Cauza C‑152/09

André Grootes

împotriva

Amt für Landwirtschaft Parchim

(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Verwaltungsgericht Schwerin)

„Politica agricolă comună – Sistem integrat de gestionare și control privind anumite scheme de ajutor – Schemă de plată unică – Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 – Calcularea drepturilor la plată – Articolul 40 alineatul (5) – Agricultori care trebuie să respecte angajamente agroecologice în perioada de referință – Articolul 59 alineatul (3) – Aplicare regională a schemei de plată unică – Articolul 61 – Valori unitare diferite pentru hectarele de pășune permanentă și pentru orice alt hectar eligibil pentru ajutor”

Sumarul hotărârii

1.        Agricultură – Politica agricolă comună – Sistem integrat de gestionare și control privind anumite scheme de ajutor – Schemă de plată unică – Calculul cuantumului de referință în cazul unor circumstanțe excepționale – Punerea în practică în caz de aplicare regională

[Regulamentul nr. 1782/2003 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 319/2006, art. 40 alin. (5), art. 59 alin. (3) primul paragraf și art. 61, și Regulamentul nr. 2078/92]

2.        Agricultură – Politica agricolă comună – Sistem integrat de gestionare și control privind anumite scheme de ajutor – Schemă de plată unică – Calculul cuantumului de referință în cazul unor circumstanțe excepționale – Punerea în practică în caz de aplicare regională

[Regulamentul nr. 1782/2003 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 319/2006, art. 40 alin. (5) și art. 61]

3.        Agricultură – Politica agricolă comună – Sistem integrat de gestionare și control privind anumite scheme de ajutor – Schemă de plată unică – Calculul cuantumului de referință în cazul unor circumstanțe excepționale – Punerea în practică în caz de aplicare regională

[Regulamentul nr. 1782/2003 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 319/2006, art. 40 alin. (5) și art. 61]

1.        Articolul 40 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1782/2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 319/2006, trebuie interpretat în sensul că, atunci când, în statul membru în cauză, au fost stabilite valori unitare diferite pentru hectarele de pășune și pentru orice alt hectar eligibil pentru ajutor în temeiul articolului 61 din acest regulament, un agricultor care, la data de referință prevăzută la acest articol, trebuia să respecte angajamente agroecologice în temeiul Regulamentului nr. 2078/92 privind metodele de producție agricolă compatibile cu cerințele de protecție a mediului și de întreținere a spațiului natural, care se înscriu în continuitatea imediată a unor angajamente agroecologice ce au avut drept obiect transformarea unor terenuri arabile în pășuni permanente, este îndreptățit să solicite calcularea drepturilor prevăzute la articolul 59 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul nr. 1782/2003 pe baza valorilor unitare stabilite pentru alte hectare eligibile pentru ajutor decât hectarele de pășune.

(a se vedea punctul 52 și dispozitiv 1)

2.        Articolul 40 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1782/2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 319/2006, coroborat cu articolul 61 din acest regulament trebuie interpretat în sensul că numai existența unei legături de cauzalitate între schimbarea destinației unei suprafețe de teren arabil în pășune permanentă și participarea la o măsură agroecologică permite să nu se ia în considerare, în scopul calculării drepturilor la plată, faptul că această suprafață era utilizată ca pășune permanentă la data de referință prevăzută la articolul 61 din regulamentul menționat.

(a se vedea punctul 58 și dispozitiv 2)

3.        Articolul 40 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1782/2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 319/2006, coroborat cu articolul 61 din acest regulament trebuie interpretat în sensul că aplicarea sa nu este supusă condiției ca agricultorul care introduce cererea de plată unică să fie de asemenea cel care a efectuat schimbarea destinației suprafeței în cauză.

(a se vedea punctul 69 și dispozitiv 3)

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera întâi)

11 noiembrie 2010(*)

„Politica agricolă comună – Sistem integrat de gestionare și control privind anumite scheme de ajutor – Schemă de plată unică – Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 – Calcularea drepturilor la plată – Articolul 40 alineatul (5) – Agricultori care trebuie să respecte angajamente agroecologice în cursul perioadei de referință – Articolul 59 alineatul (3) – Aplicare regională a schemei de plată unică – Articolul 61 – Valori unitare diferite pentru hectarele de pășune permanentă și pentru orice alt hectar eligibil pentru ajutor”

În cauza C‑152/09,

având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Verwaltungsgericht Schwerin (Germania), prin decizia din 3 februarie 2009, primită de Curte la 4 mai 2009, în procedura

André Grootes

împotriva

Amt für Landwirtschaft Parchim,

CURTEA (Camera întâi),

compusă din domnul A. Tizzano, președinte de cameră, domnii J.‑J. Kasel, A. Borg Barthet (raportor), E. Levits și M. Safjan, judecători,

avocat general: domnul J. Mazák,

grefier: domnul A. Calot Escobar,

având în vedere procedura scrisă,

luând în considerare observațiile prezentate:

–        pentru domnul Grootes, de J. Booth, Rechtsanwalt;

–        pentru guvernul german, de domnii M. Lumma și C. Blaschke, în calitate de agenți;

–        pentru Comisia Comunităților Europene, de domnul G. von Rintelen, în calitate de agent,

după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 8 iulie 2010,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare privește interpretarea articolului 40 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 și (CE) nr. 2529/2001 (JO L 270, p. 1, rectificare în JO 2004, L 94, p. 70, Ediție specială, 03/vol. 49, p. 177, rectificare în Ediție specială, 03/vol. 76, p. 291, și în JO 2009, L 96, p. 39), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 319/2006 al Consiliului din 20 februarie 2006 (JO L 58, p. 32, Ediție specială, 03/vol. 70, p. 108, denumit în continuare „Regulamentul nr. 1782/2003”).

