum este definit de articolul 2 alineatul (2) litera (o) din Directiva 64/432/CEE a Consiliului din 26 iunie 1964 privind problemele de inspecție veterinară care afectează schimburile intracomunitare cu bovine și porcine (9), în vehicule sau containere care au fost curățate și dezinfectate periodic, la intervale care urmează să fie stabilite de statul membru de expediere. Vehiculele trebuie proiectate astfel încât dejecțiile, așternuturile de paie sau furajele să nu poată cădea din vehicul în timpul transportului. Fără a aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 1/2005, transportul trebuie efectuat astfel încât sănătatea și bunăstarea ecvideelor să fie protejate eficient.
(2) Statul membru de destinație poate, în mod general sau limitat, să acorde o derogare de la unele dintre cerințele articolului 4 alineatul (5) pentru orice animal care poartă o marcă specială care indică că este destinat sacrificării, în cazul în care certificatul de sănătate în conformitate cu anexa III menționează această derogare.
În cazul în care se acordă o asemenea derogare, ecvideele destinate sacrificării trebuie să fie transportate direct la abatorul desemnat și să fie sacrificate în termen de cinci zile de la sosirea la abator.
(3) Medicul veterinar oficial trebuie să înregistreze numărul de identificare sau numărul documentului de identificare al animalului sacrificat și să trimită autorității competente de la locul de expediere, la cererea acesteia din urmă, o atestare care să certifice că animalul a fost sacrificat.
Articolul 8
(1) Statele membre se asigură că:
(a) |
ecvideele înregistrate care părăsesc exploatațiile sunt însoțite de documentul de identificare prevăzut la articolul 4 alineatul (4) litera (a) împreună cu, în cazul în care sunt destinate schimburilor intracomunitare, atestatul de sănătate prevăzut în anexa II; |
(b) |
ecvideele pentru reproducție, producție și sacrificare sunt însoțite, în cursul transportului, de un certificat de sănătate conform cu anexa III. |
(2) Certificatul de sănătate sau, în cazul ecvideelor înregistrate, atestatul de sănătate trebuie, fără a aduce atingere prevederilor articolului 6, să fie întocmit în cele 48 de ore anterioare îmbarcării sau, în orice caz, nu mai târziu de ultima zi lucrătoare anterioară îmbarcării, în cel puțin una dintre limbile oficiale ale statelor membre de expediere și de destinație. Termenul de valabilitate a certificatului de sănătate sau a atestatului de sănătate este de 10 zile. Certificatul de sănătate sau atestatul de sănătate trebuie să conțină o singură coală.
(3) Pentru circulația între statele membre, ecvideele, altele decât ecvideele înregistrate, pot fi vizate de un singur certificat de sănătate pe lot, în loc de certificatul de sănătate individual menționat la alineatul (1) litera (b).
Articolul 9
Normele prevăzute de Directiva 90/425/CEE se aplică în special în ceea ce privește controalele efectuate la locul de origine, organizarea și urmările controalelor care vor fi efectuate de statul membru de destinație, precum și măsurile de salvgardare care vor fi puse în aplicare.
Articolul 10
Experții veterinari de la Comisie pot, în măsura în care acest lucru este necesar pentru aplicarea uniformă a prezentei directive și în cooperare cu autoritățile naționale competente, să efectueze inspecții la fața locului. Comisia informează statele membre cu privire la rezultatul inspecțiilor respective.
Statele membre pe al căror teritoriu se efectuează o inspecție oferă experților tot sprijinul necesar pentru a-și îndeplini sarcinile.
Normele de aplicare a prezentului articol se stabilesc în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (2).
CAPITOLUL III
NORME PRIVIND IMPORTAREA ECVIDEELOR DIN ȚĂRI TERȚE
Articolul 11
Ecvideele importate în Comunitate trebuie să îndeplinească condițiile stabilite la articolele 12-16.
Articolul 12
(1) Importul de ecvidee în Comunitate este autorizat numai din țările terțe care apar pe o listă care este întocmită sau modificată în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (2).
Având în vedere situația sănătății animale din țara terță și garanțiile pe care aceasta le furnizează în ceea ce privește ecvideele, se poate decide, în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (2), ca autorizația prevăzută la primul paragraf din prezentul alineat să se aplice pe întreg teritoriul țării terțe sau numai pe o parte din acesta.
În acest scop, este luată în considerare modalitatea în care țara terță aplică și implementează, pe teritoriul său, standardele internaționale corespunzătoare, în special principiul regionalizării, în ceea ce privește cerințele de sănătate animală referitoare la importurile din alte țări terțe și din Comunitate.
