02/Volumul 03

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

210

---

21987A0813(01)

---

L 226/2

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

CONVENȚIA PRIVIND REGIMUL DE TRANZIT COMUN

REPUBLICA AUSTRIA, REPUBLICA FINLANDA, REPUBLICA ISLANDA, REGATUL NORVEGIEI, REGATUL SUEDIEI ȘI CONFEDERAȚIA ELVEȚIANĂ,

denumite în continuare statele AELS,

COMUNITATEA ECONOMICĂ EUROPEANĂ,

denumită în continuare Comunitatea,

AVÂND ÎN VEDERE Acordurile de liber schimb dintre Comunitate și fiecare din țările AELS,

AVÂND ÎN VEDERE Declarația comună pentru crearea unui Spațiu Economic European, adoptată de miniștrii statelor AELS și de statele membre ale Comunității Europene, precum și de Comisia Comunităților Europene la Luxemburg în 9 aprilie 1984, în special privind simplificarea formalităților la frontieră și a regulilor de origine,

AVÂND ÎN VEDERE Convenția privind simplificarea formalităților pentru schimburile de mărfuri, încheiată între țările AELS și Comunitatea Europeană, care introduce un document administrativ unic de utilizat în aceste schimburi,

AVÂND ÎN VEDERE că introducerea acestui document unic utilizat în cadrul unui regim de tranzit comun pentru transportul mărfurilor între Comunitate și țările AELS și între țările AELS ar conduce la simplificarea operațiunilor,

AVÂND ÎN VEDERE că modalitatea cea mai adecvată de a atinge acest obiectiv este să se extindă regimul de tranzit utilizat curent la transporturile de mărfuri din interiorul Comunității, dintre Comunitate și Austria și Elveția, și dintre Austria și Elveția, la țările AELS care nu îl aplică,

AVÂND ÎN VEDERE, de asemenea, „Decizia de tranzit nordic” aplicată între Finlanda, Norvegia și Suedia,

DECID încheierea următoarei Convenții:

Dispoziții generale

Articolul 1

(1)   Prezenta convenție stabilește măsuri pentru transportul mărfurilor în tranzit între Comunitate și țările AELS, precum și între țările AELS, incluzând, după caz, mărfurile transbordate, reexpediate sau antrepozitate, introducând în acest sens un regim de tranzit comun, indiferent de natura și originea mărfurilor.

(2)   Fără a aduce atingere dispozițiilor prezentei convenții, în special cele privind garanțiile, mărfurile care circulă în interiorul Comunității se consideră ca fiind plasate în regim de tranzit comunitar.

(3)   Conform dispozițiilor articolelor 7-12, regulile privind regimul de tranzit comun sunt prezentate în apendicele I și II la prezenta convenție.

(4)   Declarațiile și documentele de tranzit în vederea regimului de tranzit comun se conformează și se întocmesc conform apendicelui III.

Articolul 2

(1)   Regimul de tranzit comun este descris în continuare ca regimul T 1 sau regimul T 2, după caz.

(2)   Regimul T 1 se poate aplica oricăror mărfuri transportate conform dispozițiilor articolului 1 alineatul (1).

(3)   Regimul T 2 se aplică mărfurilor transportate conform dispozițiilor articolului 1 alineatul (1):

(a)

în Comunitate, numai când mărfurile se conformează condițiilor prevăzute la articolele 9 și 10 din Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene și nu au făcut obiectul unor formalități vamale de export în vederea asigurării de restituiri la exportul către state nemembre ale Comunității în cadrul politicii agricole comune sau când mărfurile intră sub incidența Tratatului de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului se află, conform prevederilor tratatului, în liberă circulație în cadrul Comunității (mărfuri comunitare);

(b)	într-un stat AELS, numai când mărfurile au ajuns în acel stat AELS în regim T 2 și sunt reexpediate în condițiile speciale prevăzute la articolul 9 de mai jos.

(4)   Condițiile speciale prevăzute în prezenta convenție și referitoare la plasarea mărfurilor în regim T 2 se aplică și la emiterea documentelor T 2 L, care stabilesc caracterul comunitar al mărfurilor, iar mărfurile sub acoperirea unui document T 2 L sunt tratate la fel ca mărfurile transportate în regim T 2, însă nu este necesar ca documentul T 2 L să însoțească mărfurile.

Articolul 3

(1)   În sensul prezentei convenții, termenul:

(a)	„tranzit” reprezintă un regim vamal în care sunt transportate mărfurile, sub control vamal, de la un birou vamal al unui stat la alt birou vamal al aceluiași stat sau al unui alt stat, cu trecerea unei frontiere, cel puțin;

(b)	„stat” reprezintă orice stat AELS și orice stat membru al Comunității;

(c)	„stat terț” reprezintă orice stat care nu este nici membru AELS, nici membru al Comunității.

(2)   În aplicarea dispozițiilor prezentei convenții pentru regimul T 1 sau T 2, țările AELS, Comunitatea și statele membre au aceleași drepturi și aceleași obligații.

Articolul 4

(1)   Prezenta convenție nu aduce atingere aplicării oricărui alt acord internațional referitor la regimul de tranzit și îndeosebi regimului de transport internațional rutier (TIR) sau manifestului renan, supunându-se oricăror limitări ale acestei aplicări la transportul de mărfuri dintr-un punct în altul al Comunității sau oricăror limitări la emiterea documentelor T 2 L care atestă caracterul comunitar al mărfurilor.

(2)   Prezenta convenție nu aduce atingere nici:

(a)	circulației mărfurilor în regim de admitere temporară, nici

(b)	acordurilor privind traficul de frontieră.

Articolul 5

În absența unui acord între părțile contractante și un stat terț potrivit căruia mărfurile care circulă între părțile contractante pot fi transportate pe teritoriul unui stat terț în regim T 1 sau T 2, un astfel de regim se aplică mărfurilor transportate pe teritoriul statului terț doar dacă traversarea acestuia se efectuează în baza unui document de transport unic întocmit pe teritoriul uneia din părțile contractante, iar efectul regimului menționat este suspendat pe teritoriul statului terț.

Articolul 6

Dacă se asigură toate măsurile aplicabile mărfurilor, țările pot, în cadrul regimului T 1 sau T 2, să introducă proceduri simplificate pentru anumite tipuri de trafic, prin acorduri bilaterale sau multilaterale. Aceste acorduri se comunică Comisiei Comunităților Europene, care informează celelalte state.

Aplicarea regimului de tranzit

Articolul 7

(1)   Cu condiția respectării tuturor dispozițiilor speciale din prezenta convenție, birourile vamale competente din țările AELS pot să-și asume funcțiile de birou de plecare, de tranzit, de destinație și de garanție.

(2)   Birourile vamale competente din statele membre ale Comunității sunt împuternicite să emită documente T 1 sau T 2 pentru tranzitul către un birou de destinație situat într-un stat AELS. Conform tuturor dispozițiilor speciale din prezenta convenție, acestea sunt, de asemenea, împuternicite să emită documente T 1 sau T 2 pentru mărfurile expediate către un stat AELS.

(3)   În cazul în care mai multe transporturi de mărfuri sunt grupate și încărcate într-un singur mijloc de transport, în sensul articolului 16 alineatul (2) din apendicele I, și sunt expediate grupat, printr-o operațiune unică T 1 sau T 2, de către un principal obligat, de la un birou de plecare la un birou de destinație și livrate unui singur destinatar, una din părțile contractante poate solicita ca, în afară de cazurile excepționale, justificate corespunzător, trimiterile să figureze într-o singură declarație T 1 sau T 2, cu listele de încărcătură corespunzătoare.

(4)   Fără a aduce atingere cerinței de certificare a caracterului comunitar al mărfurilor, dacă este cazul, persoana care întocmește formalitățile de export la un birou vamal de frontieră al uneia din țările contractante nu trebuie să plaseze mărfurile trimise în regimul T 1 sau T 2, indiferent de regimul vamal în care urmează a fi plasate mărfurile la biroul vamal de frontieră vecin.

(5)   Fără a aduce atingere cerinței de certificare a caracterului comunitar al mărfurilor, dacă este cazul, biroul vamal de frontieră al părții contractante unde sunt întocmite formalitățile de export poate refuza plasarea mărfurilor în regim T 1 sau T 2, dacă acest regim urmează să înceteze la biroul vamal de frontieră vecin.

Articolul 8

Mărfurile expediate în baza unui document T 1 sau T 2 nu pot face obiectul nici unui adaos, sustragere sau înlocuire, în special când trimiterile sunt fracționate, transbordate sau plasate în vrac.

Articolul 9

(1)   Mărfurile aduse într-un stat AELS în regim T 2 și care pot fi retrimise în același regim trebuie să rămână permanent sub controlul autorităților vamale ale țării respective, cu scopul de a li se garanta păstrarea identității și a integrității.

(2)   În cazul în care astfel de mărfuri sunt retrimise dintr-un stat AELS după ce au fost plasate în țara AELS respectivă în alt regim vamal decât cel de tranzit sau de antrepozitare, acestor mărfuri nu li se poate aplica regimul T 2.

Această dispoziție nu se aplică totuși mărfurilor admise temporar în vederea prezentării la o expoziție, târg sau altă manifestare publică similară și care nu au suferit alt tratament decât cel necesar menținerii lor în starea inițială sau constând din fracționarea loturilor expediate.

(3)   În cazul în care mărfurile sunt retrimise dintr-un stat AELS după ce au fost depozitate în regim de antrepozitare, regimul T 2 nu poate fi aplicat decât în următoarele condiții:

—

dacă mărfurile nu au fost antrepozitate pe o perioadă mai mare de cinci ani; totuși, în ceea ce privește mărfurile menționate în capitolele 1-24 din Nomenclatura de clasificare a mărfurilor din tarifele vamale (Convenția internațională privind sistemul armonizat de descriere și codificare a mărfurilor din 14 iunie 1983), acest interval este limitat la șase luni;

—	dacă mărfurile au fost depozitate în spații speciale și nu au suferit alt tratament decât cel necesar menținerii lor în starea inițială sau constând din fracționarea loturilor expediate fără înlocuirea ambalajului;

—	dacă orice tratament la care au fost supuse s-a efectuat sub supraveghere din partea vămii.

(4)   Orice document T 2 sau T 2 L emis de un birou vamal al unui stat AELS trebuie să poarte o referință la documentul T 2 sau T 2 L corespunzător în baza căruia mărfurile au intrat în statul AELS respectiv și să conțină toate andosările speciale ce apar pe acestea.

Articolul 10

(1)   Dacă la alineatul (2) de mai jos sau în apendice nu se prevede altceva, orice operațiune T 1 sau T 2 trebuie să fie garantată sub o formă valabilă pentru toate țările implicate în operațiunea respectivă.

(2)   Dispozițiile alineatului (1) se aplică fără a aduce atingere dreptului:

(a)	părților contractante de a conveni între ele să renunțe la garanție pentru operațiunile T 1 sau T 2 care implică numai teritoriile lor;

(b)	unei părți contractante de a nu solicita garanție pentru partea dintr-o operațiune T 1 sau T 2 dintre biroul de plecare și primul birou de tranzit.

În sensul garanției forfetare prevăzute la apendicele I și II din prezenta convenție, prin ECU se înțelege totalul următoarelor sume:

0,719	Mărci germane
0,0878	Lire sterline
1,31	Franci francezi
140	Lire italiene
0,256	Guldeni olandezi
3,71	Franci belgieni
0,14	Franci luxemburghezi
0,219	Coroane daneze
0,00871	Lire irlandeze
1,15	Drahme grecești

Valoarea unui ECU într-o monedă dată se consideră egală cu suma valorilor de schimb în acea monedă a sumelor de mai sus.

Articolul 11

(1)   În general, identificarea mărfurilor se asigură prin sigilare.

(2)   Se sigilează următoarele:

(a)	spațiul care conține mărfurile, când mijlocul de transport a fost deja aprobat sub alte reglementări vamale sau a fost recunoscut de către biroul de plecare ca fiind corespunzător pentru sigilare;

(b)	fiecare colet în parte în alte cazuri.

(3)   Mijloacele de transport pot fi recunoscute ca fiind corespunzătoare pentru sigilare, dacă:

(a)	li se pot aplica sigilii în mod simplu și eficace;

(b)	sunt astfel construite, încât nici o marfă nu poate fi sustrasă sau introdusă fără efracție care să lase urme vizibile sau fără ruperea sigiliilor;

(c)	nu conține nici un spațiu secret care să permită ascunderea unor mărfuri;

(d)	spațiile rezervate pentru încărcare sunt ușor accesibile pentru inspecția vamală.

(4)   Biroul de plecare poate renunța la sigilare dacă, având în vedere alte eventuale măsuri de identificare, descrierea mărfurilor din declarația T 1 sau T 2 sau din documentele auxiliare permite identificarea acestora.

Articolul 12

(1)   Până la convenirea asupra unei proceduri pentru schimbul de informații statistice care să asigure că țările AELS și statele membre ale Comunității au datele necesare pentru realizarea statisticilor lor de tranzit, se înaintează, pentru scopuri statistice, o copie adițională a copiei nr. 4 după documentele T 1 și T 2, cu excepția cazului în care una din părțile contractante dispune altfel:

(a)	la primul birou de tranzit din fiecare stat AELS;

(b)	la primul birou de tranzit din Comunitate, pentru mărfurile care fac obiectul unei operațiuni T 1 sau T 2 care începe într-un stat AELS.

(2)   Totuși, când mărfurile sunt transportate în condițiile menționate la titlul IV capitolul I din apendicele II, nu se solicită copia adițională sus-menționată.

(3)   Principalul obligat sau reprezentantul său autorizat furnizează, la solicitarea departamentelor naționale însărcinate cu statisticile de tranzit, toate informațiile referitoare la documentele T 1 și T 2 necesare la realizarea acestor statistici.

Asistența administrativă

Articolul 13

(1)   Autoritățile vamale din țările interesate își comunică reciproc toate informațiile relevante de care dispun în vederea asigurării aplicării corecte a prezentei convenții.

(2)   Atunci când este necesar, autoritățile vamale ale statelor interesate își comunică reciproc constatările, documentele, rapoartele, procesele verbale și informațiile referitoare la toate operațiunile de transport efectuate în regim T 1 sau T 2, precum și neregulile sau infracțiunile comise privind aceste operațiuni.

În plus, atunci când este necesar, ele își comunică reciproc toate constatările referitoare la mărfurile pentru care se asigură asistență reciprocă și care au făcut obiectul unui regim de antrepozitare în vamă.

(3)   În cazul unor suspiciuni de nereguli sau infracțiuni privind mărfurile introduse într-un stat dintr-un alt stat sau care au fost depozitate în regim de antrepozitare, autoritățile vamale ale statelor respective își comunică reciproc, la cerere, toate informațiile privind:

(a)

condițiile în care au fost transportate aceste mărfuri: — indiferent de modul lor de reexpediere, când acestea au ajuns însoțite de un document T 1, T 2 sau T 2 L în țara către care se face solicitarea sau — indiferent de modul în care au ajuns, când acestea au fost reexpediate însoțite de un document T 1, T 2 sau T 2 L din țara către care se face solicitarea;

(b)	condițiile de antrepozitare a acelor mărfuri când au ajuns în țara către care se face solicitarea însoțite de un document T 2 sau T 2 L sau când au fost reexpediate din acel stat însoțite de un document T 2 sau T 2 L.

(4)   Orice solicitare efectuată conform dispozițiilor alineatelor (1)-(3) trebuie să precizeze cazul sau cazurile la care se referă.

(5)   Dacă autoritatea vamală a unui stat solicită asistență pe care ea însăși nu ar fi în măsură să o furnizeze în cazul în care i s-ar solicita aceasta, ea va menționa acest element în cererea sa. Este la discreția autorității vamale căreia i-a fost adresată cererea să dea sau nu curs solicitării.

(6)   Informațiile obținute conform dispozițiilor alineatelor (1)-(3) se folosesc exclusiv în scopurile prezentei convenții și primesc în țara beneficiară aceeași protecție de care se bucură informațiile de aceeași natură conform legislației naționale a țării respective. Informațiile astfel obținute nu pot fi utilizate în alte scopuri decât cu consimțământul scris al autorității vamale care le-a comunicat și cu restricțiile de orice natură precizate de autoritatea menționată.

Comitetul mixt

Articolul 14

(1)   Prin prezenta se instituie un Comitet mixt în care este reprezentată fiecare parte contractantă la prezenta convenție.

(2)   Comitetul mixt acționează de comun acord.

(3)   Comitetul mixt se reunește ori de câte ori este necesar, dar cel puțin o dată pe an. Oricare din părțile contractante poate solicita întrunirea Comitetului.

(4)   Comitetul mixt își adoptă propriile reguli de procedură care conțin, inter alia, prevederi privind convocarea reuniunilor, desemnarea președintelui și definirea mandatului acestuia.

(5)   Comitetul mixt poate decide să instituie orice fel de subcomitet sau grup de lucru care îl poate ajuta în exercițiul funcțiunilor sale.

Articolul 15

(1)   Comitetul mixt răspunde de gestionarea și de aplicarea adecvată a prezentei convenții. În acest scop, el este informat în mod regulat de către părțile contractante cu privire la experiența dobândită în aplicarea prezentei convenții. Comitetul face recomandări și, în cazurile prevăzute la alineatul (3), adoptă decizii.

(2)   Comitetul recomandă, în special:

(a)	modificări la prezenta convenție, altele decât cele menționate la alineatul (3);

(b)	orice altă măsură în vederea aplicării acesteia.

(3)   Comitetul adoptă prin decizie:

(a)	modificări la apendice;

(b)	modificări la definiția ECU, așa cum este prevăzută la articolul 10 alineatul (3);

(c)	alte modificări la prezenta convenție ce decurg din modificările la apendice;

(d)	măsurile de luat conform dispozițiilor articolului 28 alineatul (2) din apendicele I;

(e)	măsurile de tranziție necesare în cazul aderării de noi state la Comunitate.

Aceste decizii sunt puse în practică de părțile contractante conform legislației lor proprii.

(4)   Dacă reprezentantul unei părți contractante în cadrul Comitetului mixt a acceptat o decizie cu condiția îndeplinirii unor cerințe constituționale, această decizie intră în vigoare, dacă nu se prevede o dată anume, în prima zi a lunii a doua de la notificarea privind ridicarea rezervei respective.

Dispoziții diverse și dispoziții finale

Articolul 16

Fiecare parte contractantă ia măsurile corespunzătoare privind asigurarea aplicării efective și armonioase a dispozițiilor prezentei convenții, luând în considerare necesitatea de a reduce, pe cât posibil, formalitățile impuse titularilor operațiunilor comerciale și de a ajunge la soluționarea satisfăcătoare pentru ambele părți a oricăror dificultăți ce ar apărea în aplicarea dispozițiilor respective.

Articolul 17

Părțile contractante se informează reciproc asupra dispozițiilor pe care le adoptă în vederea aplicării prezentei convenții.

Articolul 18

Dispozițiile prezentei convenții nu contravin interdicțiilor sau restricțiilor de import, export sau de tranzit al mărfurilor, impuse de părțile contractante sau de statele membre ale Comunității și justificate de moralitatea publică, de ordinea și siguranța publică, de protecția sănătății și a vieții persoanelor, animalelor sau plantelor, de protecția patrimoniului național de valoare artistică, istorică sau arheologică sau de protecția proprietății industriale sau comerciale.

Articolul 19

Apendicele și protocolul adițional la prezenta convenție fac parte integrantă din aceasta.

Articolul 20

(1)   Prezenta convenție se aplică, pe de o parte, teritoriilor în care este în vigoare Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene și în conformitate cu condițiile prevăzute de tratatul menționat, iar pe de alta, teritoriilor statelor AELS.

(2)   Prezenta convenție se aplică, de asemenea, principatului Liechtenstein atât timp cât acesta rămâne legat de Confederația Elvețiană printr-un tratat de uniune vamală.

Articolul 21

Oricare din părțile contractante poate denunța prezenta convenție cu un preaviz de douăsprezece luni adresat în scris depozitarului, care înștiințează toate celelalte părți contractante.

Articolul 22

(1)   Prezenta convenție întră în vigoare la 1 ianuarie 1988, cu condiția ca părțile contractante să-și depună instrumentele de acceptare, înainte de 1 noiembrie 1987, la secretariatul Consiliului Comunităților Europene, care face oficiul de depozitar.

(2)   Dacă prezenta convenție nu intră în vigoare la 1 ianuarie 1988, ea intră în vigoare în prima zi a lunii a doua de la depunerea ultimului instrument de acceptare.

(3)   Depozitarul comunică data depunerii instrumentului de acceptare al fiecărei părți contractante și data intrării în vigoare a prezentei convenții.

