This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 01998L0026-20190627
Directive 98/26/EC of the European Parliament and of the Council of 19 May 1998 on settlement finality in payment and securities settlement systems
Consolidated text: Directiva nr. 98/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 1998 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare
Directiva nr. 98/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 1998 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare
01998L0026 — RO — 27.06.2019 — 005.006
Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.
DIRECTIVA NR. 98/26/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 19 mai 1998 (JO L 166 11.6.1998, p. 45) |
Astfel cum a fost modificată prin:
|
|
Jurnalul Oficial |
||
NR. |
Pagina |
Data |
||
DIRECTIVA 2009/44/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 6 mai 2009 |
L 146 |
37 |
10.6.2009 |
|
DIRECTIVA 2010/78/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 24 noiembrie 2010 |
L 331 |
120 |
15.12.2010 |
|
REGULAMENTUL (UE) NR. 648/2012 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 4 iulie 2012 |
L 201 |
1 |
27.7.2012 |
|
REGULAMENTUL (UE) NR. 909/2014 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 23 iulie 2014 |
L 257 |
1 |
28.8.2014 |
|
DIRECTIVA (UE) 2019/879 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 20 mai 2019 |
L 150 |
296 |
7.6.2019 |
Rectificată prin:
DIRECTIVA NR. 98/26/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI
din 19 mai 1998
privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare
SECȚIUNEA I
SFERA DE APLICARE ȘI DEFINIȚII
Articolul 1
Dispozițiile prezentei directive se aplică:
oricărui sistem definit în conformitate cu articolul 2 litera (a) reglementat de legea unui stat membru și care operează în orice devize, în ►M1 euro ◄ sau în diverse monede convertite în cadrul sistemului;
oricărui participant la un astfel de sistem;
Articolul 2
În sensul prezentei directive:
„sistem” înseamnă un acord formal:
Sub rezerva condițiilor din primul paragraf, un stat membru poate desemna ca sistem un acord formal menit să execute ordinele de transfer, așa cum sunt definite la a doua liniuță de la punctul (i) și care, într-o măsură limitată, execută ordine legate de alte instrumente financiare, în cazul în care statul membru consideră că desemnarea acestui sistem se justifică prin motive de risc sistemic.
Un stat membru poate desemna ca sistem, de la caz la caz, un acord formal între doi participanți, la care se poate adăuga un agent de decontare, un partener central sau casă de compensație, ori chiar un participant indirect, în cazul în care statul membru consideră că desemnarea acestui sistem se justifică prin motive de risc sistemic.
Un acord încheiat între sisteme interoperabile nu constituie un sistem;
„instituție” înseamnă:
care participă la sistem și care răspunde de executarea obligațiilor financiare ce rezultă din ordinele de transfer din cadrul sistemului.
În cazul în care un sistem este supravegheat în conformitate cu legislația internă și execută numai ordinele de transfer, așa cum au fost definite în a doua liniuță de la punctul(i), precum și plățile rezultate din astfel de ordine, un stat membru poate decide ca întreprinderile care fac parte din sistem și care au responsabilitatea de a executa obligațiile financiare rezultate din ordinele de transfer din sistem și care pot fi considerate instituții, doar în cazul în care cel puțin trei participanți la sistem se încadrează în categoriile cuprinse în primul paragraf și în care o astfel de decizie se justifică prin motive de risc sistemic;
„contraparte centrală” sau „CPC” înseamnă o CPC astfel cum este definită la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;
„agent de decontare” înseamnă o entitate care pune la dispoziția instituțiilor și/sau a partenerului central participante la sistem, conturi de decontare prin care sunt decontate ordinele de transfer din sistem și, după caz, acordă credite acestor instituții și/sau partenerilor centrali în scopul regularizării;
„casa de compensație” înseamnă o entitate care răspunde de calcularea situației nete a instituțiilor, un eventual partener central și/sau un eventual agent de decontare;
„participant” înseamnă o instituție, o contraparte centrală, un agent de decontare, o casă de compensare, un operator de sistem sau un membru compensator al unei CPC autorizate în temeiul articolului 17 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;
„participant indirect” înseamnă o instituție, un partener central, un agent de decontare, o casă de compensație sau un operator de sistem care are o relație contractuală cu un participant la sistem care execută ordinele de transfer și care îi permite participantului indirect să treacă ordinele de transfer prin sistem, cu condiția ca participantul indirect să fie cunoscut operatorului de sistem;