(2) La stabilirea sau modificarea listei prevăzute la alineatul (1) se iau în considerare în special următoarele:
(a) |
starea de sănătate a ecvideelor, a altor animale domestice și a faunei sălbatice din țara terță, acordându-se o atenție deosebită bolilor animale exotice și tuturor aspectelor legate de situația generală a sănătății animale și a mediului înconjurător din țară, în măsura în care aceasta ar putea reprezenta un risc pentru situația sănătății animale și a mediului înconjurător din Comunitate; |
(b) |
legislația din țara terță în ceea ce privește sănătatea și bunăstarea animalelor; |
(c) |
organizarea autorității sanitar-veterinare competente și a serviciilor de inspecție ale acesteia, prerogativele acestor servicii, modul cum sunt acestea supravegheate, precum și mijloacele de care dispun, inclusiv din punctul de vedere al efectivelor și capacităților de laborator, pentru a aplica legislația națională în mod corespunzător; |
(d) |
asigurările pe care le poate oferi autoritatea sanitar-veterinară competentă din țara terță în ceea ce privește respectarea condițiilor de sănătate animală corespunzătoare în vigoare în Comunitate sau aplicarea unor condiții echivalente; |
(e) |
apartenența țării terțe la Organizația Internațională pentru Sănătate Animală (OIE), precum și regularitatea și rapiditatea cu care această țară furnizează informații cu privire la existența unor boli ecvine infecțioase sau contagioase pe teritoriul său, în special a bolilor inventariate de către OIE și în anexa I la prezenta directivă; |
(f) |
garanțiile oferite de către țara terță în ceea ce privește furnizarea directă de informații Comisiei și statelor membre:
|
(g) |
orice experiență dobândită în domeniul importului de ecvidee vii provenind din țări terțe și rezultatele controalelor eventual efectuate la import; |
(h) |
rezultatele inspecțiilor și/sau auditurilor comunitare efectuate în țara terță, în special rezultatele evaluării autorităților competente sau, la cererea Comisiei, raportul prezentat de autoritățile competente cu privire la inspecțiile pe care le-au efectuat; |
(i) |
conținutul normelor în vigoare în țara terță în ceea ce privește combaterea bolilor animale infecțioase sau contagioase și prevenirea acestora, inclusiv normele referitoare la importurile de ecvidee provenind din alte țări terțe, precum și punerea în aplicare a acestor norme. |
(3) Comisia adoptă dispozițiile necesare pentru ca publicului să îi fie accesibile versiuni actualizate ale listei stabilite sau modificate în conformitate cu alineatul (1).
Lista poate fi combinată cu alte liste întocmite în vederea protejării sănătății animale și a sănătății publice și pot include, de asemenea, modele de certificate de sănătate.
(4) Pentru fiecare țară terță sau grup de țări terțe, se stabilesc condiții specifice pentru import conform procedurii menționate la articolul 21 alineatul (2), având în vedere situația sănătății animale din țara sau țările terțe în cauză în ceea ce privește ecvideele.
(5) Normele de aplicare a alineatelor (1)-(4), precum și criteriile de înscriere a țărilor terțe sau a părților din țările terțe pe lista prevăzută la alineatul (1) se pot adopta în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (2).
Articolul 13
(1) Ecvideele trebuie să provină din țări terțe:
(a) |
indemne de pestă cabalină africană; |
(b) |
indemne, de doi ani, de encefalomielită ecvină venezueleană (EEV); |
(c) |
indemne, de șase luni, de durină și morvă. |
(2) În conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (2), se poate decide:
(a) |
că dispozițiile alineatului (1) al prezentului articol se aplică numai unei părți din teritoriul unei țări terțe. În cazul în care cerințele privind pesta cabalină africană se aplică regional, trebuie respectate cel puțin măsurile prevăzute la articolul 5 alineatele (2) și (5); |
(b) |
să solicite garanții suplimentare pentru bolile exotice în Comunitate. |
Articolul 14
Înainte de data încărcării în vederea transportării spre statul membru de destinație, ecvideele trebuie să fi staționat fără întrerupere pe teritoriul sau în partea din teritoriul unei țări terțe sau, în caz de regionalizare, în partea din teritoriu definită în temeiul articolului 13 alineatul (2) litera (a) pentru o perioadă care urmează să fie stabilită în deciziile ce trebuie adoptate în temeiul articolului 15.
Ecvideele trebuie să provină dintr-o exploatație aflată sub supraveghere veterinară.
Articolul 15
Importul de ecvidee de pe teritoriul unei țări terțe sau dintr-o parte din teritoriul unei țări terțe, definită în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) litera (a), care figurează pe o listă întocmită în conformitate cu articolul 12 alineatul (1), este autorizat numai în cazul în care ecvideele, în afară de cerințele stabilite la articolul 13:
(a) |
respectă cerințele de sănătate animală adoptate, în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (2), pentru importul de ecvidee din țara în cauză, în funcție de specia în cauză și categoriile de ecvidee. Baza de referință pentru stabilirea cerințelor de sănătate animală respective este reprezentată de standardele prevăzute la articolele 4 și 5; și |
(b) |
în cazul unei țări terțe care nu este indemnă de stomatită veziculoasă sau de arterită virală de cel puțin șase luni, ecvideele trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:
|
Articolul 16
(1) Ecvideele trebuie identificate în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) și însoțite de un certificat de sănătate întocmit de un medic veterinar oficial din țara terță exportatoare. Acest certificat de sănătate trebuie:
(a) |
să fie emis la data încărcării animalelor în vederea expedierii în statul membru de destinație sau, în cazul cailor înregistrați, în ultima zi lucrătoare anterioară îmbarcării; |
(b) |
să fie redactat în cel puțin una dintre limbile oficiale ale statului membru de destinație și în una dintre cele ale statului membru în care se efectuează inspecția la import; |
(c) |
să însoțească animalele, în original; |
(d) |
să ateste că animalele respectă cerințele prezentei directive și cerințele stabilite în temeiul prezentei directive în ceea ce privește importul din țări terțe; |
(e) |
să conțină o singură coală; |
(f) |
să fie prevăzut pentru un singur destinatar sau, în cazul animalelor destinate sacrificării, pentru un lot, cu condiția ca animalele să fie marcate și identificate în mod corespunzător. Statele membre informează Comisia cu privire la recurgerea la această opțiune. |
(2) Certificatul de sănătate trebuie redactat pe un formular în conformitate cu un model stabilit în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (2).