Articolul 23

(1)   Odată cu intrarea în vigoare a prezentei convenții, acordurile de la 30 noiembrie 1972 și de la 23 noiembrie 1972 privind aplicarea reglementărilor tranzitului comunitar, încheiate de Austria și, respectiv, Elveția cu Comunitatea Europeană, precum și acordul de la 12 iulie 1977 privind extinderea aplicării reglementării cu privire la tranzitul comunitar încheiat între aceste state și Comunitatea Europeană încetează să aibă efect.

(2)   Acordurile menționate la alineatul (1) continuă, totuși, să se aplice la operațiunile T 1 sau T 2 începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei convenții.

(3)   „Nordic transit order”, aplicat între Finlanda, Norvegia și Suedia, nu va mai avea efect cu începere de la data intrării în vigoare a prezentei convenții.

Articolul 24

Prezenta convenție, întocmită într-un exemplar în limbile daneză, engleză, franceză, germană, greacă, italiană, olandeză, portugheză, spaniolă, finlandeză, islandeză, norvegiană și suedeză, toate textele având autenticitate egală, se depune la arhivele Secretariatului General al Consiliului Comunităților Europene, care trimite câte o copie autentificată a acesteia fiecărei părți contractante.

---

APENDICE I

TITLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

(1)   Regimul de tranzit stabilit prin prezenta convenție se aplică transportului de mărfuri în conformitate cu articolul 1 alineatul (1) din convenție.

(2)   Regimul de tranzit este denumit regimul T 1 sau T 2 conform dispozițiilor articolului 2 din convenție.

Articolele 2-10

(Prezentul apendice nu conține articolele 2-10.)

Articolul 11

În sensul prezentei convenții,

(a)

„principal obligat” reprezintă: persoana care, personal sau printr-un reprezentant autorizat, solicită, printr-o declarație care se conformează formalităților vamale cerute, permisiunea de a efectua o operațiune de tranzit și răspunde astfel în fața autorităților competente de executarea operațiunii potrivit reglementărilor;

(b)	„mijloc de transport” reprezintă, în special: — orice vehicul rutier, remorcă, semiremorcă; — orice vagon de cale ferată; — orice vas sau navă; — orice aeronavă; — orice container în sensul Convenției vamale privind containerele;

(c)	„birou de plecare” reprezintă biroul vamal unde începe operațiunea de tranzit;

(d)

„birou de tranzit” reprezintă: — biroul vamal de la punctul de intrare într-un stat, altul decât cel de plecare; — de asemenea, biroul vamal la punctul de ieșire dintr-un stat parte contractantă, când trimiterea părăsește teritoriul vamal al acelei părți contractante în cursul unei operațiuni de tranzit cu trecerea unei frontiere dintre o parte contractantă și un stat terț;

(e)	„birou de destinație” reprezintă biroul vamal la care trebuie prezentate mărfurile pentru a încheia operațiunea de tranzit;

(f)	„birou de garanție” reprezintă biroul vamal unde se depune o garanție globală;

(g)

„frontieră internă” reprezintă o frontieră comună între două părți contractante. Se consideră că au trecut o frontieră internă mărfurile îmbarcate într-un port maritim al unei părți contractante și debarcate într-un port maritim al unei alte părți contractante, atât timp cât traversarea mării se face cu un document de transport unic. Mărfurile provenind dintr-un stat terț aduse pe mare și transbordate într-un port maritim al unui alt stat parte contractantă în vederea descărcării într-un port maritim al unei alte părți contractante nu se consideră a fi trecut o frontieră internă.

TITLUL II

REGIMUL T 1

Articolul 12

(1)   Pentru a circula în regim T 1, orice marfă trebuie, în condițiile prevăzute prin prezenta convenție, să facă obiectul unei declarații T 1. Declarația T 1 reprezintă o declarație întocmită pe baza unui formular conform unuia dintre formularele model de la apendicele III.

(2)   Formularul T 1 menționat la alineatul (1) poate fi completat, după caz, cu unul sau mai multe formulare suplimentare T 1 bis, conform unuia dintre formularele suplimentare model de la apendicele III.

(3)   Formularele T 1 și T 1 bis se tipăresc și se completează într-una din limbile oficiale ale părților contractante, acceptată de autoritățile competente din țara de plecare. Atunci când este necesar, autoritățile competente din țara interesată în operațiunea T 1 pot să solicite traducerea în limba sau în una din limbile oficiale ale țării respective.

(4)   Declarația T 1 se semnează de persoana care solicită să efectueze o operațiune T 1 sau de reprezentantul său autorizat și se întocmește la biroul de plecare în cel puțin trei exemplare.

(5)   Documentele suplimentare anexate la declarația T 1 fac parte integrantă din aceasta.

(6)   Declarația T 1 este însoțită de documentul de transport.

Biroul de plecare poate renunța la cerința de a prezenta acest document în momentul întocmirii formalităților vamale. Totuși, documentul de transport trebuie prezentat la orice solicitare din partea autorităților vamale în cursul transportului.

(7)   În cazul când în țara de plecare regimul T 1 urmează unui alt regim vamal, în declarația T 1 trebuie să existe o referință la regimul respectiv sau la documentele vamale corespunzătoare.

Articolul 13

Principalul obligat are următoarele răspunderi:

(a)	să prezinte mărfurile intacte la biroul de destinație în intervalul de timp specificat și cu respectarea măsurilor de identificare luate de autoritățile competente;

(b)	să respecte dispozițiile privind regimul T 1 și tranzitul în fiecare din țările pe teritoriul cărora se efectuează transportul.

Articolul 14

(1)   Fiecare țară poate, în condițiile pe care le stabilește, să prevadă utilizarea documentului T 1 la aplicarea dispozițiilor naționale.

(2)   Detaliile suplimentare incluse în acest scop în documentul T 1 de către o persoană, alta decât principalul obligat, nu angajează decât răspunderea acelei persoane, în conformitate cu actele cu putere de lege și actele adminitrative naționale.

Articolul 15

(Prezentul apendice nu conține articolul 15.)

Articolul 16

(1)   Același mijloc de transport poate fi utilizat pentru încărcarea mărfurilor la mai multe birouri de plecare, precum și pentru descărcarea acestora la mai multe birouri de destinație.

(2)   Fiecare declarație T 1 trebuie să includă numai mărfurile încărcate sau care urmează a fi încărcate într-un singur mijloc de transport și destinate a fi transportate de la un singur birou de plecare la un singur birou de destinație.

În sensul alineatului precedent, următoarele se consideră ca fiind un singur mijloc de transport, cu condiția ca mărfurile să fie expediate împreună:

(a)	un vehicul rutier însoțit de remorca (remorcile) sau semiremorca (semiremorcile) sale;

(b)	o ramă de vagoane de cale ferată cuplate;

(c)	vase constituind un ansamblu unic de îmbarcațiuni;

(d)	containerele încărcate pe un mijloc de transport în sensul prezentului articol.

Articolul 17

(1)   Biroul de plecare înregistrează declarația T 1, stabilește termenul în care trebuie prezentate mărfurile la biroul de destinație și ia măsurile de identificare pe care le consideră necesare.

(2)   După ce a consemnat detaliile necesare în declarația T 1, biroul de plecare oprește o copie și le returnează pe celelalte principalului obligat sau reprezentantului acestuia.

Articolul 18

(Prezentul apendice nu conține articolul 18.)

Articolul 19

(1)   Mărfurile trebuie să fie însoțite de copiile documentului T 1 eliberate principalului obligat sau reprezentantului acestuia de către biroul de plecare.

(2)   Transportul se efectuează prin birourile de tranzit menționate în documentul T 1. Dacă circumstanțele o justifică, pot fi utilizate și alte birouri de tranzit.

(3)   Pentru supraveghere, fiecare stat poate stabili itinerariile de tranzit pe teritoriul său.

(4)   Fiecare stat comunică Comisiei Comunităților Europene lista și programul de lucru al birourilor vamale autorizate să se ocupe de operațiunile T 1.

Comisia comunică aceste informații celorlalte state.

Articolul 20

Copiile documentului T 1 sunt prezentate în fiecare stat la orice solicitare a autorităților vamale pentru ca acestea să se asigure de integritatea sigilării. Nu se procedează la inspectarea mărfii decât în cazul când există suspiciunea unor nereguli care ar putea duce la abuzuri.

Articolul 21

Transportul, precum și copiile documentului T 1 se prezintă la fiecare birou de tranzit.

Articolul 22

(1)   Transportatorul remite fiecărui birou de tranzit un aviz de tranzit. Modelul de aviz de tranzit este prezentat la apendicele II.

(2)   Birourile de tranzit nu efectuează inspectarea mărfurilor decât în cazul în care există suspiciunea unor nereguli care ar putea duce la abuzuri.

(3)   Atunci când, conform dispozițiilor articolului 19 alineatul (2), transportul se efectuează printr-un birou de tranzit diferit de cel care figurează în documentul T 1, biroul de tranzit utilizat trimite imediat avizul de tranzit biroului specificat în document.

Articolul 23

Atunci când se încarcă sau se descarcă mărfurile la un birou intermediar, trebuie prezentate copiile documentului T 1 emise de biroul (birourile) de plecare.

Articolul 24

(1)   Mărfurile descrise într-un document T 1 pot, fără a fi nevoie să se reînnoiască declarația, face obiectul unui transfer pe un alt mijloc de transport, sub supravegherea autorităților vamale ale țării pe teritoriul căreia se efectuează transferul. În acest caz, autoritățile vamale consemnează detaliile relevante în documentul T 1.

(2)   Autoritățile vamale pot, în condițiile stabilite de ele, să autorizeze transferul respectiv fără supraveghere. Într-un asemenea caz, transportatorul consemnează detaliile relevante în documentul T 1 și informează biroul vamal următor la care trebuie prezentate mărfurile, astfel ca transbordarea să fie autorizată oficial de autoritățile vamale.

Articolul 25

(1)   În caz de rupere a sigiliilor în cursul transportului dintr-o cauză independentă de voința transportatorului, acesta trebuie să solicite în cel mai scurt interval de timp întocmirea unui proces-verbal de constatare în țara în care se află mijlocul de transport, de către autoritățile vamale, dacă acestea se află în apropiere, sau, în caz contrar, de oricare altă autoritate competentă. Autoritatea care intervine aplică sigilii noi, dacă acest lucru este posibil.

(2)   În caz de accident care necesită transferul pe un alt mijloc de transport, se aplică dispozițiile articolului 24.

Dacă în apropiere nu se află o autoritate vamală, orice altă autoritate competentă poate interveni în condițiile menționate la articolul 24 alineatul (1).

(3)   În caz de pericol iminent necesitând descărcarea imediată, parțială sau totală, transportatorul poate lua măsuri din proprie inițiativă. El consemnează aceasta în documentul T 1. În acest caz se aplică dispozițiile alineatului (1).

(4)   Atunci când, ca urmare a unor accidente sau a altor incidente survenite în cursul transportului, transportatorul nu este în măsură să respecte intervalul de timp prevăzut la articolul 17, el trebuie să comunice aceasta în cel mai scurt timp autorității competente menționate la alineatul (1). Această autoritate consemnează detaliile relevante în documentul T 1.

Articolul 26

(1)   Biroul de destinație consemnează în copiile documentului T 1 detaliile controalelor efectuate, trimite imediat o copie la biroul de plecare și păstrează cealaltă copie.

(2)   [Prezentul articol nu conține alineatul (2).]

(3)   Atunci când mărfurile sunt prezentate la biroul de destinație după expirarea termenului specificat de biroul de plecare și nerespectarea acestui termen se datorează unor circumstanțe considerate întemeiate de către biroul de destinație și neimputabile transportatorului sau principalului obligat, se consideră că acesta din urmă a respectat intervalul stabilit.

(4)   Fără a aduce atingere dispozițiilor articolelor 34 și 51 din apendicele II, operațiunea T 1 poate fi încheiată într-un alt birou decât cel prevăzut în documentul T 1, atât timp cât aceste două birouri aparțin aceleiași părți contractante. În acest caz, biroul respectiv devine birou de destinație.

Dacă, în cazuri excepționale, se dovedește necesar să se prezinte mărfurile la un alt birou decât cel menționat în documentul T 1, cu intenția de a încheia transportul în acel loc, și dacă cele două birouri aparțin unor părți contractante diferite, autoritățile vamale ale biroului unde sunt prezentate mărfurile pot autoriza schimbarea biroului respectiv în birou de destinație. Noul birou de destinație trebuie să introducă la rubrica „Control efectuat de biroul de destinație” din exemplarul de returnat al documentului T 1, pe lângă mențiunile uzuale ce revin în sarcina biroului de destinație, una din mențiunile următoare:

—	Diferencias: mercancias presentadas en la aduana … (nombre y pais)

—	Forskelle: det toldsted, hvor varerne blev frembudt … (navn og land)

—	Unstimmigkeiten: Zollstelle der Gestellung … (Name und Land)

—	Διαφορέζ: εμπορεύματα προσκομισθέντα στο τελωνείο … (όνομα και χώρα)

—	Differences: office where goods were presented … (name and country)

—	Diffèrences: marchandises présenteées au bureau … (nom et pays)

—	Differenze: ufficio al quale sono state presentate le merci … (nome e paese)

—	Verchillen: kantoor waar de goederen zijn aangebracht … (naam en land)

—	Diferenças: mercadorias apresentadas na estància … (nome e pais)

—	Muutos: toimipaikka, jossa tavarat esitetty … (nimi ja maa)

—	Breying: Tollstjoraskrifstofa oar sem vörun var framvisad … (Nafn og land)

—	Forskjell: det tollsted hvor varene ble fremlagt … (navn og land)

—	Avvikelse: tullanstalt där varorna anmäldes … (namm och land)

Totuși, schimbarea biroului de destinație nu este autorizată când documentul T 1 poartă una din următoarele mențiuni:

—	Salida de la Comunidad sometida a restricciones

—	Udførsel fra Fællesskabet undergivet restriktioner

—	Ausgang aus der Gemeinschaft Beschränkungen unterworfen

—	Έξoδoς από την Κοινότητα υποκείμενη σε περιορισμούς

—	Export from the Community subject to restrictions

—	Sortie de la Communauté soumise à des restrictions

—	Uscita dalla Comunità assoggettata a restrizioni

—	Verlaten van de Gemeenschap aan beperkingen onderworpen

—	Saída da Comunidade sujeita a restrições

—	Salida de la Comunidad sujeta a pago de derechos

—	Udførsel fra Fællesskabet betinget af afgiftsbetaling

—	Ausgang aus der Gemeinschaft Abgabenerhebung unterworfen

—	Έξoδoς από την Κοινότητα υποκείμενη σε επιβάρυνση

—	Export from the Community subject to duty

—	Sortie de la Communauté soumise à imposition

—	Uscita dalla Comunità assoggettata a tassazione

—	Verlaten van de Gemeenschap aan belastingheffing onderworpen

—	Saída da Comunidade sujeita a pagamento de imposições

Biroul de plecare nu descarcă documentul T 1 decât când au fost satisfăcute toate obligațiile ce decurg din schimbarea biroului de destinație. Atunci când este cazul, acesta informează garantul de nedescărcare.

Articolul 27

(1)   În vederea asigurării colectării drepturilor vamale și a altor taxe pe care fiecare stat este autorizat să le perceapă pentru mărfurile care îi tranzitează teritoriul în cursul unei operațiuni T 1, principalul obligat emite o garanție, dacă nu există dispoziții contrare în prezentul apendice.

(2)   Garanția poate fi globală, pentru mai multe operațiuni T 1, sau individuală, pentru o singură operațiune T 1.

(3)   Sub rezerva articolulUI 33 alineatul (2), garanția constă în garantarea în solidar și separat de către o persoană fizică sau juridică terță stabilită în țara în care este acordată garanția și care este agreată ca garant de acea țară.

Articolul 28

(1)   Persoana care se declară garant în condițiile menționate la articolul 27 are răspunderea să numească în fiecare stat al cărui teritoriu va fi traversat în cursul unei operațiuni T 1 o persoană terță fizică sau juridică, aceasta constituindu-se, de asemenea, în garant al principalului obligat.

Acest ultim garant trebuie să fie stabilit în țara respectivă și să se angajeze solidar și separat cu principalul obligat să plătească drepturile și celelalte taxe aplicabile în țara respectivă.

(2)   Aplicarea alineatulUI (1) se face sub rezerva unei decizii a Comitetului mixt în urma examinării condițiilor în care părțile contractante au putut să-și exercite dreptul de recuperare, conform articolului 36.

Articolul 29

(1)   Garanția menționată la articolul 27 alineatul (3) trebuie să se facă, după caz, după unul din modelele I sau II anexate la prezentul apendice.

(2)   Atunci când actele cu putere de lege și actele administrative naționale sau uzanța o cer, fiecare stat poate admite ca actul de garantare să fie sub o formă diferită, atât timp cât acesta are efecte juridice identice cu cele ale documentelor model.

Articolul 30

(1)   Garanția globală se depune la un birou de garanție.

(2)   Biroul de garanție determină valoarea garanției, acceptă angajarea garantului și emite o autorizație care permite principalului obligat, în limita garanției, să efectueze orice operațiune T 1, indiferent de biroul de plecare.

(3)   Fiecare persoană care a obținut autorizația primește, în condițiile stabilite de autoritățile competente ale statelor respective, o copie sau mai multe copii ale certificatului de garanție. Modelul certificatului de garanție este prezentat în Apendicele II.

(4)   În fiecare declarație T 1 există o referință la acest certificat.

Articolul 31

(1)   Biroul de garanție poate revoca autorizația în cazul în care nu mai există condițiile în care aceasta a fost emisă.

(2)   Fiecare țară comunică Comisiei Comunităților Europene orice revocare de autorizație.

Comisia comunică această informație celorlalte state.

Articolul 32

(1)   Fiecare stat poate accepta ca persoana terță fizică sau juridică ce acționează în calitate de garant în condițiile menționate la articolele 27 și 28 să garanteze, printr-un singur act și pentru o sumă forfetară de 7 000 ECU pentru fiecare declarație, achitarea drepturilor și a altor taxe datorate eventual în cursul oricărei operațiuni T 1 de care răspunde, oricine ar fi principalul obligat. Atunci când transportul mărfurilor prezintă riscuri crescute, ținând seama, în special, de valoarea drepturilor și a celorlalte taxe de care acestea sunt pasibile într-unul sau mai multe state, suma forfetară se stabilește de biroul de plecare la un nivel superior.

Actul de garanție menționat în primul paragraf se întocmește după modelul III anexat la prezentul apendice.

(2)   Contravaloarea în monedele naționale a ECU aplicabilă în cadrul prezentei convenții se stabilește o dată pe an.

(3)   În apendicele II se precizează:

(a)	circulația mărfurilor care pot mări suma forfetară, precum și condițiile în care se aplică această mărire;

(b)	condițiile în care garanția menționată la alineatul (1) se aplică oricărei operațiuni speciale T 1;

(c)	modalitățile detaliate de aplicare a valorii de schimb a ECU în monedele naționale.

Articolul 33

(1)   Garanția individuală pentru o singură operațiune T 1 se depune la biroul de plecare.

(2)   Garanția poate consta dintr-o depunere în numerar. În acest caz, suma se stabilește de către autoritățile competente ale statelor respective și trebuie să fie reînnoită în fiecare birou de tranzit în sensul articolului 11 litera (d), prima liniuță.

Articolul 34

Fără să aducă atingere dispozițiilor naționale care prevăd alte cazuri de scutire, principalul obligat este scutit de către autoritățile competente ale statelor respective de la plata drepturilor și a altor taxe în cazul:

(a)	mărfurilor distruse ca urmare a unui caz de forță majoră sau a unui accident inevitabil probat corespunzător sau

(b)	lipsurilor oficial recunoscute decurgând din natura mărfurilor.

Articolul 35

Garantul este eliberat de obligațiile sale față de țara al cărei teritoriu a fost traversat în cursul operațiunii T 1 în momentul când documentul T 1 este descărcat la biroul de plecare.

Garantul este, de asemenea, eliberat de obligațiile sale la expirarea a 12 luni de la data înregistrării declarației T 1, în cazul când acesta nu a fost înștiințat de autoritățile vamale competente ale țării de plecare de nedescărcarea documentului T 1.

În cazul în care, în intervalul de timp prevăzut la al doilea paragraf, garantul a fost înștiințat de autoritățile vamale competente de nedescărcarea documentului T 1, el trebuie înștiințat de asemenea că este sau poate fi pasibil de plata sumelor pentru care a garantat față de operațiunea T 1 respectivă. Această înștiințare trebuie să parvină garantului în termen de trei ani de la data înregistrării declarației T 1. În lipsa unei astfel de înștiințări în intervalul sus-menționat, garantul este eliberat de obligațiile sale.

Articolul 36

(1)   Când se constată că, în cursul unei operațiuni T 1, a fost comisă o infracțiune sau o neregulă într-un stat anume, recuperarea drepturilor și a altor taxe eventual datorate se efectueză de către țara respectivă în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative, fără a aduce atingere introducerii de acțiuni penale.

