25.11.2009

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 310/34

---

DIRECTIVA 2009/133/CE A CONSILIULUI

din 19 octombrie 2009

privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, divizărilor, divizărilor parțiale, cesionării de active și schimburilor de acțiuni între societățile din state membre diferite și transferului sediului social al unei SE sau SCE între statele membre

(versiune codificată)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 94,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),

întrucât:

(1)

Directiva 90/434/CEE a Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, divizărilor, divizărilor parțiale, cesionării de active și schimburilor de acțiuni între societățile din diferite state membre și transferului sediului social al unei SE sau SCE între statele membre (3) a fost modificată de mai multe ori și în mod substanțial (4). Este necesar, din motive de claritate și de raționalizare, să se codifice directiva menționată.

(2)

Fuziunile, divizările, divizările parțiale, cesionarea de active și schimburile de acțiuni între societățile din diferite state membre pot fi necesare pentru a crea în Comunitate condiții similare celor de pe o piață internă și a asigura în acest fel funcționarea efectivă a unei astfel de piețe interne. Astfel de operațiuni nu ar trebui să fie împiedicate prin restricții, dezavantaje sau denaturări determinate în special de dispozițiile fiscale ale statelor membre. În consecință, este necesar să se prevadă, referitor la aceste operații, norme de impozitare neutre din punct de vedere concurențial, astfel încât societățile să se poată adapta cerințelor pieței interne, să-și mărească productivitatea și să-și consolideze poziția concurențială la nivel internațional.

(3)	Dispozițiile fiscale dezavantajează aceste operațiuni, în comparație cu dispozițiile care se aplică societăților din același stat membru. Aceste dezavantaje trebuie eliminate.

(4)	Nu este posibilă atingerea acestui obiectiv prin extinderea la nivel comunitar a sistemelor în vigoare în statele membre, deoarece diferențele dintre aceste sisteme pot da naștere la distorsiuni. Numai un sistem fiscal comun poate să ofere o soluție satisfăcătoare în această privință.

(5)	Sistemul fiscal comun trebuie să evite impozitarea fuziunilor, divizărilor, divizărilor parțiale, cesionării de active și schimburilor de acțiuni, protejând în același timp interesele statului membru în care se află societatea cedentă sau societatea achiziționată.

(6)	În ceea ce privește fuziunile, divizările sau cesionarea de active, aceste operațiuni determină în mod normal transformarea societății care efectuează cesionarea într-o unitate stabilă a societății care primește activele sau integrarea activelor într-o unitate stabilă a societății beneficiare.

(7)

Sistemul prin care se amână, până la înstrăinarea lor efectivă, impozitarea aportului de capital aferent activelor cesionate, aplicat activelor integrate unităților permanente, permite scutirea de impozit a aportului de capital realizat, asigurând în același timp impozitarea finală de către statul membru al societății cedente, la data înstrăinării efective a activelor.

(8)

Dacă societățile menționate la anexa I partea A sunt societăți supuse impozitării în statul membru de reședință, unele dintre acestea pot fi considerate transparente din punct de vedere fiscal de către celelalte state membre. Pentru ca beneficiile prevăzute de prezenta directivă să fie efective, statele membre care consideră societățile nerezidente supuse impozitării ca fiind transparente din punct de vedere fiscal ar trebui să aplice avantajele prevăzute de prezenta directivă. Cu toate acestea, dată fiind diferența de tratament fiscal pe care statele membre îl acordă acestor societăți speciale supuse impozitării, statele membre ar trebui să aibă opțiunea de a nu aplica dispozițiile relevante ale prezentei directive, atunci când impozitează un acționar direct sau indirect al societăților respective.

(9)	Este necesară definirea regimului fiscal aplicabil anumitor provizioane, rezerve sau pierderi ale societății cedente, precum și rezolvarea problemelor fiscale care apar atunci când una dintre cele două societăți deține o participație în capitalul celeilalte.

(10)	Atribuirea către acționarii societăților care cesionează titlurile societății beneficiare sau receptoare nu ar trebui să determine, prin ea însăși, impozitarea acestor acționari.