„titluri de valoare” înseamnă toate instrumentele la care se face referire în secțiunea C din anexa I la Directiva 2004/39/CE;
„ordin de transfer” înseamnă:
„procedura de ►C1 insolvență ◄ ” înseamnă orice măsură colectivă prevăzută de legea unui stat membru sau a unei terțe țări, cu scopul lichidării sau reorganizării judiciare a unui participant, în cazul în care o astfel de măsură implică suspendarea sau impunerea de restricții asupra transferurilor sau plăților;
„compensare” înseamnă conversia într-o singură creanță netă sau obligație netă a creanțelor și obligațiilor rezultate din ordinele de transfer pe care un participant sau mai mulți participanți le emit în beneficiul unui participant sau al mai multor participanți sau le primesc de la unul ori mai mulți participanți, având ca rezultat faptul că numai o singură creanță netă poate fi exigibilă și numai o singură obligație netă este datorată;
„cont de decontare” înseamnă un cont deschis la o bancă centrală, la un agent de decontare sau la un partener central, utilizat pentru deținerea fondurilor și/sau a titlurilor de valoare și pentru decontarea tranzacțiilor dintre participanții la sistem;
„garanții suplimentare” înseamnă toate elementele de activ executabile, inclusiv, fără restricții, garanțiile financiare menționate la articolul 1 alineatul (4) litera (a) din Directiva 2002/47/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iunie 2002 privind contractele de garanție financiară ( 3 ), constituite sub forma unui gaj (inclusiv banii dați ca și gaj), o răscumpărare sau un acord similar ori sub altă formă, cu scopul de a proteja drepturile și obligațiile ce pot apărea în legătură cu participarea la un sistem sau care se constituie la băncile centrale ale statelor membre sau la Banca Centrală Europeană;
„ziua lucrătoare” include serviciile de decontare din timpul zilei și din timpul nopții și cuprinde toate evenimentele survenite în timpul unui ciclu de activitate a unui sistem;
„sisteme interoperabile” înseamnă două sau mai multe sisteme ai căror operatori de sistem au încheiat între ei un acord care implică executarea intersistemică a ordinelor de transfer;
„operator de sistem” înseamnă entitatea sau entitățile responsabile din punct de vedere juridic cu funcționarea unui sistem. Un operator de sistem poate acționa și ca agent de decontare, partener central sau casă de compensație.
SECȚIUNEA II
COMPENSAREA ȘI ORDINELE DE TRANSFER
Articolul 3
Ordinele de transfer și compensarea produc efecte legale și sunt opozabile terților chiar și în cazul procedurii de ►C2 insolvență ◄ aplicate unui participant, cu condiția ca ordinele de transfer să fi fost introduse în sistem înainte de momentul declanșării procedurii de ►C2 insolvență ◄ , definite în conformitate cu articolul 6 alineatul (1). Aceasta se aplică chiar și în cazul procedurii de ►C2 insolvență ◄ aplicate unui participant (la sistemul în cauză sau la un sistem interoperabil) sau operatorului de sistem al unui sistem interoperabil care nu este participant.
În cazul în care ordinele de transfer sunt introduse în sistem ulterior declanșării procedurii de ►C2 insolvență ◄ și sunt executate, astfel cum este stabilit prin normele sistemului, în cursul zilei lucrătoare în care a fost declanșată procedura, ele au caracter executoriu și sunt obligatorii pentru terți numai în cazul în care operatorul de sistem poate dovedi că, la momentul la care respectivele ordine de transfer au devenit irevocabile, nici nu a știut și nici nu ar fi trebuit să știe că a fost declanșată această procedură.
Articolul 4
Statele membre pot dispune ca declanșarea procedurii de ►C2 insolvență ◄ aplicate unui participant sau unui operator de sistem al unui sistem interoperabil să nu împiedice utilizarea fondurilor sau a titlurilor de valoare disponibile în contul de decontare al respectivului participant pentru acoperirea obligațiilor acestuia față de sistem sau față de un sistem interoperabil, în ziua lucrătoare în care s-a declanșat procedura de ►C2 insolvență ◄ . Statele membre pot dispune ca facilitatea de credit a unui astfel de participant aferentă sistemului să fie utilizată, pe baza garanțiilor suplimentare existente și disponibile, pentru executarea obligațiilor participantului respectiv față de sistem sau față de un sistem interoperabil.
Articolul 5
Un ordin de transfer nu poate fi revocat de un participant la sistem sau de un terț, de la data stabilită prin normele de funcționare ale sistemului.
În cazul sistemelor interoperabile, fiecare sistem stabilește, conform propriilor norme, momentul irevocabilității în așa fel încât să garanteze, în măsura în care este posibil că normele tuturor sistemelor interoperabile în cauză sunt coordonate în această privință. În cazul în care nu există dispoziții prevăzute expres în normele tuturor sistemelor participante la sistemele interoperabile, normele unui sistem cu privire la momentul irevocabilității nu sunt afectate de niciuna din normele celorlalte sisteme cu care acesta este operabil.