(2)   Dacă locul infracțiunii sau al neregulii nu se poate stabili, se consideră că aceasta a fost comisă:

(a)	când, în cursul unei operațiuni T 1, infracțiunea sau ilegalitatea este constatată într-un birou de tranzit situat la o frontieră internă: în țara pe care mijlocul de transport sau marfa tocmai l-a părăsit;

(b)	când, în cursul unei operațiuni T 1, infracțiunea sau ilegalitatea este constatată într-un birou de tranzit în sensul articolului 11 litera (d) a doua liniuță: în țara de care aparține acel birou;

(c)	când, în cursul unei operațiuni T 1, infracțiunea sau ilegalitatea este constatată pe teritoriul unui stat în altă parte decât într-un birou de tranzit: în țara în care s-a făcut constatarea;

(d)	când trimiterea nu a fost prezentată la biroul de destinație: în ultimul stat pe teritoriul căreia avizul de tranzit arată că a intrat mijlocul de transport sau marfa;

(e)	când infracțiunea sau ilegalitatea este constatată după ce operațiunea T 1 s-a încheiat: în țara în care s-a făcut constatarea.

Articolul 37

(1)   Documentele T 1 emise conform reglementărilor și măsurilor de identificare luate de autoritățile vamale ale unui stat au, în alte state, efecte juridice identice cu cele ale documentelor T 1 emise conform reglementărilor și măsurilor de identificare luate de autoritățile vamale ale statelor respective.

(2)   Constatările făcute de autoritățile competente ale unui stat cu ocazia controalelor efectuate în cadrul regimului T 1 au, în celelalte state, aceeași putere probatorie ca și constatările făcute de autoritățile competente ale fiecăreia dintre statele respective.

Articolul 38

(Prezentul apendice nu conține articolul 38.)

TITLUL III

REGIMUL T 2

Articolul 39

(1)   Pentru a circula în regim T 2, conform condițiilor stabilite prin prezenta convenție, orice marfă trebuie să facă obiectul unei declarații T 2 pe un formular conform unuia din modelele din apendicele III.

Declarația menționată la alineatul (1) poartă simbolul „T 2”. În cazul utilizării unor formulare suplimentare, pe acestea trebuie să figureze simbolul „T 2 bis”.

(2)   Dispozițiile de la titlul II se aplică mutatis mutandis regimului T 2.

Articolele 40 și 41

(Prezentul apendice nu conține articolele 40 și 41).

TITLUL IV

DISPOZIȚII SPECIALE APLICABILE ANUMITOR MODURI DE TRANSPORT

Articolul 42

(1)   Administrațiile căilor ferate ale statelor interesate sunt scutite de obligația de a constitui o garanție.

(2)   Articolul 19 alineatele (2) și (3) și articolele 21 și 22 nu se aplică la transportul de mărfuri pe calea ferată.

(3)   În sensul articolului 36 alineatul (2) litera (d), evidențele ținute de administrațiile căilor ferate se înlocuiesc cu avizele de tranzit.

Articolul 43

(1)   Nu este necesară garanția pentru transporturile de mărfuri pe Rin și pe căile navigabile ale Rinului.

(2)   Orice stat poate să renunțe la constituirea unei garanții în cazul transportului de mărfuri pe alte căi navigabile situate pe teritoriul său. Acesta înaintează detaliat toate măsurile pe care le-a luat Comisiei Comunităților Europene, care informează celelalte state.

Articolul 44

(1)   Mărfurile al căror transport impun traversarea unei frontiere interne în sensul articolului 11 litera (g) pot să nu fie plasate în regim T 1 sau T 2 înainte de trecerea frontierei respective.

(2)   Alineatul (1) nu se aplică în cazul în care transportul maritim al mărfurilor, în cadrul unui contract de transport unic, trebuie să fie urmat, dincolo de portul de debarcare, de un transport terestru sau fluvial în regim de tranzit, exceptând cazul când transportul dincolo de portul respectiv se face în regimul Manifestului renan.

(3)   În cazul în care mărfurile au fost plasate în regim T 1 sau T 2 înainte de trecerea frontierei interioare, efectul acestuia se suspendă pe parcursul traversării largului mării.

(4)   Garanția nu este necesară pentru transportul de mărfuri pe mare.

Articolul 45

(1)   Regimul T 1 sau T 2 nu este obligatoriu pentru transportul de mărfuri pe cale aeriană, în afara cazului când acestea se supun unor măsuri care impun controlul utilizării lor sau al destinației lor.

(2)   În cazul în care se utilizează un regim T 1 sau T 2 pentru un transport efectuat în totalitate sau parțial pe cale aeriană, nu este necesară o garanție pentru acoperirea parcursului aerian al transporturilor efectuate de întreprinderi autorizate să opereze transporturi comerciale prin curse regulate sau ocazionale în statele respective.

Articolul 46

(1)   Regimul T 1 sau T 2 nu este obligatoriu pentru transportul de mărfuri prin conducte.

(2)   În cazul în care se utilizează acest regim pentru transportul prin conducte, nu este necesară constituirea unei garanții.

Articolul 47

(Prezentul apendice nu conține articolul 47.)

TITLUL V

DISPOZIȚII SPECIALE PRIVIND TRIMITERILE POȘTALE

Articolul 48

(1)   Prin derogare de la dispozițiile articolului 1, regimul T 1 sau T 2 nu se aplică la trimiterile poștale (inclusiv coletele poștale).

(2)   [Prezentul articol nu conține alineatul (2).]

TITLUL VI

DISPOZIȚII SPECIALE PRIVIND BUNURILE TRANSPORTATE DE CĂLĂTORI SAU AFLATE ÎN BAGAJELE ACESTORA

Articolul 49

(1)   Regimul T 1 sau T 2 nu este obligatoriu pentru mărfurile transportate de călători sau care se află în bagajele acestora, în afara cazului când mărfurile sunt destinate unor scopuri comerciale.

(2)   [Prezentul articol nu conține alineatul (2).]

Articolele 50-61

(Prezentul apendice nu conține articolele 50-61).

ANEXĂ

Prezenta anexă conține modele de documente pentru diferitele sisteme de garanție folosite în cadrul regimului de tranzit comun și tranzitului comunitar

---

(1)  Numele și prenumele, sau numele firmei.

(2)  Adresa completă.

(3)  A se omite numele oricărui stat al cărui teritoriu nu se folosește.

(4)  Numele și prenumele sau numele firmei, precum și adresa completă a principalului obligat.

(5)  Dacă în legislația statului nu există nici o prevedere de adresă de serviciu, garantul numește, în fiecare stat menționat la alineatul (1), un agent autorizat să primească orice comunicare adresată lui. Instanțele localităților în care se situează adresele de serviciu ale garantului sau ale agenților săi sunt competente în cazul disputelor privind prezenta garanție. Confirmarea din al doilea paragraf și angajamentul din a patra propoziție a alineatului (4) trebuie să corespundă.

(6)  Semnătura trebuie precedată de următorul înscris de mână al semnatarului: „Garanție pentru suma de ….”, având suma scrisă în litere.

(7)  Numele și prenumele sau numele firmei.

(8)  Adresa completă.

(9)  A se omite numele oricărui stat al cărui teritoriu nu se folosește.

(10)  Numele și prenumele sau numele firmei, precum și adresa completă a principalului obligat.

(11)  Dacă în legislația statului nu există nici o prevedere de adresă de serviciu, garantul numește în fiecare stat menționat la alineatul (1) un agent autorizat să primească orice comunicare adresată lui. Instanțele localităților în care se situează adresele de serviciu ale garantului sau ale agenților săi au jurisdicție în disputele privind prezenta garanție. Confirmarea din al doilea paragraf și angajamentul din a patra propoziție a alineatului (4) trebuie să corespundă.

(12)  Semnătura trebuie precedată de următorul înscris de mână al semnatarului: „Garanție”.

(13)  Se omite, după caz.

(14)  Numele și prenumele sau numele firmei.

(15)  Adresa completă.

(16)  Dacă în legislația statului nu există nici o prevedere de adresă de serviciu, garantul numește, în fiecare stat menționat la alineatul (1), un agent autorizat să primească orice comunicare adresată lui. Instanțele localităților în care se situează adresele de serviciu ale garantului sau ale agenților săi sunt competente în cazul disputelor privind prezenta garanție. Confirmarea din al doilea paragraf și angajamentul din a patra propoziție a alineatului (4) trebuie să corespundă.

(17)  Semnătura trebuie precedată de următorul înscris de mână al semnatarului: „Garanție”.

---

APENDICELE II

TITLUL I

DISPOZIȚII PRIVIND FORMULARELE ȘI UTILIZAREA LOR ÎN CADRUL REGIMULUI

CAPITOLUL I

FORMULARELE

Enumerarea formularelor

Articolul 1

(1)   Formularele pe care se fac declarațiile T 1 sau T 2 trebuie să se conformeze modelelor din anexele I-IV la apendicele III.

Astfel de declarații se întocmesc în conformitate cu regulile prevăzute în prezenta convenție.

(2)   Listele de încărcătură bazate pe modelul din anexa I la prezentul apendice, în condițiile prevăzute la articolele 5-9 și articolul 85, pot fi utilizate ca părți descriptive ale declarațiilor de tranzit. Din acest motiv, utilizarea lor nu aduce atingere formalităților aferente expedierii, exportului sau plasării mărfurilor în orice regim în țara de destinație și formularelor utilizate pentru formalitățile respective.

(3)   Formularul ce urmează a fi completat ca aviz de tranzit în sensul articolului 22 din apendicele I trebuie să se conformeze modelului din anexa II la prezentul apendice.

(4)   Formularul ce urmează a fi completat ca recipisă prin care se atestă că documentul T 1 sau T 2 și trimiterea respectivă au fost prezentate la biroul de destinație trebuie să se conformeze modelului din anexa III a prezentului apendice. Totuși, în ceea ce privește documentul T 1 sau T 2, poate fi utilizată recipisa de pe versoul exemplarului pentru returnare. Recipisa se emite și se folosește conform dispozițiilor articolului 10.

(5)   Titlul de garanție prevăzut la articolul 30 alineatul (3) al apendicelui I trebuie să corespundă modelului din anexa IV a prezentului apendice. Certificatul se emite și se utilizează conform dispozițiilor articolelor 12-15.

(6)   Titlul de garanție forfetară trebuie să corespundă modelului din anexa V a prezentului apendice. Totuși, mențiunile de pe versoul acestui formular pot fi afișate pe partea din față, deasupra datelor personale ale individului sau firmei care emite garanția, următoarele mențiuni rămânând neschimbate. Certificatul de garanție forfetară se emite și se utilizează conform dispozițiilor articolelor 16-19.

(7)   Documentul care atestă statutul comunitar al mărfurilor, denumit și „documentul T 2 L”, se întocmește pe baza formularului corespunzător exemplarului 4 al modelului din anexa I la apendicele III sau al exemplarului 4/5 al modelului din anexa II a apendicelui respectiv.

Acel formular se suplimentează, atunci când este necesar, cu unul sau mai multe formulare care corespund exemplarului 4 sau exemplarului 4/5 a modelului din anexele III și IV ale apendicelui III.

Atunci când, în cazul utilizării unui sistem informatic de prelucrare a declarațiilor care emite asemenea declarații, formularele din anexele III și IV ale apendicelui III nu sunt utilizate ca formulare suplimentare, documentul T 2 L se completează cu unul sau mai multe formulare care corespund exemplarului 4 sau exemplarului 4/5 al modelului din anexele I și II ale apendicelui III.

Persoana în cauză introduce simbolul „T 2 L”, în secțiunea din partea dreaptă a rubricii 1 a formularului care corespunde exemplarului 4 sau exemplarului 4/5 al modelului din anexele I și II ale apendicelui III. Dacă se utilizează formularele suplimentare, persoana implicată introduce simbolul „T 2 L” în secțiunea din partea dreaptă a rubricii 1 a formularului care corespunde exemplarului 4 sau exemplarului 4/5 a modelului din anexele I și III sau II și IV ale apendicelui III.

În sensul prezentei convenții, acest document este denumit „documentul T 2 L”; acesta se emite și se utilizează în conformitate cu titlul V al prezentului apendice.

Tipărirea formularelor și completarea lor

Articolul 2

(1)   Hârtia utilizată pentru formularele listelor de încărcătură, avizelor de tranzit și recipiselor este special tratată pentru scris și cântărește cel puțin 40 g/m2; rezistența ei trebuie să fie suficient de mare, încât la o utilizare normală să nu se rupă sau să se șifoneze ușor.

(2)   Hârtia utilizată pentru titlul de garanție forfetară este lipsită de urme mecanice, special tratată pentru scopuri de redactare și cântărește cel puțin 55 g/m2. Hârtia trebuie să aibă un model ghiloșat impregnat pe un fond roșu, pentru a dezvălui orice falsificare printr-un mijloc mecanic sau chimic.

(3)   Hârtia utilizată pentru certificatul de garanție este lipsită de urme mecanice și nu trebuie să cântărească mai puțin de 100g/m2. Hârtia trebuie să aibă un model ghiloșat impregnat pe un fond verde pe ambele părți, pentru a dezvălui orice falsificare printr-un mijloc mecanic sau chimic.

(4)   Hârtia menționată la alineatele (1), (2) și (3) este de culoare albă, excepție făcând listele de încărcătură prevăzute la articolul 1 alineatul (2), a căror culoare poate fi lăsată la alegerea utilizatorului.

(5)   Dimensiunile formularelor sunt:

(a)	210 × 297 mm pentru listele de încărcătură, marja de lungime admisă fiind de -5 sau + 8 mm;

(b)	210 × 148 mm pentru notele de tranzit și pentru certificatul de garanție;

(c)	148 × 105 mm pentru recipisă și garanția forfetară.

(6)   Declarațiile și documentele se întocmesc într-una din limbile oficiale ale părților contractante care este acceptată de autoritățile competente ale țării de expediere. Această dispoziție nu se aplică garanțiilor forfetare.

Autoritățile competente dintr-o altă țară în care trebuie prezentate declarațiile și documentele pot solicita, dacă este necesar, o traducere în limba respectivă sau într-una din limbile oficiale ale acelei țări.

Limba ce urmează a fi utilizată pentru certificatul de garanție este desemnată de autoritățile competente ale țării responsabile pentru biroul de garanție.

(7)   Garanția forfetară trebuie să indice numele și adresa tipografiei sau un marcaj care permite identificarea acesteia. Pentru identificare, garanțiile forfetare se numerotează în serie.

(8)   Părțile contractante se ocupă de tipărirea formularelor certificatului de garanție. Fiecare certificat trebuie numerotat pentru a putea fi identificat.

(9)   Formularele certificatului de garanție și ale garanțiilor forfetare se dactilografiază sau se completează printr-un procedeu mecanografic sau similar.

Listele de încărcătură, avizele de tranzit și recipisele pot fi completate fie folosind o mașină de scris, fie printr-un procedeu mecanografic sau printr-unul similar, fie într-o formă lizibilă în manuscris; în acest ultim caz se completează cu cerneală și cu litere mari de tipar.

Nu sunt permise ștersături sau modificări. Amendamentele trebuie făcute prin bararea indicațiilor eronate și, unde este cazul, prin adăugarea celor solicitate. Orice asemenea amendamente trebuie să poarte inițialele persoanei care le-a efectuat și sunt autentificate de autoritățile competente.

CAPITOLUL II

UTILIZAREA FORMULARELOR

Declarațiile T 1 și T 2

Descriere și utilizare

Loturi mixte de mărfuri expediate

Articolul 3

(1)   Exemplarele formularelor folosite pentru declarațiile T 1 și T 2 sunt descrise în nota explicativă din anexa VII la apendicele III și se completează în conformitate cu respectiva notă explicativă.

În cazul în care datele solicitate în formularele respective trebuie să apară codificat, codurile respective se conformează detaliilor din anexa IX la apendicele III.

(2)   În cazul în care mărfurile trebuie să circule în regim T 1, principalul obligat introduce simbolul „T 1” în partea dreaptă a rubricii 1 a unui formular care corespunde modelului din anexele I și II ale apendicelui III. Atunci când se utilizează formulare suplimentare, principalul obligat introduce simbolul „T 1 bis” în partea dreaptă a rubricii 1 a unuia sau mai multor formulare care corespund modelului din anexele III și IV ale apendicelui III.

În cazul utilizării unui sistem informatic de prelucrare a declarațiilor care emite asemenea declarații, formularele suplimentare utilizate corespund modelului din anexele I sau II ale apendicelui III, simbolul „T 1 bis” fiind introdus în partea dreaptă a rubricii 1 a formularelor amintite.

În cazul în care mărfurile trebuie să circule în regim T 2, principalul obligat introduce simbolul „T 2” în partea dreaptă a rubricii 1 a unui formular care corespunde modelului din anexele I și II ale apendicelui III. Atunci când se utilizează formulare suplimentare, principalul obligat introduce simbolul „T 2 bis” în partea dreaptă a rubricii 1 a unuia sau mai multe formulare care corespund modelului din anexele III și IV ale apendicelui III.

În cazul utilizării unui sistem informatic de prelucrare a declarațiilor care emit asemenea declarații, formularele suplimentare utilizate corespund modelului din anexele I sau II ale apendicelui III, simbolul „T 2 bis” fiind introdus în partea dreaptă a rubricii 1 a formularelor amintite.

(3)   În cazul trimiterilor care conțin simultan mărfuri care circulă în regim T 1 și mărfuri care circulă în regim T 2, documentele suplimentare care corespund modelului din anexele III și IV sau, atunci când este cazul, din anexele I și II ale apendicelui III și care poartă simbolurile „T 1 bis” sau, respectiv, „T 2 bis”, pot fi anexate unui singur formular care corespunde modelului din anexele I și II ale apendicelui III. În acest caz, se introduce simbolul „T” în partea dreaptă a rubricii 1 a formularului amintit; spațiul liber ce urmează după simbolul „T” trebuie barat; în plus, rubricile 32, „Articolul nr.”, 33, „Codul mărfurilor”, 35, „Greutatea brută (kg)”, 38, „Greutatea netă (kg)”, și 44, „Informații suplimentare/Documente prezentate/Certificate și autorizații”, se barează. În rubrica 31, „Colete și descrierea mărfurilor”, din formularul care corespunde modelului din anexele I și II ale apendicelui III se introduce o referire la numerele de serie ale documentelor suplimentare care poartă simbolul „T 1 bis” și ale documentelor suplimentare care poartă simbolul „T 2 bis”.

(4)   În cazul în care unul dintre simbolurile menționate la alineatul (2) fost omis din partea dreaptă a rubricii 1 a formularului utilizat sau atunci când, în cazul loturilor de mărfuri conținând simultan mărfuri care circulă în regim T 1 și mărfuri care circulă în regim T 2, nu au fost respectate dispozițiile alineatului (3) și ale articolului 5 alineatul (7), mărfurile care circulă sub acoperirea unor astfel de documente sunt considerate ca circulând în regim T 1.

Prezentarea declarației de expediere sau de export odată cu declarația de tranzit

Articolul 4

Fără a aduce atingere măsurilor de simplificare aplicabile, documentul vamal pentru expedierea sau reexpedierea mărfurilor sau documentul vamal pentru exportarea sau reexportarea mărfurilor sau orice tip de document având același efect se prezintă la biroul de plecare împreună cu declarația de tranzit la care se referă.

În sensul propoziției precedente și fără a aduce atingere articolului 7 alineatul (3) al Convenției, declarația de expediere sau reexpediere sau declarația de export sau reexport, pe de o parte, și declarația de tranzit, pe de altă parte, pot fi combinate într-un formular unic.

Listele de încărcătură

Utilizarea listelor de încărcătură

Trimiteri mixte

Articolul 5

(1)   În cazul în care principalul obligat folosește listele de încărcătură pentru un lot de marfă alcătuit din două sau mai multe tipuri de mărfuri, rubricile 15, „Țara de expediere/exportatoare”, 32, „Articolul nr.”, 33, „Codul mărfurilor”, 35, „Greutatea brută (kg)”, 38, „Greutatea netă (kg)”, și, atunci când este necesar, 44, „Informații suplimentare/Documente prezentate/Certificate și autorizații”, ale formularului utilizat pentru scopuri de tranzit vor fi barate, iar rubrica 31, „Colete și descrierea mărfurilor”, din acel formular nu se utilizează ca să indice mărcile și numerele, numărul și natura coletelor și descrierea mărfurilor. În acest caz nu trebuie utilizate formularele suplimentare.

(2)   Lista de încărcătură menționată la articolul 1 alineatul (2) înseamnă orice document comercial care se conformează condițiilor prevăzute la articolul 2 alineatul (1), alineatul (5) litera (a), alineatul (6) primul și al doilea paragraf, alineatul (9) al doilea și al treilea paragraf și articolele 6 și 7.