2        Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între domnul Grootes, pe de o parte, și Amt für Landwirtschaft Parchim (Oficiul pentru Agricultură din Parchim), pe de altă parte, cu privire la statutul care trebuie acordat unei anumite parcele (denumită în continuare „suprafața în litigiu”), și anume cel de teren arabil sau cel de pășune permanentă în scopul calculării drepturilor la plată.

 Cadrul juridic

 Dreptul Uniunii

 Regulamentul nr. 1782/2003

3        În cadrul reformei politicii agricole comune, Consiliul Uniunii Europene a adoptat Regulamentul nr. 1782/2003, care stabilește norme comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune, precum și pentru anumite scheme de sprijin în favoarea agricultorilor.

4        Regulamentul nr. 1782/2003 stabilește în special o schemă de ajutor de venit acordat agricultorilor. Această schemă este denumită, la articolul 1 a doua liniuță din acest regulament, „schema de plată unică”. Această schemă face obiectul titlului III din regulamentul menționat.

5        Potrivit articolului 34 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul nr. 1782/2003:

„Agricultorii depun cererile de participare la schema de plată unică începând din acest moment și până la o dată stabilită de statele membre, dar nu mai târziu de 15 mai.”

6        Potrivit articolului 37 alineatul (1) din acest regulament:

„Cuantumul de referință este media pe trei ani a valorilor totale ale plăților acordate unui agricultor în cadrul schemelor de ajutor prevăzute în anexa VI, calculată și adaptată conform anexei VII, în decursul fiecărui an calendaristic din perioada de referință prevăzută în articolul 38.

[…]”

7        Conform articolului 38 din regulamentul menționat, perioada de referință cuprinde anii calendaristici 2000, 2001 și 2002.

8        Articolul 40 din același regulament, intitulat „Circumstanțe excepționale”, prevede:

„(1)      Prin derogare de la articolul 37, orice agricultor a cărui producție a fost grav afectată în decursul perioadei de referință de un caz de forță majoră sau de circumstanțe excepționale survenite înaintea sau în timpul respectivei perioade de referință este autorizat să solicite calcularea cuantumului de referință pe baza anului sau anilor calendaristici ai perioadei de referință care nu au fost afectați de cazuri de forță majoră sau de circumstanțe excepționale.

(2)      În cazul în care întreaga perioadă de referință a fost afectată de un caz de forță majoră sau de circumstanțe excepționale, statul membru calculează suma de referință pe baza perioadei 1997-1999 sau, în cazul sfeclei‑de‑zahăr, al trestiei‑de‑zahăr și al cicorii, pe baza celui mai recent an de comercializare care precedă perioada reprezentativă aleasă în conformitate cu punctul K din anexa VII. În acest caz, alineatul (1) se aplică mutatis mutandis.

(3)      Într‑un termen stabilit de fiecare stat membru, agricultorul în cauză notifică autorității competente un caz de forță majoră sau de circumstanțe excepționale, furnizând în același timp dovezi considerate satisfăcătoare de autoritatea în cauză.

(4)      Cazurile recunoscute de autoritatea competentă ca fiind de forță majoră sau circumstanțe excepționale sunt, de exemplu:

(a)      decesul agricultorului;

(b)      incapacitatea profesională de lungă durată a agricultorului;

(c)      o catastrofă naturală de proporții care afectează grav suprafețele agricole ale exploatației;

(d)      distrugerea accidentală a clădirilor exploatației, destinate creșterii animalelor;

(e)      o epizootie care afectează o parte sau întregul șeptel al agricultorului.

(5)      Alineatele (1), (2) și (3) ale prezentului articol se aplică mutatis mutandis agricultorilor care, în decursul perioadei de referință, trebuie să respecte angajamente agroecologice în temeiul Regulamentului (CEE) nr. 2078/92 [al Consiliului din 30 iunie 1992 privind metodele de producție agricolă compatibile cu cerințele de protecție a mediului și de întreținere a spațiului natural (JO L 215, p. 85)] și al Regulamentului (CE) nr. 1257/1999 [al Consiliului din 17 mai 1999 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european de orientare și garantare agricolă (FEOGA) și de modificare și abrogare a unor regulamente (JO L 160, p. 80, Ediție specială, 03/vol. 28, p. 134)], producătorilor de hamei care, în decursul aceleiași perioade, trebuie să respecte un angajament de desțelenire în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1098/98 al Consiliului [din 25 mai 1998 de instaurare a unor măsuri speciale temporare în sectorul hameiului (JO L 157, p. 7)], precum și producătorilor de tutun care au participat la schema de răscumpărare a cotelor în temeiul Regulamentului (CEE) nr. 2075/92 [al Consiliului din 30 iunie 1992 privind organizarea comună a pieței în sectorul tutunului brut (JO L 215, p. 70, Ediție specială, 03/vol. 11, p. 77)].