(11)

Decizia unei SE sau a unei SCE de a-și reorganiza activitatea prin transferul sediului social nu ar trebui împiedicată prin norme fiscale discriminatorii sau restricții, dezavantaje ori denaturări prevăzute de o legislație fiscală națională contrară legislației comunitare. Transferul sediului social al unei societăți sau un eveniment care are legătură cu transferul pot avea ca rezultat o anumită formă de impozitare în statul membru din care se transferă sediul social. În cazul în care activele SE sau SCE rămân conectate efectiv la un sediu permanent situat în statul membru din care a fost transferat sediul social, sediul permanent ar trebui să aibă beneficii similare cu cele prevăzute la articolele 4, 5 și 6. De asemenea, impozitarea acționarilor cu ocazia transferului sediului social ar trebui exclusă.

(12)

Prezenta directivă nu conține dispoziții privind pierderile înregistrate de un sediu permanent din alt stat membru, recunoscute în statul membru de reședință al unei SE sau SCE. În special, în cazul în care sediul social al unei SE sau SCE este transferat în alt stat membru, transferul nu împiedică fostul stat membru de reședință să reintegreze pierderile sediului permanent în timp util.

(13)

Statele membre ar trebui să aibă opțiunea de a refuza aplicarea prezentei directive în cazul în care fuziunea, divizarea, divizarea parțială, cesionarea de active, schimbul de acțiuni sau transferul sediului social al unei SE sau SCE au ca obiectiv frauda sau evaziunea fiscală sau dacă din această cauză o societate comercială, implicată sau nu în operațiunea respectivă, nu mai îndeplinește condițiile necesare pentru reprezentarea angajaților în organele sale de conducere.

(14)

Unul dintre obiectivele prezentei directive este să se elimine obstacolele din calea funcționării pieței interne, precum dubla impozitare. În cazul în care dispozițiile prezentei directive nu reușesc să atingă acest obiectiv, statele membre ar trebui să ia măsurile necesare pentru realizarea obiectivului.

(15)	Prezenta directivă nu trebuie să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern și de aplicare a directivelor menționate în anexa II partea B,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Fiecare stat membru aplică dispozițiile prezentei directive în următoarele cazuri:

(a)	fuziuni, divizări, divizări parțiale, cesionări de active și schimburi de acțiuni care implică societăți din două sau mai multe state membre;

(b)

transferul dintr-un stat membru în alt stat membru al sediului social al unei societăți europene (Societas Europaea sau SE), în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2157/2001 al Consiliului din 8 octombrie 2001 privind statutul societății europene (SE) (5), și al unei societăți cooperative europene (SCE), în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1435/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind statutul societății coperative europene (SCE) (6).

Articolul 2

În sensul prezentei directive:

(a)

„fuziune” înseamnă o operațiune prin care: (i) una sau mai multe societăți, în momentul și ca efect al dizolvării fără lichidare, își transferă totalitatea activelor și pasivelor către o altă societate existentă, în schimbul emiterii către acționarii lor a unor acțiuni reprezentând capitalul celeilalte societăți și, dacă este cazul, al plății în numerar a maximum 10 % din valoarea nominală sau, în absența valorii nominale, a valorii nominale contabile echivalente a titlurilor respective; (ii) două sau mai multe societăți, în momentul și ca efect al dizolvării fără lichidare, își transferă totalitatea activelor și pasivelor unei alte societăți pe care o înființează, în schimbul emiterii către acționarii lor a unor titluri reprezentând capitalul noii societăți și, dacă este cazul, al plății în numerar a maximum 10 % din valoarea nominală sau, în absența valorii nominale, a valorii nominale contabile echivalente a titlurilor respective; (iii) o societate, în momentul și ca efect al dizolvării fără lichidare, își transferă totalitatea activelor și pasivelor către societatea care deține toate titlurile ce reprezintă capitalul său;

(b)