(3)   Lista de încărcătură se prezintă în același număr de exemplare ca și formularul utilizat pentru tranzit la care se referă și trebuie să fie semnată de persoana care semnează acel formular.

(4)   Când declarația este înregistrată, lista de încărcătură trebuie să aibă același număr de înregistrare ca formularul utilizat pentru tranzit la care se referă. Acel număr trebuie imprimat, fie folosind o ștampilă care are înscris numele biroului de plecare, fie prin scris de mână. În acest ultim caz, trebuie însoțit de ștampila biroului.

Semnătura unui funcționar al biroului de plecare este opțională.

(5)   În cazul în care două sau mai multe liste de încărcătură însoțesc un singur formular utilizat pentru tranzit, fiecare trebuie să aibă un număr de serie alocat de principalul obligat; numărul listelor de încărcătură însoțitoare se înscrie în rubrica „Liste de încărcătură” din formularul menționat.

(6)   O declarație făcută pe un formular care corespunde modelului din anexele I și II ale apendicelui III, având simbolul „T 1” sau „T 2” în spațiul din partea dreaptă a rubricii 1 și însoțită de una sau mai multe liste de încărcătură conform condițiilor menționate la articolele 6-9, se tratează, de la caz la caz, ca echivalent al declarației T 1 sau al declarației T 2 în sensul articolului 12 sau al articolului 39 din apendicele I.

(7)   În cazul trimiterilor conținând simultan mărfuri care circulă în regim T 1 și mărfuri în regim T 2, trebuie completate liste de încărcătură separate, acestea putând fi anexate unui formular unic care corespunde modelului din anexele I sau II ale apendicelui III.

În acest caz, se introduce simbolul „T” în spațiul din partea dreaptă a formularului menționat. Spațiul liber din spatele simbolului „T” trebuie barat; în plus, rubricile 15, „Țara de expediere/exportatoare”, 32, „Articolul nr.”, 33, „Codul mărfurilor”, 35, „Greutatea brută (kg)”, 38, „Greutatea netă (kg)”, și, atunci când este necesar, 44, „Informații suplimentare/Documente prezentate/Certificate și autorizații”, se barează. În rubrica 31, „Colete și descrierea mărfurilor”, din formularul utilizat se introduce o referire la numărul de serie al listelor de încărcătură aferente celor două tipuri de mărfuri.

Formulare pentru listele de încărcătură

Articolul 6

Lista de încărcătură trebuie să includă:

(a)	titlul „Listă de încărcătură”;

(b)	o rubrică, 70 × 55 mm, împărțită într-o parte superioară 70 × 15 mm pentru introducerea simbolului „T”, urmat de una dintre andosările menționate la articolul 3 alineatul (2), și o parte inferioară 70 × 40 mm pentru indicațiile menționate la articolul 5 alineatul (4);

(c)	coloane, în ordinea următoare și intitulate astfel: — articolul nr.; — mărci, numere, numărul și natura coletului; descrierea mărfurilor; — țara de expediere/exportatoare; — greutatea brută (în kilograme); — rezervat pentru vamă.

Lățimea coloanelor poate fi adaptată după necesitate, cu excepția faptului că lățimea coloanei „Rezervat pentru vamă” nu trebuie să fie mai mică de 30 mm. Se pot utiliza și spațiile care nu sunt rezervate pentru un scop anume la literele (a)-(c) mai sus menționate.

Completarea

Articolul 7

(1)   Doar fața formularului poate fi utilizată ca listă de încărcătură.

(2)   Fiecare articol de pe lista de încărcătură trebuie să fie însoțit de un număr de serie.

(3)   [Acest articol nu conține alineatul (3).]

(4)   După ultima înregistrare trebuie trasată o linie orizontală, în așa fel încât în spațiile rămase neutilizate să nu fie posibilă nici o adăugare ulterioară.

Procedurile simplificate

Articolul 8

(1)   Autoritățile vamale ale fiecărei țări pot permite firmelor stabilite în țara lor și ale căror documente sunt bazate pe un sistem electronic sau pe un sistem automat de prelucrare a datelor să utilizeze listele de încărcătură menționate la articolul 1 alineatul (2), care, deși nu corespund tuturor condițiilor articolului 2 alineatul (1), alineatul (5) litera (a) și alineatul (9) ultimele două paragrafe și ale articolului 6, sunt concepute și completate în așa fel încât să poată fi utilizate fără dificultate de către autoritățile vamale și statistice în cauză.

(2)   Aceste liste de încărcătură trebuie întotdeauna să includă pentru fiecare articol numărul, natura, mărcile și numărul de colete, descrierea mărfurilor, greutatea brută în kilograme și țara de expediere/exportatoare.

Trimiteri pe calea ferată

Articolul 9

(1)   Atunci când articolele 29-61 sunt operaționale, articolul 5 alineatul (2) și articolele 6, 7 și 8 se aplică listelor de încărcătură care însoțesc avizul de expediție internațională sau buletinul de expediere TR. În caz contrar, numărul acestor liste se indică în rubrica 32 a avizului de expediție internațională; în acest ultim caz, numărul acestor liste este indicat în rubrica pentru datele privind documentele însoțitoare ale buletinului de expediere TR.

În plus, lista de încărcătură trebuie să includă numărul vagonului la care se referă avizul de expediție sau, când este cazul, numărul containerului în care se află marfa.

(2)   Pentru operațiunile care încep pe teritoriul părților contractante cuprinzând simultan mărfuri care circulă în regim T 1 și mărfuri care circulă în regim T 2 se utilizează liste de încărcătură separate; în cazul mărfurilor transportate în containere mari sub acoperirea buletinelor de expediere TR, se completează astfel de liste separate pentru fiecare container mare care conține ambele categorii de mărfuri.

Pentru operațiunile de transport care încep în Comunitate, numerele de serie ale listelor de încărcătură aferente mărfurilor care se află în regim T 1 se introduc, după caz:

(a)	în rubrica 25 a avizului de expediție internațională;

(b)	în rubrica rezervată descrierii mărfurilor din buletinul de expediere TR.

Pentru operațiunile de transport care încep într-o țară AELS se introduce o referire la numerele de serie ale listelor de încărcătură aferente mărfurilor care circulă în regim T 2, după caz:

(a)	în rubrica 25 a avizului de expediție internațională;

(b)	în rubrica rezervată descrierii mărfurilor din buletinul de expediere TR.

(3)   În cazurile vizate la alineatele (1) și (2) și în sensul procedurilor prevăzute la articolele 29-61, listele de încărcătură ce însoțesc avizul de expediție internațională sau buletinul de expediere TR formează parte integrantă a acestora și au aceleași efecte juridice.

Originalul acestor liste de încărcătură trebuie să poarte ștampila gării de expediere.

Recipisa

Utilizarea recipisei

Articolul 10

(1)   Orice persoană care trimite la biroul de destinație un document T 1 sau T 2 împreună cu lotul de marfă la care se referă respectivul document poate obține o recipisă la cerere.

(2)   Chitanța se completează mai întâi de către persoana în cauză și poate conține alte date referitoare la lotul de marfă, mai puțin în spațiul rezervat pentru vamă, însă viza acordată de vamă este valabilă doar în ceea ce privește datele din acel spațiu.

Returnarea documentelor

Birourile centrale

Articolul 11

Fiecare țară are dreptul să desemneze unul sau mai multe birouri centrale la care documentele se returnează de către biroul vamal competent din țara de destinație. După ce desemnează birourile în acest scop, statele informează Comisia Comunităților Europene și precizează categoria de documente ce urmează a fi returnate. La rândul său, Comisia notifică celelalte state.

TITLUL II

DISPOZIȚII CU PRIVIRE LA GARANȚII

GARANȚIA GLOBALĂ

Certificatul de garanție

Persoanele autorizate

Articolul 12

(1)   Cu prilejul emiterii certificatului de garanție sau în orice moment din timpul valabilității acestuia, principalul obligat desemnează pe propria răspundere, pe versoul certificatului, persoana sau persoanele autorizate să semneze în numele său declarațiile T 1 sau T 2. Datele includ numele și prenumele fiecărei persoane autorizate, urmate de semnătura persoanei respective. Fiecare nominalizare a persoanei autorizate trebuie să fie confirmată de semnătura principalului obligat. Acesta are dreptul discreționar să bareze rubricile neutilizate.

(2)   Principalul obligat poate oricând să anuleze numele unei persoane autorizate de pe versoul certificatului.

Agenții autorizați

Articolul 13

Orice persoană înscrisă pe versoul unui certificat de garanție prezentat la un birou de plecare se consideră a fi agentul autorizat al principalului obligat.

Perioada de valabilitate; prelungirea acesteia

Articolul 14

Perioada de valabilitate a certificatului de garanție nu poate să depășească doi ani. Totuși, această perioadă poate fi prelungită de către biroul de garanții pentru încă o perioadă care să nu depășească doi ani.

Anularea

Articolul 15

Dacă garanția este anulată, principalul obligat răspunde de returnarea imediată la biroul de garanție a tuturor certificatelor de garanție care i-au fost emise și care sunt încă valabile.

Garanția forfetară

Documentul de garanție

Articolul 16

(1)   Când o persoană fizică sau juridică își propune să fie garant potrivit condițiilor menționate la articolele 27 și 28 și în termenii prevăzuți la articolul 32 alineatul (1) din apendicele I, garanția se dă pe formularul indicat în modelul III anexat la apendicele I.

(2)   În cazul în care actele cu putere de lege și actele adminitrative sau uzanța acceptată o cer, fiecare țară poate solicita utilizarea unui formular de garanție diferit, cu condiția ca acesta să aibă același efect legal ca și garanția menționată la alineatul (1).

Titlul de garanție

Articolul 17

(1)   Acceptarea de către biroul vamal la care s-a constituit garanția menționată la articolul 16, denumit birou de garanție, a angajamentului de cauțiune implică, pentru acesta din urmă, autorizația de livrare, în condițiile prevăzute în actul de garanție, a unuia sau mai multor titluri de garanție forfetară solicitate persoanelor care intenționează să desfășoare, în calitate de principal obligat și de la un birou de plecare pe care îl aleg, o operațiune T1 sau T2.

Garantul poate emite titluri de garanție forfetară:

—	care nu sunt valabile pentru o operațiune T 1 sau T 2 cu privire la mărfurile care sunt menționate în anexa VII la prezentul apendice și

—	care pot fi utilizate în număr de maximum șapte titluri pe mijloc de transport, așa cum se menționează la articolul 16 alineatul (2) din apendicele I pentru alte mărfuri decât cele menționate la alineatul precedent.

În acest sens, garantul barează astfel de garanții forfetare pe diagonală cu litere de tipar cu una dintre următoarele afirmații, adăugând o referire la liniuța precedentă:

—	VALIDEZ LIMITADA

—	BEGRÆNSET GYLDIGHED

—	BESCHRÄNKTE GELTUNG

—	ΠΕΡΙΟΡΙΣΜΕΝΗ ΙΣΧΥ

—	LIMITED VALIDITY

—	VALIDITÉ LIMITÉE

—	VALIDITA LIMITATA

—	BEPERKTE GELDIGHEID

—	VALIDADE LIMITADA

—	VOIMASSA RAJOITETUSTI

—	TAKMARKAD GILDISSVID

—	BEGRENSET GYLDIGHET

—	BEGRÄNSAD GILTIGHET

Rezilierea unei garanții se anunță imediat celorlalte state de către țara unde este situat biroul de garanție relevant.

(2)   Garantul răspunde până la acoperirea sumei de 7 000 ECU pentru fiecare titlu de garanție forfetară.

(3)   Fără a aduce atingere dispozițiilor din al doilea și al treilea paragraf ale alineatului (1) și din articolul 18, principalul obligat poate să efectueze o operațiune T 1 sau T 2 pentru fiecare titlu de garanție forfetară. Titlul se înaintează biroului de plecare unde este reținut.

Mărirea garanției; schimbul ECU

Articolul 18

(1)   Cu excepția cazurilor menționate la alineatele (2) și (3), biroul de plecare poate să nu solicite o garanție suplimentară față de suma forfetară de 7 000 ECU pentru fiecare declarație T 1 sau T 2, indiferent de valoarea drepturilor și a altor plăți la care pot fi exigibile mărfurile acoperite de o anumită declarație.

(2)   Când, datorită circumstanțelor deosebite, o operațiune de transport implică riscuri crescute și biroul de plecare consideră că garanția de 7 000 ECU este total insuficientă, acesta poate să solicite, în mod excepțional, o garanție mai mare, multiplu de 7 000 ECU.

(3)   Transportul de mărfuri enunțat în anexa VII la prezentul apendice duce la o creștere a garanției forfetare atunci când cantitatea de mărfuri transportate depășește cantitatea corespunzătoare sumei forfetare de 7 000 ECU.

În acest caz, suma forfetară se mărește în multipli de 7 000 ECU, necesari pentru garantarea cantității de mărfuri ce urmează a fi exportată.

(4)   În condițiile menționate la alineatele (2) și (3), principalul obligat furnizează biroului de plecare un titlu de garanție forfetară corespunzător sumei solicitate, multiplu de 7 000 ECU.

(5)   Valoarea de schimb într-o monedă națională a sumelor exprimate în ECU menționate în prezentul apendice se calculează utilizând cursul de schimb în vigoare din prima zi de lucru a lunii octombrie și se aplică începând cu 1 ianuarie anul următor.

Dacă pentru o anumită monedă nu există curs de schimb, cursul de schimb ce urmează a fi aplicat pentru acea monedă este cel din ultima zi în care s-a publicat respectivul curs de schimb.

Valoarea de schimb a monedei ECU ce urmează a fi utilizată în aplicarea primului paragraf este cea care s-a aplicat la data la care a fost înregistrată declarația T 1 sau T 2 acoperită de titlul de garanție forfetară.

Trimiteri cuprinzând atât mărfuri perisabile, cât și neperisabile

Articolul 19

(1)   Când declarația T 1 sau T 2 include alte mărfuri în afară de cele indicate pe lista menționată la articolul 18 alineatul (3), dispozițiile privind garanțiile forfetare se aplică ca și cum cele două categorii de mărfuri ar fi fost acoperite de declarații separate.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), nu se ține cont de prezența mărfurilor, indiferent de categorie, în cazul în care cantitatea sau valoarea acestora este relativ nesemnificativă.

TITLUL III

Articolele 20-27

(Acest apendice nu conține articolele 20-27)

TITLUL IV

PROCEDURI SIMPLIFICATE

Prezentul titlu nu aduce atingere următoarelor norme

Articolul 28

Prezentul titlu nu aduce prejudicii obligațiilor privind formalitățile de expediere, de export sau de plasare a mărfurilor în orice regim în țara de destinație.

CAPITOLUL I

REGIMUL DE TRANZIT PENTRU TRANSPORTUL MĂRFURILOR PE CALEA FERATĂ

Dispoziții generale privind transportul pe calea ferată

Generalități

Articolul 29

Formalitățile în regim T 1 sau T 2 se simplifică în conformitate cu articolele 30-43 și 59-61 pentru transportul de mărfuri de către autoritățile căii ferate însoțite de un aviz de expediție internațională (CIM) sau de un aviz de expediție internațională pentru coletăria rapidă (TIEx).

Valoarea juridică a documentelor utilizate

Articolul 30

Avizul de expediție internațională sau avizul de expediție internațională pentru coletăria rapidă echivalează cu o declarație T 1 sau T 2, după caz.

Controlul documentelor aflate în evidență

Articolul 31

Autoritățile căii ferate ale fiecărei țări pun la dispoziția autorităților vamale din țara respectivă documentele deținute în contabilitatea proprie pentru scopuri de control.

Principalul obligat

Articolul 32

(1)   Autoritatea căii ferate care acceptă mărfuri pentru transport însoțite de avizul de expediție internațională sau de avizul de expediție internațională pentru coletăria rapidă este principalul obligat în cazul regimului T 1 sau T 2.

(2)   Autoritatea căii ferate din țara prin al cărei teritoriu intră mărfurile pe teritoriul părții contractante este principalul obligat în cazul regimului T 1 sau T 2 aplicat mărfurilor acceptate pentru transport de către autoritățile căii ferate dintr-un stat terț.

Eticheta

Articolul 33

Autoritățile căii ferate se asigură ca mărfurile transportate în regim T 1 sau T 2 sunt identificate prin etichete cu pictogramă, după modelul prezentat în anexa VIII la prezentul apendice.

Etichetele se aplică pe avizul de expediție internațională sau pe avizul de expediție internațională pentru coletăria rapidă, precum și pe vagonul de tren respectiv în cazul unei încărcări integrale sau, în alte cazuri, pe colet sau colete.

Modificarea contractului de transport

Articolul 34

Atunci când contractul de transport este modificat astfel încât:

—	o operațiune de transport care urma să se încheie în afara teritoriului unei părți contractante se termină pe teritoriul respectivei părți contractante;

—	o operațiune de transport care urma să se încheie pe teritoriul unei părți contractante se termină în afara teritoriului acelei părți contractante,

autoritățile căii ferate nu derulează contractul modificat decât cu acordul prealabil al biroului de plecare.

Atunci când contractul de transport este modificat astfel încât operațiunea de transport se încheie pe teritoriul țării de plecare, contractul modificat se derulează potrivit condițiilor ce urmează a fi stabilite de către autoritățile vamale ale țării respective.

În toate celelalte cazuri, autoritățile căii ferate pot derula contractul modificat; ele trebuie să informeze imediat biroul de plecare în legătură cu modificarea făcută.

Circulația măfurilor între părțile contractante

Statutul vamal al mărfurilor; utilizarea avizului de expediție internațională

Articolul 35

(1)   Avizul de expediție internațională se prezintă la biroul de plecare atunci când este vorba despre un transport care începe și urmează a fi încheiat pe teritoriul părților contractante.

(2)   Mărfurile al căror transport începe în Comunitate se consideră ca circulând în regim T 2. Dacă totuși mărfurile urmează să circule în regim T 1, biroul de plecare indică pe paginile 1, 2 și 3 ale avizului de expediție internațională că mărfurile menționate în document circulă în regim T 1; simbolul „T 1” se înscrie clar în căsuța 25. În cazul mărfurilor care circulă în regim T 2, simbolul „T 2” nu trebuie înscris în document.

(3)   Mărfurile al căror transport începe într-o țară AELS se consideră ca circulând în regim T 1. Dacă, totuși, urmează să circule în regim T 2 potrivit dispozițiilor articolului 2 alineatul (3) litera (b) din convenție, biroul de plecare indică pe pagina 3 a avizului de expediție internațională că mărfurile la care se referă documentul circulă în regim T 2; simbolul „T 2” se înscrie clar în căsuța 25, însoțit de viza biroului vamal de plecare și de semnătura funcționarului autorizat. În cazul mărfurilor care circulă în regim T 1, simbolul „T 1” nu trebuie înscris în document.

(4)   Toate paginile avizului de expediție internațională se returnează părții implicate.

(5)   Fiecare stat membru al Comunității poate prevedea ca, în condițiile și cu excepțiile prevăzute de el sau de Comunitate, mărfurile care circulă în regim T 2 să poată fi plasate în regim T 2 fără prezentarea avizului de expediție internațională aferent mărfurilor la biroul de plecare.

Fiecare țară AELS poate prevedea ca mărfurile care circulă în regim T 1 să fie transportate în regim T 1 fără a se solicita prezentarea avizului de expediție internațională la biroul de plecare.

(6)   Biroul vamal al gării de destinație funcționează ca birou de destinație. Dacă, totuși, mărfurile sunt destinate importului definitiv sau sunt plasate în alte regimuri vamale într-o gară intermediară, biroul vamal responsabil pentru acea gară funcționează ca birou de destinație.

Măsuri de identificare

Articolul 36

În general și în ceea ce privește măsurile de identificare aplicate de către autoritățile căii ferate, biroul de plecare nu sigilează mijloacele de transport sau coletele.

Utilizarea exemplarelor avizului de expediție internațională

Articolul 37

(1)   Autoritățile căii ferate ale țării care răspunde de biroul de destinație îi înmânează acestuia paginile 2 și 3 ale avizului de expediție internațională.

(2)   Biroul de destinație returnează imediat pagina 2 autorităților căii ferate după ștampilarea acestuia și reține pagina 3.

Transportul mărfurilor în sau din state terțe

Transportul în state terțe

Articolul 38

(1)   Articolele 35 și 36 se aplică în cazul operațiunii de transport care începe pe teritoriul părților contractante și urmează să se încheie în afara teritoriului părților contractante.

(2)   Biroul vamal din gara de frontieră prin care mărfurile în tranzit părăsesc teritoriul părților contractante funcționează ca birou de destinație.

(3)   La biroul de destinație nu se efectuează nici o formalitate.