În cazul în care măsurile prevăzute la primul paragraf acoperă atât perioada de referință, cât și perioada prevăzută la alineatul (2) al prezentului articol, statele membre stabilesc, pe baza unor criterii obiective și astfel încât să asigure un tratament egal al agricultorilor și să evite denaturarea pieței și a concurenței, un cuantum de referință care să respecte normele detaliate care urmează să fie stabilite de către Comisie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 144 alineatul (2).”

9        Secțiunea 1 a capitolului 5 din titlul III din Regulamentul nr. 1782/2003, intitulată „Aplicarea regională”, prevede posibilitatea statelor membre de a aplica la nivel regional schema de plată unică prevăzută în capitolele 1-4 din acest titlu.

10      În temeiul articolului 58 alineatele (1) și (3) din acest regulament, un stat membru poate alege să pună în aplicare la nivel regional schema de plată unică împărțind plafonul național nu în mod individual între agricultorii din acest stat pe baza cuantumurilor de referință ale fiecăruia, ci între diferitele regiuni pe care le cuprinde teritoriul acestui stat membru.

11      Articolul 59 alineatele (1), (3) și (4) din regulamentul menționat prevede:

„(1) În circumstanțe justificate în mod corespunzător și conform unor criterii obiective, statul membru poate împărți cuantumul total al plafonului regional stabilit în conformitate cu articolul 58 sau o parte din acest plafon între toți agricultorii ale căror exploatații sunt situate în regiunea în cauză, inclusiv cei care nu îndeplinesc criteriile de eligibilitate prevăzute în articolul 33.

[…]

(3) În cazul împărțirii parțiale a cuantumului total al plafonului regional, agricultorii beneficiază de drepturi a căror valoare unitară se calculează prin împărțirea părții corespunzătoare din plafonul regional stabilit în conformitate cu articolul 58 la numărul de hectare eligibile pentru ajutor, în sensul articolului 44 alineatul (2), stabilit la nivel regional.

În cazul în care agricultorul poate beneficia, de asemenea, de drepturi calculate din partea rămasă din plafonul regional, valoarea unitară regională a fiecăruia dintre drepturile respectivului agricultor, cu excepția drepturilor de scoatere temporară a terenurilor din circuitul agricol, este majorată cu un cuantum corespunzător cuantumului de referință împărțit la numărul de drepturi ale agricultorului stabilit în conformitate cu alineatul (4).

[…]

(4) Numărul de drepturi pe agricultor trebuie să fie egal cu numărul de hectare pe care îl declară în conformitate cu articolul 44 alineatul (2) pentru primul an de aplicare a schemei de plată unică, cu excepția cazurilor de forță majoră sau a circumstanțelor excepționale prevăzute la articolul 40 alineatul (4).”

12      Potrivit articolului 60 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1782/2003:

„În limitele stabilite în conformitate cu alineatul (2) pentru regiunea în cauză, un agricultor este autorizat să se prevaleze de opțiunea prevăzută la alineatul (1):

[…]

(b)      în cazul aplicării, mutatis mutandis, a articolului 40 și a articolului 42 alineatul (4), în limitele unui număr de hectare care urmează a fi stabilit după criterii obiective și astfel încât să se asigure un tratament egal al agricultorilor și să se evite denaturarea pieței și a concurenței.”

13      Potrivit articolului 61 din regulamentul menționat:

„În cazul aplicării articolului 59, în limitele plafonului regional sau ale unei părți din acesta și după criterii obiective, statele membre pot, de asemenea, să stabilească valori unitare diferite pentru drepturile care urmează să fie atribuite agricultorilor prevăzuți la articolul 59 alineatul (1), pentru hectarele de pășuni, la data prevăzută pentru depunerea cererilor de ajutor pe suprafață în 2003 și pentru orice alt hectar eligibil pentru ajutor sau pentru hectarele de pășune permanentă la data prevăzută pentru depunerea cererilor de ajutor pe suprafață.”

 Regulamentul (CE) nr. 795/2004

14      Articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 795/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de stabilire a normelor de aplicare a schemei de plată unică prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 (JO L 141, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 56, p. 193), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1974/2004 al Comisiei din 29 octombrie 2004 (JO L 345, p. 85, Ediție specială, 03/vol. 60, p. 274, denumit în continuare „Regulamentul nr. 795/2004”), prevede:

„(1)      În cazurile prevăzute la articolul 40 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, în cazul în care angajamentele agroecologice prevăzute la articolul menționat anterior expiră după data limită de depunere a cererilor de plată în cadrul schemei de plată unică în cursul primului an de aplicare a acesteia, statul membru stabilește, pe parcursul primului an de aplicare a programului de plată unică, cuantumurile de referință pentru fiecare agricultor în cauză, în conformitate cu articolul 40 alineatul (1), (2), (3) sau (5) al doilea paragraf din regulamentul menționat anterior, cu condiția să se excludă orice plată dublă în baza acestor angajamente agroecologice.