SECȚIUNEA III
DISPOZIȚIILE REFERITOARE LA PROCEDURA DE ►C1 INSOLVENȚĂ ◄
Articolul 6
Articolul 7
Procedura de ►C2 insolvență ◄ nu are efecte retroactive asupra acelor drepturi și obligații ale unui participant care apar ca rezultat al participării sale sau în legătură cu participarea sa la sistem înainte de momentul declanșării procedurii definite la articolul 6 alineatul (1). Această dispoziție se aplică, printre altele, și în ceea ce privește drepturile și obligațiile unui participant la un sistem interoperabil sau ale unui operator de sistem al unui sistem interoperabil care nu este participant.
Articolul 8
În cazul în care a fost declanșată procedura de ►C1 insolvență ◄ împotriva unui participant la sistem, drepturile și obligațiile acestuia, care apar ca rezultat al participării sale sau în legătură cu participarea sa la sistem, se stabilesc de legea aplicabilă sistemului în cauză.
SECȚIUNEA IV
PROTEJAREA DREPTURILOR DEȚINĂTORILOR DE GARANȚII SUPLIMENTARE FAȚĂ DE EFECTELE ►C1 INSOLVENȚEI ◄ FURNIZORULUI
Articolul 9
Drepturile unui operator de sistem sau ale unui participant asupra garanțiilor suplimentare care îi sunt furnizate în legătură cu un sistem sau cu orice sistem interoperabil și drepturile băncilor centrale ale statelor membre sau ale Băncii Centrale Europene asupra garanțiilor suplimentare care le sunt furnizate nu sunt afectate de declanșarea procedurii de ►C2 insolvență ◄ împotriva:
participantului (la sistemul în cauză sau la un sistem interoperabil);
operatorului de sistem al unui sistem interoperabil care nu este participant;
unui partener al băncilor centrale ale statelor membre sau al Băncii Centrale Europene; sau
oricărui terț care a constituit garanțiile suplimentare.
Garanțiile suplimentare pot fi executate pentru onorarea acestor drepturi.
Atunci când un operator de sistem a oferit o garanție unui alt operator de sistem în legătură cu un sistem interoperabil, drepturile operatorului de sistem care a oferit garanția asupra acelei garanții nu sunt afectate de procedura de insolvență deschisă împotriva operatorului de sistem beneficiar al garanției.
SECȚIUNEA V
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 10
Statele membre precizează sistemele și operatorii de sistem ai acestora care urmează a face parte din sfera de aplicare a prezentei directive, transmit o notificare în acest sens AEVMP și o informează cu privire la autoritățile pe care le-au ales în conformitate cu articolul 6 alineatul (2). AEVMP publică informațiile în cauză pe site-ul său internet.
Operatorul de sistem indică statului membru a cărui lege este aplicabilă care sunt participanții la sistem, inclusiv eventualii participanți indirecți, precum și orice modificare în legătură cu aceștia.
În plus față de indicațiile prevăzute în al doilea paragraf, statele membre pot impune necesitatea supravegherii sau autorizării sistemelor aflate sub jurisdicția lor.
O instituție furnizează, la cererea oricărei persoane care are un interes legitim, informații cu privire la sistemele la care participă și cu privire la principalele norme de funcționare a sistemelor respective.
Un sistem desemnat înaintea intrării în vigoare a dispozițiilor naționale de punere în aplicare a Directivei 2009/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 de modificare a Directivei 98/26/CE privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare și a Directivei 2002/47/CE privind contractele de garanție financiară în ceea ce privește sistemele legate și creanțele private ( 5 ) continuă să fie desemnat în sensul prezentei directive.
Un ordin de transfer care a fost introdus în sistem înainte de intrarea în vigoare a dispozițiilor naționale de punere în aplicare a Directivei 2009/44/CE, dar care este decontat ulterior, se consideră a fi un ordin de transfer în sensul prezentei directive.
Articolul 10a
Articolul 11
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
Articolul 12
În termen de maximum trei ani de la data menționată la articolul 11 alineatul (1), Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului referitor la punerea în practică a acestei directive, însoțit, după caz, de propunerea revizuirii ei.
Articolul 12a
Până la 28 iunie 2021, Comisia revizuiește modul în care statele membre aplică prezenta directivă atât propriilor instituții care participă în mod direct la sisteme reglementate de legislația unei țări terțe, cât și colateralului constituit în legătură cu participarea la aceste sisteme. Comisia evaluează în special necesitatea unor modificări suplimentare la prezenta directivă în ceea ce privește sistemele reglementate de legislația unei țări terțe. Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului un raport în acest sens, însoțit dacă este cazul de propuneri de revizuire a prezentei directive.
Articolul 13
Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.
Articolul 14
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
( 1 ) JO L 177, 30.6.2006, p. 1.
( 2 ) JO L 145, 30.4.2004, p. 1.
( 3 ) JO L 168, 27.6.2002, p. 43.
( 4 ) JO L 331, 15.12.2010, p. 84.
( 5 ) JO L 146, 10.6.2009, p. 37.