Transportul din state terțe

Articolul 39

(1)   Biroul vamal pentru gara de frontieră prin care mărfurile intră pe teritoriul părților contractante funcționează ca birou de plecare pentru o operațiune de transport care începe în afara teritoriului părților contractante și urmează să se încheie pe teritoriul părților contractante.

La biroul de plecare nu se efectuează nici o formalitate.

(2)   Biroul vamal al gării de destinație funcționează ca birou de destinație. Dacă, totuși, mărfurile sunt destinate importului definitiv sau sunt plasate în alte regimuri vamale într-o gară intermediară, biroul vamal responsabil pentru acea gară funcționează ca birou de destinație.

Formalitățile prevăzute la articolul 37 se efectuează la biroul de destinație.

Transportul în tranzit pe teritoriul părților contractante

Articolul 40

(1)   Birourile vamale care trebuie să funcționeze ca birou de plecare și birou de destinație pentru o operațiune de transport care începe și urmează să se termine în afara teritoriului părților contractante sunt cele menționate la articolul 39 alineatul (1) și, respectiv, articolul 38 alineatul (2).

(2)   La biroul de plecare nu se efectuează nici o formalitate.

Statutul vamal al mărfurilor din state terțe sau în tranzit

Articolul 41

Mărfurile care sunt transportate potrivit dispozițiilor prevăzute la articolul 39 alineatul (1) sau articolul 40 alineatul (1) se consideră ca circulând în regim T 1 în cazul în care nu se înaintează un document T 2 L care să ateste statutul comunitar al mărfurilor respective.

Dispoziții privind coletăria rapidă

Dispoziții aplicabile

Articolul 42

Sub rezerva dispozițiilor articolului 43, dispozițiile articolelor 35-41 se aplică și la transportul sub acoperirea avizului de expediție internațională pentru coletăria rapidă.

Statutul vamal al mărfurilor; utilizarea exemplarelor documentului TIEx

Articolul 43

În ceea ce privește operațiunile de transport însoțite de un aviz de expediție internațională pentru coletăria rapidă:

(a)	simbolurile solicitate la: — articolul 35 alineatul (2) se înregistrează la paginile 2, 3 și 4 ale avizului de expediție internațională pentru coletăria rapidă; — articolul 35 alineatul (3) se înregistrează la pagina 4 a avizului de expediție internațională pentru coletăria rapidă;

(b)	paginile 2 și 4 ale avizului de expediție internațională pentru coletăria rapidă, conform dispozițiilor articolului 37, se înmânează biroului de destinație, care returnează imediat pagina 2 autorităților căii ferate după aplicarea vizei și reține pagina 4.

Dispoziții privind mărfurile transportate în containere mari

Generalități

Articolul 44

Formalitățile privind regimul T 1 sau T 2 se simplifică în conformitate cu articolele 45-60 și articolul 61 alineatele (3) și (4) pentru transportul de mărfuri efectuat de administrațiile căii ferate în containere mari, prin intermediul întreprinderilor de transport și utilizând un tip de buletine de expediere special conceput pentru a fi utilizat ca document de tranzit și denumit în continuare, în sensul prezentului apendice „buletin de expediere TR”. Aceste operațiuni includ, după caz, expedierea mărfurilor prin intermediul întreprinderilor de transport, utilizând alte moduri de transport decât calea ferată, din țara de expediere până la gara de plecare situată în țara respectivă și în țara de destinație de la gara de sosire din țara respectivă, și orice mijloc de transport maritim în cursul deplasării între cele două gări.

Definiții

Articolul 45

În sensul articolelor 44-60 și al articolului 61 alineatele (3) și (4):

1.	„întreprindere de transport” reprezintă o companie constituită de către administrațiile căii ferate, scopul acesteia fiind transportul de mărfuri în containere mari, însoțite de avizele de transfer;

2.

„container mare” reprezintă un dispozitiv pentru transportul mărfurilor, care: — are caracter permanent; — este special conceput pentru a facilita transportul de mărfuri, fără a deteriora încărcătura, printr-unul sau mai multe moduri de transport; — este conceput pentru a fi atașat și/sau mânuit cu ușurință; — este conceput astfel încât să poată fi sigilat adecvat, când se prevede astfel prin dispozițiile de aplicare a articolului 53; — are dimensiunea suficientă astfel încât suprafața delimitată de cele patru unghiuri exterioare din partea de jos să nu fie mai mică de 7 m2;

3.

„buletin de expediere TR” reprezintă documentul care cuprinde contractul de transport conform căruia întreprinderea de transport stabilește ca unul sau mai multe containere mari să fie transportate de la un expeditor la un destinatar. Buletin de expediere TR trebuie să aibă un număr de serie în colțul din dreapta sus pentru identificare. Acest număr este format din șase cifre, primele trei cifre precedând inscripționarea literelor „TR”, iar ultimele trei cifre fiind plasate după această inscripționare. Buletinul de expediere TR este alcătuit din următoarele pagini, în ordine numerică: 1: - pagina pentru sediul central al întreprinderii de transport, 2: - pagina pentru reprezentanța națională a întreprinderii de transport la gara de destinație, 3A: - pagina pentru vamă, 3B: - pagina pentru destinatar, 4: - pagina pentru sediul central al întreprinderii de transport, 5: - pagina pentru reprezentanța națională a întreprinderii de transport la gara de plecare, 6: - pagina pentru expeditor. Fiecare pagină a buletinului de expediere TR, cu excepția exemplarului 3A, are o bandă verde lată de aproximativ 4 cm de-a lungul marginii drepte;

4.

„lista containerelor mari”, denumită în continuare „listă”, înseamnă documentul atașat unui buletin de expediere TR, din care face parte integrantă și care însoțește mărfurile din mai multe containere mari, de la aceeași gară de plecare la aceeași gară de destinație, gări la care se efectuează formalitățile vamale. Numărul listelor este indicat în rubrica utilizată pentru descrierea documentelor însoțitoare ale buletinului de expediere TR. În plus, numărul de serie corespunzător buletinului de expediere TR trebuie indicat în colțul din dreapta sus al fiecărei liste.

Valoarea juridică a documentului utilizat

Articolul 46

Buletinul de expediere TR utilizat de întreprinderea de transport se consideră echivalentul unei declarații T 1 sau T 2, după caz.

Controlul documentelor; informații ce trebuie furnizate

Articolul 47

(1)   În fiecare țară, în scopul controlului, întreprinderea de transport pune la dispoziția autorităților vamale, prin intermediul reprezentantului sau reprezentanților naționali, documentele păstrate la biroul sau birourile sale de contabilitate sau la cele ale reprezentantului sau reprezentanților naționali.

(2)   La cererea autorităților vamale, întreprinderea de transport, reprezentantul sau reprezentanții săi naționali transmit acestora imediat orice document, registre contabile sau informații privind operațiunile de transport deja efectuate sau în curs de efectuare, în legătură cu care autoritățile respective consideră că trebuie să fie informate.

(3)   Întreprinderea de transport, reprezentantul sau reprezentanții săi naționali informează:

(a)	biroul vamal de destinație al oricărui buletin de expediere TR, căruia i s-a trimis pagina 1 fără ștampila vămii;

(b)

biroul vamal de plecare al oricărui buletin de expediere TR, căruia nu i s-a returnat pagina 1 și cu privire la care nu a fost posibil să confirme dacă mărfurile au fost corect prezentate biroului vamal de destinație sau dacă, conform dispozițiilor articolului 55, acestea au fost exportate din părțile contractante într-o țară terță.

Principalul obligat

Articolul 48

(1)   Pentru transportul mărfurilor menționate la articolul 44, acceptate de întreprinderea de transport dintr-o țară, administrația căii ferate a țării respective este principalul obligat.

(2)   Pentru transportul mărfurilor menționate la articolul 44, acceptate de întreprinderea de transport dintr-o țară terță, administrația căii ferate a țării respective, prin intermediul căreia mărfurile intră pe teritoriul părților contractante, este principalul obligat.

Formalități vamale în timpul transportului cu alte mijloace decât cele pe calea ferată

Articolul 49

Dacă formalitățile vamale trebuie efectuate în timpul transportului cu alte mijloace decât cele pe calea ferată până la gara de plecare sau de la gara de destinație, doar un singur container mare poate fi însoțit de fiecare buletin de expediere TR.

Eticheta

Articolul 50

Întreprinderea de transport se asigură că loturile de marfă transportate în regim de tranzit sunt identificate prin etichete cu pictogramă, potrivit modelului din anexa VIII la prezentul apendice. Etichetele se aplică pe avizul de transfer TR și pe containerul sau containerele mari, respectiv.

Modificarea contractului de transport

Articolul 51

În cazul în care un contract de transport este modificat astfel încât:

—	o operațiune de transport care urma să se încheie în afara teritoriului unei părți contractante se încheie pe teritoriul acelei părți contractante;

—	o operațiune de transport care urma să se încheie pe teritoriul unei părți contractante se încheie în afara teritoriului acelei părți contractante,

întreprinderea de transport nu derulează contractul modificat decât cu acordul prealabil al biroului de plecare.

În cazul în care contractul de transport este modificat astfel încât operațiunea de transport să se încheie în țara de plecare, contractul modificat se derulează cu respectarea condițiilor ce urmează a fi stabilite de către autoritățile vamale ale țării respective.

În toate celelalte cazuri, întreprinderea de transport poate derula contractul modificat; ea informează imediat biroul de plecare de modificarea făcută.

Circulația mărfurilor între părțile contractante

Statutul vamal al mărfurilor; liste; renunțarea la cerința de a prezenta buletinul de expediere la biroul de plecare

Articolul 52

(1)   Atunci când o operațiune de transport începe și urmează să se încheie pe teritoriul părților contractante, buletinul de expediere TR se prezintă la biroul de plecare.

(2)   Mărfurile al căror transport începe în Comunitate se consideră ca circulând în regim T 2. Dacă totuși urmează să circule în regim T 1, biroul de plecare indică pe exemplarele 2, 3A și 3B ale buletinului de expediere TR că mărfurile la care face referire documentul circulă în regim T 1; simbolul „T 1” se înscrie clar în rubrica pentru utilizare vamală din exemplarele 2, 3A și 3B ale buletinului de expediere TR. În cazul mărfurilor care circulă în regim T 2, simbolul „T 2” nu trebuie înscris în document.

(3)   Mărfurile al căror transport începe într-o țară AELS se consideră ca circulând în regim T 1. Dacă totuși urmează să circule în regim T 2 conform dispozițiilor articolului 2 alineatul (3) litera (b) din convenție, biroul de plecare indică pe exemplarul 3 A al buletinului de expediere TR că mărfurile la care face referire documentul circulă în regim T 2; simbolul „T 2” se înscrie clar în rubrica pentru utilizare vamală a exemplarului 3 A al buletinului de expediere TR, însoțit de ștampila biroului de plecare și de semnătura funcționarului autorizat. În cazul mărfurilor care circulă în regim T 1, simbolul „T 1” nu trebuie înscris în document.

(4)   Dacă, în cazul transportului care începe în Comunitate, unul sau mai multe dintre containerele mari transportate însoțite de buletinul de expediere TR conțin mărfuri care circulă în regim T 1 și celălalt container sau containere mari conțin doar mărfuri care circulă în regim T 2, biroul de plecare menționează containerul sau containerele mari care conțin mărfuri ce circulă în regim T 1 în rubrica rezervată pentru utilizare vamală a exemplarelor 2, 3A și 3B ale buletinului de expediere TR, în fața simbolului „T 1”.

(5)   Dacă, în cazul transportului care începe într-o țară AELS, unul sau mai multe dintre containerele mari transportate însoțite de buletinul de expediere TR conțin mărfuri care circulă în regim T 1 și celălalt container sau containere mari conțin doar mărfuri care circulă în regim T 2 conform dispozițiilor articolului 2 alineatul (3) litera (b) din convenție, biroul de plecare notează numărul containerului sau containerelor mari care conțin mărfuri ce circulă în regim T 2 în rubrica rezervată pentru utilizare vamală a paginii 3A a buletinului de expediere TR, în fața simbolului „T 2”, și aplică ștampila biroului de plecare și semnătura funcționarului autorizat.

(6)   Dacă în cazul prevăzut la alineatele (4) și (5) se utilizează liste de containere mari, trebuie completate liste separate pentru containerele care conțin mărfuri care circulă în regim T 1 și pentru containerele care conțin doar mărfuri care circulă în regim T 2. Aceste liste trebuie să aibă un număr de serie pentru a putea fi identificate.

În cazul unui transport care începe în Comunitate, biroul de plecare urmează să formuleze o referință la numărul/numerele de serie al(e) listei/listelor cu containere mari conținând mărfuri care circulă în regim T 1, în rubrica rezervată pentru utilizare vamală, în exemplarele 2, 3A și 3B ale buletinului de expediere TR, în fața simbolului „T 1”.

În cazul unui transport care începe într-o țară AELS, biroul de plecare înscrie o referință la numărul/numerele de serie al(e) listei/listelor cu containere mari conținând mărfuri care circulă în regim T 2 conform dispozițiilor articolului 2 alineatul (3) litera (b) din convenție, în rubrica rezervată pentru utilizare vamală, în pagina 3 A a buletinului de expediere TR, în fața simbolului „T 2”, și aplică ștampila biroului de plecare și semnătura funcționarului autorizat.

(7)   Toate exemplarele buletinului de expediere TR se returnează părții implicate.

(8)   Fiecare stat membru al Comunității poate prevedea că, în condițiile și cu excepțiile prevăzute de el sau de Comunitate, mărfurile care circulă în regim T 2 pot fi plasate în regim T 2 fără prezentarea buletinului de expediere TR aferent mărfurilor la biroul de plecare.

Fiecare stat AELS poate să prevadă ca mărfurile care circulă în regim T 1 să fie transportate în regim T 1 fără să se solicite prezentarea buletinului de expediere TR la biroul de plecare.

(9)   Buletinul de expediere TR se prezintă la biroul vamal – numit în continuare birou de destinație – unde se completează o declarație privind mărfurile respective care sunt declarate pentru import definitiv sau care sunt plasate în alte regimuri vamale.

Măsuri de identificare

Articolul 53

Identificarea mărfurilor se asigură conform dispozițiilor articolului 11 din convenție. Totuși, în cazul în care, în conformitate cu dispozițiile aplicabile părților contractante, buletinul de expediere TR nu este prezentat la biroul de plecare, vama, ținând cont de măsurile de identificare luate de către administrațiile căii ferate, în mod normal nu sigilează containerele mari. Dacă se aplică sigiliile vămii, atunci în spațiul rezervat utilizării vamale din paginile 3A și 3B ale buletinului de expediere TR se înscrie această mențiune.

Utilizarea paginilor buletinului de expediere

Articolul 54

(1)   Întreprinderea de transport înaintează biroului vamal de destinație paginile 1, 2 și 3A ale buletinului de expediere TR.

(2)   Biroul de destinație returnează întreprinderii de transport, imediat după ștampilare, paginile 1 și 2 și reține pagina 3A.

Transportul mărfurilor în sau din state terțe

Transportul în state terțe

Articolul 55

(1)   Dacă o operațiune de transport începe pe teritoriul părților contractante și urmează să se încheie în afara teritoriului părților contractante, se aplică articolele 52 și 53.

(2)   Biroul vamal pentru gara de frontieră prin care mărfurile părăsesc teritoriul părților contractante funcționează ca birou de destinație.

(3)   La biroul de destinație nu se efectuează nici o formalitate.

Transportul din state terțe

Articolul 56

(1)   Dacă o operațiune de transport începe în afara teritoriului părților contractante și urmează să se încheie pe teritoriul părților contractante, biroul vamal al gării de frontieră prin care mărfurile intră pe teritoriul părților contractante funcționează ca birou de plecare. La biroul de plecare nu se efectuează nici o formalitate.

(2)   Biroul vamal la care se prezintă mărfurile funcționează ca birou de destinație.

Formalitățile prevăzute la articolul 54 se efectuează la biroul de destinație.

Transportul în tranzit pe teritoriul părților contractante

Articolul 57

(1)   Dacă o operațiune de transport începe și urmează să se încheie în afara teritoriului părților contractante, birourile vamale care trebuie să funcționeze ca birou de plecare și birou de destinație sunt cele menționate la articolul 56 alineatul (1) și, respectiv, articolul 55 alineatul (2).

(2)   La birourile de plecare sau de destinație nu se efectuează nici o formalitate.

Statutul vamal al mărfurilor din state terțe sau în tranzit

Articolul 58

Mărfurile transportate în conformitate cu articolul 56 alineatul (1) sau articolul 57 alineatul (1) se consideră ca circulând în regim T 1 în cazul în care nu se înaintează un document T 2 L care să ateste statutul comunitar al mărfurilor respective.

Dispoziții statistice

Articolul 59

(Prezentul apendice nu conține articolul 59.)

Alte dispoziții

Dispozițiile neaplicabile de la apendicele I

Articolul 60

Dispozițiile titlurilor II și III din apendicele I la convenție, rămase fără obiect datorită aplicării prezentului capitol și, în special, a articolului 12 alineatele (3)-(6), a articolelor 17 și 23, a articolului 26 alineatul (1) și a articolului 41, nu se aplică.

Domeniul de aplicare al procedurii normale și al procedurii simplificate

Articolul 61

(1)   Dispozițiile articolelor 29-43 nu exclud posibilitatea utilizării procedurii stipulate în apendicele I, situație în care se aplică totuși articolele 31 și 33.

(2)   În acest caz, se introduce clar o referire la documentul sau documentele de tranzit utilizate în rubrica 32 sau 20 în momentul în care se completează avizul de expediție internațională și avizul de expediție internațională pentru coletăria rapidă. Această mențiune trebuie să conțină tipul, biroul emitent, data și numărul de înregistrare al fiecărui document utilizat.

În plus, pagina 2 a avizului de expediție internațională sau a avizului de expediție internațională pentru coletăria rapidă se vizează de către autoritatea căii ferate care răspunde pentru ultima gară implicată în operațiunea de tranzit. Autoritatea vizează documentul după ce confirmă că transportul de mărfuri este însoțit de documentul/documentele de tranzit aferente.

Dacă operațiunile de tranzit menționate la alineatul (1) și la primul paragraf al acestui alineat se termină într-un stat AELS, țara respectivă poate prevedea ca pagina 2 a avizului de expediție internațională sau a avizului de expediție internațională pentru coletăria rapidă să fie prezentată la biroul vamal responsabil pentru ultima gară implicată în operațiunea de tranzit. Acel birou vamal vizează exemplarul după ce se asigură că transportul de mărfuri este acoperit de documentul/documentele de tranzit aferente.

(3)   Procedura prevăzută la apendicele I nu poate fi utilizată atunci când se aplică articolele 44-58.

(4)   Dacă o operațiune de tranzit este însoțită de un aviz de transfer TR în conformitate cu articolele 44-58, avizul de expediție internațională utilizat pentru operațiune se folosește prin derogare de la articolele 29-43, 59 și 60 și de la articolul 61 alineatele (1) și (2). Avizul de expediție internațională trebuie să conțină o mențiune clară în căsuța 32 a avizului de transfer TR. Această mențiune trebuie să cuprindă cuvintele „aviz de transfer”, urmate de numărul de serie.

CAPITOLUL II

SIMPLIFICAREA FORMALITĂȚILOR CE TREBUIE EFECTUATE LA BIROURILE DE PLECARE ȘI DESTINAȚIE

Generalități

Articolul 62

Fiecare țară poate simplifica formalitățile privind procedurile de tranzit ce trebuie efectuate la birourile de plecare și de destinație de pe teritoriul său, în conformitate cu următoarele dispoziții.

Formalități efectuate la biroul de plecare

Expeditorul agreat

Articolul 63

Autoritățile vamale ale fiecărei țări pot autoriza orice persoană care îndeplinește condițiile menționate la articolul 64 și care intenționează să efectueze operațiuni de tranzit (denumit aici „expeditor agreat”) să nu prezinte la biroul de plecare nici mărfurile respective, nici declarația de tranzit aferentă.

Condițiile de autorizare

Articolul 64

(1)   Autorizația prevăzută la articolul 63 se acordă persoanelor:

(a)	care expediază mărfuri în mod frecvent;

(b)	ale căror documente permit autorităților vamale să le controleze operațiunile și

(c)	care, atunci când se solicită o garanție pentru regimul T 1 sau T 2, furnizează o garanție globală.

(2)   Autoritățile vamale pot să refuze acordarea autorizației persoanelor care nu oferă garanțiile considerate necesare.

(3)   Autoritățile pot revoca autorizația atunci când un expeditor agreat nu mai îndeplinește condițiile alineatului (1) sau nu mai poate oferi garanțiile menționate la alineatul (2).