[…]

(2)      În cazul prevăzut la articolul 40 alineatul (5) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, drepturile la plată care urmează să fie acordate agricultorilor se calculează împărțind cuantumul de referință stabilit de către statul membru în cauză, pe baza unor criterii obiective și astfel încât să asigure un tratament egal al agricultorilor și să evite denaturarea pieței și a concurenței, la un număr de hectare mai mic sau egal cu numărul de hectare pe care îl declară pe parcursul primului an de aplicare a schemei de plată unică.

(3)      Articolul 40 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 se aplică pe baza fiecărei plăți directe prevăzute în anexa VI la regulamentul menționat anterior.”

15      Capitolul 6 din Regulamentul nr. 795/2004 cuprinde o secțiune 1, intitulată „Aplicarea regională”.

16      Articolul 38 din Regulamentul nr. 795/2004, care face parte din această secțiune, stabilește la alineatele (1)-(3) mai multe norme privind aplicarea articolului 59 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 1782/2003.

17      Articolul 38 alineatul (4) din Regulamentul nr. 795/2004 prevede:

„Articolul 40 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 și articolul 16 din prezentul regulament se aplică mutatis mutandis.”

 Reglementarea națională

18      În temeiul articolului 2 alineatul 1 din Legea de aplicare a schemei de plată unică (Betriebsprämiendurchführungsgesetz, BGBl. 2006 I, p. 1298, denumită în continuare „BetrPrämDurchfG”), plata unică se acordă la nivel regional începând cu 1 ianuarie 2005 potrivit modalităților prevăzute de legea și, respectiv, de regulamentul de aplicare a schemei de plată unică.

19      Potrivit articolului 5 alineatul 1 din BetrPrämDurchfG, pentru fiecare producător agricol, cuantumul de referință al plății unice este compus, potrivit dispozițiilor articolului 59 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1782/2003 coroborate cu cele ale alineatului (3) al acestuia, dintr‑un cuantum corespunzător exploatației și dintr‑un cuantum bazat pe suprafață.

20      Cuantumul corespunzător exploatației se calculează pe baza plăților directe anterioare enumerate la articolul 5 alineatul 2 punctul 1 din BetrPrämDurchfG, la care trebuie adăugată prima pentru produse lactate și suplimentele de primă pentru produse lactate.

21      Cuantumul bazat pe suprafață se calculează prin împărțirea sumei rămase din plafonul regional la numărul de hectare eligibile pentru ajutor.

22      În această privință, articolul 5 alineatul 3 din BetrPrämDurchfG prevede:

„Pentru exercițiul bugetar 2005, cuantumul bazat pe suprafață se calculează după cum urmează:

1.      Suma cuantumurilor corespunzătoare exploatației definite la alineatul 2 pentru fiecare regiune se scade din fiecare plafon regional corespunzător definit la articolul 4 alineatul 1.

2.      Partea rămasă din plafonul regional, obținută după scăderea efectuată conform regulilor stabilite la punctul 1, este împărțită în conformitate cu articolul 59 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 între suprafețele menționate la această dispoziție pe baza numărului de hectare, cu condiția respectării în cazul fiecărei regiuni a raportului, prevăzut în anexa 2, dintre cuantumul bazat pe suprafață pe hectar eligibil care era folosit ca pășune permanentă la 15 mai 2003 și cuantumul bazat pe suprafață pe hectar eligibil pentru celelalte suprafețe.

[…]”

23      Anexa 2 la BetrPrämDurchfG conține un tabel cu valorile unitare pentru hectarele de pășuni permanente și pentru orice alt hectar eligibil care, în cazul landului Mecklenburg‑Pomerania Occidentală, indică un raport de 0,194 pentru hectarele de pășuni permanente și un raport de 1 pentru celelalte hectare.

24      La momentul situației de fapt din acțiunea principală, articolul 13 alineatul 2 din Regulamentul de aplicare a schemei de plată unică (Betriebsprämiendurchführungsverordnung, BGBl. 2006 I, p. 2376) prevedea, printre altele:

„În cazurile menționate la articolul 40 alineatul (5) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, cuantumul corespunzător exploatației și cuantumul bazat pe suprafață sunt calculate, în scopul determinării cuantumului de referință, pe baza anului calendaristic precedent participării la măsura agroecologică […]”

 Acțiunea principală și întrebările preliminare

25      Din decizia de trimitere reiese că, în anul 1994, suprafața în litigiu, care fusese anterior o parcelă de teren arabil, a fost transformată în pășune în urma încheierii unui contract între Staatliches Amt für Umwelt und Natur Lübz (Oficiul de Stat pentru Mediu și Natură din Lübz) și întreprinderea care exploata la momentul respectiv suprafața în litigiu în vederea unei utilizări a acesteia ca măsură de conservare a mediului.

26      În temeiul Regulamentului nr. 2078/92, în anul 1999 a fost semnat un alt contract cu oficiul menționat. Potrivit acestuia, suprafața în litigiu trebuia să fie utilizată ca pășune permanentă în perioada cuprinsă între luna ianuarie 1999 și luna decembrie 2003. La 1 octombrie 2002, societatea de drept civil constituită de domnul Grootes și de tatăl său a dobândit suprafața în litigiu și, în temeiul unui act adițional din 3 martie 2003, a preluat, începând cu data de 31 decembrie 2002, drepturile și obligațiile prevăzute în acest contract. Ulterior, domnul Grootes a preluat exploatația singur.