Articolul 17
(1) De îndată ce au fost introduse în statul membru de destinație, ecvideele destinate sacrificării sunt duse la un abator, fie direct, fie după trecerea printr-un centru de colectare, menționat la articolul 7, și, în conformitate cu cerințele de sănătate animală, sunt sacrificate într-un termen specificat în deciziile care urmează să fie adoptate în temeiul articolului 15.
(2) Fără a aduce atingere condițiilor speciale care pot fi adoptate în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (2), autoritatea competentă din statul membru de destinație poate, având în vedere cerințele de sănătate animală, să autorizeze abatorul la care aceste ecvidee trebuie duse.
Articolul 18
Controalele trebuie efectuate la fața locului de experți veterinari din statele membre și de la Comisie, pentru a verifica dacă dispozițiile prezentei directive, în special cele ale articolului 12 alineatul (2), sunt aplicate.
În cazul în care controalele efectuate în temeiul prezentului articol evidențiază fapte grave într-o exploatație autorizată, Comisia informează imediat statele membre cu privire la aceasta și adoptă de îndată o decizie de suspendare provizorie a autorizației. Decizia finală se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (3).
Experții din statele membre care sunt responsabili cu controalele respective sunt numiți de Comisie, care hotărăște la propunerea statelor membre.
Controalele respective sunt efectuate în numele Comunității, care suportă orice cheltuieli aferente.
Frecvența și modalitățile de control se stabilesc în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (2).
Articolul 19
În conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (2):
(a) |
se poate decide ca importurile dintr-o țară terță sau dintr-o parte a unei țări terțe să fie limitate la anumite specii sau categorii de ecvidee; |
(b) |
fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 15, se stabilesc condițiile speciale pentru admiterea temporară pe teritoriul Comunității a ecvideelor înregistrate sau a ecvideelor destinate unor utilizări speciale sau reintroducerea lor pe teritoriul Comunității după ce au fost exportate temporar; |
(c) |
se determină condițiile pentru transformarea admiterii temporare în admitere permanentă; |
(d) |
poate fi desemnat un laborator comunitar de referință pentru una sau mai multe boli ale ecvideelor menționată (menționate) în anexa I și vor fi prevăzute funcțiile, sarcinile și procedurile pentru colaborarea cu laboratoarele care răspund de diagnosticarea bolilor infecțioase ale ecvideelor în statele membre. |
CAPITOLUL IV
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 20
Anexele I-IV sunt modificate în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (3).
Articolul 21
(1) Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, înființat în temeiul articolului 58 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (10).
(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE.
Termenul prevăzut la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.
(3) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE.
Termenul prevăzut la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la 15 zile.
Articolul 22
Directiva 90/426/CEE, astfel cum a fost modificată prin actele menționate în anexa V partea A, se abrogă, fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre cu privire la termenele de transpunere în dreptul intern a directivelor prevăzute în anexa V partea B.
Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa VI.
Articolul 23
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 24
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 30 noiembrie 2009.
Pentru Consiliu
Președintele
S. O. LITTORIN
(1) Avizul din 22 aprilie 2009 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
(2) JO L 224, 18.8.1990, p. 42.
(3) A se vedea anexa V partea A.
(5) JO L 224, 18.8.1990, p. 29.
(6) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.
(7) JO L 224, 18.8.1990, p. 55.
(8) JO L 157, 10.6.1992, p. 19.
(9) JO 121, 29.7.1964, p. 1977/64.
ANEXA I
BOLI CU DECLARARE OBLIGATORIE
Următoarele boli trebuie declarate obligatoriu:
— |
durina; |
— |
morva; |
— |
encefalomielita ecvină (de toate tipurile, inclusiv EEV); |
— |
anemia infecțioasă; |
— |
rabia; |
— |
antraxul; |
— |
pesta cabalină africană; |
— |
stomatita veziculoasă. |
ANEXA II
MODEL
ATESTAT DE SĂNĂTATE (1)
Pașaport nr.: …
Subsemnatul certific (2) că ecvideul identificat anterior corespunde următoarelor cerințe:
(a) |
a fost examinat astăzi și nu prezintă semne clinice de boală; |
(b) |
nu este destinat sacrificării în cadrul unui program național de eradicare a unei boli contagioase sau infecțioase; |
(c) |
|
(d) |
nu provine dintr-o exploatație care a fost supusă unei interdicții din motive de sănătate animală și nu a venit în contact cu ecvidee dintr-o exploatație care a fost supusă unei interdicții din motive de sănătate animală:
|
(e) |
din informațiile pe care le dețin rezultă că nu a venit în contact cu ecvidee care au suferit de o boală infecțioasă sau contagioasă în ultimele cincisprezece zile; |
(f) |
în momentul inspecției, era apt pentru a fi transportat pe traseul prevăzut în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1/2005 (5).
|
(1) Acest atestat nu este obligatoriu în cazul în care există un acord bilateral încheiat în conformitate cu articolul 6 din Directiva 2009/156/CE.
