EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32005D0876

Decizia 2005/876/JAI a Consiliului din 21 noiembrie 2005 privind schimbul de informații extrase din cazierul judiciar

JO L 322, 9.12.2005, p. 33–37 (ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, NL, PL, PT, SK, SL, FI, SV)
JO L 175M, 29.6.2006, p. 125–129 (MT)

Acest document a fost publicat într-o ediţie specială (BG, RO)

ELI: http://data.europa.eu/eli/dec/2005/876/oj

01/Volumul 06

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

56


32005D0876


L 322/33

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA 2005/876/JAI A CONSILIULUI

din 21 noiembrie 2005

privind schimbul de informații extrase din cazierul judiciar

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană și, în special, articolul 31 și articolul 34 alineatul (2) litera (c) ale acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 29 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Uniunea Europeană și-a stabilit obiectivul de a asigura cetățenilor un nivel ridicat de siguranță într-un spațiu de libertate, securitate și justiție. Obiectivul respectiv presupune schimbul de informații privind condamnările penale privind persoanele care au reședința pe teritoriul statelor membre între autoritățile competente ale statelor membre.

(2)

La 29 noiembrie 2000, în conformitate cu concluziile Consiliului European de la Tampere din 15 și 16 octombrie 1999, Consiliul a adoptat un program de măsuri privind punerea în aplicare a principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor în materie penală (3). Prezenta decizie contribuie la atingerea obiectivelor prevăzute de măsura 3 din programul respectiv, care propune stabilirea unui formular-tip asemănător celui întocmit pentru organismele Schengen, tradus în toate limbile oficiale ale Uniunii, pentru cererile referitoare la antecedentele penale.

(3)

Articolele 13 și 22 din Convenția europeană privind asistența judiciară în materie penală din 20 aprilie 1959 (4) prevăd pentru transmiterea între statele părți a informațiilor referitoare la condamnări existența unor mecanisme a căror lentoare nu le permite totuși să facă față cerințelor de cooperare judiciară într-un spațiu cum este Uniunea Europeană.

(4)

Raportul final privind primul exercițiu de evaluare consacrat asistenței judiciare în materie penală (5) a invitat statele membre să simplifice procedurile de transfer al documentelor între state utilizând, după caz, formulare-tip pentru a facilita asistența judiciară.

(5)

La 25 martie 2004, Consiliul European a însărcinat Consiliul să aibă în vedere măsuri în domeniul schimbului de informații cu privire la condamnările pentru infracțiuni de terorism, precum și înființarea unui registru european al condamnărilor și interdicțiilor, iar Comisia, în comunicarea sa privind acțiunile care trebuie întreprinse pentru combaterea terorismului și altor forme grave de criminalitate, în special în vederea îmbunătățirii schimburilor de informații, a accentuat importanța existenței unui mecanism eficient de transmitere a informațiilor referitoare la condamnări și interdicții.

(6)

Prezenta decizie respectă principiul subsidiarității menționat la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană și la articolul 5 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, deoarece îmbunătățirea mecanismelor de transmitere între statele membre a informațiilor referitoare la condamnări nu poate fi efectuată în mod corespunzător de către statele membre în mod unilateral, ci presupune o acțiune concertată la nivelul Uniunii Europene. În conformitate cu principiul proporționalității prevăzut la articolul 5, prezenta decizie nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv.

(7)

Îmbunătățirea mecanismelor de transmitere a informațiilor referitoare la condamnări presupune ca, pe de o parte, condamnările pronunțate într-un stat membru împotriva resortisanților unui alt stat membru să fie aduse la cunoștința acestuia din urmă cât mai curând posibil și, pe de altă parte, ca fiecare stat membru să poată obține de la celelalte state membre într-un termen foarte scurt informațiile extrase din cazierul judiciar de care are nevoie.

(8)

Prezenta decizie completează și facilitează mecanismele existente de transmitere a informațiilor referitoare la condamnări care se întemeiază pe convențiile în vigoare. În special, dispozițiile referitoare la cererile de informații extrase din cazierul judiciar nu se substituie posibilității de care dispun autoritățile judiciare, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Convenția privind asistența judiciară în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene instituită prin actul Consiliului din 29 mai 2000 (6), de a-și transmite direct una alteia informațiile referitoare la cazierele judiciare. Cu toate acestea, prezenta decizie recunoaște un drept special al autorității centrale a unui stat membru de a adresa o cerere de informații extrase din cazierul judiciar autorității centrale a unui alt stat membru, în condițiile stabilite de dreptul intern.