27      Suprafața în litigiu a fost transformată în pământ arabil și însămânțată în consecință în primăvara anului 2004.

28      Prin scrisoarea din 6 mai 2005, domnul Grootes a depus o cerere pentru obținerea statutului de teren arabil pentru suprafața în litigiu în scopul calculării drepturilor sale la plată.

29      Prin decizia din 27 februarie 2006, autoritatea competentă, și anume Amt für Landwirtschaft Parchim, nu i‑a acordat domnului Grootes decât drepturi la plată întemeiate pe existența unor pășuni permanente.

30      La 15 martie 2006, domnul Grootes a depus împotriva acestei decizii o contestație care a fost respinsă prin decizia din 3 iulie 2006 privind atât retragerea drepturilor la plată, cât și respingerea contestației. Amt für Landwirtschaft Parchim a considerat că nu poate fi recunoscută existența unor circumstanțe care să constituie un caz de forță majoră în ceea ce privește suprafața în litigiu, din moment ce utilizarea acesteia ca pășune în temeiul programului instituit de autoritățile statului nu constituia o măsură agroecologică în sensul articolului 40 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1782/2003 coroborat cu articolul 13 din Regulamentul de aplicare a schemei de plată unică.

31      Domnul Grootes a atacat această decizie și a solicitat ca Amt für Landwirtschaft Parchim să fie obligat să îi acorde drepturi la plată pe baza utilizării terenului în cauză ca teren arabil.

32      Instanța de trimitere arată că, potrivit articolului 61 din Regulamentul nr. 1782/2003 coroborat cu articolul 5 alineatul 3 punctul 2 din BetrPrämDurchfG, aspectul dacă drepturile la plată a ajutoarelor pe suprafață trebuie stabilite în funcție de valoarea aferentă unor terenuri arabile sau în funcție de cea aferentă unor pășuni depinde, în Germania, de utilizarea suprafeței în cauză la data de 15 mai 2003. Or, la această dată, suprafața în litigiu era utilizată ca pășune. În aceste condiții, recunoașterea unor drepturi la plată întemeiate pe utilizarea terenului în cauză ca teren arabil nu ar fi posibilă decât dacă ar exista o circumstanță care constituie un caz de forță majoră în sensul articolului 40 din Regulamentul nr. 1782/2003.

33      Considerând că soluționarea litigiului cu care este sesizat depinde de interpretarea dreptului Uniunii aplicabil, Verwaltungsgericht Schwerin a decis să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1)      Circumstanțele care constituie un caz de forță majoră în sensul articolului 40 alineatul (5) din Regulamentul […] nr. 1782/2003, în ceea ce privește cuantumul bazat pe suprafață, pot fi recunoscute de asemenea în cazul unei măsuri agroecologice care continuă să își producă efectele la 15 mai 2003 și care se prezintă numai ca o continuare a utilizării ca pășune (permanentă), dar care este legată din punct de vedere temporal, fără vreo întrerupere sau în orice caz «imediat» – de o măsură care a avut ca obiect transformarea unor terenuri arabile în pășuni permanente?

2)      În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare:

Circumstanțele care constituie un caz de forță majoră în sensul articolului 40 alineatul (5) din Regulamentul […] nr. 1782/2003, în ceea ce privește cuantumul bazat pe suprafață, nu pot fi recunoscute decât în cazul schimbării destinației unei suprafețe (prin transformarea unor terenuri arabile în pășuni), în cadrul (și exact din cauza) participării la o măsură agroecologică în sensul dispoziției menționate mai sus?

3)      Circumstanțele care constituie un caz de forță majoră în sensul articolului 40 alineatul (5) din Regulamentul […] nr. 1782/2003 sunt recunoscute cu condiția ca producătorul agricol solicitant să fie de asemenea cel care a efectuat transformarea sau este posibil ca un alt producător agricol, care «își asumă» ulterior măsura agroecologică, să invoce cu succes existența unor circumstanțe care constituie un caz de forță majoră?”

 Cu privire la întrebările preliminare

 Cu privire la prima întrebare

34      Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă articolul 40 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1782/2003 trebuie interpretat în sensul că, atunci când, în statul membru în cauză, au fost stabilite valori unitare diferite pentru hectarele de pășune și pentru orice alt hectar eligibil pentru ajutor în temeiul articolului 61 din acest regulament, un agricultor care, la data de referință prevăzută la acest articol, trebuia să respecte angajamente agroecologice care se înscriu în continuitatea imediată a unor angajamente agroecologice ce au avut drept obiect transformarea unor terenuri arabile în pășuni permanente este îndreptățit să solicite calcularea drepturilor prevăzute la articolul 59 alineatul (3) primul paragraf din regulamentul menționat pe baza valorilor unitare stabilite pentru alte hectare eligibile pentru ajutor decât hectarele de pășune.

