Acțiune introdusă la 8 octombrie 2010 — Islamic Republic of Iran Shipping Lines și alții/Consiliul

(Cauza T-489/10)

()

2011/C 30/73

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Islamic Republic of Iran Shipping Lines (Teheran, Iran), Bushehr Shipping Co. Ltd (Valetta, Malta), Cisco Shipping Company Limited (Seul, Coreea de Sud), Hafize Darya Shipping Lines (HDSL) (Teheran, Iran), Irano Misr Shipping Co. (Teheran, Iran), Irinvestship Ltd (Londra, Regatul Unit), IRISL (Malta) Ltd (Sliema, Malta), IRISL Club (Teheran, Iran), IRISL Europe GmbH (Hamburg) (Hamburg, Germania), IRISL Marine Services and Engineering Co. (Teheran, Iran), IRISL Multimodal Transport Company (Teheran, Iran), ISI Maritime Ltd (Malta) (Valletta, Malta), Khazer Shipping Lines (Bandar Anzali) (Gilan, Iran), Leadmarine (Singapore), Marble Shipping Ltd (Malta) (Sliema, Malta), Safiran Payam Darya Shipping Lines (SAPID) (Teheran, Iran), Shipping Computer Services Co. (SCSCOL) (Teheran, Iran), Soroush Saramin Asatir (SSA) (Teheran, Iran), South Way Shipping Agency Co. Ltd (Teheran, Iran), Valfajr 8th Shipping Line Co. (Teheran, Iran) (reprezentanți: F. Randolph, M. Lester, Barristers și M. Taher, Solicitor)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantelor

Motivele și principalele argumente

În speță, reclamantele, societăți de navigație cu sediul în Iran, Regatul Unit, Malta, Germania, Singapore și Coreea de Sud, urmăresc anularea în parte a Regulamentului de punere în aplicare nr. 668/2010 al Consiliului și a Deciziei 2010/413/PESC a Consiliului în măsura în care acestea sunt incluse pe lista persoanelor fizice și juridice, a entităților și a organismelor ale căror fonduri și resurse economice sunt înghețate în conformitate cu această dispoziție.

În susținerea cererii, reclamantele invocă patru motive.

În primul rând, reclamantele susțin că măsurile atacate au fost adoptate prin încălcarea dreptului la apărare al reclamantelor și a dreptului acestora la o protecție jurisdicțională efectivă întrucât măsurile nu prevăd o procedură de comunicare către reclamant a dovezilor pe care s-a întemeiat decizia de înghețare a fondurilor acestora sau care să le permită să facă observații pertinente cu privire la aceste dovezi. În plus, reclamantele susțin că atât considerentele regulamentului, cât și ale deciziei cuprind afirmații generale, neîntemeiate și vagi privind comportamentul a doar două dintre reclamante. În privința celorlalte reclamante, nu este prezentată nicio dovadă sau informație în afară de a pretinde o legătură nespecificată cu prima reclamantă. Potrivit reclamantelor, Consiliul nu a furnizat suficiente informații pentru a le da efectiv posibilitatea acestora să își facă cunoscute opiniile drept răspuns, fapt ce nu permite Curții să stabilească dacă decizia Consiliului și aprecierea acestuia au fost fondate și întemeiate pe probe deosebit de convingătoare.

În al doilea rând, reclamantele susțin că, în speță, Consiliul nu a motivat suficient includerea lor în măsura contestată, încălcându-și obligația de a da o declarație clară privind motivele efective și specifice pentru justificarea deciziei sale, inclusiv motivele individuale și specifice care l-au determinat să considere că reclamantele au sprijinit proliferarea nucleară.

În al treilea rând, reclamantele afirmă că măsurile atacate constituie o limitare nejustificată și disproporționată a dreptului de proprietate al reclamantului și a libertății de a desfășura activitățile sale comerciale. Măsurile de înghețare a bunurilor au un efect semnificativ și de lungă durată asupra drepturilor lor fundamentale. Reclamantele arată că includerea lor nu are o legătură rațională cu obiectivul regulamentului și al deciziei contestate, întrucât susținerile îndreptate împotriva reclamantelor nu se referă la proliferarea nucleară. În orice caz, Consiliul nu a dovedit nici că o înghețare totală a bunurilor este cea mai puțin constrângătoare modalitate de a realiza un asemenea obiectiv, nici că vătămarea foarte importantă adusă reclamantelor este justificată și proporțională.

În al patrulea rând, reclamantele susțin că, în speță, Consiliul a săvârșit o eroare vădită de apreciere prin faptul că a stabilit că criteriile de desemnare din regulamentul și din decizia atacate erau îndeplinite în privința reclamantelor. Niciuna dintre susținerile îndreptate împotriva reclamantelor nu privesc proliferarea nucleară sau armamentul. Simpla afirmație că o parte dintre reclamante sunt deținute sau controlate de reprezentanți ai primei reclamante nu este suficientă pentru îndeplinirea criteriilor. În consecință, în opinia reclamantelor, Consiliul nu a evaluat situația reală.

(1)  JO L 195, p. 25.

(2)  JO L 195, p. 39.