Conținutul autorizației

Articolul 65

În autorizația emisă de autoritățile vamale se specifică:

(a)	biroul/birourile vamal(e) care sunt birouri de plecare autorizate pentru transport de mărfuri;

(b)	perioada în care și procedura prin care expeditorul agreat trebuie să informeze biroul de plecare privind lotul de mărfuri ce urmează a fi expediat, pentru ca biroul să poată efectua controalele necesare înainte de plecarea mărfurilor;

(c)	perioada în timpul căreia mărfurile trebuie prezentate la biroul de destinație și

(d)	măsurile de identificare ce trebuie luate. În acest scop, autoritățile vamale pot prescrie ca mijloacele de transport sau coletul (coletele) să poarte sigilii speciale acceptate de autoritățile vamale și aplicate de expeditorul agreat.

Preautentificarea

Articolul 66

(1)   Autorizația prevede ca respectiva căsuță rezervată biroului de plecare care figurează pe fața formularului declarației T 1 sau T 2:

(a)	să fie vizată în prealabil cu ștampila biroului de plecare și semnată de un funcționar al acelui birou sau

(b)

să fie vizată de expeditorul agreat cu o ștampilă specială din metal aprobată de autoritățile vamale și care corespunde modelului din anexa IX la prezentul apendice. Amprenta ștampilei poate fi preimprimată pe formulare, în care caz tipărirea este încredințată unei tipografii aprobate în acest scop.

Expeditorul agreat completează căsuța respectivă indicând data transportului de mărfuri și alocă declarației un număr în conformitate cu normele prevăzute în acest sens în autorizație.

(2)   Autoritățile vamale pot prescrie utilizarea formularelor care poartă un marcaj distinctiv ca mijloc de identificare.

Formalități la plecarea mărfurilor

Articolul 67

(1)   Până la data expedierii mărfurilor, expeditorul agreat înregistrează pe fața copiilor 1, 4 și 5 ale declarației T 1 sau T 2, completată corespunzător, în rubrica „Control efectuat de biroul de plecare”, datele privind perioada în care mărfurile trebuie prezentate la biroul de destinație și măsurile de identificare aplicate, urmate de una din mențiunile următoare:

—	Procedimiento simplificado

—	Forenklet procedure

—	Vereinfachtes Verfahren

—	Απλουστευμέυη διαδικασια

—	Simplified procedure

—	Procédure simplifiée

—	Procedura semplificata

—	Vereenvoudigde regeling

—	Procedimento simplificado

—	Yksinkertaistettu menettely

—	Einföldun afgreidslu

—	Forenklet prosedyre

—	Förenklat förfarande

(2)   După expedierea mărfurilor, copia 1 se trimite fără întârziere biroului de plecare. Autoritățile vamale pot prevedea în autorizație trimiterea copiei 1 către biroul de plecare imediat după completarea declarației T 1 sau T 2. Celelalte copii însoțesc mărfurile în conformitate cu condițiile prevăzute în apendicele I.

(3)   Dacă autoritățile vamale ale țării de plecare efectuează un control cu privire la expedierea lotului de marfă, trebuie să înregistreze acest lucru în căsuța „Control efectuat de biroul de plecare” pe fața copiilor 1, 4 și 5 ale declarației T 1 sau T 2.

Principalul obligat

Articolul 68

Declarația T 1 sau T 2, completată corespunzător și andosată potrivit articolului 67 alineatul (1), se consideră echivalentul unui document T 1 sau T 2, de la caz la caz, iar expeditorul agreat care a semnat declarația este principalul obligat.

Renunțarea la semnătură

Articolul 69

(1)   Autoritățile vamale pot autoriza expeditorul să nu semneze declarațiile T 1 sau T 2 care au viza specială menționată în anexa IX la prezentul apendice când asemenea declarații și vize sunt produse de un sistem electronic sau automat de prelucrare a datelor. O astfel de autorizație se acordă cu condiția ca expeditorul agreat să fi dat autorităților respective un angajament scris în care să confirme că el este principalul angajat pentru toate operațiunile T 1 sau T 2 efectuate sub acoperirea documentelor T 1 sau T 2 care au viză specială.

(2)   Documentele T 1 sau T 2 întocmite în conformitate cu alineatul (1) trebuie să conțină în rubrica rezervată semnăturii principalului obligat una din următoarele mențiuni:

—	Dispensa de firma

—	Fritaget for underskrift

—	Freistellung von der Unterschriftsleistung

—	Δευ απαιτείται υπογραφή

—	Signature waived

—	Dispense de signature

—	Dispensa dalla firma

—	Van ondertekening vrijgesteld

—	Dispensada a assinatura

—	Vapautettu allekirjoituksesta

—	Frátekid fyrir undirskrift

—	Fritatt for underskrift

—	Befriad trän underskrift

Răspunderea expeditorului agreat

Articolul 70

(1)   Expeditorul agreat trebuie:

(a)	să se conformeze condițiilor prezentului capitol și ale autorizației și

(b)	să ia măsurile necesare pentru păstrarea în siguranță a ștampilei speciale sau a formularelor care poartă amprenta ștampilei biroului de plecare sau amprenta ștampilei speciale.

(2)   În cazul unei întrebuințări greșite de către orice persoană a formularelor vizate în avans cu ștampila biroului vamal răspunzător, expeditorul agreat răspunde, fără a se aduce atingere acțiunilor de urmărire penală, de achitarea drepturilor și a altor impuneri datorate într-o anumită țară cu privire la mărfurile transportate sub acoperirea unor asemenea formulare, în cazul în care nu poate să demonstreze autorităților vamale care l-au autorizat că a luat măsurile care i se cereau în conformitate cu alineatul (1) litera (b).

Formalități la biroul de destinație

Destinatarul agreat

Articolul 71

(1)   Autoritățile vamale ale fiecărei țări pot renunța la prezentarea la biroul de destinație a mărfurilor transportate în regim T 1 sau T 2 când mărfurile sunt destinate unei persoane care îndeplinește condițiile impuse la articolul 72 (denumit în continuare „destinatar agreat”) împuternicite anterior de către autoritățile vamale ale țării care răspunde de biroul de destinație.

(2)   În acest caz, principalul obligat trebuie să-și fi îndeplinit obligațiile conform dispozițiilor articolului 13 litera (a) din apendicele I, când copiile documentului T 1 sau T 2, care însoțesc trimiterea, împreună cu mărfurile intacte, au fost livrate în perioada prescrisă destinatarului agreat la sediul acestuia sau la locurile specificate în autorizație, măsurile de identificare fiind respectate întocmai.

(3)   La cererea transportatorului, destinatarul agreat emite o recipisă cu privire la fiecare lot de marfă expediat în condițiile alineatului (2) prin care se atestă că documentul și mărfurile au fost livrate.

Condițiile de autorizare

Articolul 72

(1)   Autorizația menționată la articolul 71 se acordă doar persoanelor:

(a)	care primesc frecvent trimiteri supuse controlului vamal și

(b)	ale căror documente permit autorităților vamale să le verifice operațiunile.

(2)   Autoritățile vamale pot refuza autorizația persoanelor care nu pot oferi garanțiile considerate necesare.

(3)   Autorizația poate fi retrasă, mai ales când un destinatar agreat nu mai îndeplinește condițiile alineatului (1) sau nu mai poate oferi garanțiile menționate la alineatul (2).

(4)   Destinatarul agreat trebuie să respecte toate condițiile prevăzute în prezentul capitol și în autorizație.

Conținutul autorizației

Articolul 73

(1)   Autorizația emisă de către autoritățile vamale trebuie să precizeze în special:

(a)	biroul (birourile) vamal(e) care sunt birouri autorizate de destinație pentru loturile de marfă primite de destinatarul agreat și

(b)	perioada în timpul căreia și procedurile prin care destinatarul agreat trebuie să informeze biroul de destinație de sosirea mărfurilor, astfel încât acel birou să poată efectua orice control necesar la sosirea mărfurilor.

(2)   Fără a aduce atingere articolului 76, autoritățile vamale trebuie să precizeze în autorizație dacă este necesar ca biroul de destinație să întreprindă vreo acțiune înainte ca destinatarul agreat să poată dispune de mărfurile livrate.

Obligațiile destinatarului agreat

Articolul 74

(1)   În ceea ce privește trimiterile sosite la sediul său sau în locurile specificate în autorizație, destinatarul agreat:

(a)	informează imediat biroul de destinație, în conformitate cu procedurile stipulate în autorizație, în legătură cu orice cantitate în exces, lipsuri, substituiri sau alte nereguli, cum ar fi sigilii rupte și

(b)	trimite fără întârziere biroului de destinație copiile documentului T 1 sau T 2 care au însoțit trimiterea expediată, indicând data sosirii, precum și starea sigiliilor aplicate.

(2)   Biroul de destinație andosează corespunzător respectivele copii ale documentului T 1 sau T 2.

Alte dispoziții

Controale

Articolul 75

Autoritățile vamale pot efectua asupra expeditorilor și destinatarilor autorizați orice controale considerate necesare. Expeditorii și destinatarii menționați trebuie să furnizeze toate informațiile și facilitățile în acest scop.

Excluderea anumitor mărfuri

Articolul 76

Autoritățile vamale ale țării de plecare sau de destinație pot exclude anumite categorii de mărfuri de la facilitățile prevăzute la articolele 63-71.

Cazuri speciale de expediere pe calea ferată

Articolul 77

(1)   [Acest articol nu conține alineatul (1).]

(2)   Dacă mărfurile transportate în conformitate cu articolele 29-61 sunt adresate unui destinatar agreat, autoritățile vamale pot prevedea ca, prin derogare de la articolul 71 alineatul (2) și la articolul 74 alineatul (1) litera (b), copiile 2 și 3 ale avizului de expediție internațională sau copiile 2 și 4 ale avizului de expediție internațională pentru coletăria rapidă, sau copiile 1, 2 și 3A ale avizului de transfer TR să fie trimise direct biroului de destinație de către administrația căii ferate sau de către întreprinderea de transport.

CAPITOLUL III

Articolele 78-81

(Acest apendice nu conține articolele 78-81.)

TITLUL V

PREVEDERI REFERITOARE LA DOCUMENTELE CARE ATESTĂ STATUTUL COMUNITAR AL MĂRFURILOR CARE NU CIRCULĂ ÎN REGIM T 2

(DOCUMENTUL T 2 L)

CAPITOLUL I

EMITEREA ȘI UTILIZAREA DOCUMENTULUI

Formularele – Domeniul de aplicare

Articolul 82

(1)   Documentul T 2 L se elaborează folosind formularele menționate la articolul 1 alineatul (7) din prezentul apendice.

(2)   Aceste formulare se completează în conformitate cu nota explicativă din anexa VIII la apendicele III.

(3)   Documentul T 2 L se emite pentru mărfuri care au statut comunitar, dar nu circulă în regim T 2, cu excepția mărfurilor:

(a)	care sunt destinate exportului în afara teritoriului părților contractante sau

(b)	în ambalaje care nu au statut comunitar sau

(c)

transportate conform procedurii pentru transportul internațional de mărfuri sub acoperirea carnetelor TIR, cu excepția cazului când: — mărfurile ce urmează a fi descărcate pe teritoriul uneia din părțile contractante sunt transportate împreună cu mărfuri care urmează să fie transportate într-un stat terț sau — mărfurile sunt transportate din teritoriul unei părți contractante către o alta, via un stat terț.

(4)   Documentul T 2 L poate fi emis și pentru:

—	trimiteri poștale (incluzând colete poștale) care sunt expediate de la un oficiu poștal al unei părți contractante la alt oficiu poștal dintr-o altă parte contractantă;

—	mărfurile care, în sensul articolului 49 din apendicele I, nu sunt transportate în regim T 2.

Condițiile transportului direct

Articolul 83

Documentul T 2 L poate fi utilizat în scopul atestării statutului comunitar al mărfurilor la care se referă, numai dacă mărfurile respective sunt transportate direct dintr-un stat în altul.

Se consideră ca fiind transportate direct dintr-un stat în altul următoarele:

(a)	mărfurile transportate fără traversarea teritoriului unui stat terț;

(b)	mărfurile transportate prin teritoriul unuia sau mai multor state terțe, cu condiția ca transportul prin țările respective să fie acoperit de un singur document de transport întocmit într-o parte contractantă.

Condiții de eliberare; eliberarea retroactivă

Articolul 84

(1)   Documentul T 2 L se întocmește într-o singură copie, cu excepția dispozițiilor articolului 92.

(2)   Documentul T 2 L și, atunci când este necesar, documentul(ele) T 2 L bis se vizează la rubrica C, „Biroul de plecare”, de către autoritățile vamale din țara de expediere, la solicitarea persoanei în cauză. Documentele se înapoiază persoanei respective de îndată ce au fost îndeplinite formalitățile vamale legate de expedierea mărfurilor către țara de destinație.

(3)   Pentru orice motiv întemeiat, persoana respectivă poate obține un document T 2 L de la autoritățile competente din țara de expediere eliberat retroactiv; în acest caz se introduce cu roșu una dintre următoarele expresii:

—	Expedido a posteriori

—	Udsted efterfølgende

—	Nachträglich ausgestellt

—	Εκδοθέν εκ των υστέρων

—	Issued retroactively

—	Délivré a posteriori

—	Rilasciato a posteriori

—	Achteraf afgegeven

—	Emitido a posteriori

—	Annettu jälkikäteen

—	Útgefid eftirá

—	Utstedt i etterhånd

—	Utfärdat i efterhand

Utilizarea listelor de încărcare

Articolul 85

(1)   În cazul în care urmează să se întocmească un document T 2 L privind un transport conținând unul sau mai multe tipuri de mărfuri, detaliile cu privire la respectivele mărfuri pot fi înregistrate într-una sau mai multe liste de încărcare potrivit articolul 5 alineatul (2), în loc de rubricile 31, „Colete și descrierea mărfurilor”, 32, „Articolul Nr.”, 33, „Codul mărfurilor”, 35, „Greutatea brută (kg)”, 38, „Greutatea netă (kg)”, și, unde este aplicabil, 44, „Informații suplimentare/Documente prezentate/Certificate și autorizații”, pe formularele necesare pentru întocmirea documentului T 2 L.

În cazul în care se utilizează liste de încărcare, rubricile respective de pe documentul T 2 L se barează.

(2)   Partea de sus a rubricii menționate la articolul 6 litera (b) este destinată simbolului „T 2 L”; partea de jos a respectivei rubrici este destinată pentru ștampila vămii.

Coloana „Țara de expediere/exportatoare” din lista de încărcare nu trebuie completată.

(3)   Lista de încărcare se prezintă în același număr de exemplare ca și documentul T 2 L la care se referă; ea este semnată de persoana care semnează documentul T 2 L.

(4)   Acolo unde se anexează două sau mai multe liste de încărcare la un singur document T 2 L, respectivele liste de încărcare trebuie să poarte un număr de ordine dat de persoana respectivă; numărul de liste de încărcare anexate se înregistrează în rubrica „Liste de încărcare” în forma în care se utilizează la întocmirea documentului T 2 L.

Prezentarea documentelor T 2 L la destinație

Articolul 86

(1)   Documentele T 2 L se prezintă la biroul vamal, unde mărfurile sunt trecute în alt regim vamal decât cel în care au fost transportate.

(2)   Atunci când mărfurile au fost transportate pe cale maritimă, aeriană sau pe conducte, documentele T 2 L se prezintă la biroul vamal, unde mărfurile sunt plasate într-un anumit regim vamal.

Controlul documentelor T 2 L

Articolul 87

Țările își acordă asistență reciprocă în ceea ce privește verificarea autenticității documentelor T 2 L, precum și acuratețea informațiilor pe care acestea le conțin.

Documentele T 2 L în triplu exemplar

Articolul 88

(Prezentul apendice nu conține articolul 88.)

CAPITOLUL II

PROCEDURA SIMPLIFICATĂ PENTRU EMITEREA DOCUMENTULUI T 2 L

Expeditorul agreat

Articolul 89

Autoritățile vamale din fiecare țară pot autoriza orice persoană, numită în continuare „expeditor agreat”, care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 90 și care intenționează să expedieze mărfuri însoțite de un document T 2 L, să utilizeze acest document fără respectarea dispozițiilor articolului 84 alineatul (2).

Condițiile de autorizare

Articolul 90

(1)   Autorizația prevăzută la articolul 89 se acordă numai persoanelor:

(a)	care expediază mărfuri frecvent;

(b)	ale căror documente permit autorităților vamale să le verifice operațiunile.

(2)   Autoritățile vamale pot refuza autorizarea persoanelor care nu pot oferi garanțiile considerate necesare.

(3)   Autoritățile pot retrage autorizația, în special când expeditorul agreat nu mai îndeplinește condițiile de la alineatul (1) sau nu mai poate oferi garanțiile menționate la alineatul (2).

Conținutul autorizației

Articolul 91

(1)   Autorizația eliberată de autoritățile vamale trebuie să precizeze în special:

(a)	biroul vamal desemnat pentru preautentificarea formularelor utilizate la întocmirea documentelor T 2 L, așa cum este prevăzut la articolul 92 alineatul (1) litera (a) și

(b)	modalitatea în care expeditorul agreat stabilește faptul că respectivele formulare au fost utilizate în mod adecvat.

(2)   Autoritățile vamale precizează perioada și modalitatea în care expeditorul agreat înștiințează biroul vamal, astfel încât acesta din urmă să poată desfășura orice controale necesare înainte de expedierea mărfurilor.

Autentificarea prealabilă și formalitățile la expediere

Articolul 92

(1)   Autorizația stipulează că rubrica C, „Biroul de plecare”, de pe fața formularului utilizat la întocmirea documentului T 2 L și, atunci când este necesar, a documentului(elor) T 2 L:

(a)	trebuie ștampilată în prealabil cu ștampila biroului vamal menționat la articolul 91 alineatul (1) litera (a) și semnată de un funcționar al respectivului birou sau

(b)

trebuie ștampilată de către expeditorul agreat cu o ștampilă metalică specială aprobată de autoritățile vamale și care se conformează modelului din anexa IX la prezentul apendice. Amprenta ștampilei poate fi pretipărită pe formulare dacă tipărirea este încredințată unei tipografii aprobată în acest scop.

(2)   Nu mai târziu de momentul expedierii mărfurilor, expeditorul agreat completează formularul și îl semnează. În plus, el înregistrează în rubrica rezervată controlului efectuat de către biroul de plecare numele biroului vamal competent, data completării documentului, detaliile documentației de export cerute de statul de expediere și una din andosările următoare:

—	Procedimiento simplificado

—	Forenklet procedure

—	Vereinfachtes Verfahren

—	Απλουστευμέυη διαδικασια

—	Simplified procedure

—	Procédure simplifiée

—	Procedura semplificata

—	Vereenvoudigde regeling

—	Procedimento simplificado

—	Yksinkertaistettu menettely

—	Einföldun afgreidslu

—	Forenklet prosedyre

—	Förenklat förfarande.

(3)   Formularul, corect completat și andosat în conformitate cu alineatul (2) și semnat de expeditorul agreat, se consideră echivalentul unui document ce atestă statutul comunitar al mărfurilor.

Obligația de a face o copie

Articolul 93

Expeditorul agreat va face o copie a fiecărui document T 2 L eliberat conform prezentului capitol. Autoritățile vamale specifică condițiile în care este făcută copia documentului pentru scopurile controlului și reținută cel puțin doi ani.

Controalele asupra expeditorului agreat

Articolul 94

Autoritățile vamale pot efectua asupra expeditorilor autorizați orice controale pe care le consideră necesare. Respectivii expeditori trebuie să furnizeze toate informațiile și facilitățile necesare în acest scop.

Răspunderea expeditorului agreat

Articolul 95

(1)   Expeditorul agreat trebuie:

(a)	să se conformeze dispozițiilor din prezentul capitol și din autorizație și

(b)	să ia toate măsurile necesare pentru a asigura păstrarea în siguranță a ștampilei speciale sau a formularelor care poartă amprenta ștampilei birourilor de autentificare menționate la articolul 91 alineatul (1) litera (a) sau a ștampilei speciale.

(2)   În cazul utilizării abuzive de către orice persoană a formularelor care sunt destinate întocmirii documentelor T 2 L și care poartă amprenta ștampilei biroului vamal menționată la articolul 91 alineatul (1) litera (a) sau a ștampilei speciale, atunci, fără a aduce atingere oricăror proceduri penale și dacă nu poate satisface autoritățile vamale de către care a fost autorizat în sensul că a luat măsurile care i s-au cerut în conformitate cu alineatul (1) litera (b), expeditorul agreat trebuie să achite suma aferentă drepturilor și altor plăți neefectuate în oricare țară ca urmare a respectivei utilizări abuzive.

Excluderea anumitor mărfuri

Articolul 96

Autoritățile vamale din țara exportatoare pot exclude anumite categorii de mărfuri și tipuri de trafic de la facilitățile prevăzute în prezentul capitol.