35      Cu titlu introductiv, trebuie amintit că articolul 40 din Regulamentul nr. 1782/2003 conține o clauză derogatorie destinată să adapteze regula de calcul al cuantumului de referință prevăzută în cadrul modelului așa‑numit „istoric” și în temeiul căreia agricultorii care au beneficiat, în cursul unei perioade de referință care cuprinde anii calendaristici 2000-2002, de o plată în temeiul cel puțin al uneia dintre schemele de sprijin prevăzute în anexa VI la acest regulament au dreptul la un ajutor calculat pe baza cuantumului de referință obținut, pentru fiecare agricultor, plecând de la media anuală, pe această perioadă, a totalului plăților acordate în temeiul schemelor menționate.

36      În special, articolul 40 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1782/2003 permite agricultorilor care și‑au asumat angajamente agroecologice să nu fie penalizați în cadrul schemei de plată unică din cauza faptului că trebuiau să respecte astfel de angajamente în cursul perioadei de referință.

37      Pe de altă parte, articolul 61 din Regulamentul nr. 1782/2003 permite statelor membre să stabilească valori unitare diferite pentru hectarele de pășuni permanente la data prevăzută pentru depunerea cererilor de ajutor pe suprafață în 2003 și pentru orice alt hectar eligibil pentru ajutor în cadrul punerii în aplicare a schemei de plată unică la nivel regional.

38      În acest context, instanța de trimitere pornește de la principiul că articolul 40 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1782/2003 este de asemenea aplicabil în ceea ce privește data de referință prevăzută la articolul 61 din regulamentul menționat.

39      Desigur, utilizarea unei parcele ca pășune permanentă la data de referință prevăzută la articolul 61 din Regulamentul nr. 1782/2003 poate, astfel cum pare să fie cazul suprafeței în litigiu, să rezulte din asumarea de angajamente agroecologice.

40      Cu toate acestea, în lipsa unei dispoziții exprese care să prevadă aplicarea articolului 40 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1782/2003, cum este cazul în ceea ce privește articolul 59 alineatul (4) și articolul 60 din regulamentul menționat, se impune în prealabil să se verifice dacă această dispoziție poate fi aplicată prin analogie în cadrul articolului 61 din acest regulament.

41      Aplicarea prin analogie a unei dispoziții în privința unui operator economic este posibilă atunci când regimul juridic aplicabil acestuia, pe de o parte, este foarte asemănător cu cel pentru care se solicită aplicarea prin analogie și, pe de altă parte, conține o omisiune care este incompatibilă cu un principiu general al dreptului Uniunii și care poate fi remediată prin aplicarea prin analogie a acestui alt regim (Hotărârea din 12 decembrie 1985, Krohn, 165/84, Rec., p. 3997, punctul 14).

42      În speță, pe de o parte, cele două regimuri juridice sunt foarte asemănătoare în măsura în care utilizarea suprafețelor ca pășuni permanente la data de referință prevăzută la articolul 61 din Regulamentul nr. 1782/2003 se bazează pe același tip de angajamente agroecologice precum cele prevăzute la articolul 40 alineatul (5) din acest regulament.

43      Pe de altă parte, trebuie să se constate că, în mod contrar articolului 40 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1782/2003, articolul 61 din acest regulament omite să reglementeze situația juridică a agricultorilor care, la data de referință prevăzută la articolul 61 menționat, trebuiau să respecte angajamente agroecologice, astfel încât acești agricultori, prin chiar faptul că au contractat astfel de angajamente, ar risca astfel să fie penalizați în cadrul schemei de plată unică ce a fost adoptată ulterior. Or, conform principiului securității juridice, care reprezintă un principiu fundamental al dreptului Uniunii, o reglementare a Uniunii impusă justițiabililor trebuie să fie clară și precisă, astfel încât aceștia să fie în măsură să își cunoască în mod neechivoc drepturile și obligațiile și să acționeze în consecință (a se vedea Hotărârea din 11 iunie 2009, Nijemeisland, C‑170/08, Rep., p. I‑5127, punctul 44).

44      Rezultă că un agricultor care și‑a asumat angajamente agroecologice în temeiul Regulamentelor nr. 2078/92 și nr. 1257/1999 nu poate fi penalizat în cadrul unei scheme de ajutor a Uniunii ulterioare tocmai din cauza unor astfel de angajamente din moment ce nu era în măsură să prevadă că decizia sa va avea consecințe asupra viitoarelor plăți directe conform reglementării adoptate ulterior (a se vedea în acest sens Hotărârea Nijemeisland, citată anterior, punctul 45).

45      În speță, trebuie amintit că suprafața în litigiu a fost transformată în pășune permanentă în anul 1994 în urma unor angajamente agroecologice care au fost ulterior asumate de domnul Grootes la 3 martie 2003, în timp ce Regulamentul nr. 1782/2003 a fost adoptat la 29 septembrie 2003.

46      În aceste condiții, trebuie să se considere că articolul 40 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1782/2003 este aplicabil mutatis mutandis în cadrul articolului 61 din acest regulament.

47      Din decizia de trimitere reiese că, potrivit reglementării germane, drepturile la plată sunt calculate, în cazurile menționate la articolul 40 alineatul (5) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1782/2003, pe baza anului calendaristic precedent participării la măsura agroecologică. În acest context, instanța de trimitere urmărește să afle dacă angajamentele agroecologice asumate succesiv în cadrul acțiunii principale trebuie considerate ca reprezentând un ansamblu în scopul aplicării acestei dispoziții coroborate cu articolul 61 din acest regulament.