„divizare” înseamnă o operațiune prin care o societate, în momentul și ca efect al dizolvării fără lichidare, își transferă totalitatea activelor și pasivelor către două sau mai multe societăți existente sau nou-înființate, în schimbul emiterii către acționării săi, pe bază de proporționalitate, a titlurilor reprezentând capitalul societăților beneficiare și, dacă este cazul, a sumei în numerar de maximum 10 % din valoarea nominală sau, în absența valorii nominale, a valorii nominale contabile echivalente a titlurilor;

(c)

„divizare parțială” înseamnă operațiunea prin care o societate transferă, fără a fi dizolvată, una sau mai multe ramuri de activitate, către una sau mai multe societăți existente sau nou-înființate, lăsând cel puțin o ramură de activitate la societatea care efectuează transferul, în schimbul emiterii în mod proporțional către acționarii săi a unor titluri de valoare care reprezintă capitalul societăților care primesc activele și pasivele și, după caz, o plată în numerar ce nu poate depăși 10 % din valoarea nominală sau, în absența unei valori nominale, din valoarea contabilă nominală a acestor titluri de valoare;

(d)	„transfer de active” înseamnă o operațiune prin care o societate transferă, fără a fi dizolvată, totalitatea sau una ori mai multe ramuri ale activității sale către altă societate în schimbul transferării titlurilor reprezentând capitalul societății beneficiare;

(e)

„schimb de acțiuni” înseamnă operațiunea prin care o societate achiziționează o participație din capitalul altei societăți, astfel încât obține o majoritate a drepturilor de vot în cadrul societății respective sau, deținând această majoritate, achiziționează încă o participație, în schimbul emiterii către acționarii acesteia din urmă, în schimbul titlurilor lor de valoare, al unor titluri de valoare care reprezintă capitalul fostei societăți și, după caz, al unei plăți în numerar ce nu poate depăși 10 % din valoarea nominală sau, în absența unei valori nominale, din valoarea contabilă nominală a titlurilor de valoare emise în schimb;

(f)	„societate cedentă” înseamnă societatea care își cesionează activele și pasivele sau care cesionează totalitatea sau una ori mai multe dintre ramurile activității sale;

(g)	„societate beneficiară” înseamnă societatea care primește activele și pasivele sau totalitatea ori una sau mai multe dintre ramurile de activitate ale societății cedente;

(h)	„societate achiziționată” înseamnă societatea în care altă societate deține o participație în urma unui schimb de titluri;

(i)	„societate achizitoare” înseamnă societatea care achiziționează o participație din acțiunile unei societăți în urma unui schimb de titluri;

(j)	„ramură de activitate” înseamnă totalitatea activului și pasivului unei diviziuni dintr-o societate care, din punct de vedere organizatoric, constituie o activitate independentă, adică o entitate capabilă să funcționeze prin propriile mijloace;

(k)	„transferul sediului social” înseamnă operațiunea prin care o SE sau SCE, fără lichidare și fără înființarea unei noi persoane juridice, își transferă sediul social dintr-un stat membru în altul.

Articolul 3

În sensul prezentei directive, termenul „societate dintr-un stat membru” reprezintă orice societate care:

(a)	are una dintre formele de organizare prezentate în anexa I partea A;

(b)	în conformitate cu legislația fiscală a statului membru este considerată ca avându-și sediul fiscal în statul membru și, în temeiul acordului încheiat cu un stat terț privind dubla impozitare, nu se consideră că are sediul fiscal în afara Comunității; și

(c)	plătește unul dintre impozitele menționate în anexa I partea B, fără posibilitatea unei opțiuni sau exceptări, sau un alt impozit care substituie unul dintre impozitele menționate.

CAPITOLUL II

NORME CARE SE APLICĂ FUZIUNILOR, DIVIZĂRILOR, DIVIZĂRILOR PARȚIALE, TRANSFERURILOR DE ACTIVE ȘI SCHIMBULUI DE ACȚIUNI

Articolul 4

(1)   O fuziune, divizare sau divizare parțială nu determină impozitarea plusvalorii calculate prin diferența între valorile reale ale activelor și pasivelor transferate și valorile lor fiscale.