(9)

Datele cu caracter personal prelucrate în temeiul prezentei decizii vor fi protejate în conformitate cu principiile prevăzute de Convenția pentru protecția persoanelor privind prelucrarea automată a datelor cu caracter personal a Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981.

(10)

În conformitate cu Recomandarea nr. R (84) 10 a Consiliului Europei privind cazierul judiciar și reabilitarea persoanelor condamnate, instituirea cazierului judiciar urmărește în principal să informeze autoritățile responsabile din sistemul de justiție penală cu privire la antecedentele unui justițiabil în vederea ușurării individualizării deciziei care urmează a fi luată. Întrucât orice altă întrebuințare a cazierului judiciar care ar putea compromite șansele de reintegrare socială a unei persoane condamnate trebuie să fie limitată în cea mai mare măsura posibilă, utilizarea informațiilor transmise în aplicarea prezentei decizii în alte scopuri decât în cadrul procedurilor penale poate fi limitată în conformitate cu legislația națională a statului solicitat și a statului solicitant.

(11)

Prezenta decizie respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute prin articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană și reluate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(12)

Prezenta decizie nu are ca efect obligarea statelor membre să înregistreze în cazierul lor judiciar alte condamnări sau informații în materie penală decât cele pe care sunt obligate să le înregistreze în conformitate cu dreptul intern.

(13)

Prezenta decizie nu se aplică transmiterii hotărârilor judecătorești sau copiilor acestora,

DECIDE:

Articolul 1

Autoritatea centrală

(1)   În sensul articolelor 2 și 3, fiecare stat membru desemnează o autoritate centrală. Cu toate acestea, în ceea ce privește transmiterea de informații în temeiul articolului 2 și răspunsul la cereri în temeiul articolului 3, statele membre pot desemna una sau mai multe autorități centrale.

(2)   Fiecare stat membru informează Secretariatul General al Consiliului și Comisia cu privire la autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (1). Secretariatul General al Consiliului comunică statelor membre și Eurojust aceste informații.

Articolul 2

Informații transmise din proprie inițiativă privind condamnările

Fiecare autoritate centrală comunică, fără întârziere, autorităților centrale ale celorlalte state membre condamnările și măsurile ulterioare privind resortisanții statelor membre respective, înregistrate în cazierul judiciar. În cazul în care persoana în cauză este resortisant al două sau mai multe state membre, informațiile sunt transmise fiecăruia dintre statele membre respective, cu excepția cazului în care persoana respectivă este resortisant al statului membru pe teritoriul căruia a fost condamnat.

Articolul 3

Solicitarea de informații privind condamnările

(1)   În cazul în care se solicită informații din cazierul judiciar național al unui stat membru, autoritatea centrală poate, în conformitate cu dreptul intern, să trimită autorității centrale a altui stat membru o cerere de extrase din cazierul judiciar și de informații referitoare la acesta din urmă. Toate cererile de informații se trimit pe baza formularului de cerere prevăzut în anexă.

În cazul în care o persoană solicită informații privind propriul cazier judiciar, autoritatea centrală a statului membru în care se introduce cererea poate, în conformitate cu dreptul intern, să adreseze autorității centrale a altui stat membru o cerere de extrase din cazierul judiciar și de informații referitoare la acesta din urmă, în cazul în care persoana în cauză este sau a fost rezident sau resortisant al statului membru solicitant sau al statului membru solicitat.

(2)   Răspunsul se transmite de îndată și, în orice caz, în termen de cel mult 10 zile lucrătoare de la primirea cererii, în condițiile prevăzute de actele cu putere de lege, normele administrative sau practica națională, de către autoritatea centrală a statului membru solicitat autorității centrale a statului membru solicitant pe baza formularului prevăzut în anexă. Răspunsul include informațiile primite în conformitate cu articolul 2 și înregistrate în cazierul judiciar al statului membru solicitat.

În cazul în care cererea se introduce în numele persoanei în cauză, în conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf, termenul menționat la prezentul alineat primul paragraf nu poate depăși 20 de zile lucrătoare de la data primirii cererii.