48      În această privință, trebuie să se sublinieze în primul rând că nu reiese din modul de redactare a articolului 40 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1782/2003 că măsurile prevăzute de acesta ar trebui să decurgă dintr‑un singur angajament contractual.

49      În al doilea rând, ținând seama de obiectivul dispoziției menționate, care este de a evita ca agricultorii care și‑au asumat anumite angajamente agroecologice în cursul perioadei de referință să fie penalizați în cadrul schemei de plată unică, nu este important dacă utilizarea unei suprafețe este rezultatul unui contract unic ce obligă agricultorul să adopte măsuri agroecologice sau dacă un astfel de angajament reprezintă rezultatul mai multor contracte ce acoperă succesiv aceeași perioadă.

50      În schimb, în acest din urmă caz, este indispensabil ca contractele succesive să stipuleze fiecare angajamente agroecologice în temeiul Regulamentului nr. 2078/92 sau nr. 1257/1999 și să se înscrie într‑o continuitate temporală.

51      Aceeași este situația atunci când se pune problema adaptării datei de referință prevăzute la articolul 61 din Regulamentul nr. 1782/2003 în cadrul unei aplicări prin analogie a articolului 40 alineatul (5) din acest regulament.

52      Astfel, trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolul 40 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1782/2003 trebuie interpretat în sensul că, atunci când, în statul membru în cauză, au fost stabilite valori unitare diferite pentru hectarele de pășune și pentru orice alt hectar eligibil pentru ajutor în temeiul articolului 61 din acest regulament, un agricultor care, la data de referință prevăzută la acest articol, trebuia să respecte angajamente agroecologice în temeiul Regulamentului nr. 2078/92, care se înscriu în continuitatea imediată a unor angajamente agroecologice ce au avut drept obiect transformarea unor terenuri arabile în pășuni permanente, este îndreptățit să solicite calcularea drepturilor prevăzute la articolul 59 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul nr. 1782/2003 pe baza valorilor unitare stabilite pentru alte hectare eligibile pentru ajutor decât hectarele de pășune.

 Cu privire la a doua întrebare

53      Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă articolul 40 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1782/2003 coroborat cu articolul 61 din acest regulament trebuie interpretat în sensul că numai existența unei legături de cauzalitate între schimbarea destinației unei suprafețe de teren arabil în pășune permanentă și participarea la o măsură agroecologică în sensul acestei dispoziții permite să nu se ia în considerare, în scopul calculării drepturilor la plată, faptul că această suprafață era utilizată ca pășune permanentă la data de referință prevăzută la articolul 61 din regulamentul menționat.

54      Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să se sublinieze că este adevărat că nu rezultă din modul de redactare a articolului 40 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1782/2003 că posibilitatea de a beneficia de clauza de exceptare prevăzută la această dispoziție este supusă condiției ca suprafețele agricole în cauză să fi fost transformate în pășuni permanente ca urmare a angajamentelor agroecologice asumate.

55      Cu toate acestea, trebuie amintit că, în cadrul acțiunii principale, articolul 40 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1782/2003 este aplicabil prin analogie unei situații reglementate de articolul 61 din acest regulament.

56      Or, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 42 din prezenta hotărâre, o astfel de aplicare se bazează pe considerația că schimbarea destinației parcelei în cauză a avut loc tocmai ca urmare a angajamentelor asumate de agricultor în temeiul Regulamentelor nr. 2078/92 și nr. 1257/1999.

57      Rezultă că, dacă parcela în cauză era destinată a fi utilizată ca pășune înainte ca agricultorul să își asume angajamentul de a pune în aplicare măsuri agroecologice și independent de acest angajament, aceasta va fi de asemenea considerată ca fiind destinată utilizării ca pășune în scopul aplicării articolului 61 din Regulamentul nr. 1782/2003.

58      Prin urmare, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că articolul 40 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1782/2003 coroborat cu articolul 61 din acest regulament trebuie interpretat în sensul că numai existența unei legături de cauzalitate între schimbarea destinației unei suprafețe de teren arabil în pășune permanentă și participarea la o măsură agroecologică permite să nu se ia în considerare, în scopul calculării drepturilor la plată, faptul că această suprafață era utilizată ca pășune permanentă la data de referință prevăzută la articolul 61 din regulamentul menționat.

 Cu privire la a treia întrebare

59      Prin intermediul celei de a treia întrebări, instanța de trimitere urmărește să afle, în esență, dacă articolul 40 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1782/2003 coroborat cu articolul 61 din acest regulament trebuie interpretat în sensul că aplicarea sa este supusă condiției ca agricultorul care introduce cererea de plată unică să fie de asemenea cel care a efectuat schimbarea destinației suprafeței în cauză.

60      Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, astfel cum reiese din modul de redactare a articolului 40 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1782/2003 coroborat cu alineatul (1) al articolului menționat, un agricultor care, în cursul perioadei de referință, trebuia să respecte angajamente agroecologice este autorizat să solicite calcularea cuantumului de referință pe baza anului sau a anilor calendaristici ai perioadei de referință care nu au fost afectați de astfel de angajamente.