(2) Valabil timp de zece zile.
(3) A se bifa mențiunile care nu se aplică.
(4) Data vaccinării trebuie să figureze în pașaport.
(5) Această declarație nu îi scutește pe transportatori de obligațiile care le revin în conformitate cu dispozițiile comunitare în vigoare, în special cele referitoare la aptitudinea animalelor pentru a fi transportate.
(6) Numele cu majuscule și calitatea.
ANEXA III
MODEL
CERTIFICAT DE SĂNĂTATE
pentru comerțul între statele membre
ECVIDEE
ANEXA IV
PESTA CABALINĂ AFRICANĂ
DIAGNOSTICARE
Reactivii pentru metodele de imunoabsorbție enzimatică (ELISA) descrise în cele ce urmează pot fi obținuți de la laboratorul comunitar de referință sau de la laboratoarele de referință ale OIE pentru pesta cabalină africană.
1. TEST ELISA COMPETITIV PENTRU DETECTAREA PREZENȚEI ANTICORPILOR VIRUSULUI PESTEI CABALINE AFRICANE (VPCA) (TEST OBLIGATORIU)
Testul ELISA competitiv este utilizat pentru detectarea prezenței anticorpilor specifici ai virusului pestei cabaline africane în serurile provenite de la toate speciile de ecvidee. Antiserul de cobai împotriva VPCA (denumit în continuare „antiser de cobai”) este un antiser cu spectru larg, policlonal și imun; este specific serogrupului și permite detectarea tuturor serotipurilor cunoscute ale virusului acestei boli.
Principiul de testare este întreruperea reacției dintre antigenul VPCA și un antiser de cobai pe un eșantion de ser de testat. Anticorpii VPCA din eșantionul de ser de testat sunt în competiție cu cei ai antiserului de cobai, ceea ce antrenează o atenuare a culorii preconizate (după adăugarea unui anticorp anticobai marcat cu o enzimă și a substratului). Serurile pot fi testate la o singură diluție de 1/5 (metoda testului punctual) sau pot fi titrate (metoda de titrare a serului) pentru obținerea unei serii de diluții. Valorile de inhibiție mai mari de 50 % pot fi considerate pozitive.
Protocolul de testare descris anterior este utilizat de laboratorul regional de referință pentru pesta cabalină africană din Pirbright, Regatul Unit.
1.1. Descrierea testului
1.1.1. Pregătirea plăcilor
1.1.1.1. |
Se depune pe plăci ELISA antigenul VPCA extras din culturi de celule infectate, diluat într-un tampon carbonat-bicarbonat cu pH 9,6. Se incubează plăcile ELISA peste noapte la 4 °C. |
1.1.1.2. |
Se spală plăcile de trei ori prin clătire și golirea godeurilor cu o soluție salină tamponată cu fosfat (SSTF) cu pH 7,2-7,4, apoi se usucă pe sugativă. |
1.1.2. Godeuri de control
1.1.2.1. |
Se titrează serurile de control pozitive într-o serie de diluții în baza doi, de la 1/5 la 1/640, în coloana 1, într-un tampon de blocare SSTF cu conținut de 0,05 % (v/v) de Tween-20, 5,0 % (m/v) de lapte praf degresat (Cadbury’s MarvelTM) și 1 % (v/v) de ser de bovine adulte, pentru a obține un volum final de 50 μl pentru fiecare godeu. |
1.1.2.2. |
Se adaugă 50 μl de ser de control negativ într-o diluție de 1/5 (10 μl ser + 40 μl tampon de blocare) în godeurile A și B din coloana 2. |
1.1.2.3. |
Se adaugă 100 μl de tampon de blocare în godeurile C și D din coloana 2 (control orb). |
1.1.2.4. |
Se adaugă 50 μl tampon de blocare în godeurile E, F, G și H din coloana 2 (control cu ser de cobai). |
1.1.3. Metoda testului punctual
1.1.3.1. |
Se adaugă la tamponul de blocare o diluție de 1/5 din fiecare ser de testat pentru dublarea godeurilor din coloanele de la 3 la 12 (seruri de 10 μl + 40 μl tampon de blocare). sau |
1.1.4. Metoda de titrare a serului
1.1.4.1. |
Se prepară o serie de diluții în baza doi din fiecare eșantion de testat (de la 1/5 la 1/640) într-un tampon de blocare în opt godeuri în fiecare dintre coloanele de la 3 la 12. apoi |
1.1.5. Se adaugă 50 μl antiser de cobai, diluat în prealabil într-un tampon de blocare, în toate godeurile, cu excepția godeurilor de control orb din placa ELISA (toate godeurile conțin acum un volum final de 100 μl).