ANEXA I

(Semnătura)

ANEXA II

ANEXA III

ANEXA IV

ANEXA V

(față)

TRANZIT COMUN/ TRANZIT COMUNITAR	A 000 000
TITLU DE GARANȚIE FORFETARĂ Recipisă emisă de: … … (Numele și adresa persoanei sau firmei) (Promisiunea garantului acceptată … de biroul de garanție al …). Acest titlu este valabil pentru o sumă de până la 7 000 ECU pentru un regim T 1 sau T 2 care începe nu mai târziu de … și cu privire la care principalul obligat este … (Numele și adresa persoanei sau firmei)
…	…
[Semnătura principalului obligat] (1)	(Semnătura și ștampila garantului) (1)

(verso)

Se completează de către biroul de plecare Operațiune de tranzit efectuată în baza documentului T 1/T 2/T 2 ES/T 2 PT înregistrat în data de … cu nr. … de către biroul de la … …
…	…
(Ștampila oficială)	(Semnătura)

---

(1)  Semnătura, opțional.

ANEXA VI

(Prezentul apendice nu conține anexa VI.)

ANEXA VII

LISTĂ DE MĂRFURI AL CĂROR TRANSPORT NECESITĂ O

CREȘTERE A GARANȚIEI FORFETARE

1	2	3
Sistem armonizat rubrica nr.	Descriere	Cantitatea corespunzătoare sumei standard de 7 000 ECU
02.01	Carne de vită, proaspătă sau refrigerată	3 000 kg
02.02	Carne de vită, congelată	3 000 kg
ex 02.10	Carne de vită, sărată, în saramură, uscată sau afumată	3 000 kg
04.02	Lapte și smântână, concentrat sau conținând zahăr sau alți îndulcitori	5 000 kg
04.05	Unt și alte grăsimi și uleiuri derivate din lapte	3 000 kg
04.06	Brânză și brânză de vaci	3 500 kg
ex 09.01	Cafea, neprăjită, chiar dacă este decofeinizată	3 000 kg
ex 09.01	Cafea, prăjită, chiar dacă este decofeinizată	2 000 kg
09.02	Ceai	3 000 kg
ex 16.01	Cârnați și produse similare din carne, organe sau sânge de porc domestic	4 000 kg
ex 16.02	Alte preparate sau carne conservată, organe sau sânge de porc domestic	4 000 kg
ex 16.02	Alte preparate sau carne conservată, organe sau sânge de bovine	3 000 kg
ex 21.01	Extracte, esențe sau concentrate din cafea	1 000 kg
ex 21.01	Extracte, esențe sau concentrate din ceai	1 000 kg
ex 21.06	Preparate din carne nespecificate sau incluse în altă parte, conținând 18 % sau mai mult după concentrația de grăsimi din lapte	3 000 kg
22.04	Vin din struguri proaspeți, incluzând vinuri fortificate; must din struguri, altul decât cel de la rubrica nr. 20.09	15 hl
22.05	Vermut și alt soi de vin din struguri proaspeți aromați cu plante sau alte substanțe aromatice	15 hl
ex 22.07	Alcool etilic nedenaturat de o tărie alcoolică pe volum de 80 % vol. sau mai mare	3 hl
ex 22.08	Alcool etilic nedenaturat de o tărie alcoolică pe volum de mai puțin de 80 % vol.	3 hl
ex 22.08	Băuturi alcoolice, lichioruri și alte băuturi spirtoase	5 hl
ex 24.02	Țigări	70 000 buc.
ex 24.02	Țigarete	60 000 buc.
ex 24.02	Trabucuri	25 000 buc.
ex 24.03	Tutun	100 kg
ex 27.10	Uleiuri petroliere și gazoase ușoare și medii	200 hl
33.03	Parfumuri și ape de toaletă	5 hl

ANEXA VIII

ETICHETA (Articolele 33 și 50)

ANEXA IX

ȘTAMPILĂ SPECIALĂ

---

Apendicele III

Articolul 1

(1)   Formularele pe care se completează declarațiile T 1 sau T 2 trebuie să fie conforme cu Anexele I-IV ale prezentului apendice.

(2)   Datele cuprinse în aceste formulare trebuie să apară printr-un proces de autocopiere:

(a)	în cazul anexelor I și III, pe copiile indicate în anexa V;

(b)	în cazul anexelor II și IV, pe copiile indicate în anexa VI.

(3)   Formularele se completează și se folosesc:

(a)	ca declarații T 1 sau T 2, potrivit notei explicative din anexa VII;

(b)	ca documente T 2 L, potrivit notei explicative din anexa VIII.

În ambele situații, dacă este cazul, se folosesc notele din anexa IX.

Articolul 2

(1)   Formularele se tipăresc pe hârtie autocopiantă tratată pentru a se scrie pe ea și care cântărește cel puțin 40 de grame pe metrul pătrat. Hârtia trebuie să fie suficient de opacă pentru ca informațiile de pe o parte să nu afecteze lizibilitatea informației de pe cealaltă parte, având avantajul că în cazul folosirii normale nu se rupe și nu se șifonează cu ușurință. Hârtia este de culoare albă pentru toate exemplarele. Totuși, pe copiile folosite pentru tranzit (1, 4, 5 și 7), rubricile nr. 1 (mai puțin subdiviziunea din mijloc), 2, 3, 4, 5, 6, 8, 15, 17, 18, 19, 21, 25, 27, 31, 32, 33 (prima subdiviziune din stânga), 35, 38, 40, 44, 50, 51, 52, 53, 55 și 56 au un fundal verde. Formularele se tipăresc cu cerneală verde.

(2)   Formatul formularelor este de 210 x 297 milimetri, cu o limită maximă de 5 milimetri mai puțin și 8 milimetri mai mult în ceea ce privește lungimea acestora.

(3)   Părțile contractante pot solicita ca formularele să conțină și numele, și adresa tipografiei sau un semn prin care aceasta să poată fi identificată.

(4)   În colțul din stânga-sus al formularului, părțile contractante pot tipări un indicativ pentru identificarea părții contractante respective. Se mai pot tipări și cuvintele „TRANZIT COMUN” în locul cuvintelor „TRANZIT COMUNITAR”. Documentele purtând acest indicativ sau oricare dintre cele două expresii sunt acceptate la prezentarea pe teritoriul unei alte părți contractante.

Articolul 3

(1)   Atunci când formalitățile se îndeplinesc prin mijloace informatice publice sau private, autoritățile competente autorizează persoanele interesate, la cererea acestora, să înlocuiască semnătura de mână cu un instrument tehnic comparabil, care, de la caz la caz, poate consta din folosirea de coduri și care are aceleași consecințe din punct de vedere juridic ca și semnătura de mână. Această facilitate se acordă numai dacă sunt îndeplinite condițiile tehnice și administrative stabilite de autoritățile competente.

(2)   Atunci când formalitățile se îndeplinesc cu ajutorul mijloacelor informatice, publice sau private, care permit și tipărirea declarațiilor, autoritățile competente pot prevedea autentificarea directă cu ajutorul procedeelor prin intermediul cărora este produsă declarația, în locul aplicării manuale sau mecanice a ștampilei biroului vamal și a semnăturii funcționarului competent.

ANEXA I

MODELUL DE FORMULAR PENTRU DECLARAȚIILE T 1 SAU T 2

ANEXA II

MODEL DE FORMULAR ALTERNATIV PENTRU DECLARAȚIILE T 1 SAU T 2

ANEXA III

MODEL DE PAGINĂ SUPLIMENTARĂ CARE SE FOLOSEȘTE ÎMPREUNĂ CU MODELUL DE FORMULAR DIN ANEXA I

ANEXA IV

MODEL DE PAGINĂ SUPLIMENTARĂ CE TREBUIE FOLOSITĂ ÎMPREUNĂ CU MODELUL DE FORMULAR DIN ANEXA II

ANEXA V

INDICAREA COPIILOR DIN FORMULARELE CUPRINSE ÎN ANEXELE I ȘI III PE CARE DATELE TREBUIE SĂ APARĂ PRINTR-UN PROCES DE AUTOCOPIERE

(începând cu exemplarul nr. 1)

Rubrica nr.	Copiile	Rubrica nr.	Copiile
I. RUBRICI PENTRU OPERAȚIUNI COMERCIALE
1	de la 1 la 8	32	De la 1 la 8
	cu excepția subdiviziunii din mijloc	33	Prima subdiviziune
	De la 1 la 3		din stânga
2	De la 1 la 5 (1)		De la 1 la 8
3	De la 1 la 8		restul
4	De la 1 la 8		De la 1 la 3
5	De la 1 la 8	35	De la 1 la 8
6	De la 1 la 8	38	De la 1 la 8
8	De la 1 la 5 (1)	40	De la 1 la 5 (1)
15	De la 1 la 8	44	De la 1 la 5 (1)
17	De la 1 la 8	50	De la 1 la 8
18	De la 1 la 5 (1)	51	De la 1 la 8
19	De la 1 la 5 (1)	52	De la 1 la 8
21	De la 1 la 5 (1)	53	De la 1 la 8
25	De la 1 la 5 (1)	54	De la 1 la 4
27	De la 1 la 5 (1)	55	-
31	De la 1 la 8	56	-
II. RUBRICI PENTRU UZ ADMINISTRATIV
C	De la 1 la 8 (2)	G	-
D	De la 1 la 4	H	-
E	-	I	-
F	-		-

---

(1)  Titularii operațiunilor comerciale nu pot fi obligați să completeze aceste rubrici pentru regimul de tranzit pe copiile 5 și 7.

(2)  Țara exportatoare poate decide dacă aceste date apar pe copiile indicate.

ANEXA VI

INDICAREA COPIILOR FORMULARELOR CUPRINSE ÎN ANEXELE II ȘI IV PE CARE DATELE TREBUIE SĂ APARĂ PRINTR-UN PROCES DE AUTOCOPIERE

(începând cu exemplarul nr. 1)

Rubrica nr.	Copiile	Rubrica nr.	Copiile
I. RUBRICI PENTRU OPERAȚIUNI COMERCIALE
1	de la 1 la 4	32	De la 1 la 4
	cu excepția subdiviziunii din mijloc	33	Prima subdiviziune din stânga
2	De la 1 la 3		De la 1 la 4
3	De la 1 la 4		restul
4	De la 1 la 4		De la 1 la 3
5	De la 1 la 4	35	De la 1 la 4
6	De la 1 la 4	38	De la 1 la 4
8	De la 1 la 4	40	De la 1 la 4
15	De la 1 la 4	44	De la 1 la 4
17	De la 1 la 4	50	De la 1 la 4
18	De la 1 la 4	51	De la 1 la 4
19	De la 1 la 4	52	De la 1 la 4
21	De la 1 la 4	53	De la 1 la 4
25	De la 1 la 4	54	De la 1 la 4
27	De la 1 la 4	55	-
31	De la 1 la 4	56	-
II. RUBRICI PENTRU UZ ADMINISTRATIV
C	De la 1 la 4	G	-
D/J	De la 1 la 4	H	-
E/J	-	I	-
F	-

ANEXA VII

NOTĂ EXPLICATIVĂ PRIVIND FOLOSIREA FORMULARELOR PENTRU COMPLETAREA DECLARAȚIILOR T 1 ȘI T 2

TITLUL I

Observații generale

A.   Descriere generală

Formularele menționate în anexele I-IV ale prezentului apendice se folosesc pentru circulația mărfurilor în regim T 1 sau T 2, între țările respective (cu excepția procedurilor de tranzit simplificate pentru transportul mărfurilor prin diferite moduri de transport).

În cazul formularelor menționate în anexele I și III ale prezentului apendice, se folosesc numai copiile 1, 4, 5 și 7:

—	copia 1, care se reține de către autoritățile din țara de expediere/exportatoare (formalități de expediere și de tranzit);

—	copia 4, care se păstrează de către biroul de destinație (formalități de tranzit și dovada statutului comunitar al mărfurilor);

—	copia 5, reprezentând exemplarul care se returnează pentru regimul de tranzit;

—	copia 7, care se folosește în scopuri statistice de către țara de destinație (pentru formalități de tranzit și sosire/import).

(Copia 7 se poate folosi pentru alte scopuri administrative, potrivit cerințelor părților contractante.)

Se pot folosi și formularele menționate în anexele II și IV ale prezentului apendice, în special atunci când declarațiile sunt prelucrate cu ajutorul mijloacelor informatice. În aceste situații se folosesc două seturi, fiecare conținând cel puțin copiile 1/6, 2/7 și 4/5, primul set corespunzând în acest caz, în privința datelor care trebuie completate, copiilor 1 și 4 de mai sus, iar al doilea, copiilor 5 și 7.

În acest caz, pe fiecare set trebuie indicat numărul de exemplare care se folosesc prin ștergerea numerelor aflate pe marginea formularului și care indică exemplarele care nu se folosesc.

Fiecare set astfel definit este conceput în așa fel încât informațiile care trebuie reproduse pe mai multe exemplare să fie reproduse prin tratarea chimică a hârtiei.

Sunt situații când este esențial să se prezinte dovada la destinație cu privire la statutul comunitar al mărfurilor respective, deși nu s-a folosit regimul T 1 sau T 2. În astfel de cazuri, este necesar să se folosească un formular care să corespundă cu copia 4 a modelului din anexa I la prezentul apendice sau cu copia 4/5 a modelului din anexa II la prezentul apendice. Atunci când este necesar, acest formular se suplimentează cu unul sau mai multe formulare care corespund cu copia 4 sau cu copia 4/5 a modelului din anexele III și IV la prezentul apendice, respectiv ale modelului din anexele I și II la prezentul apendice, atunci când, în cazul folosirii sistemelor informatice de prelucrare a declarațiilor care emite aceste declarații, formularele din anexele III și IV la prezentul apendice nu se folosesc ca formulare suplimentare.

Dacă doresc, comercianții pot folosi și astfel de seturi tipărite alese de ei, cu condiția ca formularul folosit să corespundă cu modelul oficial.

B.   Datele solicitate

Formularele respective conțin toate detaliile care pot fi solicitate în diferite state. Este obligatorie completarea anumitor rubrici, în timp ce altele trebuie completate numai dacă acest lucru este solicitat de către țara în care se efectuează formalitățile. În legătură cu acest aspect, trebuie urmate întocmai instrucțiunile din secțiunea acestei note explicative, care se referă la utilizarea diferitelor rubrici.

Numărul (maxim) de rubrici care trebuie completate este:

Rubricile 1 (cu excepția primei subdiviziuni), 2, 3, 4, 5, 6, 8, 15, 17, 18, 19, 21, 25, 27, 31, 32, 33 (prima subdiviziune), 35, 38, 40, 44, 50, 51, 52, 53, 55, 56 (rubricile pe fond verde).

C.   Instrucțiuni privind folosirea formularului

Formularele trebuie completate la mașina de scris sau printr-un proces mecanic sau similar acestuia. Ele se pot completa și lizibil de mână, cu cerneală și litere mari de tipar. Pentru a ușura dactilografierea, formularul trebuie introdus în mașina de scris în așa fel încât prima literă a datelor introduse în rubrica 2 să fie amplasată în rubrica de poziționare aflată în colțul din stânga sus.

Formularele nu trebuie să conțină ștersături sau suprascrieri. Orice modificări trebuie să se facă prin tăierea datelor incorecte și, atunci când este cazul, prin adăugarea celor solicitate. Orice modificări realizate în acest mod trebuie însoțite de inițialele persoanei care le-a făcut și autentificate în mod expres de autoritățile competente. Atunci când este necesar, acestea din urmă pot solicita depunerea unei noi declarații.

În plus, formularele pot fi completate folosind un proces de reproducere automată în locul oricăreia dintre procedurile menționate mai sus. Formularele pot fi produse și completate în acest mod, cu condiția ca dispozițiile privind modelele, hârtia, dimensiunile formularelor, limba în care sunt redactate, lizibilitatea, interdicția ștersăturilor și a modificărilor, precum și dispozițiile privitoare la amendamente să fie respectate cu strictețe.

Se completează numai rubricile numerotate, atunci când este necesar. Celelalte rubrici, indicate printr-o literă majusculă, sunt rezervate exclusiv pentru uzul intern al administrației.

Exemplarul care rămâne la biroul de plecare trebuie să poarte semnătura în original a principalului obligat. Semnătura principalului obligat sau, atunci când este cazul, a reprezentantului său autorizat îl face răspunzător de toate elementele legate de regimul de tranzit, așa cum rezultă ele din apendicele I la convenție și cum sunt descrise în secțiunea B de mai sus.

TITLUL II

Date ce trebuie introduse în diferitele rubrici

I.   Formalitățile în țara de plecare

Rubrica 1:   Declarația

Datele ce trebuie incluse în prima subdiviziune a acestei rubrici sunt următoarele:

1.	Mărfurile expediate sau reexpediate în regim T 2 dintr-unul din statele membre ale Comunității în altul T2

2.	Mărfurile exportate dintr-un stat membru al Comunității într-o țară membră AELS sau reexpediate într-o țară AELS, în regim T 2 T2

3.	Mărfurile expediate sau exportate în regim T 1 T1

4.	Loturile mixte de mărfuri comunitare sau necomunitare menționate în formulare suplimentare separate sau pe listele de încărcătură pentru fiecare tip de marfă. T

5.	Expedierea sau reexpedierea/reexportul mărfurilor fără folosirea regimului T 2, dar cu dovedirea statutului comunitar al mărfurilor T2L

Rubrica 2:   Expeditorul/Exportatorul

Completarea acestei rubrici este opțională pentru părțile contractante.

Introduceți numele, prenumele și adresa persoanei sau firmei interesate. În ceea ce privește numărul de identificare, avizul poate fi completat de părțile contractante (numărul de identificare alocat persoanei interesate de către autoritățile competente în scopuri fiscale, statistice sau de altă natură).

În cazul grupajului de mărfuri, părțile contractante pot prevedea introducerea cuvântului „diferite” în această rubrică și anexarea la declarație a listei expeditorilor.

Rubrica 3:   Formularele

Introduceți numărul de serie al setului, precum și numărul total de seturi de formulare și de pagini suplimentare folosite (de exemplu, dacă este vorba despre un formular și două pagini suplimentare, indicați 1/3 pe formular, 2/3 pe prima pagină suplimentară și 3/3 pe a doua pagină suplimentară).

Atunci când declarația se referă la un singur articol (de exemplu atunci când trebuie completată o singură rubrică cu „descrierea mărfurilor”), nu completați nimic în rubrica 3, dar introduceți cifra 1 în rubrica 5.

Atunci când se folosesc două seturi de 4 exemplare în loc de un set de 8 exemplare, cele două seturi vor fi considerate unul singur.

Rubrica 4:   Numărul listelor de încărcătură

Introduceți cu cifre numărul listelor de încărcătură anexate sau al oricăror liste descriptive comerciale autorizate de autoritățile competente.

Rubrica 5:   Articole

Introduceți numărul total de articole declarate de persoana în cauză pe toate exemplarele formularului și pe paginile suplimentare (sau pe listele de încărcătură sau listele comerciale) folosite. Numărul articolelor trebuie să corespundă cu numărul de rubrici ce trebuie completate cu „descrierea mărfurilor”.

Rubrica 6:   Total colete

Completarea acestei rubrici este opțională pentru părțile contractante. Introduceți numărul total de colete care alcătuiesc transportul respectiv.

Rubrica 8:   Destinatarul

Introduceți numele, prenumele și adresa completă a persoanei (persoanelor) sau a firmei (firmelor) căreia (cărora) trebuie să le fie livrată marfa.

Nu este nevoie să se indice numărul de identificare în această etapă.

Rubrica 15:   Țara de expediere/exportatoare

Introduceți numele țării din care se expediază/exportă marfa.

Rubrica 17:   Țara de destinație

Introduceți numele țării respective.

Rubrica 18:   Identitatea și naționalitatea mijloacelor de transport la plecare

Introduceți identitatea, de exemplu numărul de înmatriculare sau numele mijloacelor de transport (camion, navă, vagon de cale ferată, avion) pe care este încărcată direct marfa la momentul prezentării la biroul vamal unde se îndeplinesc formalitățile de expediere/export sau de tranzit, apoi indicați codul naționalității mijloacelor de transport (sau cea a vehiculului care le propulsează pe celelalte, dacă este vorba despre mai multe mijloace de transport), potrivit codurilor stabilite în acest sens. De exemplu, în cazul în care se folosesc un vehicul de tracțiune și o remorcă cu numere de înmatriculare diferite, introduceți atât numărul de înmatriculare al vehiculului de tracțiune, cât și pe cel al remorcii, precum și naționalitatea vehiculului de tracțiune.

În cazul trimiterilor poștale sau al transportului cu instalații fixe, în această rubrică nu se introduce nici o informație referitoare la numărul de înmatriculare sau la naționalitate. În cazul transportului pe calea ferată, rubrica cu privire la naționalitate nu se completează.

În celelalte cazuri, declarația privind naționalitatea este opțională pentru părțile contractante.