61      În cazul în care articolul 40 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1782/2003 este aplicat prin analogie unei situații reglementate de articolul 61 din acest regulament, aceasta nu are totuși drept funcție să adapteze perioada de referință prevăzută la articolul 38 din regulamentul menționat în scopul calculării cuantumului de referință, ci data de referință prevăzută la articolul 61 din același regulament.

62      În această privință, trebuie amintit că articolul 61 din Regulamentul nr. 1782/2003 permite statelor membre să stabilească valori unitare diferite pentru hectarele de pășuni permanente și pentru orice alt hectar eligibil pentru ajutor la o anumită dată.

63      Astfel, criteriul determinant în cadrul articolului 61 din Regulamentul nr. 1782/2003 este cel al utilizării parcelelor în cauză la data de referință prevăzută la acest articol. În schimb, identitatea dintre agricultorul care introduce cererea de drepturi de plată și cel care deținea suprafețele la data de referință prevăzută la articolul menționat este fără pertinență în această privință.

64      În cadrul aplicării prin analogie a articolului 40 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1782/2003 unei situații reglementate de articolul 61 din acest regulament, nu poate fi impusă nicio condiție suplimentară.

65      Rezultă că identitatea agricultorului deținător al suprafețelor la momentul datei de referință modificate în temeiul articolului 40 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1782/2003 nu este pertinentă în cadrul unei aplicări prin analogie a acestei dispoziții unei situații reglementate de articolul 61 din acest regulament. De asemenea, este lipsită de pertinență identitatea agricultorului aflat la originea schimbării destinației acestor suprafețe.

66      De asemenea, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, principiul egalității de tratament sau al nediscriminării impune ca situații comparabile să nu fie tratate în mod diferit și ca situații diferite să nu fie tratate în același mod, cu excepția cazului în care un astfel de tratament este justificat în mod obiectiv (a se vedea în special Hotărârea din 8 iulie 2010, Afton Chemical, C‑343/09, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 74).

67      Or, în speță, agricultorul care și‑a asumat inițial angajamente agroecologice și cel care s‑a mulțumit să își asume astfel de angajamente în cadrul unui transfer de suprafețe agricole se află într‑o situație comparabilă din perspectiva articolului 61 din Regulamentul nr. 1782/2003 la momentul introducerii cererii de participare la schema de plată unică.

68      În aceste condiții, ar fi în mod vădit contrar principiului egalității de tratament ca aceștia să fie tratați în mod diferit și ca numai agricultorul care și‑a asumat inițial angajamente agroecologice să fie îndreptățit să invoce aplicarea articolului 40 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1782/2003 coroborat cu articolul 61 din acesta.

69      Având în vedere toate considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la a treia întrebare că articolul 40 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1782/2003 coroborat cu articolul 61 din acest regulament trebuie interpretat în sensul că aplicarea sa nu este supusă condiției ca agricultorul care introduce cererea de plată unică să fie de asemenea cel care a efectuat schimbarea destinației suprafeței în cauză.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

70      Întrucât, în privința părților din acțiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera întâi) declară:

1)      Articolul 40 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 și (CE) nr. 2529/2001, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 319/2006 al Consiliului din 20 februarie 2006, trebuie interpretat în sensul că, atunci când, în statul membru în cauză, au fost stabilite valori unitare diferite pentru hectarele de pășune și pentru orice alt hectar eligibil pentru ajutor în temeiul articolului 61 din acest regulament, un agricultor care, la data de referință prevăzută la acest articol, trebuia să respecte angajamente agroecologice în temeiul Regulamentului (CEE) nr. 2078/92 al Consiliului din 30 iunie 1992 privind metodele de producție agricolă compatibile cu cerințele de protecție a mediului și de întreținere a spațiului natural, care se înscriu în continuitatea imediată a unor angajamente agroecologice ce au avut drept obiect transformarea unor terenuri arabile în pășuni permanente, este îndreptățit să solicite calcularea drepturilor prevăzute la articolul 59 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul nr. 1782/2003, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 319/2006, pe baza valorilor unitare stabilite pentru alte hectare eligibile pentru ajutor decât hectarele de pășune.

2)      Articolul 40 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1782/2003, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 319/2006, coroborat cu articolul 61 din acest regulament, cu modificările ulterioare, trebuie interpretat în sensul că numai existența unei legături de cauzalitate între schimbarea destinației unei suprafețe de teren arabil în pășune permanentă și participarea la o măsură agroecologică permite să nu se ia în considerare, în scopul calculării drepturilor la plată, faptul că această suprafață era utilizată ca pășune permanentă la data de referință prevăzută la articolul 61 din regulamentul menționat, cu modificările ulterioare.

3)      Articolul 40 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1782/2003, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 319/2006, coroborat cu articolul 61 din acest regulament, cu modificările ulterioare, trebuie interpretat în sensul că aplicarea sa nu este supusă condiției ca agricultorul care introduce cererea de plată unică să fie de asemenea cel care a efectuat schimbarea destinației suprafeței în cauză.

Semnături

---

* Limba de procedură: germana.