1.1.5.1. |
Se incubează timp de 1 oră la 37 °C într-un agitator rotativ. |
1.1.5.2. |
Se spală plăcile de trei ori și se usucă în modul menționat anterior. |
1.1.5.3. |
Se adaugă în fiecare godeu 50 μl ser de iepure anticobai conjugat cu peroxidază de hrean, diluat în prealabil într-un tampon de blocare. |
1.1.5.4. |
Se incubează timp de 1 oră la 37 °C într-un agitator rotativ. |
1.1.5.5. |
Se spală plăcile de trei ori și se usucă în modul menționat anterior. |
1.1.6. Cromogen
Se prepară soluția cromogen OFD (OFD = ortofenildiamină) conform instrucțiunilor fabricantului (0,4 mg/ml în apă distilată sterilă) cu puțin timp înainte de utilizare. Se adaugă un substrat (peroxid de hidrogen = H2O2), pentru a obține o concentrație finală de 0,05 % (v/v) (1/2000 dintr-o soluție la 30 % de H2O2). Se adaugă 50 μl din soluția OFD în fiecare godeu și se lasă plăcile pe suport timp de 10 minute la temperatura ambiantă. Se oprește reacția prin adăugarea a 50 μl de acid sulfuric 1M (H2SO4) în fiecare godeu.
1.1.7. Citire
Citire prin spectrofotometrie la 492 nm.
1.2. Exprimarea rezultatelor
1.2.1. |
Cu ajutorul unui program de calculator, se stabilesc valorile de densitate optică (DO) și valoarea procentuală de inhibiție (PI) pentru serurile de testare și serurile de control, pe baza valorii medii înregistrate în cele patru godeuri care conțin serurile de cobai de control. Valorile DO și PI se utilizează pentru a stabili dacă testul a fost efectuat în limite acceptabile. Limitele superioare și inferioare ale serurilor de cobai de control se situează respectiv între valorile 1,4 și 0,4 de DO. Titrul punctului terminal de control pozitiv pe baza unui PI de 50 % ar trebui să fie 1/240 (între 1/120 și 1/480). Plăcile care nu sunt în conformitate cu criteriile menționate anterior trebuie respinse. Cu toate acestea, în cazul în care titrul serului de control pozitiv este mai mare de 1/480 și eșantioanele testate sunt, totuși, negative, eșantioanele negative cunoscute pot fi acceptate. Godeurile duplicat cu ser de control negativ și godeurile duplicat de control orb ar trebui să prezinte valori PI cuprinse între + 25 % și – 25 %, respectiv între + 95 % și + 105 %. Nerespectarea acestor limite nu conduce la invalidarea rezultatelor plăcii, însă sugerează că este în curs formarea unei culori de fond. |
1.2.2. |
Pragul de diagnostic (valoarea-limită) pentru serurile testate este de 50 % (PI 50 %). Eșantioanele care prezintă valori PI mai mari de 50 % sunt considerate pozitive. Eșantioanele care prezintă valori PI mai mici de 50 % sunt considerate negative. Eșantioanele care prezintă valori PI superioare sau inferioare pragului pentru godeurile duplicat sunt considerate neconcludente. Aceste eșantioane pot fi testate din nou printr-un test punctual sau prin titrare. Eșantioanele pozitive pot fi și ele titrate pentru a furniza o indicație cu privire la gradul de pozitivitate. |
Analiză punctuală
|
1 |
2 |
3 |
4 |
5 |
6 |
7 |
8 |
9 |
10 |
11 |
12 |
|||||||||
|
C+ |
|
Seruri testate |
||||||||||||||||||
A |
1:5 |
C- |
31 |
32 |
33 |
34 |
35 |
36 |
37 |
38 |
39 |
40 |
|||||||||
B |
1:10 |
C- |
31 |
32 |
33 |
34 |
35 |
36 |
37 |
38 |
39 |
40 |
|||||||||
C |
1:20 |
orb |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|||||||||
D |
1:40 |
orb |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|||||||||
E |
1:80 |
CC |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|||||||||
F |
1:160 |
CC |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|||||||||
G |
1:320 |
CC |
1 |
2 |
3 |
4 |
5 |
6 |
7 |
8 |
9 |
10 |
|||||||||
H |
1:640 |
CC |
1 |
2 |
3 |
4 |
5 |
6 |
7 |
8 |
9 |
10 |
|||||||||
|
Seruri testate
|
1 |
2 |
3 |
4 |
5 |
6 |
7 |
8 |
9 |
10 |
11 |
12 |
|||||||||
|
C+ |
|
Seruri testate |
||||||||||||||||||
A |
1:5 |
C- |
1:5 |
|
|
|
|
|
|
|
|
1:5 |
|||||||||
B |
1:10 |
C- |
1:10 |
|
|
|
|
|
|
|
|
1:10 |
|||||||||
C |
1:20 |
orb |
1:20 |
|
|
|
|
|
|
|
|
1:20 |
|||||||||
D |
1:40 |
orb |
1:40 |
|
|
|
|
|
|
|
|
1:40 |
|||||||||
E |
1:80 |
CC |
1:80 |
|
|
|
|
|
|
|
|
1:80 |
|||||||||
F |
1:160 |
CC |
1:160 |
|
|
|
|
|
|
|
|
1:160 |
|||||||||
G |
1:320 |
CC |
1:320 |
|
|
|
|
|
|
|
|
1:320 |
|||||||||
H |
1:640 |
CC |
1:640 |
|
|
|
|
|
|
|
|
1:640 |
|||||||||
|
2. TEST ELISA INDIRECT PENTRU DETECTAREA PREZENȚEI ANTICORPILOR PESTEI CABALINE AFRICANE (VPCA) (TEST OBLIGATORIU)
Testul descris în continuare este în conformitate cu descrierea din capitolul 2.1.11 din Manualul de standarde pentru teste de diagnosticare și vaccinuri al OIE, ediția a patra, 2000.