(2)   În sensul prezentului articol se aplică următoarele definiții:

(a)

„valoare fiscală” înseamnă valoarea pe baza căreia orice profit sau pierdere ar fi fost calculate în vederea impozitării venitului, profitului sau plusvalorii societății care efectuează transferul, în cazul în care activele sau pasivele ar fi fost vândute în momentul fuziunii, divizării sau divizării parțiale, dar independent de aceasta;

(b)

„active și pasive transferate” înseamnă activele și pasivele societății care efectuează transferul care, în urma fuziunii, divizării sau divizării parțiale, sunt legate efectiv de un sediu permanent al societății beneficiare în statul membru al societății care efectuează transferul și îndeplinesc un rol în generarea profitului sau pierderilor luate în considerare în vederea impozitării.

(3)   În cazul în care se aplică alineatul (1) și un stat membru consideră o societate nerezidentă care efectuează un transfer ca fiind transparentă din punct de vedere fiscal pe baza evaluării, efectuate de statul respectiv, a caracteristicilor juridice ale societății respective, în conformitate cu legea în temeiul căreia este înființată, și impozitează în consecință acționarii pentru partea lor din profitul societății care efectuează transferul, pe măsură ce și în momentul în care aceste profituri apar, statul membru respectiv nu impozitează nici un venit, profit sau plusvaloare, calculate prin diferența între valorile reale ale activelor și pasivelor transferate și valorile lor fiscale.

(4)   Alineatele (1) și (3) se aplică numai în cazul în care societatea beneficiară calculează noile amortizări și câștigurile sau pierderile în legătură cu activele și pasivele transferate, în conformitate cu normele care s-ar fi aplicat societății sau societăților care efectuează transferul, în cazul în care fuziunea, divizarea sau divizarea parțială nu ar fi avut loc.

(5)   În cazul în care, în temeiul legislației statului membru al societății care efectuează transferul, societatea beneficiară are dreptul să îi fie calculate noile amortizări sau orice câștiguri sau pierderi în legătură cu activele și pasivele transferate, pe o bază diferită de cea prevăzută la alineatul (4), alineatul (1) nu se aplică în ceea ce privește activele și pasivele în legătură cu care este exercitată opțiunea respectivă.

Articolul 5

Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a garanta că, în cazul în care provizioanele sau rezervele constituite regulamentar de către societatea cedentă sunt parțial sau total scutite de impozit și nu provin de la unități permanente din străinătate, aceste provizioane sau rezerve pot fi preluate, în aceleași condiții de scutire de impozit, de către unitățile permanente ale societății beneficiare situate în statul membru al societății cedente, societatea beneficiară asumându-și astfel drepturile și obligațiile societății cedente.

Articolul 6

În măsura în care, în cazul în care operațiunile prevăzute la articolul 1 litera (a) ar fi efectuate între societăți din statul membru al societății care efectuează transferul, statul membru ar aplica dispoziții care să permită societății beneficiare să preia pierderile societății care efectuează transferul, care nu au fost recuperate din punct de vedere fiscal, acesta va extinde dispozițiile respective pentru a include recuperarea acestor pierderi de către sediile permanente ale societății beneficiare situate pe teritoriul său.

Articolul 7

(1)   Atunci când o societate beneficiară deține o participație în capitalul societății cedente, veniturile societății beneficiare provenite din anularea participației sale nu se impozitează.

(2)   Statele membre pot deroga de la dispozițiile alineatului (1), în cazul în care societatea beneficiară deține mai puțin de 15 % din capitalul societății care efectuează transferul.

De la 1 ianuarie 2009, procentul minim de participație este de 10 %.

Articolul 8

(1)   La o fuziune, divizare sau un schimb de acțiuni, alocarea titlurilor de valoare, ce reprezintă capitalul societății beneficiare sau care achiziționează, unui acționar al societății care efectuează transferul sau unei societăți achiziționate, în schimbul titlurilor de valoare ce reprezintă capitalul acesteia din urmă, nu conduc, în sine, la nici o impozitare a venitului, profitului sau plusvalorii acționarului respectiv.

