1)

Articolul 140 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 (1) al Comisiei din 24 noiembrie 2015 de stabilire a unor norme pentru punerea în aplicare a anumitor dispoziții din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii (denumit în continuare „regulamentul de punere în aplicare”) trebuie interpretat în sensul că, în cazul mărfurilor în vrac care nu prezintă caracteristici individuale sau speciale, este conformă cu această dispoziție practica juridică a autorităților vamale care consideră că există îndoieli întemeiate că valoarea de tranzacție declarată reprezintă prețul plătit în mod real sau de plătit pentru mărfuri, având în vedere împrejurarea că, în pofida solicitărilor repetate ale autorității vamale, persoana impozabilă nu a făcut dovada plății efective a prețului de cumpărare sau a transferului prețului de cumpărare și nu a pus la dispoziția autorității vamale evidențele contabile referitoare la plata prețului de cumpărare și nici corespondența comercială referitoare la tranzacție (oferta, confirmarea ofertei și comanda în limba maghiară), precum și faptul că plata valorii de tranzacție declarate nu a fost confirmată de instituția financiară depozitară a contului bancar?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare preliminară, articolul 74 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii (denumit în continuare „Codul vamal”) trebuie interpretat în sensul că este conformă cu această dispoziție o practică a autorității vamale care exclude în egală măsură utilizarea metodelor secundare prevăzute la articolul 74 alineatul (2) literele (a)-(d) din acest cod, pentru motivul că acestea nu pot fi aplicate deoarece persoana impozabilă nu a furnizat informații cu privire la caracteristicile esențiale ale mărfurilor (caracteristici fizice, calitate, reputație)?

3)

În cazul unui răspuns afirmativ la cea de a doua întrebare preliminară, faptul că autoritatea vamală nu a făcut uz, deși ar fi putut face acest lucru, de posibilitatea de a preleva eșantioane de marfă, ceea ce i-ar fi permis să cunoască caracteristicile acesteia, exclude aplicarea metodelor secundare prevăzute la articolul 74 alineatul (2) literele (a)-(d) din Codul vamal?

4)

În cazul unui răspuns afirmativ la cea de a doua și la cea de a treia întrebare preliminară, articolul 74 alineatul (3) din Codul vamal trebuie interpretat în sensul că este conformă cu această dispoziție o practică a autorității vamale potrivit căreia aceasta aplică metoda de determinare a valorii în vamă stabilită la articolul 144 alineatul (2) din regulamentul de punere în aplicare atunci când nu cunoaște caracteristicile (caracteristici fizice, calitate, reputație) mărfurilor care trebuie evaluate, pentru motivul că persoana impozabilă nu a furnizat informații cu privire la aceste caracteristici, în pofida solicitărilor repetate ale autorității vamale?

5)

În cazul unui răspuns afirmativ la cea de a patra întrebare preliminară, articolul 74 alineatul (3) din Codul vamal trebuie interpretat în sensul că este conformă cu această dispoziție o practică a autorității vamale potrivit căreia aceasta aplică metoda de determinare a valorii în vamă stabilită la articolul 144 alineatul (2) din regulamentul de punere în aplicare fără să fi făcut uz, deși ar fi putut face acest lucru, de posibilitatea de a preleva eșantioane de marfă, ceea ce i-ar fi permis să cunoască caracteristicile acesteia (caracteristici fizice, calitate, reputație)?

6)

În cazul unui răspuns afirmativ la cea de a patra întrebare preliminară, articolul 144 alineatul (2) din regulamentul de punere în aplicare trebuie interpretat în sensul că permite autorității vamale să determine valoarea în vamă ca fiind media aritmetică a prețului unitar pe kilogram al mărfurilor selectate printr-un filtru de date, realizat prin utilizarea bazei de date vamale naționale, corespunzătoare unor mărfuri puse în liberă circulație la data acceptării declarației vamale și pe durata celor 90 de zile anterioare, având același cod TARIC ca și mărfurile în vrac supuse controlului, care nu prezintă caracteristici individuale sau specifice, în situația în care sunt cunoscute doar numele, codul TARIC și țara de origine (China) a mărfurilor supuse controlului, autoritatea vamală nu dispune de informații cu privire la caracteristicile esențiale (caracteristici fizice, calitate, reputație) ale mărfurilor care trebuie evaluate, iar persoana impozabilă nu a furnizat alte informații decât denumirea mărfurilor și codul TARIC, în pofida solicitărilor repetate ale autorității vamale?

7)

În cazul unui răspuns afirmativ la cea de a patra întrebare preliminară, articolul 22 alineatul (7) din Codul vamal și, în acest context, dreptul la bună administrare, prevăzut la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretate în sensul că este conformă cu acestea practica de interpretare și de aplicare a autorității vamale, potrivit căreia această autoritate se limitează la a comunica, în decizia sa, că a selectat din baza de date națională, pe baza unor criterii pe care le-a indicat și aplicat, mărfuri importate din aceeași țară și cu același cod TARIC ca și mărfurile supuse controlului vamal, fără a consemna însă demersurile efectuate în filtrarea și delimitarea bazei de date în vederea determinării valorii în vamă a mărfurilor supuse controlului vamal?

8)

Articolul 22 alineatul (7) din Codul vamal și, în acest context, dreptul la bună administrare, prevăzut la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretate în sensul că este conformă cu acestea practica autorității vamale de a comunica persoanei impozabile, pentru comparare, rezultatele filtrului realizat în baza de date națională a mărfurilor importate din aceeași țară și cu același cod TARIC ca și mărfurile supuse controlului vamal, astfel încât documentul electronic întocmit de autoritatea vamală și în care sunt înregistrate toate datele utilizate este redactat într-un format (foaie de calcul Excel) în care eventualele modificări introduse de autoritatea vamală nu pot fi verificate, iar acestea pot fi ulterior rectificate, dacă este cazul?

9)

Articolul 22 alineatul (7) din Codul vamal și, în acest context, dreptul la bună administrare prevăzut la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretate în sensul că este conformă cu acestea practica autorității vamale de a comunica persoanei impozabile, pentru comparare, rezultatele filtrului realizat în baza de date națională a mărfurilor importate din aceeași țară și cu același cod TARIC ca și mărfurile supuse controlului, astfel încât decizia nu conține datele de comparare avute în vedere în cadrul evaluării, acestea fiind însă puse la dispoziția persoanei impozabile ca anexă inseparabilă la decizie?