Proteina recombinantă VP7 a fost utilizată ca antigen pentru detectarea prezenței anticorpilor virusului pestei cabaline africane; metoda este foarte sensibilă și foarte specifică. Această proteină prezintă, de asemenea, avantajul de a fi stabilă și neinfecțioasă.
2.1. Descrierea testului
2.1.1. Faza solidă
2.1.1.1. |
Plăcile ELISA se sensibilizează cu proteina recombinantă VP7 a VPCA de serotip 4, diluată într-un tampon carbonat/bicarbonat cu pH 9,6. Se incubează plăcile peste noapte la 4 °C. |
2.1.1.2. |
Se clătesc plăcile de cinci ori cu apă distilată cu conținut de 0,01 % (v/v) Tween-20 (soluție de spălare). Se scutură ușor plăcile pe un material absorbant pentru a îndepărta orice urmă de apă. |
2.1.1.3. |
Se saturează plăcile cu o soluție SSTF + 5 % (m/v) de lapte praf degresat (lapte NestléTM), câte 200 μl în fiecare godeu timp de o oră la 37 °C. |
2.1.1.4. |
Se înlătură soluția de saturare și se scutură ușor plăcile pe un material absorbant. |
2.1.2. Eșantioane
2.1.2.1. |
Serurile de testat și serurile pozitiv și negativ de control se diluează la 1/25 într-o soluție SSTF + 5 % (m/v) de lapte degresat + 0,05 % (v/v) Tween-20; se aplică apoi 100 μl în fiecare godeu. Se incubează timp de 1 oră la 37 °C. Pentru titrare, se efectuează serii de diluție în baza doi începând de la 1/25 (100 μl/godeu), utilizându-se câte o coloană a plăcii pentru fiecare ser; se procedează la fel pentru controalele pozitiv și negativ. Se incubează timp de 1 oră la 37 °C. |
2.1.2.2. |
Se clătesc plăcile în conformitate cu descrierea din etapa 2.1.1.2. |
2.1.3. Conjugat
2.1.3.1. |
Se depun în fiecare godeu câte 100 μl de anticorpi anti-cal conjugați cu peroxidază de hrean; anticorpii se diluează într-o SSTF + 5 % lapte degresat + 0,05 % Tween-20 cu pH 7,2. Se incubează timp de 1 oră la 37 °C. |
2.1.3.2. |
Se clătesc plăcile în conformitate cu descrierea din etapa 2.1.1.2. |
2.1.4. Cromogen/substrat
2.1.4.1. |
Se adaugă 200 μl/godeu de soluție de cromogen/substrat [10 ml de 80,6 mM de DMAB (dimetilaminobenzaldehidă) + 10 ml de 1,56 mM de MBTH (3-metil-2-benzotiazolină de hidroclorură de hidrazonă) + 5 μl de H2O2]. Se blochează reacția colorimetrică după aproximativ 5-10 minute (înainte să înceapă să se coloreze controlul negativ) prin adăugarea a 50 μl de H2SO4 3N. Se pot utiliza și alți cromogeni, cum ar fi ABTS [2,2’-azino-bis-(3-etilbenzotiazolină-6-acid sulfonic)], TMB (tetrametil de benzidină) sau OFD (ortofenil diamină). |
2.1.4.2. |
Se citește placa la 600 nm (sau 620 nm). |
2.2. Interpretarea rezultatelor
2.2.1. |
Se calculează valoarea pragului adăugând 0,6 la valoarea controlului negativ (0,6 este abaterea standard calculată pe baza unui grup de 30 de seruri negative). |
2.2.2. |
Eșantioanele testate care prezintă o valoare de absorbție inferioară pragului sunt considerate negative. |
2.2.3. |
Eșantioanele testate care prezintă o valoare de absorbție superioară pragului + 0,15 sunt considerate pozitive. |
2.2.4. |
Eșantioanele testate care prezintă o valoare de absorbție intermediară sunt neconcludente și trebuie utilizată o a doua tehnică pentru confirmarea rezultatului. |
3. TESTUL ELISA DE BLOCARE PENTRU DETECTAREA PREZENȚEI ANTICORPILOR VIRUSULUI PESTEI CABALINE AFRICANE (VPCA) (TEST OBLIGATORIU)
Testul ELISA de blocare are ca scop detectarea prezenței anticorpilor specifici virusului pestei cabaline africane în serurile provenite de la orice specie susceptibilă la acest virus. VP7 constituie proteina antigenică principală a VPCA, fiind prezentă în toate cele 9 serotipuri. Deoarece anticorpul monoclonal este îndreptat tot împotriva proteinei VP7, testul va fi foarte sensibil și foarte specific. De asemenea, antigenul recombinant VP7 este total inofensiv și, prin urmare, foarte sigur.