(2)   La o divizare parțială, alocarea către un acționar al societății care efectuează transferul a unor titluri de valoare ce reprezintă capitalul societății beneficiare nu conduce, în sine, la nici o impozitare a venitului, profitului sau plusvalorii acționarului respectiv.

(3)   În cazul în care un stat membru consideră un acționar ca fiind transparent din punct de vedere fiscal pe baza evaluării, efectuate de statul respectiv, a caracteristicilor juridice ale acționarului respectiv, în conformitate cu legea în temeiul căreia este înființat, și impozitează în consecință persoanele care au interese legate de acționariat în ceea ce privește partea lor din profitul din acționariat de îndată ce acest profit apare, statul membru respectiv nu impozitează persoanele respective pentru venitul, profitul sau plusvaloarea rezultate din alocarea titlurilor de valoare, ce reprezintă capitalul societății beneficiare sau care achiziționează, către acționar.

(4)   Alineatele (1) și (3) se aplică numai în cazul în care acționarul nu atribuie titlurilor de valoare primite o valoare fiscală mai mare decât valoarea pe care titlurile de valoare o aveau imediat înainte de fuziune, divizare sau schimbul de acțiuni.

(5)   Alineatele (2) și (3) se aplică numai în cazul în care acționarul nu atribuie sumei titlurilor de valoare primite și a celor deținute la societatea care efectuează transferul o valoare fiscală mai mare decât valoarea pe care titlurile de valoare deținute la societatea care efectuează transferul o aveau imediat înainte de divizarea parțială.

(6)   Aplicarea alineatelor (1), (2) și (3) nu împiedică statele membre să impoziteze câștigul obținut din transferul ulterior de titluri de valoare primite în aceleași mod ca și câștigul obținut din transferul de titluri de valoare existente înainte de achiziție.

(7)   În înțelesul prezentului articol, „valoare fiscală” înseamnă valoarea pe baza căreia se calculează orice câștig sau pierdere în vederea impozitării venitului, profitului sau plusvalorii unui acționar al societății.

(8)   În cazul în care, în temeiul legislației statului membru în care este rezident, un acționar poate alege un tratament fiscal diferit de cel prevăzut la alineatele (4) și (5), alineatele (1), (2) și (3) nu se aplică titlurilor de valoare pentru care este exercitată această opțiune.

(9)   Alineatele (1), (2) și (3) nu împiedică un stat membru să ia în considerare, la impozitarea acționarilor, orice plată în numerar care poate fi efectuată la momentul fuziunii, divizării, divizării parțiale sau schimbului de acțiuni.

Articolul 9

Articolele 4, 5 și 6 se aplică cesionării de active.

CAPITOLUL III

CAZUL SPECIAL AL TRANSFERULUI UNEI UNITĂȚI PERMANENTE

Articolul 10

(1)   În cazul în care activele transferate într-o fuziune, divizare, divizare parțială sau un transfer de active includ un sediu permanent al societății care efectuează transferul și care este situat într-un stat membru, altul decât cel al societății care efectuează transferul, statul membru al societății care efectuează transferul renunță la dreptul de impozitare a sediului permanent respectiv.

Statul membru al societății care efectuează transferul poate reintegra în profiturile impozabile ale societății respective pierderile sediului permanent care au fost deduse anterior din profitul impozabil al societății în statul membru respectiv și care nu au fost recuperate.

Statul membru în care se află sediul permanent și statul membru al societății beneficiare aplică dispozițiile prezentei directive în cazul unui astfel de transfer ca și când statul membru în care se află sediul permanent ar fi statul membru al societății care efectuează transferul.

Prezentul alineat se aplică și în cazul în care sediul permanent se află în același stat membru cu cel în care este rezidentă societatea beneficiară.