Rubrica 19:   Containerul (Ctr)

Completarea acestei rubrici este opțională pentru părțile contractante.

Introduceți, conform codurilor stabilite în anexa IX la prezentul apendice, datele necesare referitoare la situația presupusă la trecerea frontierei țării de expediere/exportatoare, așa cum sunt acestea cunoscute la momentul efectuării formalităților de expediere/export sau de tranzit.

Rubrica 21:   Identitatea și naționalitatea mijloacelor active de transport la trecerea frontierei

Completarea acestei rubrici este opțională pentru părțile contractante în ceea ce privește identitatea.

Această rubrică este obligatorie în ceea ce privește naționalitatea.

Cu toate acestea, în cazul expedierilor poștale sau al transporturilor pe calea ferată sau cu instalații fixe de transport, nu se introduce nimic legat de numărul de înmatriculare sau de naționalitate.

Introduceți tipul (camion, navă, vagon de cale ferată, avion), urmat de identitate, de exemplu numărul de înmatriculare sau numele mijloacelor active de transport (adică mijloacele cu propulsie) care se presupune că vor fi folosite la punctul de trecere a frontierei la ieșirea din țara de expediere/exportatoare, urmat de naționalitatea acestora, așa cum este aceasta cunoscută la momentul efectuării formalităților de expediere/export sau de tranzit, folosind codurile adecvate.

În cazul transportului combinat sau dacă există mai multe mijloace de transport, mijlocul de transport activ este cel care propulsează întregul ansamblu. De exemplu, dacă este vorba despre un camion aflat pe un vas de transport maritim, mijlocul activ de transport este nava, iar dacă este vorba de un vehicul de tracțiune și o remorcă, mijlocul activ de transport este vehiculul de tracțiune.

Rubrica 25:   Modul de transport la graniță

Completarea acestei rubrici este opțională pentru părțile contractante.

Introduceți, potrivit codurilor indicate în anexa IX a prezentului apendice, modul de transport care corespunde mijloacelor active de transport ce se presupune că vor fi folosite la ieșirea de pe teritoriul țării de expediere/exportatoare.

Rubrica 27:   Locul de încărcătură

Completarea acestei rubrici este opțională pentru părțile contractante. Introduceți, dacă este cazul, sub formă de cod, acolo unde există loc prevăzut pentru aceasta, locul de încărcătură a mărfurilor în mijlocul activ de transport pe care urmează să treacă frontiera țării de expediere/exportatoare, așa cum este el cunoscut la momentul efectuării formalităților de expediere/export sau de tranzit.

Rubrica 31:   Colete și descrierea mărfurilor – Mărci și numere – Numărul (Numerele) containerului (containerelor) – Numărul și natura

Introduceți mărcile, numerele, cantitatea și natura coletelor sau, în cazul mărfurilor neambalate, introduceți numărul mărfurilor neambalate incluse în declarație sau cuvântul „în vrac”, după cum este cazul, precum și datele necesare pentru identificarea mărfii. Descrierea mărfurilor se referă la descrierea comercială obișnuită exprimată în termeni suficient de exacți pentru a permite identificarea și clasificarea acesteia. Această rubrică trebuie să conțină și datele cerute potrivit diverselor regulamente (de exemplu accize etc.). Dacă se folosesc containere, marcajele de identificare a containerului trebuie, de asemenea, introduse în această rubrică.

Rubrica 32:   Articol Nr.

Introduceți numărul de ordine al articolului în cauză raportat la numărul total de articole declarate în formularele folosite, așa cum se prevede în nota referitoare la rubrica 5.

Atunci când declarația se referă numai la un singur articol, nu este necesar ca părțile contractante să solicite completarea acestei rubrici, dat fiind că în rubrica 5 a fost introdusă cifra 1.

Rubrica 33:   Codul mărfurilor

Completarea acestei rubrici este opțională pentru părțile contractante. Introduceți codul prevăzut în anexa IX.

Această rubrică trebuie completată pe declarațiile T 2 emise într-o țară AELS atunci când documentul anterior T 2 conține o indicație privind Codul mărfurilor; se introduce numărul de cod de pe documentul T 2 precedent.

Rubrica 35:   Greutatea brută

Introduceți greutatea brută, exprimată în kilograme, a mărfurilor descrise în rubrica corespunzătoare 31. Greutatea brută reprezintă greutatea cumulată a mărfii cu toate ambalajele ei, exclusiv containerele și alte echipamente de transport.

Rubrica 38:   Greutatea netă

Completarea acestei rubrici este opțională pentru părțile contractante. Introduceți greutatea netă, exprimată în kilograme, a mărfii descrise în rubrica 31. Greutatea netă este greutatea mărfii fără ambalaj.

Această rubrică trebuie completată pe declarațiile T 2 emise într-o țară AELS atunci când documentul anterior T 2 conține o indicație privind greutatea netă.

Rubrica 40:   Declarația sumară/documentul anterior

Completarea acestei rubrici este opțională pentru părțile contractante (informații privind documentele necesare pentru aplicarea procedurii administrative premergătoare expedierii/exportului într-un alt stat).

Rubrica 44:   Informații suplimentare, documente prezentate, certificate și autorizații

Introduceți informațiile suplimentare cerute de regulamentele în vigoare în țara de expediere/exportatoare împreună cu datele privind documentele emise în sprijinul declarației. (Acestea pot include numerele de serie ale exemplarelor de control T 5, numărul licenței/permisului de export, date cu privire la regulamentele veterinare și fitopatologice, numărul conosamentului etc.). În subdiviziunea „Codul informațiilor suplimentare (A.I)” introduceți, de la caz la caz, numărul de cod stabilit în acest scop pentru informațiile suplimentare care pot fi solicitate la tranzit. Această subdiviziune nu trebuie completată până la introducerea unui sistem informatic pentru efectuarea operațiunilor de tranzit.

Rubrica 50:   Principalul obligat și reprezentantul autorizat, locul, data și semnătura

Introduceți numele și prenumele persoanei sau numele firmei și adresa completă a principalului obligat, precum și numărul de identificare, dacă există, alocat de autoritățile competente. Dacă este cazul, introduceți numele și prenumele persoanei (sau numele firmei) care este reprezentant autorizat și semnează în numele principalului obligat.

Cu condiția respectării dispozițiilor specifice care urmează să fie adoptate legate de folosirea sistemelor informatice, semnătura manuală originală a persoanei în cauză trebuie aplicată pe exemplarul care rămâne la biroul de plecare. Atunci când persoana respectivă este persoană juridică, semnatarul trebuie să adauge după semnătură numele, prenumele și funcția sa în cadrul firmei.

Rubrica 51:   Birourile de tranzit prevăzute (și țările)

Introduceți biroul vamal prevăzut pentru intrarea în fiecare țară al cărei teritoriu se intenționează a fi traversat în timpul transportului sau, atunci când transportul trebuie să traverseze un alt teritoriu decât cel al părților contractante, biroul de ieșire pe unde transportul părăsește teritoriul părților contractante. Birourile de tranzit figurează pe lista birourilor vamale competente pentru efectuarea operațiunilor de tranzit. După numele biroului, introduceți codul țării respective.

Rubrica 52:   Garanția

Introduceți, potrivit codurilor prevăzute în acest scop, tipul de garanție folosit pentru operațiunea respectivă, urmat, dacă este necesar, de numărul certificatului de garanție sau al adeverinței respective și al biroului de garanții.

În cazul în care o garanție globală sau individuală nu este valabilă pentru toate țările sau principalul obligat exclude anumite state din cererea pentru garanția globală, adăugați „nu este valabilă pentru” țara (țările) respective în conformitate cu codurile precizate în acest scop.

Rubrica 53:   Biroul de destinație (și țara)

Introduceți numele biroului vamal la care urmează să fie prezentată marfa pentru încheierea operațiunii de tranzit. Birourile de destinație figurează pe „lista birourilor vamale competente pentru operațiunile de tranzit”.

După numele biroului, introduceți codul țării respective.

II.   Formalități de trecere

Între momentul când marfa părăsește biroul de export și/sau de plecare și momentul când ajunge la biroul de destinație, este posibil să fie nevoie să se adauge anumite detalii pe exemplarele documentului de tranzit care însoțește marfa. Aceste detalii se referă la operațiunea de transport și trebuie adăugate pe document de către transportatorul care răspunde de mijloacele de transport pe care este încărcată direct marfa, în timpul desfășurării operațiunii de transport. Aceste date pot fi adăugate de mână, lizibil. În acest caz, formularul trebuie completat cu cerneală și cu litere mari de tipar.

Aceste detalii se referă la rubricile următoare (numai pe copiile 4 și 5):

—

Transbordare: folosiți rubrica 55 Rubrica 55 (transbordări): Primele trei rânduri din această rubrică trebuie completate de transportator, atunci când, pe durata operațiunii respective, marfa este transbordată de pe un mijloc de transport pe altul sau dintr-un container în altul. Trebuie notat că atunci când marfa este transbordată, transportatorul trebuie să contacteze autoritățile competente, în special atunci când trebuie aplicate noi sigilii în vederea vizării documentului de tranzit. Atunci când serviciul vamal a autorizat transbordarea fără supraveghere, transportatorul trebuie să consemneze tranzitul în document și, pentru a obține viza, trebuie să informeze următorul birou vamal la care trebuie prezentată marfa.

—

Alte incidente: folosiți rubrica 56 Rubrica 56 (alte incidente pe durata transportului): Rubrica urmează să fie completată în conformitate cu obligațiile în vigoare privind tranzitul. În plus, atunci când marfa se încarcă pe o semiremorcă și se schimbă numai vehiculul de tracțiune pe durata călătoriei (fără ca marfa să fie manipulată sau transbordată), introduceți în această rubrică numărul de înmatriculare și naționalitatea noului vehicul de tracțiune. În astfel de cazuri nu este necesară viza autorităților competente.

TITLUL III

Observații privind paginile suplimentare

A.	Paginile suplimentare trebuie folosite numai dacă declarația se referă la mai mult de un articol (a se vedea rubrica 5). Acestea trebuie să însoțească unul din formularele din anexele I și II.

B.

Observațiile din titlurile I și II de mai sus se aplică și la paginile suplimentare. Cu toate acestea: — simbolul „T 1 bis” sau „T 2 bis” trebuie să apară în a treia subdiviziune a rubricii 1; — rubrica 2 și rubrica 8 din modelul de pagini suplimentare ce se găsesc în anexa III și rubrica 2/8 din modelul de pagini suplimentare din anexa IV sunt opționale pentru părțile contractante și trebuie să conțină numai numele și numărul de identificare, dacă acesta există, al persoanei interesate.

C.	În cazul în care se folosesc pagini suplimentare, rubricile referitoare la „descrierea mărfurilor” care nu au fost completate trebuie tăiate pentru a împiedica completarea lor ulterioară.

ANEXA VIII

NOTĂ EXPLICATIVĂ PRIVIND FOLOSIREA FORMULARELOR PENTRU ELABORAREA DOCUMENTELOR CE ATESTĂ STATUTUL COMUNITAR AL MĂRFURILOR CARE NU SUNT TRANSPORTATE ÎN REGIM T 2

(DOCUMENTUL T 2 L)

A.   Descriere generală

1.	Documentul T 2 L care atestă statutul comunitar al mărfurilor la care se referă se alcătuiește în conformitate cu articolul 1 alineatul (7) din apendicele II.

2.	Declarantul nu trebuie să completeze decât rubricile indicate în partea superioară a formularului, sub titlul „notă importantă”.

3.	Formularul se completează folosind o mașină de scris sau alt procedeu mecanic sau similar acestuia, sau de mână, lizibil. În acest caz se completează cu cerneală și cu litere mari de tipar.

4.

Nu se admit ștersături sau modificări. Modificările și completările se fac prin tăierea datelor incorecte și, atunci când este cazul, prin adăugarea celor solicitate. Astfel de modificări și completări trebuie însoțite de inițialele persoanei care le face și autentificate de autoritățile competente. Acestea din urmă pot solicita, atunci când este cazul, depunerea unei alte declarații.

5.	Documentele T 2 L trebuie completate în limba precizată de către autoritățile competente din țara de plecare.

6.	Orice spații nefolosite din rubricile care urmează să fie completate de către declarant trebuie să fie tăiate, pentru a împiedica completarea lor ulterioară.

7.	Documentele T 2 L vor fi folosite în conformitate cu titlul V din apendicele II.

B.   Detalii cu privire la anumite rubrici

Rubrica 1:   Declarația

Introduceți simbolul „T 2 L” în subdiviziunea a treia.

Dacă se folosesc pagini suplimentare, în rubrica 1 din exemplarul (exemplarele) relevant(e) trebuie să apară simbolul „T 2 L bis” în subdiviziunea a treia.

Rubrica 2:   Expeditorul/Exportatorul

Completarea acestei rubrici este opțională pentru părțile contractante. Introduceți numele, prenumele și adresa completă a persoanei sau firmei interesate. În ceea ce privește numărul de identificare, informația poate fi completată de către țările respective (numărul de identificare alocat persoanei interesate de către autoritățile competente în scopuri fiscale, statistice sau de altă natură). În cazul încărcăturilor grupate, țările pot prevedea introducerea cuvântului „diferite” în această rubrică și anexarea listei de expeditori la declarație.

Rubrica 3:   Formularele

Introduceți numărul de ordine al formularului din numărul total de formulare folosite.

Exemple: dacă documentul T 2 L este produs pe un singur formular, introduceți 1/1; dacă documentul T 2 L conține o pagină suplimentară T 2 L bis, introduceți 1/2 pe documentul T 2 L și 2/2 pe pagina suplimentară; dacă documentul T 2 L conține două pagini suplimentare T 2 L bis, introduceți 1/3 pe documentul T 2 L, 2/3 pe primul document T 2 L bis și 3/3 pe al doilea document T 2 L bis.

Rubrica 4:   Listele de încărcătură

Introduceți numărul listelor de încărcătură atașate la documentul T 2 L.

Rubrica 5:   Articole

Introduceți numărul total de articole declarate de persoana în cauză pe toate exemplarele declarației (T 2 L și formularele suplimentare sau listele de încărcătură) folosite. Numărul de articole trebuie să corespundă cu numărul de rubrici referitoare la „descrierea mărfurilor” care trebuie completate.

Rubrica 14:   Declarantul/Reprezentantul

Introduceți numele, prenumele și adresa completă a persoanei sau firmei respective, potrivit dispozițiilor în vigoare. Dacă declarantul și expeditorul sunt una și aceeași persoană, introduceți cuvântul „expeditor”. În ceea ce privește numărul de identificare, avizul poate fi completat de părțile contractante (numărul de identificare alocat persoanei respective de către autoritățile competente în scopuri fiscale, statistice sau de altă natură).

Rubrica 31:   Colete și descrierea mărfurilor – Mărci și numere – Numărul containerului

Introduceți mărcile, numerele, cantitatea și natura coletelor sau, în cazul mărfurilor neambalate, introduceți numărul mărfurilor declarate sau cuvântul „în vrac”, de la caz la caz, precum și datele necesare pentru identificarea mărfurilor. Descrierea mărfurilor se referă la descrierea comercială normală exprimată în termeni suficient de exacți pentru a permite identificarea imediată și fără ambiguități și clasificarea acestora. Această rubrică trebuie să cuprindă și datele cerute de orice regulamente specifice (cum ar fi TVA sau accize). Dacă se folosesc containere, marcajele de identificare ale containerului trebuie, de asemenea, să fie introduse în această rubrică.

Rubrica 32:   Articol Nr.

Introduceți numărul de ordine al articolului respectiv raportat la numărul total de articole declarate în documentul T 2 L și în formularele suplimentare folosite, așa cum se indică în nota la rubrica 5.

Rubrica 33:   Codul mărfurilor

Această rubrică trebuie completată într-o țară AELS numai atunci când documentul T 2 anterior conține o indicație privind codul mărfurilor; se introduce numărul de cod al documentului T 2 precedent.

Rubrica 35:   Greutatea brută

Introduceți greutatea brută, exprimată în kilograme, a mărfurilor descrise în rubrica corespunzătoare 31. Greutatea brută reprezintă greutatea cumulată a mărfurilor și a ambalajului acestora, exclusiv containerele și alte echipamente de transport.

Rubrica 38:   Greutatea netă

Această rubrică trebuie completată într-o țară AELS numai atunci când documentul T 2 anterior conține o indicație privind greutatea netă.

Introduceți greutatea netă, exprimată în kilograme, a mărfurilor descrise în rubrica corespunzătoare 31. Greutatea netă reprezintă greutatea proprie a mărfurilor, fără ambalaj.

Rubrica 40:   Declarația sumară/documentul precedent

Pentru mărfurile transportate în regim TIR sau „Rhine Manifest”, sau sub acoperirea unui carnet ATA, introduceți „TIR”, „Rhine Manifest” sau „ATA”, de la caz la caz, urmat de data emiterii și numărul de referință al documentului corespunzător regimului aplicat.

Rubrica 44:   Informații suplimentare/documente prezentate/certificate și autorizații

Această rubrică trebuie completată într-o țară AELS numai atunci când documentul T 2 L anterior conține detalii în această rubrică. Aceste detalii trebuie reproduse pe documentul T 2 L.

Rubrica 54:   Locul și data, semnătura și numele declarantului sau reprezentantului acestuia

Cu condiția respectării dispozițiilor specifice adoptate cu privire la folosirea sistemelor informatice, semnătura persoanei în cauză trebuie aplicată pe documentul T 2 L, urmată de numele și prenumele persoanei respective. Atunci când persoana respectivă este o persoană juridică, semnatarul trebuie să adauge statutul său după această semnătură și numele.

ANEXA IX

CODURILE CE TREBUIE FOLOSITE ÎN FORMULARE PENTRU COMPLETAREA DECLARAȚIILOR T 1 ȘI T 2

Rubrica 1:   Declarația

(A se vedea anexa VII)

Rubrica 19:   Containerul

Codurile aplicabile sunt următoarele:

0: mărfuri netransportate în containere

1: mărfuri transportate în containere

Rubrica 25:   Modul de transport la frontieră

Lista codurilor aplicabile este următoarea:

Codul pentru modurile de transport, trimiteri poștale și de altă natură

A.	cod format dintr-o cifră (obligatoriu);

B.	cod format din două cifre (a doua cifră opțională pentru părțile contractante)

A	B	Denumirea
1	10	Transport maritim
	12		Vagon de cale ferată pe vas maritim
	16		Vehicul rutier autopropulsat pe vas maritim
	17		Remorcă sau semiremorcă pe vas maritim
	18		Vas de transport fluvial intern pe vas maritim
2	20	Transport feroviar
	23		Vehicul rutier în vagon de cale ferată
3	30	Transport rutier
4	40	Transport aerian
5	50	Corespondență
7	70	Instalații fixe de transport
8	80	Transport fluvial intern
9	90	Propulsie proprie

Rubrica 27:   Locul de încărcătură/descărcare

Codurile urmează a fi adoptate de părțile contractante.

Rubrica 33:   Codul mărfurilor

Prima subdiviziune

În cadrul Comunității, indicați cele opt cifre ale Nomenclaturii Integrate. În țările AELS indicați în partea din stânga a acestei subdiviziuni cele șase cifre ale Sistemului armonizat de descriere a mărfurilor și de codificare, cu condiția respectării cerințelor suplimentare pentru documentele T 2 sau T 2 L.

Alte subdiviziuni

Se completează folosind orice alte coduri specifice ale părților contractante (astfel de coduri trebuie inserate imediat după prima subdiviziune).

Rubrica 51:   Birouri de tranzit prevăzute

Indicarea statelor

Lista codurilor aplicabile este următoarea:

Belgia	B sau BE
Danemarca	DK
Germania	D sau DE
Grecia	EL sau GR
Franța	FR
Irlanda	IRL sau IE
Italia	IT
Luxemburg	LU
Țările de Jos	NL
Regatul Unit	GB
Elveția	CH
Austria	A sau AT
Spania	ES
Portugalia	PT
Norvegia	NO
Suedia	SE
Finlanda	FI
Islanda	IS

Rubrica 52:   Garanția

Tipul de garanție

Lista codurilor aplicabile este următoarea:

Situația	Codul	Alte indicații necesare
Pentru garanție globală	1	— numărul certificatului — biroul de garanție
Pentru garanție individuală	2
Pentru garanție în numerar	3
Pentru garanție forfetară	4	— numărul titlului de garanție
Nu se solicită garanție (Titlul IV din apendicele I)	6
Nu se solicită garanție pentru călătoria între biroul de plecare și biroul de tranzit [Articolul 10 alineatul (2) litera (b) din convenție]	7
Nu se solicită garanție pentru anumite organe publice	8

Indicarea statelor:

Se aplică codurile adoptate pentru rubrica 51.

Rubrica 33:   Biroul de destinație (și țara)

Se aplică codurile adoptate pentru rubrica 51.

---