Principiul testului este întreruperea reacției dintre proteina recombinantă VP7, în calitate de antigen legat de placa ELISA, și anticorpul monoclonal conjugat, specific proteinei VP7. Anticorpii din serurile de testat vor bloca reacția dintre antigen și anticorpul monoclonal, ceea ce va duce la atenuarea culorii.
Testul descris în continuare este utilizat de laboratorul comunitar de referință pentru pesta cabalină africană din Algete, Spania.
3.1. Descrierea testului
3.1.1. Plăcile ELISA
3.1.1.1. |
Se depune pe plăci ELISA antigenul VPCA de serotip 4 cu proteina recombinantă VP7, diluată într-un tampon carbonat/bicarbonat cu pH 9,6 și se incubează peste noapte la 4 °C. |
3.1.1.2. |
Se spală plăcile de 5 ori cu o soluție salină tamponată cu fosfat (SSTF) cu conținut de 0,05 % (v/v) de Tween-20. |
3.1.1.3. |
Se stabilizează placa prin tratare cu ajutorul unei soluții de stabilizare (pentru a permite păstrarea pe termen lung la 4 °C fără pierdere de activitate) și se usucă pe sugativă. |
3.1.2. Eșantioane și controale
3.1.2.1. |
: |
Depistare |
: |
Se diluează serurile de testat și serurile de control în proporție de 1 la 10 direct pe placă în SSTF pentru a obține un volum final de 100 μl în fiecare godeu. Se incubează timp de o oră la 37 °C. |
3.1.2.2. |
: |
Titrare |
: |
Se pregătește o serie de diluții în baza doi de seruri de testat și de control pozitive (100 μl în fiecare godeu) de la 1/10 la 1/1 280, care se depun în opt godeuri. Controlul negativ este testat la o diluție de 1/10. |
3.1.3. Conjugat
Se adaugă 50 μl de anticorp monoclonal diluat în prealabil (anticorp monoclonal conjugat cu peroxidază de hrean) în fiecare godeu și se amestecă ușor pentru a omogeniza. Se incubează timp de 30 de minute la 37 °C.
3.1.4. Se spală plăcile de 5 ori cu SSTF și se usucă pe sugativă cum s-a descris anterior.
3.1.5. Cromogen/substrat
Se adaugă în fiecare godeu 100 μl din soluția următoare de cromogen/substrat: 1 ml de ABTS [2,2’-azino-bis-(3-etilbenzotiazolină-6-acid sulfonic)] cu 5 mg/ml + 9 ml de tampon de substrat (0,1 M de tampon de fosfat-citrat cu pH 4 cu conținut de 0,03 % de H2O2), apoi se incubează timp de 10 minute la temperatura ambiantă. Se stopează formarea culorii prin adăugarea în fiecare godeu a 100 μl de DSS (dodecil sulfat de sodiu) la 2 % (m/v).
3.1.6. Citire
Se citește la 405 nm într-un cititor de plăci ELISA.
3.2. Interpretarea rezultatelor
3.2.1. Valabilitatea testului
Testul este valabil atunci când densitatea optică (DO) a controlului negativ (CN) este mai mare de 0,1 și DO a controlului pozitiv (CP) este mai mică de 0,2.
3.2.2. Calcularea limitelor
Limită pozitivă |
= |
CN – [(CN – CP) × 0,3] |
Limită negativă |
= |
CN – [(CN – CP) × 0,2] |
CN este DO a controlului negativ și CP este DO a controlului pozitiv.
3.2.3. Interpretarea rezultatelor
La depistarea anticorpilor VPCA, eșantioanele care prezintă valori ale DO mai mici decât limita pozitivă trebuie considerate pozitive.
La depistarea anticorpilor VPCA, eșantioanele care prezintă valori ale DO mai mari decât limita pozitivă trebuie considerate negative.
Eșantioanele care prezintă valori ale DO care se încadrează între aceste două valori trebuie considerate neconcludente, fiind necesară prelevarea altor eșantioane de la animale după 2-3 săptămâni.