(2)   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1), în cazul în care statul membru al societății care efectuează transferul aplică un sistem de impozitare a profitului la nivel mondial, statul membru respectiv are dreptul de a impozita orice profit sau plusvalori ale sediului permanent, obținute în urma fuziunii, divizării, divizării parțiale sau transferului de active, cu condiția să admită scutirea de impozitul, care, în absența dispozițiilor prezentei directive, ar fi fost perceput pentru aceste profituri sau plusvalori în statul membru în care se află sediul permanent respectiv, în același mod și în același cuantum ca în cazul perceperii și achitării efective a impozitului respectiv.

CAPITOLUL IV

CAZUL SPECIAL AL ENTITĂȚILOR TRANSPARENTE

Articolul 11

(1)   În cazul în care un stat membru consideră o societate nerezidentă care efectuează un transfer sau o societate achiziționată nerezidentă ca fiind transparentă din punct de vedere fiscal, pe baza evaluării, efectuate de statul membru respectiv, a caracteristicilor juridice ale societății respective în conformitate cu legea în temeiul căreia a fost înființată, acesta are dreptul să nu aplice dispozițiile prezentei directive, atunci când impozitează un acționar direct sau indirect al societății respective pentru venitul, profiturile sau plusvaloarea acestei societăți.

(2)   Statul membru care exercită dreptul menționat la alineatul (1) admite scutirea de impozitul care, în absența dispozițiilor prezentei directive, ar fi fost aplicat societății transparente din punct de vedere fiscal pentru venitul, profiturile sau plusvaloarea acesteia, în același mod și în același cuantum ca în cazul perceperii și achitării efective a impozitului respectiv.

(3)   În cazul în care un stat membru consideră o societate nerezidentă beneficiară sau care face o achiziție ca fiind transparentă din punct de vedere fiscal, pe baza evaluării, efectuate de statul membru respectiv, a caracteristicilor juridice ale societății respective în conformitate cu legea în temeiul căreia a fost înființată, acesta are dreptul să nu aplice articolul 8 alineatele (1), (2) și (3).

(4)   În cazul în care un stat membru consideră o societate beneficiară nerezidentă ca fiind transparentă din punct de vedere fiscal pe baza evaluării, efectuate de statul membru respectiv, a caracteristicilor juridice ale societății respective în conformitate cu legea în temeiul căreia a fost înființată, statul membru respectiv poate să aplice oricăror acționari direcți sau indirecți același tratament fiscal ca și când societatea beneficiară ar fi rezidentă în statul membru respectiv.

CAPITOLUL V

NORME APLICABILE ÎN CAZUL TRANSFERULUI SEDIULUI SOCIAL AL UNEI SE SAU SCE

Articolul 12

(1)   În cazul în care:

(a)	o SE sau SCE își transferă sediul social dintr-un stat membru în altul; sau

(b)	în legătură cu transferul sediului său social dintr-un stat membru în altul, o SE sau SCE, rezidentă în primul stat membru, încetează să fie rezidentă în statul membru respectiv și devine rezidentă în alt stat membru,

transferul sediului social sau schimbarea reședinței nu conduc la nici o impozitare a plusvalorii, calculate în conformitate cu articolul 4 alineatul (1), în statul membru din care a fost transferat sediul social, obținute din activele și pasivele SE sau SCE care, în consecință, rămân legate efectiv de un sediu permanent al SE sau SCE în statul membru din care a fost transferat sediul social și îndeplinesc un rol în generarea profiturilor sau pierderilor luate în considerare în vederea impozitării.

(2)   Alineatul (1) se aplică numai în cazul în care SE sau SCE calculează o nouă amortizare sau orice câștiguri sau pierderi cu privire la activele și pasivele care rămân legate efectiv de sediul permanent în cauză, ca și când transferul sediului social nu ar fi avut loc sau SE ori SCE nu ar fi încetat să aibă domiciliul fiscal în statul membru respectiv.

(3)   În cazul în care, în temeiul legislației statului membru respectiv de unde a fost transferat sediul social, SE sau SCE au dreptul la calcularea noilor amortizări sau a câștigurilor ori pierderilor aferente activelor și pasivelor ce rămân în statul membru respectiv, pe o bază diferită de cea prevăzută la alineatul (2), alineatul (1) nu se aplică activelor și pasivelor în legătură cu care se exercită această opțiune.