(3)   În cazul în care statul membru solicitat are nevoie de informații suplimentare pentru identificarea persoanei la care se referă cererea, acesta consultă de îndată statul membru solicitant în vederea transmiterii unui răspuns în termen de 10 zile lucrătoare de la primirea informațiilor suplimentare solicitate.

(4)   Răspunsul este însoțit de o evidență a condamnărilor, în condițiile prevăzute de dreptul intern.

(5)   Cererile, răspunsurile și alte informații relevante pot fi comunicate prin orice mijloace în măsură să producă un document scris și în condiții care permit statului membru destinatar să le stabilească autenticitatea.

Articolul 4

Condiții de utilizare a datelor cu caracter personal

(1)   Datele cu caracter personal comunicate în temeiul articolului 3 în scopul unei proceduri penale pot fi utilizate de statul membru solicitant numai în scopul procedurii penale pentru care au fost solicitate, în conofrmitate cu indicațiile menționate în formularul prevăzut în anexă.

(2)   Datele cu caracter personal transmise în conformitate cu articolul 3 pentru alte scopuri decât o procedură penală pot fi utilizate de statul membru solicitant, în conformitate cu legislația națională, numai în scopul pentru care au fost solicitate și în limitele precizate în formular de statul membru solicitat.

(3)   Prezentul articol nu se aplică datelor cu caracter personal obținute de un stat membru în temeiul prezentei decizii și originare din respectivul stat membru.

Articolul 5

Limbile

Formularul transmis de către statul membru solicitant statului membru solicitat este redactat în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale acestuia din urmă. Statul membru solicitat răspunde fie în una dintre limbile sale oficiale, fie în altă limbă asupra căreia convin ambele state membre. Orice stat membru poate, la data adoptării prezentei decizii sau ulterior, să indice, într-o declarație adresată Secretariatului General al Consiliului, limba sau limbile oficiale ale instituțiilor Comunităților Europene pe care le acceptă. Secretariatul General al Consiliului comunică statelor membre informațiile respective.

Articolul 6

Conexiunile cu alte instrumente juridice

(1)   În ceea ce privește statele membre, prezenta decizie completează și facilitează punerea în aplicare a dispozițiilor articolelor 13 și 22 din Convenția europeană privind asistența judiciară în materie penală din 20 aprilie 1959, a protocoalelor sale adiționale din 17 martie 1978 (7) și 8 noiembrie 2001 (8), precum și a Convenției privind asistența judiciară în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene din 29 mai 2000 (9) și a protocolului din 16 octombrie 2001 (10).

(2)   În sensul prezentei decizii, statele membre renunță la dreptul de a invoca între acestea rezervele prevăzute la articolul 13 din Convenția europeană privind asistența judiciară în materie penală din 20 aprilie 1959. Prezenta decizie nu aduce atingere rezervelor prevăzute la articolul 22 din respectiva convenție. Rezervele respective pot fi invocate în conformitate cu articolul 2 din prezenta decizie.

(3)   Prezenta decizie nu aduce atingere punerii în aplicare a unor dispoziții mai favorabile din acordurile bilaterale sau multilaterale dintre statele membre.

Articolul 7

Punere în aplicare

Statele membre pun în aplicare prezenta decizie cât mai curând posibil și, în orice caz, până la 21 mai 2006.

Articolul 8

Aplicare

Prezenta decizie produce efecte de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles, 21 noiembrie 2005.

Pentru Consiliu

Președintele

J. STRAW


(1)  JO C 322, 29.12.2004, p. 9.

(2)  Nepublicată încă în Jurnalul Oficial.

(3)  JO C 12, 15.1.2001, p. 10.

(4)  Consiliul Europei, Seria de Tratate Europene, nr. 30.

(5)  JO C 216, 1.8.2001, p. 14.

(6)  JO C 197, 12.7.2000, p. 1.

(7)  Consiliul Europei, Seria de Tratate Europene, nr. 99.

(8)  Consiliul Europei, Seria de Tratate Europene, nr. 182.

(9)  JO C 197, 12.7.2000, p. 3.

(10)  JO C 326, 21.11.2001, p. 1.


ANEXĂ

Formular menționat la articolele 3, 4 și 5 din Decizia 2005/876/JAI a Consiliului din 21 noiembrie 2005 privind schimbul de informații extrase din cazierul judiciar

Image

Image


Top