ANEXA V
PARTEA A
Directiva abrogată și lista modificărilor ulterioare
(menționate la articolul 22)
Directiva 90/426/CEE a Consiliului |
|
Directiva 90/425/CEE a Consiliului |
Exclusiv articolul 15 alineatul (3) |
Directiva 91/496/CEE a Consiliului |
Exclusiv trimiterea la Directiva 90/426/CEE de la articolul 26 alineatul (2) |
Decizia 92/130/CEE a Comisiei |
|
Directiva 92/36/CEE a Consiliului |
Exclusiv articolul 1 |
Actul de aderare din 1994, punctul V.E.I.A.3 din anexa I |
|
Decizia 2001/298/CE a Comisiei |
Exclusiv trimiterea la Directiva 90/426/CEE de la articolul 1 alineatul (1) și de la punctul 2 din anexa I |
Decizia 2002/160/CE a Comisiei |
|
Regulamentul (CE) nr. 806/2003 al Consiliului |
Exclusiv punctul 10 din anexa III |
Actul de aderare din 2003, punctul 6B.I.16 din anexa II |
|
Directiva 2004/68/CE a Consiliului |
Exclusiv articolul 15 |
Directiva 2006/104/CE a Consiliului |
Exclusiv punctul I.2 din anexă |
Directiva 2008/73/CE a Consiliului |
Exclusiv articolul 7 |
PARTEA B
Termene de transpunere în dreptul intern
(menționate la articolul 22)
Directiva |
Data limită de transpunere |
90/426/CEE |
1 ianuarie 1992 |
90/425/CEE |
1 iulie 1992 |
91/496/CEE |
1 iulie 1992 |
92/36/CEE |
31 decembrie 1992 |
2004/68/CE |
19 noiembrie 2005 |
2006/104/CE |
1 ianuarie 2007 |
2008/73/CE |
1 ianuarie 2010 |
ANEXA VI
Tabel de corespondență
Directiva 90/426/CEE |
Prezenta directivă |
Articolul 1 |
Articolul 1 |
Articolul 2 literele (a) și (b) |
Articolul 2 literele (a) și (b) |
Articolul 2 litera (c) |
Articolul 2 litera (c) punctele (i) și (ii) |
Articolul 2 literele (d)-(i) |
Articolul 2 literele (d)-(i) |
Articolul 3 |
Articolul 3 |
Articolul 4 alineatele (1), (2) și (3) |
Articolul 4 alineatele (1), (2) și (3) |
Articolul 4 alineatul (4) punctele (i) și (ii) |
Articolul 4 alineatul (4) literele (a) și (b) |
Articolul 4 alineatul (5) litera (a), de la prima la a șasea liniuță |
Articolul 4 alineatul (5) litera (a) punctele (i)-(vi) |
Articolul 4 alineatul (5) litera (b) |
Articolul 4 alineatul (5) litera (b) |
Articolul 4 alineatul (6) primul paragraf, de la prima la a opta liniuță |
Articolul 4 alineatul (6) primul paragraf literele (a)-(h) |
Articolul 4 alineatul (6) al doilea și al treilea paragraf |
Articolul 4 alineatul (6) al doilea și al treilea paragraf |
Articolul 5 alineatul (1) |
Articolul 5 alineatul (1) |
Articolul 5 alineatul (2) litera (a) |
Articolul 5 alineatul (2) primul paragraf literele (a) și (b) |
Articolul 5 alineatul (2) litera (b) |
Articolul 5 alineatul (2) al doilea paragraf literele (a) și (b) |
Articolul 5 alineatul (2) litera (c) |
Articolul 5 alineatul (3) |
Articolul 5 alineatul (2) litera (d) |
Articolul 5 alineatul (4) |
Articolul 5 alineatul (3) literele (a) și (b) |
Articolul 5 alineatul (5) literele (a) și (b) |
Articolul 5 alineatul (3) litera (c) prima și a doua liniuță |
Articolul 5 alineatul (5) litera (c) primul paragraf punctele (i) și (ii) |
Articolul 5 alineatul (3) litera (c) a doua liniuță ultima teză |
Articolul 5 alineatul (5) litera (c) al doilea paragraf |
Articolul 5 alineatul (3) literele (d) și (e) |
Articolul 5 alineatul (5) literele (d) și (e) |
Articolul 6 |
Articolul 6 |
Articolul 7 |
Articolul 7 |
Articolul 8 alineatul (1) primul paragraf prima și a doua liniuță |
Articolul 8 alineatul (1) literele (a) și (b) |
Articolul 8 alineatul (1) al doilea paragraf |
Articolul 8 alineatul (2) |
Articolul 8 alineatul (2) |
Articolul 8 alineatul (3) |
Articolul 9 |
Articolul 9 |
Articolul 10 |
Articolul 10 |
Articolul 11 alineatul (1) |
Articolul 11 |
Articolul 11 alineatul (2) |
— |
Articolul 12 |
Articolul 12 |
Articolul 13 |
Articolul 13 |
Articolul 14 |
Articolul 14 |
Articolul 15 |
Articolul 15 |
Articolul 16 alineatul (1) literele (a)-(f) |
Articolul 16 alineatul (1) literele (a)-(f) |
Articolul 16 alineatul (1) teza finală |
— |
Articolul 16 alineatul (2) |
Articolul 16 alineatul (2) |
Articolul 17 |
Articolul 18 |
Articolul 18 |
Articolul 17 |
Articolul 19 punctele (i)-(iv) |
Articolul 19 literele (a)-(d) |
Articolul 22 |
— |
Articolul 23 |
Articolul 20 |
Articolul 24 alineatele (1) și (2) |
Articolul 21 alineatele (1) și (2) |
Articolul 24 alineatul (3) |
— |
Articolul 25 alineatele (1) și (2) |
Articolul 21 alineatele (1) și (3) |
Articolul 26 |
— |
Articolul 27 |
— |
— |
Articolul 22 |
— |
Articolul 23 |
Articolul 28 |
Articolul 24 |
Anexa A |
Anexa I |
Anexa B |
Anexa II |
Anexa C |
Anexa III |
Anexa D |
Anexa IV |
— |
Anexa V |
— |
Anexa VI |