Articolul 13

(1)   În cazul în care:

(a)	o SE sau SCE își transferă sediul social dintr-un stat membru în altul; sau

(b)	în legătură cu transferul sediului său social dintr-un stat membru în altul, o SE sau SCE rezidentă în primul stat membru încetează să fie rezidentă în statul membru respectiv și devine rezidentă în alt stat membru,

statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că, în cazul în care provizioanele sau rezervele constituite în mod corespunzător de o SE sau SCE, înainte de transferul sediului social, sunt scutite parțial sau total de impozit și nu sunt obținute de la sedii permanente din străinătate, aceste provizioane sau rezerve pot fi preluate, beneficiind de aceeași scutire de impozit, de către un sediu permanent al SE sau SCE care se află pe teritoriul statului membru din care a fost transferat sediul social.

(2)   În măsura în care o societate care își transferă sediul social pe teritoriul unui stat membru are posibilitatea de a reporta pierderi care nu au fost deduse din punct de vedere fiscal și de a le imputa unui exercițiu anterior, statul membru respectiv permite sediului permanent, situat pe teritoriul său și aparținând unei SE sau SCE care își transferă sediul social, să preia pierderile SE sau SCE care nu au fost deduse din punct de vedere fiscal, cu condiția ca reportarea pierderii respective sau imputarea acesteia unui exercițiu anterior să fi fost posibilă în situații similare, în cazul unei societăți care ar fi continuat să aibă sediul social în statul membru respectiv sau ar fi continuat să aibă domiciliul fiscal în statul membru respectiv.

Articolul 14

(1)   Transferul sediului social al unei SE sau SCE nu conduce, în sine, la nici o impozitare a venitului, profiturilor sau plusvalorii acționarilor.

(2)   Aplicarea alineatului (1) nu împiedică statele membre să impoziteze câștigul obținut în urma transferului ulterior al titlurilor de valoare ce reprezintă capitalul SE sau SCE care își transferă sediul social.

CAPITOLUL VI

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 15

(1)   Un stat membru poate refuza să aplice toate dispozițiile sau o parte a dispozițiilor articolelor 4-14 sau să retragă beneficiul acestora, în cazul în care are motive să considere că una dintre operațiile menționate la articolul 1:

(a)

are ca obiectiv principal sau ca unul dintre obiective evaziunea sau frauda fiscală; faptul că operațiunea nu este efectuată din motive comerciale valabile, precum restructurarea sau raționalizarea activităților societăților ce participă la operațiune, poate constitui o prezumție că operațiunea respectivă are ca scop principal sau ca unul dintre obiectivele principale evaziunea sau frauda fiscală;

(b)	are drept rezultat faptul că o societate, indiferent dacă a participat sau nu la operațiune, nu mai îndeplinește condițiile necesare pentru reprezentarea lucrătorilor în organele societății, în conformitate cu măsurile care au fost în vigoare înainte de operațiunea respectivă.

(2)   Alineatul (1) litera (b) se aplică în măsura în care societăților la care face referire prezenta directivă nu li se aplică dispozițiile comunitare care conțin norme echivalente privind reprezentarea angajaților în organele de conducere ale societății.

Articolul 16

Statele membre comunică Comisiei textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 17

Directiva 90/434/CEE, astfel cum a fost modificată prin actele menționate în anexa II partea A, se abrogă fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre cu privire la termenele de transpunere în dreptul intern și de aplicare a directivelor prevăzute în anexa II partea B.

Trimiterile la directiva abrogată se înțeleg ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III.

Articolul 18

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 19

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  Avizul din 13 ianuarie 2009 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2)  JO C 100, 30.4.2009, p. 153.

(3)  JO L 225, 20.8.1990, p. 1.

(4)  A se vedea anexa II partea A.

(5)  JO L 294, 10.11.2001, p. 1.

(6)  JO L 207, 18.8.2003, p. 1.

---

---

---

---